Rezultate din textul definițiilor
ANTONOMAZA s. f. figura retorica constand in folosirea unui nume comun in locul unuia propriu si invers; antonomasie. (< fr. antonomase)
UNU, UNA num. card. (Cand preceda un substantiv are forma un, o; cand tine locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul numar din seria numerelor naturale, care reprezinta unitatea si se indica prin cifrele 1 si I. ◊ (In corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Vei petrece o zi sau doua. ◊ Loc. adj. Tot unul si unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ◊ Loc. adv. (Fam.) De unul singur = izolat; individual; fara insotitor. Pana la unul = toti, in unanimitate. (Sudat; cu forma feminina si valoare neutra) intruna sau tot intruna = mereu. ◊ Expr. (Pop.) A merge una = a merge alaturi, nedespartiti. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face sa fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o tine una (si buna) = a nu ceda, a fi perseverent, a se incapatana in sustinerea unei pareri. ◊ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicand ora, ziua etc.) Acum e unu. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, intai. Tomul unu. ♦ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv corespunzator) Venea numai cate unul sa ma vada. ♦ Loc. adv. Cate unul-unul sau unul cate unul = succesiv, pe rand. ◊ (In corelatie cu „doi”, da ideea de aproximatie) Mai trasese cate-o dusca-doua de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ◊ (Folosit pentru intarirea pronumelui personal) Eu unul ma duc sa deschid usa. 3. (Adjectival) Acelasi, identic. Suntem la un gand amandoi. 4. (Precedat de o negatie sau in propozitii negative) Nimeni. [Gen.-dat. unuia, uneia sau (cand are forma un, o) unui, unei] – Lat. unus, -a.
NOU, NOUA, noi, adj. I. 1. Facut sau creat (relativ) de curand; care apare pentru prima data. ◊ Luna noua = faza a Lunii cand aceasta este in conjunctie si cand fata dinspre Pamant, nefiind luminata, este invizibila; timpul cand Luna este in aceasta faza. Crai nou = nume popular dat Lunii in prima ei faza (cand are forma unei seceri subtiri). (Azi rar) Lumea noua = America. ◊ Expr. Ce mai (e) nou? = ce s-a mai intamplat in ultima vreme? ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anului in curs sau a anului imediat anterior. 2. Care apare in locul unui lucru, al unei fiinte etc. mai vechi; de azi, contemporan, actual. ♦ (Substantivat, n.) Element care apare la un moment dat in procesul dezvoltarii unui fenomen si care, in lupta cu elementele vechi, iese invingator. 3. Care a fost executat sau cumparat de curand; care se afla in buna stare; care nu a mai fost folosit sau a fost putin folosit. 4. Cu aspect si continut schimbat; transformat in bine; reinnoit, refacut. ♦ Evoluat, perfectionat. 5. Care s-a ivit de curand, recent. ◊ Expr. Lume noua! exclamatie familiara cu care intampinam pe oaspetii rari. 6. Care se adauga (intr-o succesiune) la ceva (de acelasi fel) ce exista de mai inainte, care este inca unul pe langa cel existent. ◊ Loc. adv. Din nou = inca o data, iarasi, iar. II. Lipsit de experienta, neexperimentat (din cauza absentei unei practici suficiente). [Pl. si: (f.) noua] – Lat. novus, -a.
UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Tine locul unui substantiv, fara a da o indicatie precisa asupra obiectului) Sa cantam una de jale. * Expr. Asta-i inca una! sau asta inca-i una! exclamatie de mirare (fata de comunicarea unui fapt surprinzator sau neobisnuit) sau de nemultumire (in legatura cu o intamplare neplacuta). ◊ (In alternanta cu „altul” sau cu sine insusi) Unul are ureche muzicala, unul are glas frumos. ◊ (In corelatie cu „altul”, exprima un raport de reciprocitate) Isi luara ziua buna unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinari care indica mai precis sensul substantivelor inlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanta peiorativa, folosit de obicei pe langa nume de persoana) Unu', Iorgu Badea. ♦ (In alternanta cu „altul”) Primul, intaiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niste, anumiti. 3. (Cu forma feminina si valoare neutra) Ceva. A-si pune una in gand. * Expr. (Cu) una cu alta = compensandu-se (impreuna). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.
NUMAR ~ere n. 1) Marime cu ajutorul careia se efectueaza diferite calcule si care se noteaza, de obicei, cu cifre; notiune de cantitate. ◊ ~ natural fiecare dintre numerele intregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). ~ algebric numar insotit de un semn (+ sau -). ~ pozitiv numar insotit de semnul +. ~ intreg numar care contine una sau mai multe unitati. ~ fractionar numar care poate fi exprimat sub forma de fractie. ~ prim numar intreg mai mare decat 1 care se imparte la el insusi si la unitate. ~ par numar care se imparte exact la 2; numar cu sot. ~ impar numar care nu se imparte exact la 2; numar fara sot. 2) Semn grafic sau grup de semne grafice folosite pentru a nota o cantitate. 3) Cantitate de elemente de acelasi fel care fac parte dintr-o serie sau dintr-un ansamblu. ~arul barbatilor. ◊ La ~ (sau in ~) a) in cantitate; b) in total. Cu ~ a) numarat; b) cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie sa fie. Un anumit ~ o cantitate anumita. Un ~ neinsemnat (foarte) putini. Un ~ mare (sau un mare ~) (foarte) multi. In ~ mare in cantitate mare; (foarte) multi. Fara (de) ~ in cantitate foarte mare; nenumarat; puzderie. A nu (mai) avea ~ a fi foarte numeros. (De) un ~ de ori (de) atatea ori. 4) Indice cifric care serveste pentru a identifica un obiect (sau o persoana), indicandu-i locul intr-o succesiune sau intr-o serie. ~arul biletului. ◊ ~ de ordine numar care indica locul unui obiect intr-un sir. ~arul unu a) de prima categorie; de calitatea intai; cel mai bun in genul sau; b) de prima importanta; de prim ordin; cel mai important; c) care cere o solutionare urgenta. 5) Fiecare dintre exemplarele unui ziar sau ale unei reviste, care face parte dintr-un tiraj. 6) Bucata din programul unui concert sau al unei reprezentatii de circ. 7) Ansamblu de cifre cu ajutorul carora se stabileste legatura telefonica intr-un emitator si un receptor. 8) Categorie gramaticala care serveste pentru exprimarea opozitiei dintre un reprezentant al unei serii de obiecte si mai multi reprezentanti ai aceleiasi categorii de obiecte. ~arul singular. ~arul plural. /<lat. numerus
