Rezultate din textul definițiilor
BIOBIBLIOGRAFIE ~i f. Studiu care include biografia si lista lucrarilor unui autor. [Art. biobibliografia; G.-D. biobibliografiei; Sil. -fi-e] /<fr. biobibliographie

BIOBIBLIOGRAFIE s. f. scriere continand biografia si lista lucrarilor unui autor. (< fr. biobibliographie)

MEMORIU, memorii, s. n. 1. Expunere scrisa, amanuntita si documentata, asupra unei probleme, unei situatii etc. ◊ Memoriu de titluri si lucrari = lista in care sunt consemnate titlurile si lucrarile de specialitate ale unei persoane. Memoriu de activitate = expunere scrisa a activitatii desfasurate de o persoana intr-un anumit domeniu stiintific. 2. (La pl.) Colectie de conferinte, comunicari, discutii etc. ale unei societati stiintifice. 3. (La pl.) lucrare beletristica cu caracter evocator, continand insemnari asupra evenimentelor petrecute in timpul vietii autorului (si la care el a luat parte). 4. Petitie, cerere (colectiva) in care motivele sunt expuse pe larg. 5. (In vechea organizare a armatei) Dosar personal al unui ofiter sau al unui subofiter. – Din lat. memorium, fr. memoire.

PROZOPOGRAFIE s. f. 1. intocmirea de liste, lucrari, repertorii privitoare la personajele istorice de seama dintr-o epoca data. 2. figura de compozitie, descrierea trasaturilor exterioare, a tinutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie)

INDEX s.n. 1. lista (alfabetica) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice. ♦ lucrare de sine statatoare cuprinzand liste de publicatii, institutii, adrese etc. 2. lista a cartilor interzise de biserica catolica, intocmita de un organ special format din c*******i si numit Congregatia indexului. ◊ A pune la index = a trece o lucrare in lista cartilor interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul aratator. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecsi. / cf. fr. index, lat. index].

INDEX I. s. n. 1. lista (alfabetica) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse intr-o lucrare; indice (II,1). ♦ ~ bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprizand lista principalelor scrieri privitoare la o problema. 2. lista a cartilor interzise de biserica catolica; (p. ext.) lista de carti interzise. ♦ a pune la ~ = a) a trece o lucrare in lista cartilor interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenita, a socoti pe cineva nedemn sau periculos. II. s. m. 1. (inform.) parametru care evolueaza cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator. 2. degetul aratator. (< lat., fr. index)

ABREVIERE (< abrevia) s. f. Faptul de a abrevia; concr. cuvant, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare. Ex. op. cit. (= opera citata). A. se folosesc, in general, in lucrarile stiintifice; lista acestor abrevieri, impreuna cu explicatiile lor, este publicata, de obicei, la inceputul lucrarii.

BIOBIBLIOGRAFIE s.f. Scriere care contine povestirea vietii cuiva si lista operelor, a lucrarilor sale. [< fr. biobibliographie, cf. gr. bios – viata, biblion – carte, graphein – a scrie].

INDEX, (1) indexuri, s. n., (2) indecsi, s. m. 1. S. n. lista alfabetica sau pe materii pusa la sfarsitul sau la inceputul unei carti sau aparuta in volum separat, cuprinzand materiile, autorii sau cuvintele continute in ea, cu indicarea paginilor (si a volumelor) unde se gasesc; indice (5). ◊ Index bibliografic = lucrare de indrumare bibliografica, cuprinzand lista principalelor scrieri privitoare la o problema, insotita uneori de adnotari asupra continutului lor. ◊ Expr. A pune la index = a) a trece o carte in lista cartilor interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S. m. Degetul aratator. [Acc. si: (2) index] – Din lat., fr. index.

BIBLIOGRAFIE ~i f. 1) Disciplina care se ocupa cu descrierea si sistematizarea textelor imprimate pentru a inlesni folosirea lor de catre cititori. 2) lista (cu indicatiile de rigoare) a scrierilor care trateaza aceeasi problema; material informativ asupra unei probleme. 3) lista (exhaustiva sau selectiva) a lucrarilor unui autor. 4) Publicatie (periodica) care include titluri de tiparituri recent aparute. [Art. bibliografia; G.-D. bibliografiei; Sil. -fi-e] /<fr. bibliographie

ANTECALCULATIE s.f. lista intocmita la o proiectare, cuprinzand toate materialele si preturile necesare pentru o lucrare ; antecalcul ; antedeviz. [Gen. -iei. / < ante- + calculatie]

CATALOG s. n. caiet, lista, registru care contine o insirare metodica de nume de persoane, titluri de lucrari, obiecte etc. ◊ document scolar de evidenta curenta a notelor si frecventei elevilor. ◊ brosura de reclama, lista (ilustrata) a marfurilor, a obiectelor destinate vanzarii. (< fr. catalogue, lat. catalogus)

lista s. f. 1. foaie, tabel, act care contine o enumerare de nume, date etc.; serie de nume insemnate pe ceva. ♦ ~ civila = totalul sumei alocate pentru un suveran. 2. lucrare intocmita la calculatorul electronic, cuprinzand pe cartele perforate rezultatele prelucrarii datelor. (< fr. liste)

BIBLIOGRAFIE, bibliografii, s. f. 1. lista a scrierilor referitoare la o problema; insirare a operelor unui autor, cu indicarea diferitelor editii; totalitatea lucrarilor scrise asupra unei anumite probleme. ◊ Bibliografie critica = bibliografie care contine aprecieri critice asupra scrierilor insirate. 2. Carte care cuprinde repertorii bibliografice. ♦ lista a tipariturilor recent aparute. 3. Stiinta care se ocupa de probleme legate de tiparituri (vechi). 4. Material informativ asupra unei probleme. [Pr.: -bli-o] – Fr. bibliographie (<gr.).

ERATA s.f. lista adaugata la sfarsitul unei carti, continand semnalarea si indreptarea greselilor de tipar (uneori si de fond) strecurate in cuprinsul lucrarii. [Var. errata s.f., erratum s.n. / < fr., lat. errata, cf. lat. errare – a gresi].

DICTIONAR s. n. 1. lucrare lexicografica cuprinzand cuvintele unei limbi sau ale unui sector al acesteia, aranjate in aceeasi limba sau intr-o limba straina. ◊ lista alfabetica de termeni, cu explicatiile necesare, apartinand unei anumite stiinte, arte etc. 2. (inform.) lista a unui fisier continand in ordine indicatii despre componentele acestuia; lista continand cuvinte-cheie si interpretarea lor. (< fr. dictionnaire, lat. dictionarium)

DICTIONAR s.n. 1. lucrare care cuprinde cuvintele unei limbi sau ale operei unui scriitor aranjate intr-o anumita ordine (de obicei alfabetica) si explicate in aceeasi limba sau traduse in alta limba. 2. lista alfabetica de termeni (cu explicatiile necesare) apartinand unei anumite stiinte, arte etc. [Pron. -ti-o-. / < fr. dictionnaire, cf. lat.t. dictionarium].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)