Rezultate din textul definițiilor
CAPITÁL1 ~ă (~i, ~e) Care este de mare importanță; fundamental; esențial. ◊ Literă ~ă literă majusculă. Pedeapsă ~ă pedeapsă cu moartea. /<fr. capital, germ. Kapital
UNCIÁL, -Ă I. adj. (despre scrieri) cu unciale. II. s. f. literă majusculă în inscripții, la titlurile cărților etc., din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. (< lat. uncialis, fr. oncial)
CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din fr. capital.
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: -ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial.
LÍTERĂ, litere, s. f. 1. Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând în general unui fonem; slovă. ◊ literă mare = majusculă. literă mică = minusculă. ♦ Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralepipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. 2. Fig. Înțelesul strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol (de lege) etc. ◊ Expr. literă cu literă = până în cele mai mici amănunte; întocmai, aidoma. litera legii (sau a cărții) = exact cum scrie într-o lege (sau într-o carte); p. ext. mecanic, rigid. A rămâne (sau a deveni etc.) literă moartă = (despre un tratat, o lege etc.) a nu se mai aplica, a nu mai fi luat în seamă, a nu mai avea valoare. 3. (La pl.) Studiul literaturii. ◊ Om de litere = scriitor. 4. (La pl.) Științele umanistice. – Din lat. littera.
LETRÍNĂ, letrine, s. f. (Tipogr.) literă majusculă (de obicei ornată) folosită la început de capitol în ediții bibliofile. – Din fr. lettrine.
LÍTERĂ s. 1. slovă, (pop. și fam.) buche, (reg.) râță. (~ele alfabetului.) 2. v. caracter. 3. literă mare v. majusculă; literă mică v. minusculă. 4. (la pl.) v. literatură.
CAPITĂLÚȚĂ ~e f. tipogr. literă majusculă de tipar, având aceleași dimensiuni ca și litera mică din corpul respectiv. /(literă) capitală + suf. ~uță
LETRÍNĂ ~e f. tipogr. literă majusculă (ornamentată) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol, un paragraf etc. /<fr. lettrine
UNCIÁL ~ă (~i, ~e): Scriere ~ă scriere cu litere majuscule rotunjite, derivate din literele capitale romane; variantă a scrisului caligrafic obișnuit. [Sil. -ci-al] /<lat. uncialis, fr. oncial
UNCIÁLĂ s.f. (Poligr.) literă majusculă întrebuințată în inscripții, la titlurile cărților etc., derivată din literele romane capitale, corespunzătoare literelor capitale moderne, dar cu forme mai rotunjite. [Pron. -ci-a-, pl. -le. / cf. lat. uncialis, fr. oncial, it. unciale].
LETRÍNĂ s.f. 1. (Poligr.) Inițială, de obicei ornamentală, de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. Literele majuscule (alcătuind o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. [< fr. lettrine, cf. it. letterina].
LETRÍNĂ s. f. 1. inițială (ornamentală) de înălțimea câtorva rânduri, cu care începe un capitol sau un paragraf. 2. literele majuscule (o silabă) imprimate la dicționare pe fiecare pagină deasupra coloanelor, spre a ușura căutarea cuvântului dorit; colontitlu. (< fr. lettrine)
UNCIÁL, -Ă, unciale, adj. n. și f. (În expr.) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor majuscule. – Lat. lit. uncialis (fr. oncial).
CAPITÁL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.
CAPITÁL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].
CAPITÁL2, -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)
capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă [!] care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.
CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [literă] capitală + suf. -uță.
MAJÚSCULĂ ~e f. (literă sau caracter) care diferă de celelalte prin formă și mărime și care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care începe o frază; literă mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule
CAPITĂLÚȚĂ s.f. (Poligr.) literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].
CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală2 /2/ + -uță)
CAPITALÚȚĂ, capitaluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp. – Din [literă] capitală + suf. -uță.
MAJÚSCUL, -Ă, majusculi, -e, s. f., adj. (literă sau caracter de literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și ale cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime; (literă) mare. – Din fr. majuscule.
VERZÁL, -Ă, verzale, adj. (Despre caractere tipografice, litere; adesea substantivat, f.) majuscul; capital. – Din germ. Versal.
MAJÚSCULĂ s.f. (Adesea adj.) literă mare, capitală. [< fr. majuscule].
MAJÚSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)
MAJÚSCUL adj. (TIPOGR.) capital, mare, verzal. (Titlu scris cu litere ~.)
MONUMENTÁL, -Ă adj. 1. Referitor la monument. 2. De mari proporții, măreț, grandios. ♦ (Fam.) Uimitor, uluitor. // s.n. Categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. // s.f.pl. (Poligr.) Litere din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. [Cf. fr. monumental, lat. monumentalis].
MONUMENTÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la monument. 2. de mari proporții, măreț, grandios; impunător. ◊ (fam.) uimitor, uluitor; colosal. II. s. n. categorie estetică, variantă a sublimului, în care măreția se manifestă prin mărime. III. s. f. pl. (poligr.) literă din familia romane elzevir, care nu are decât majuscule, cu talpa foarte accentuată și subțire. (< fr. monumental, lat. monumentalis, it. monumentale)
LÍTERĂ ~e f. 1) Fiecare dintre semnele grafice care alcătuiesc un alfabet; buche. ◊ ~ mare majusculă. ~ mică minusculă. 2) fig. Înțeles strict, formal al unui text. ~a legii. ◊ ~ cu ~ în toate amănuntele; întocmai; exact. 3) la pl. Studii umanistice, în special filologice. Facultate de ~e. [G.-D. literei] /<lat. littera