ALTUL ~ta (~tii, ~tele) pron. nehot. (tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu fiinta sau cu lucrul despre care s-a vorbit sau care este de fata). ◊ Unul ca ~ la fel; deopotriva. Pana una ~ta deocamdata. Nici unul, nici ~ nimeni. /<lat. alter
un num. – 1. Art. nedefinit: obiect neindividualizat. – 2. Num.: primul numar in numaratoare. – 3. Pron.: tine locul unui subst. fara a indica in mod precis obiectul. – Mr., megl. un, una, istr. un ur. Lat. ūnus (Puscariu 1808; REW 9075), cf. vegl. yoin, it., sp. uno, prov., fr., cat. un, port. hum. – Forma 1 si 2 un, f. o; 3 unul, f. una. Gen. unui(a), f. unei(a), pl. unor(a); a- paragogic este propriu pron., cf. acel. Pron. se paote folosi ca adj. pentru a scoate in relief si inseamna „unicul, singurul”: cf. cine poate lasa pacatele, fara unul Dumnezeu? (Coresi). Forma f. una in functie de pron. nedef. n. inseamna „ceva, un lucru nedefinit, o lovitura”. Unele dintre expresiile cu un sint balcanice, cf. unul si acelasi, ngr. είς ϰαi ỏ αὐτος; unul si unul, ngr. ἔνας ϰ’ἔνας; una, ngr. μιά. Der. uni, vb. (a pune impreuna, a asambla, a grupa), pe care Puscariu 1814 il reduce la lat. unire; uneala, s. f. (unire); unire, s. f. (actiunea de a uni); unit, adj. (care formeaza un tot; s. m., persoana care apartine bisericii greco-catolice, uniat); unime, s. f. (unitate); unicel (var. inv. unisor), adj. (unic). – Comp. unealta, s. f. (scula; utilaj), pare sa fie rezultat din une-alte (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 276; Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 88; Tiktin; REW 382); unelti, vb. (a face, a fauri; a complota, a urzi intrigi); uneltitor, adj. (intrigant, care se tine de intrigi); intruni, vb. (a reuni, a alatura); intr’una, adv. (mereu); de-a una, adv. (inv., mereu) de unde totdeauna (var. intotdeauna), adv. (mereu); uneori, adv. (cite o data); desuni, vb. (a desface, a separa). Cf. impreuna, vreun. Der. neol. unic, adj., din fr. unique; unifica, vb., din fr. unifier; uniform, adj., din fr. uniforme; unison, s. n., din fr. unisson; unitate, s. f., din fr. unite; uniune, s. f., din fr. union; reuni, vb., din fr. reunir.
ALTUL, ALTA, altii, altele, pron. nehot. 1. (Tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu alta fiinta sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de fata sau care este cel obisnuit) Sa raspunda altul. ◊ Expr. Unuia (si) altuia = oricui, Unii (si) altii = multi. Unul ca altul = la fel, deopotriva, egal. Unul mai... decat altul = fiecare la fel de... Unul dupa altul = succesiv. ♦ (Cu forma feminina si sens neutru) Poveste, intamplare. ◊ Expr. Alta (acum)!, exprima dezaprobarea fata de o propunere sau o veste neasteptata. Unul una, altul alta = fiecare cate ceva. Una (si) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice pret; fara a se gandi prea mult. Pana una-alta = deocamdata. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorba-n vorba. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (In alternanta cu „unul”, „una”) Celalalt, al doilea. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.
ALTUL, ALTA, altii, altele, pron. nehot. 1. (Tine locul unui nume de fiinta sau de lucru care nu este aceeasi sau acelasi cu alta fiinta sau cu alt lucru despre care s-a vorbit, care este de fata sau care este cel obisnuit) Sa raspunda altul. ◊ Expr. Unuia (si) altuia = orisicui. Unii (si) altii = multi. Unul ca altul = la fel, deopotriva, egal. Unul mai... decat altul = fiecare la fel de... Unul dupa altul = succesiv. ♦ (Cu forma feminina si sens neutru) Amu a scornit alta (CREANGA). ◊ Expr. Intre (sau printre) altele = printre alte lucruri. Alta (acum)! exprima dezaprobare fata de o propunere sau o veste neasteptata. Unul una, altul alta = fiecare cate ceva. Una (si) alta = de toate. Nici una, nici alta = cu orice pret; fara a sta mult pe ganduri. Pana una-alta = deocamdata. Ba din una, ba din alta sau din una-n alta = din vorba-n vorba. Nu de alta = nu din alt motiv. 2. (In alternanta cu „unul”, „una”) Celalalt, al doilea. Pandea cand unul, cand altul (ISPIRESCU). ◊ Expr. Pe de o parte..., pe de alta..., (sau pe de alta parte...), exprima o alternanta. [Gen.-dat. sg.: altuia, alteia, gen.-dat. pl.: altora] – Lat. alter.
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. si tranz. 1. A reveni sau a face sa revina succesiv, a lua pe rand unul locul altuia, a se succeda sau a face sa se succeada la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternante (2). – Din fr. alterner, lat. alternare.
IMPREJMUI, imprejmuiesc, vb. IV. Tranz. A pune, a aseza un gard, pietre etc. de jur imprejurul unul loc pentru a-l delimita de rest; a ingradi. ♦ Fig. A inconjura, a impresura. – In + preajma + suf. -ui.
ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde in timp unei varste geologice. 4. Etaj de vegetatie = element structural al unui arboret constand din totalitatea arborilor ale caror coroane se situeaza la o anumita inaltime, formand un strat distinct. [< fr. etage].
ETAJ s. n. 1. fiecare dintre partile unei cladiri care se gasesc intre planseurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din impartirea variatiei de viteza sau de presiune a fluidului intr-o masina termica; b) partea unei masini termice in care se produce aceasta variatie; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificarile pe care acesta le realizeaza; d) (poligr.) subdiviziunea orizontala a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzand in timp unei varste geologice. 4. ~ de vegetatie = strat de vegetatie intr-o biocenoza, determinat de modificarea regimului termic si hidric in functie de altitudine. (< fr. etage)
ALTERNA, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rand unul locul altuia. ♦ Tranz. A face sa ia, pe rand, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba in diferitele forme gramaticale ale aceluiasi cuvant sau in cuvintele din aceeasi familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare).
CHRISTMAS [cristməs] 1. Ins. in Oc. Pacific, in grupul Line, la N de Ecuador, apartinind statului Kiribati; 575 km2 (din care 359 km2 uscat); c. 500 loc. unul dintre cei mai mari atoli ai Pamintului (perimetru: 260 km). Cocotieri. Guano. Pescuit de perle. Descoperit de J. Cook in 1777, a facut parte din colonia britanica Gilbert si Ellice. Din 1980, se numeste Kiritimati. 2. Ins. vulcanica in Oc. Indian, la 350 km S de ins. Java; 135 km2; 2 mii loc. (1987). Centrul ad-tiv: Flying Fish Cove. Expl. de fosfati. Dependenta de Singapore pina la 1 oct. 1958; apartine in prezent Australiei.
IZVORU BARZII, com. in jud Mehedinti; 2.855 loc. (1998). Combinat chimic (in satul Halanga) pentru producerea de apa grea necesara centralei atomoelectrice de la Cernavoda. Cresterea bovinelor. Viticultura. In satul Schitu Topolnitei se afla manastirea Topolnita, cu biserica Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul (1644-1646; construita pe locul uneia din sec. 14); pastreaza picturi murale in stil bizantin (din 1673). Dupa secularizare (1863), manastirea a fost parasita si reinfiintata in 1930. Restaurata in 1930-1932, 1991-1992.
amenitate f. (lat. amoenitas, -atis). Frumuseta [!] unui loc (unui peizaj). Fig. Blindeta [!], afabilitate.
H*****A, com. in jud. Vrancea, pe stg. vaii Siretului; 9.600 loc. (1998). In satul Ploscuteni se afla manastirea (de maici) Sihastru, intemeiata in 1474 de hatmanul Sendrea, cu biserica Sf. Apostoli Petru si Pavel, construita in 1882-1891 (pe locul uneia de lemn), renovata si repictata dupa cutremurul din 1940 si in 1980-1985; bisericile Nasterea Maicii Domnului (1809) si Sf. Gheorghe (ante 1809, refacuta in 1834 de Al. Bals si apoi in 1903-1916), in satele Lespezi si H*****a.
ceala (ea dift. V. cea 2) adv. La dreapta (numai in loc: unu haisa, altu ceala, adica „fara concordie”). – Si ceala.
coloare f., pl. ori, (lat. color, -oris; it. colore, fr. couleur). Impresiune pe care o face asupra ochiului lumina reflectata de corpuri. Carnatiune: a avea colori frumoase. Vapsea [!], boia, materie colorata: a amesteca colorile. Munt. Despartire (circumscriptiune, sector) de oras. Fig. Aparenta: colorile adevarului. Caracteru propriu unei opiniuni, parerea politica: coloarea unui ziar. Coloarea unui loc, unui oras, aspectu supt [!] care se prezenta [!] (strade, case, obiceiuri s. a.). Colorile nationale, colorile steagului tarii. Un om de coloare, un negru, un harap. – Barb. culoare (cp. cu colorat). Foarte des, (mai ales in est) si color, n., pl. oare (it. color. Cp. cu amor, favor, onor).
contravalatiune f. (d. contra si lat. vallatio, -onis, ingraditura cu val, cu sant). Fort. Sant (retransament) in prejuru [!] unui loc asediat. V. circumval-.
ALANDALA adv. (Fam.) La intamplare, in dezordine, fara nici o noima; pe dos. [Var.: halandala adv.] – Din ngr. alla and'alla „unul in locul altuia”.
HAGIALAC, hagialacuri, s. n. Pelerinaj facut de un crestin sau de un mahomedan intr-unul din locurile sfinte ale bisericii respective. – Din tc. hacilik.
OLALTA adv. In asociere unul cu altul; impreuna; la un loc. ◊ Dupa ~ unul dupa altul; De la ~ laolalta; impreuna. Intre ~ unul catre altul. /<O + alalta
alandala, adv. – Pe dos, in dezordine, impotriva sensului comun. Ngr. ἄλλ’ἀντ’ἄλλον „unul in locul celuilalt” (Philippide, Principii, 146; DAR; Galdi 142); cf. alb. dale ng’dali.
parlog, parloage, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; parloaga, moina, obleaga, toloaca, rat, morogan, morunca, nadaz, telina.
INTERMIGRATIE s. f. (biol.) migratie a doua populatii, una luand locul celeilalte. (< engl. inter-migration)
odinioara adv. – 1. Odata. – 2. Demult, in timpuri stravechi. – Var. (inv.) danaoara, dinaoara; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o data”; cf. de doua ori (explicatie comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oara), sugerata de Candrea, pare mai dificila, caci rom. ar presupune forma redusa a art. f., o in loc de una). Cf. nici odinioara (var. inv. nice danaoara) „niciodata”, a carei comp. a fost reprodusa in niciodata. Var. moderne cu sensul „de curind, acum o clipa”. – Cf. oara.
ASTAMPAR s. n. sg. Odihna, liniste, pace. ◊ Fara astampar = a) (loc. adv.) fara incetare, intr-una; b) (loc. adj.) neastamparat. – Postverbal al lui astampara.
QUID PRO QUOD (lat.) unul in locul altuia – Confuzie, eroare, deviere de la datele reale ale unei discutii sau probleme prin substituire de termeni. Sub forma quiproquo (fr), indica un artificiu utilizat cu precadere de autorii de vodeviluri.
SARNATH, sit arheologic si loc de pelerinaj situat in N Indiei (statul Uttar Pradesh), la 6 km de Varansi (Benares). Este considerat unul dintre locurile sacre ale budismului, aici rostind, potrivit traditiei, Buddha prima sa predica. Numeroase manastiri si stupa budiste din sec. 3 i. Hr. – sec. 6 d. Hr. adapostesc statui dintre cele mai reprezentative pentru arta budista din India. Distrus de cuceritorii islamici in 1194. Capitelul coloanei lui Asoka de la S (sec. 3 i. Hr.) a devenit, dupa proclamarea independentei Indiei, stema nationala a statului.
INTEGRARE, integrari, s. f. 1. Actiunea de a (se) integra si rezultatul ei; integratie. 2. (In sintagma) Integrarea productiei = reunirea in acelasi loc, in cadrul uneia si aceleiasi unitati de productie, a activitatilor de productie succesive, incepand cu obtinerea materiei prime si pana la fabricarea produsului finit. 3. (Mat.) Calculul unei integrale; obtinerea integralei unei ecuatii diferentiale sau cu derivate partiale. V. integra.
INTRECE, intrec, vb. III. Tranz. 1. A depasi pe cineva in mers, a lasa in urma. 2. A dovedi superioritate fata de cineva, intr-o anumita privinta; a depasi. ♦ Refl. recipr. A cauta sa se depaseasca unul pe altul. ◊ loc. adv. Pe intrecute = cautand sa se depaseasca unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumita limita; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decat trebuie, a prisosi ◊ loc. adv. (Pop.) De intrecut = mai mult decat trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se intrece cu gluma (sau cu saga, rar, cu vorba) = a depasi limitele bunei-cuviinte; a impinge lucrurile prea departe, a exagera. – In + trece.
CONTRADICTORIU, -IE, contradictorii, adj. (Despre fenomene, idei, tendinte) Care se contrazic intre ele, care se exclud reciproc, care sunt incompatibile unul cu altul. ◊ loc. adj. si adv. In contradictoriu = (Care este) in opozitie de idei cu ceva sau cu cineva. – Din fr. contradictoire.
COOCUPANT, -A, coocupanti, -te, s. m. si f. Persoana care ocupa un loc, impreuna cu una sau mai multe persoane. – Din fr. coocupant.
BIPARK s. n. dispozitiv care permite gararea a doua vehicule pe locul destinat pentru unul singur, prin suprapunerea pe o platforma superioara. (< fr. bipark)
premiu (premii), s. f. – Distinctie, recompensa. Lat. praemium (sec. XIX). – Der. premiant, s. m. (elev care se plaseaza pe unul din primele locuri in clasa); premia, vb. (a recompensa, a da un premiu); premier, s. m. (primul ministru), din fr. premier (ministre); premiera, s. f. (spectacol de inceput), din fr. premiere.
BISERICA, biserici, s. f. 1. Cladire destinata celebrarii unui cult (crestin). ◊ Expr. A lua calea bisericii = a) a deveni evlavios, pios; a se pocai; b) p. ext. a imbatrani. A (nu) fi usa de biserica = a (nu) fi corect, cinstit. Cati iepuri la biserica = de loc; nimeni, nici unul. A nu fi dus (de multe ori) la biserica = a nu da importanta cuvenita conventiilor sociale; a avea curajul opiniei. 2. Comunitatea crestinilor care tin de acelasi cult. Biserica ortodoxa. – Lat. basilica.
CAVOU, cavouri, s. n. Constructie funerara (intr-un cimitir sau in alt loc de inmormantare) cu una sau mai multe cripte. – Din fr. caveau.
OLALTA adv. Impreuna, la un loc, laolalta. ◊ loc. adv. Intre olalta = unul cu altul; reciproc. Dupa olalta = unul dupa altul (fara intrerupere). (Pe) langa olalta = unul (pe) langa altul; alaturi. De olalta = unul de altul, unul de celalalt. De la olalta = laolalta, impreuna. Pe (sau peste) olalta = unul peste altul. Inspre olalta = unul catre altul. – O3 + alalta (= aialalta).
SIRAG, siraguri, s. n. 1. Sir (1). ◊ loc. adv. In sirag = unul dupa altul. ♦ Grup de soldati asezati in linie de bataie. 2. Multime de margele insirate pe un fir pentru a fi purtate ca podoaba la gat. ♦ Multime de obiecte de acelasi fel, insirate ca margelele pe un fir (de sfoara sau pe o sarma). [Var.: sireag s. n.] – Din magh. sereg „multime, trupa” (cu unele sensuri dupa sir). Cf. pol. szereg.
TOTAL, -A, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; intreg, complet; general. ♦ Fig. Cat se poate de mare; deplin, desavarsit. 2. S. n. Suma rezultata dintr-o adunare. ◊ loc. adv. In total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Intreg rezultat din reunirea partilor. – Din fr. total.
SARDEA, sardele, s. f. Numele mai multor specii de pesti de mare din grupul scrumbiilor, care se consuma proaspeti sau conservati. ◊ loc. adv. Ca sardelele = unul langa altul, foarte inghesuiti. – Din ngr. sardhella, it. sardella.
SINAFIE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si il incepe pe celalalt. – Din fr. synaphie, ngr. sinafia.
unuLEA una num. ord. (numai in componenta unui numeral compus din zeci, sute s.a.m.d. si unitate) Care ocupa locul indicat de numarul unu in ordinea numararii. Al treizeci si ~. A treizeci si una. /unu + le + a
SINAFIE s.f. Fenomen care se produce atunci cand doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul, sau acelasi cuvant termina un vers si incepe pe celalalt. ♦ Folosirea repetata a aceleiasi conjunctii (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].
SINAFIE s. f. fenomen in care doua versuri sunt strans unite, astfel incat are loc eliziunea de la unul la altul sau acelasi cuvant termina un vers si incepe pe celalalt. ◊ folosire repetata a aceleiasi conjunctii (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)
CEFA, com. in jud. Bihor; 6.166 loc. (1991). Iazuri si helesteie (unul de 668 ha). Pepiniera piscicola. Statie de c. f.
RHAGAE (RAGAE sau REY), oras antic in Media (putinele sale ruine se afla azi in N Iranului, in modernul Rey, la 8 km S de Teheran). Atestat din milen. 3 i. Hr., s-a aflat in stapanirea Sasanizilor (sec. 3-7), cand a fost unul dintre principalele centre ale zoroastrismului. Cucerit de arabi in 641, a cunoscut o permanenta prosperitate – devenit faimos prin matasurile si ceramica sa – pana in sec. 12, cand a inceput sa decada din cauza luptelor religioase. Cucerit si distrus de mongoli in 1220, iar populatia masacrata. Popularizat de „O mie si una de nopti”, ca locul de nastere al califului Hārūn al-Rasid.
colatiune f. (lat. col-latio, -onis, d. col-latus, part. d. con-ferre, col-latum, a aduce la un loc. V. sufer). Conferirea unui beneficiu. Compararea unei copii cu originalul. Gustare, cina scurta.
FLANC, flancuri, s. n. 1. Extremitatea din stanga sau din dreapta a unei formatii sau a unui dispozitiv de lupta. ◊ loc. adj. (Mil.) De flanc = dintr-o parte. ◊ loc. adv. In flanc (cate unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele doua parti laterale ale peretelui abdominal, cuprinse intre ultima coasta si sold. ♦ Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale peretelui abdominal la animale. 3. Fiecare dintre cele doua portiuni laterale ale unui filet, ale unui dinte de angrenaj etc. 4. Foaie de carton special, folosita in poligrafie pentru prepararea, prin presare, a matritelor de stereotipie. 5. Nume dat panourilor care servesc la alcatuirea decorurilor. – Din fr. flanc.
STIRBITURA, stirbituri, s. f. 1. loc gol lasat de caderea unuia sau a mai multor dinti; stirbenie. 2. loc unde marginea unui obiect este rupta, ciocnita; p. ext. ruptura, gaura. 3. Fig. Diminuare a valorii, a insemnatatii etc. (cuiva sau a ceva); incalcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Stirbi + suf. -tura.
STRUNGA, strungi, s. f. 1. loc ingradit la stana, unde se mulg oile; p. restr. deschizatura, portita ingusta facuta in acest loc, prin care trec oile una cate una la muls. ♦ P. gener. loc ingust de trecere. ♦ (Pop.) Trecatoare ingusta (intre munti); defileu, stramtoare. 2. (Pop.) Strungareata (1). – Cf. alb. shtrunge.
DIURN, -A adj. Care se petrece in timp de o zi. ◊ Miscare diurna = miscare aparenta de la est la vest a astrilor pe sfera cereasca, care are loc in 24 de ore; maree diurna = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ♦ Care se face in timpul zilei, de zi. ♦ (Despre flori) Care se deschide numai la lumina. [Pron. di-urn. / < fr. diurne, it. diurno, lat. diurnus].
DIURN, -A adj. de zi, din timpul zilei. ♦ miscare ~a = miscare aparenta, de la est la vest, a astrilor pe bolta cereasca, care are loc in 24 de ore; maree ~a = tip de maree caracterizat prin aceea ca in 24 de ore are loc o maree inalta si una joasa. ◊ (despre flori) care isi duce viata activa in timpul zilei. (< fr. diurne, lat. diurnus)
AMBUSCADA, ambuscade, s. f. 1. Actiune de lupta care se organizeaza din timp si se executa de obicei cu efective mici, in scopul de a pandi si a ataca prin surprindere pe inamic. 2. loc ascuns de unde pandeste una dintre partile in lupta, cu scopul de a navali pe neasteptate asupra dusmanului. – Fr. embuscade.
CERNOBIL, oras in Ucraina (C.S.I.), pe riul Pripet. In apr. 1986, aici a avut loc o puternica avarie la unul dintre reactoarele centralei atomo-elctrice situate la 18 km de oras, cu consecinte dezastruoase asupra locuitorilor si mediului inconjurator din aproape intreaga Europa. Ca urmare a acestui fapt orasul a fost evacuat.
ASCUNS1 s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ati) ascunselea = numele unui joc de copii in care toti jucatorii se ascund, afara de unul, care ii cauta pe ceilalti. ◊ loc. adv. In sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furis. – V. ascunde.
DOUAZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre nouasprezece si douazeci si unu. ◊ (Adjectival) Douazeci de carti. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De douazeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate douazeci de masini. ◊ (Substantivat) Cinci de douazeci. [Pr.: do-ua-] – Doua + zeci.
MOTOPROPULSOR s.n. Agregat asemanator unui turbopropulsor, care, in loc de turbina, este prevazut cu unu sau doua motoare cu ardere interna. // adj. Grup motopropulsor =ansamblu alcatuit dintr-un motor cu ardere interna si cel putin o elice, cuplata cu acesta. [< fr. motopropulseur].
IERIHON (JERICHO, ARῙHᾹ), localitate situata pe dr. vaii Iordanului (la 7 km V de aceasta), la 10 km de tarmul NV al Marii Moarte, la 250 m sub nivelul marii si la 23 km NE de Ierusalim; aflat sub autoritatea palestiniana (din 1994); c. 13 mii loc. Aici au fost descoperite vestigiile uneia dintre cele mai vechi asezari urbane din lume, datand din Neoliticul preceramic (milen. 7 i. Hr.). Potrivit „Vechiului Testament”, zidurile lui s-ar fi surpat la sunetul trambitelor razboinicilor evrei, condusi de Iosua, care asediau orasul. Ruinele palatului arab construit de califul omeiad Hisham (724).
ALATURI adv. 1. (local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) A nimeri (sau a fi, a merge, a calca) alaturea cu drumul = a gresi (in comportare, in pareri etc.). ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). 2. (Modal) unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = pe acelasi plan, pe langa. ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – A3 + lature.
IMPREUNA adv. La un loc; laolalta, depreuna, delaolalta. – In + preuna (< pre + una).
VALATUC, valatuci, s. m. 1. Sul facut dintr-un material (flexibil), infasurat in sensul uneia dintre laturile sale; spec. val1 (II 1). ◊ loc. adv. De-a valatucul = de-a rostogolul, de-a dura, peste cap. 2. Material de constructie facut din lut amestecat cu paie sau cu rogoz, in forma de colaci sau de caramizi, din care se cladesc peretii caselor taranesti (astupandu-se o ingraditura de pari). 3. Tavalug. – Din tavaluc.
MAT2 n. Situatie in cadrul unei partide de sah, in care regele uneia dintre parti nu-si poate parasi locul fara a fi prins, determinandu-se in felul acesta sfarsitul partidei in valoarea partii adverse. /<fr. mat, germ. Matt
PRIMUL ~a (~ii,~ele) num. ord. si substantival (in opozitie cu ultimul) Care ocupa locul indicat in ordinea numararii de numarul unu; cu care se incepe enumerarea; care precede pe al doilea; intai. ◊ In ~ rand intai de toate. /<lat. primus
PARALAXA s.f. Unghi format de doua drepte care ating centrul unui astru, pornind una din centrul Pamantului si cealalta din locul unde se afla observatorul. ♦ Unghi sub care se vede un front oarecare la o anumita distanta. [< fr. parallaxe, cf. gr. parallaxis – schimbare].
SUCCEDA vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni dupa, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul dupa altul. 2. (Jur.) A mosteni. [P.i. succed, 3,6 -da, var. succede vb. III. / < fr. succeder, cf. lat. succedere].
ALATURI adv. 1. (local) Langa cineva sau ceva, la dreapta sau la stanga cuiva sau a ceva. ◊ loc. adj. De alaturi = vecin, invecinat. ◊ Expr. (Fam.) Alaturi cu drumul = fara judecata, fara ratiune. ♦ In alt punct decat cel vizat (dar foarte aproape de acesta). A nimerit alaturi. 2. (Modal) unul langa altul, unul impreuna cu altul (sau cu altii). ◊ loc. prep. Alaturi de... (sau, rar, cu...) = o data cu..., pe langa... ◊ Expr. A fi alaturi de cineva = a fi solidar cu cineva. [Var.: alaturea adv.] – Din a3 + lature.
CHIOS, ins. greceasca in M. Egee, linga tarmul occidental al Asiei Mici; 830 km2; 49,9 mii loc. (1981). Oras pr.: Chios. Viticultura (vinuri celebre). unul dintre centrele culturii egeene.
2) capela f., pl. e (it. cappella, locul unde se pastra gluga si moastele unui sfint, dim. d. cappa, gluga; fr. chapelle; mlat. cappella. V. capela 1, capot, sapca). Bisericuta, paraclis (intr' un cimitir, castel, cazarma sau aiurea): capela romaneasca de la Baden-Baden. Trans. Buc. (dupa germ. kapelle, fr. chapelle, muzicantii unei biserici). Orhestra [!] sau fanfara, banda de muzicanti.
ADUNAT, -A, adunati, -te, adj. Strans2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre asezari rurale) Cu case asezate una langa alta, in stransa apropiere. – V. aduna.
PATRUZECI num. ord. Numar care, in numaratoare, are locul intre treizeci si noua si patruzeci si unu si care se indica prin cifra 40 si XL. ◊ (Cu valoare adjectivala) Patruzeci de zile. (Compus) patruzeci-de-sfinti (sau de-duminici) = sarbatoare crestina care se sarbatoreste in ziua de 9 martie. ◊ (Substantivat, m.) Scrie un patruzeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul patruzeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) S-a deplasat de patruzeci de ori. ◊ (Intra in componenta num. multiplicativ) De patruzeci de ori pe atata. ◊ (Intra in componenta num. distributiv) Cate patruzeci de lei – Patru + zece.
SAPTEZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre saizeci si noua si saptezeci si unu si care se indica prin cifra 70 sau LXX. ◊ (Adjectival) Cartea are saptezeci de pagini. ◊ (Substantivat) Pe caiet era scris un saptezeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul saptezeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Merge de saptezeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saptezeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Le da cate saptezeci de lei. – Sapte + zeci.
SIR, siruri, s. n. 1. Grup, multime de fiinte sau de lucruri dispuse in succesiune, desfasurate in linie (dreapta); rand, sirag (1). ◊ loc. adv. si adj. In sir = in rand unul dupa altul. ♦ Sirag (2). ♦ (Inv.) Rand scris sau tiparit. ♦ Lant de munti; masiv muntos. ♦ Dara formata de un lichid care se prelinge pe ceva. 2. Succesiune de fapte, evenimente, unitati de timp etc. Sir de intamplari. ◊ loc. adj. si adv. In sir = pe rand, succesiv, neintrerupt, necontenit. 3. Desfasurare continua si regulata, inlantuire logica a ideilor, a faptelor intr-o expunere, intr-o relatare; fir. ◊ loc. adj. si adv. Fara sir = lipsit de legatura logica, incoerent. 4. (Mat.) Multime infinita, ordonata, ale carei elemente pot fi puse in corespondenta cu multimea numerelor naturale. – Refacut dupa sire (pl. lui sira).
OPTZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre saptezeci si noua si optzeci si unu. ◊ (Substantivat) Nu are mult pana la optzeci. (Cu valoare de num. ord.) Grupa optzeci. ◊ (Formeaza num. multiplicativ) De optzeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza num. distributiv) S-au format grupuri de cate optzeci. – Opt + zeci.
NOUAZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre optzeci si noua si nouazeci si unu; se indica prin cifra 90 (sau XC). ◊ (Adjectival) Are nouazeci de ani. ◊ (Substantivat) Erau nouazeci. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul nouazeci. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De nouazeci de ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cate nouazeci de lei. – Noua + zeci.
DUEL, dueluri, s. n. Lupta care se desfasoara (dupa un anumit cod) intre doua persoane inarmate, in prezenta unor martori si care are drept scop transarea unui diferend personal. ♦ Lupta in care artileriile celor doua armate inamice trag simultan una asupra celeilalte. ♦ Fig. Polemica vie care are loc intre doua persoane, doua publicatii etc. – Din fr. duel, lat. duellum.
DISTRIBUI, distribui, vb. IV. Tranz. A imparti ceva in mai multe locuri sau la mai multe persoane, dand fiecareia una sau mai multe parti; a repartiza. – Din fr. distribuer, lat. distribuere.
SUTA, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivala sau adjectivala) Numarul care in numaratoare are locul intre nouazeci si noua si o suta unu si care se indica prin cifrele 100 si C. ◊ Loc. adj. La suta = (despre dobanzi, procente) corespunzator, proportional unei sume de o suta de lei sau unei cantitati de o suta de unitati. ◊ Loc. adv. Suta la (sau in) suta = complet, in intregime, deplin; p. ext. sigur, fara indoiala. ◊ Expr. Sute si mii sau mii si sute sau o suta si-o mie sau sute (si sute) de... = numar mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Randul o suta 2. S. f. Cifra care marcheaza numarul dintre nouazeci si noua si o suta unu. ♦ Bancnota de o suta de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, duca-se si suta = unde s-a facut o cheltuiala mare, poate sa se faca si una mica. – Et. nec.
TREIZECI num. card. Numar care are in numaratoare locul intre douazeci si noua si treizeci si unu si care se indica prin cifra 30 sau XXX. ◊ (Adjectival) Are treizeci de ani. ◊ (Substantivat) Scrie un treizeci pe tabla. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul treizeci. ◊ (Formeaza numeralul adverbial corespunzator) De treizeci de ori. ◊ (Formeaza numeralul multiplicativ corespunzator) De treizeci de ori pe atata. ◊ (Precedat de „cate”, formeaza numeralul distributiv corespunzator) Cate treizeci de parti. – Trei + zece.
A URNI ~esc tranz. 1) (obiecte imobile) A misca (putin sau cu greu) din loc; a clinti; a stramuta. ◊ Nu-l ~esti cu una cu doua e greu de miscat din loc. 2) (masini, sisteme tehnice etc.) A face sa functioneze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a incepe realizarea unei actiuni (care trebuia facuta demult). /<sl. urinonti
ADUNAT, -A, adunati, -te, adj., s. f. 1. Strans2 (la un loc). ♦ Spec. (Despre asezari rurale) Cu case asezate una langa alta, in stransa apropiere. 2. S. f. art. (Reg.) Una dintre figurile jocului calusarilor. – V. aduna.
ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnal dat pentru strangerea unei trupe etc. intr-o formatie ordonata. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Grup de oameni stransi la un loc cu un anumit scop. ♦ (Urmat de determinari) Organ reprezentativ constituit dupa norme dinainte fixate, capabil sa ia anumite hotarari. ◊ Marea Adunare Nationala = organ suprem al puterii de stat in Republica Populara Romana. 4. Culegere, colectie (de texte). 5. (Inv.) Petrecere.
BUBASTIS, oras in Egiptul antic, situat la E de Delta Nilului, una din capitalele imperiului in timpul hicsosilor si locul de origine al faraonilor dinastiei a XXII-a. Aici era divinizata zeita cu cap de pisica, Bastet (gr. Bubastis), care da si numele orasului.
Bloc, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea, masa solida dintr-o singura bucata. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ Bloc de desen = grup de foi de hartie de desenat, lipite intre ele la una din margini si pastrate intre doua cartoane protectoare. ♦ loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. 3. Cladire mare cu multe etaje; blochaus. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. 5. (In sintagma) Bloc motor = organ de motor in care se afla cilindrii si pistoanele. 6. (Med.; in sintagmele) Bloc c*****c = tulburare a ritmului inimii, datorita blocarii influxului nervos care strabate muschiul c*****c. Bloc operator = parte componenta a serviciilor chirurgicale, cuprinzand salile de operatie si dependintele acestora. – Din fr. bloc, (3) germ. Block[haus]
URCIOR1, urcioare, s. n. 1. Vas de lut (smaltuit) cu gatul stramt, cu una sau doua toarte, folosit pentru pastrarea lichidelor. 2. (Rar) loc mai adanc in albia unei ape curgatoare, unde se formeaza vartejuri; bulboaca, bulboana. [Var.: ulcior s. n.] – Lat. urceolus.
SAIZECI num. card. Numar avand in numaratoare locul intre cifra cincizeci si noua si saizeci si unu si care se indica prin cifra 60 sau LX. ◊ (Adjectival) Are saizeci de ani. ◊ (Substantivat) Saizeci este o cifra. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Pagina saizeci. ◊ (In componenta numeralului adverbial corespunzator) Repeta de saizeci de ori. ◊ (In componenta numeralului multiplicativ corespunzator) De saizeci de ori pe atata. ◊ (In componenta numeralului distributiv corespunzator) Cate saizeci de lei. – Sase + zeci (refacut dupa treizeci).
DUIUM s. n. Multime, gramada, gloata, droaie (de fiinte, obiecte, intamplari etc.). ◊ loc. adv. Cu duiumul = in mare numar sau cantitate; unul dupa celalalt. [Pr.: du-ium] – Din tc. doyum.
IMPREUNA adv. In asociere unul cu altul (sau cu altii); laolalta; la un loc. Ei merg ~. /in + pre + una
LAOLALTA adv. In asociere unul cu altul (sau cu altii); gramada; la un loc. [Sil. la-o-] /la + o + alta
STRUNGA ~gi f. 1) loc (la o stana) pe unde trec oile cate una pentru a fi mulse. 2) Trecatoare ingusta in munti; stramtoare. 3) v. STRUNGAREATA. /Cuv. autoht.
A SE SUPRAPUNE pers. 3 se suprapune intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aseza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc in acelasi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune
birlic (-ci), s. m. – 1. As, carte de joc. – 2. Speteaza care trece prin mijlocul zmeului de copii. – 3. (Arg.) Nota unu, la scoala. – 4. (Arg.) Sublocotenent. Tc. birlik „unitate”, de la bir „unu” (Roesler 589; Seineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu tc. bilik „antebrat” (DAR).
COAPTATIE s. f. 1. (biol.) ajustare a doua organe ale aceluiasi individ formate independent unul de altul, unul in cavitate si celalalt in relief. 2. punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. (< fr. coaptation)
TUTTI-QUANTI [-CUAN-] loc. adv. toti cati au mai ramas, pana la unul. (< it. tutti quanti, toti ceilati)
BUDESTI 1. Com. in jud. Bistrita-Nasaud; 2.144 loc. (1991). 2. Com. in jud. Maramures; 4.057 loc. (1991). Expl. de caolin. In raza ei se afla una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn maramuresene. 3. Com. in jud. Vilcea; 5.172 loc. (1991). Biserica de lemn (sec. 17).
cimp n., pl. uri (lat. campus, it. sp. pg. campo, pv. camp, fr. champ). Ses, loc, plan. Cimp de bataie, de batalie, loc de batalie. Fond pe care zugravesti ceva: cimpu unui tablou. Teren de lucru, de munca: cimpu chimiii. Pl. Munt. Haturi. Cimpu lui Marte, cimp de exercitii militare in vechea Roma si azi la Paris. M. pl. A-ti lua cimpii, a fugi de frica ori de intristare, a-ti lua lumea´n cap, a te retrage de lume. A bate cimpii, a vorbi in dodii, fara inteles.
ROMANATI, subunitate a Campiei Olteniei, situata in SE acesteia, intre piemontul Oltetului (la N), raul Olt (E), fl. Dunarea (S) si raul Jiu (V), extinsa pe terit. jud. Dolj si Olt. Lungimea si lat. max. sunt aprox. egale (c. 80 km). Este formata din mai multe campuri, relativ netede, cu inaltimi ce scad treptat de la N la S (de la 140-150 m la 40-60 m), precum si din terasele si luncile Jiului, Oltului si Dunarii. In partea de S, terasele sunt ocupate, partial, de nisipuri, mai ales in sectorul Dabuleni-Ostroveni. Sistemul de irigatii partial repus in functiune. In perimetrul celei mai mari parti a C. Romanati a existat pana in 1950, jud. Romanati (3.560 km2; 296.536 loc., 1 iul. 1937), cu 5 plasi, 3 orase si 252 de sate. Este una dintre cele mai originale zone etnografice, in cadrul careia se remarca scoartele bogat decorate cu modele policrome, tesaturile, lazile de zestre, vasele ceramice (in special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (camasa cu poale, valnicul sau zavelciul, betelele, cojocul s.a.).
ADUNA, adun, vb. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduna din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. A culege (alegand de ici si de acolo). 4. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. 5. Tranz. (Mat.) A totaliza mai multe numere intr-unul singur. 6. Tranz. si refl. A (se) strange la un loc, formand un grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ A (se) ingramadi, a (se) ghemui. – Lat. adunare.
VEST s. n. unul dintre cele patru puncte c*******e, opus estului; p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; apus. ♦ Nume generic dat unui loc, unei regiuni, unui stat asezat spre apus (in special nume dat statelor din apusul Europei si din America de Nord); apus, occident. ◊ (Adjectival) Statele vest-europene – Din germ. West.
UNGHI ~iuri n. 1) Figura geometrica formata din doua semidrepte care pleaca din acelasi punct. ◊ ~ facial unghi format de doua drepte care pleaca de la baza nasului, una spre partea superioara a fruntii, alta spre deschizatura urechii. 2) loc unde se intretaie doua laturi sau doua suprafete; colt. ◊ ~ de vedere felul cum intelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus
IMPACT s.n. (Fiz.) Fenomenul de intrare in contact a doua corpuri, dintre care cel putin unul este in miscare; ciocnire, coliziune, tamponare. ◊ Punct de impact = locul unde un proiectil atinge tinta. [< fr. impact, cf. lat. impactus].
oacar (oacara), adj. – (Oaie) alba cu pete negre pe bot. – Mr. oacar(n)a. Origine necunoscuta. S-a presupus gr. ὠχρός sau ỏϰρίαϰος „palid” (Cihac, II, 679; Diculescu, Elemente, 441); sau oaches (Tiktin); sau bg. okrena (Capidan,, Elementul slav in dialectul aroman, 76); sau bg. vakalu „cu ochi negri” (Candrea); sau lat. *obaquilus, in loc de aquilus „brunet” (Densusianu, GS, VI, 317-19; Scriban); dar nici una dintre ipoteze nu e convingatoare. Trebuie sa existe o legatura ca oaches.
conac n., pl. e (turc. konak, popas, d. konmak, a minca, a poposi; ngr. konaki, alb. bg. konak). Statiune, popas, loc de oprire (han, statiune postala [odinioara] s. a.). Rezidenta unui vizir sau unui pasa (V. beilic). Rezidenta unui ispravnic (V. tact 2). Curtea (casa) boierului la mosie (sud). Timpu zilei pe la 9 dimineata si pe la 2 dupa ameaza [!] (cind lucratorii de la cimp se odihnesc). Distanta intre doua conace (loc sau timp): cale de trei conace, ziua de munca are trei conace (de la 4-9, de la 9-2 si 2-7). A face conac, a poposi. V. mansiune.
bursa f., pl. e (fr. bourse, it. borsa, d. lat. byrsa, pop. bursa, d. vgr. byrsa, pele, punga de pele. V. Birja). Stipendiu, pensiune platita de stat ori de un particular p. intretinerea unui elev ori unui student. Suma de 500 lei vechi in Turcia (V. punga). loc unde se fac operatiuni financiare asupra valorilor publice, obligatiunilor, actiunilor s.a. (numit pop. pin porturi si borsa, dupa it. borsa, si turc. borsa, ca si soma ild. suma). – In vechime zarafii isi asezau mesele pe pietele publice ale marilor orase. La Ierusalim, Hristos, vazandu-i facind schimb chear in tinda biserii, i-a alungat batindu-i cu funia uda. Burse cu intelesu de astazi nu exista de cit din seculu 16. Primu oras care a avut bursa a fost Bruges (Belgia), unde un negustor invita la casa lui ca sa incheie afaceri. Ca semn de recunoastere a casei, pusese la intrare o punga (lat. bursa) sculptata pe o peatra. Apoi s’au infiintat burse la Anvers, Lyon, Tuluza, Roma s.a. Cea dintii cladire de bursa publica a fost inaugurata de regina Elisabeta la Londra in 1571.
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.
INCHEGA, incheg, vb. I. 1. Refl. si tranz. A se face sau a face sa devina cheag; a (se) coagula. ◊ Expr. (Tranz.) Minte de incheaga apele = minte foarte tare. ♦ Refl. (Rar) A se strange la un loc, a se uni, a se lipi trainic (cu ceva sau unul cu altul). 2. Refl. Fig. A prinde contur, a se forma, a lua fiinta. – Lat. in-coagulare.
APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului; vest; p. ext. loc pe orizont, regiune, tara situata spre acest punct c******l. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. 4. Fig. Declin, decadere, disparitie. – V. apune.
CINCIZECI num. card. Numar situat in numaratoare intre patruzeci si noua si cincizeci si unu. ◊ (Adjectival) Acum cincizeci de ani. ◊ (Substantivat) Au muncit cincizeci. ◊ (in locul numeralului ordinal) Pagina cincizeci. (Intra in componenta num. adverbial) De cincizeci de ori. ◊ (Precedat de „cate” intra in componenta num. distributiv) Vin cate cincizeci. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se noteaza acest numar. [Var.: cinzeci num. card.] – Cinci + zeci.
SUCCEDA vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni dupa, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a mosteni. II. refl. a veni, a urma unul dupa altul. (< fr. succeder, lat. succedere)
SANJA MATSURI, una dintre cele trei mari sarbatori populare anuale in Japonia. Are loc la Tōkyō in al treilea weekend din luna mai. Parada a 100 de care alegorice.
INTINS2, -A, intinsi, -se, adj. 1. Incordat, lungit (prin tragere de unul sau de ambele capete). 2. Desfasurat in lungime sau pe toata suprafata. ◊ loc. adv. Cu brate(le) intinse = cu mare dragoste. Cu panzele intinse = (despre ambarcatii) cu panzele desfasurate. ♦ (Despre corturi; p. ext. despre tabere) Asezat, fixat. 3. (Despre piei, tesaturi etc.) Fara creturi sau indoituri; netezit, neted. 4. (Despre mers, zbor etc.; adesea adverbial) Care duce direct la tinta; p. ext. incordat, grabit, zorit2. 5. (Despre elemente care formeaza un sir) Care prezinta o succesiune neintrerupta. 6. Cu suprafata mare, vast. ◊ loc. adv. Pe scara intinsa = in proportii foarte mari. – V. intinde.
APARARE, aparari, s. f. Actiunea de a (se) apara. ◊ loc. vb. A lua apararea = a apara (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de lupta, care urmareste oprirea ofensivei inamicului; totalitatea masurilor luate in acest scop. ♦ (Concr.) Parte intr-un proces care apara cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucatorilor dintr-o echipa sportiva care au rolul de a apara sau proteja poarta proprie. – V. apara.
AQUILEIA, localit. in NV Italiei, linga Trieste; 3,3 mii loc. (1981). Colonie romana intemeiata in 181 i. Hr. Centru economic si comercial infloritor, una dintre resedintele imparatilor romani, in sec. 3-4.
KATMAI, parc national din pen. Alaska (14.887 km2), care include, alaturi de vulcanul omonim (alt.: 2.047 m; un crater cu diametrul de 3 km si adancimea de 1.000 m, unul dintre cele mai largi din lume; cea mai puternica eruptie avand loc la 5 iun. 1912) si un vast sistem de fumarole („Valea celor zece mii de fumarole”), lacuri, ghetari, golfuri, fiorduri, varfuri muntoase, paduri, pasuni etc. Fauna este formata din ursi bruni, elani, vidre, nurci s.a. Declarat monument al naturii (1918) si parc national (1980).
SUCCESIV, -A, succesivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care urmeaza unul dupa altul (fara intrerupere sau la intervale scurte si regulate). ♦ Care are loc, se petrece progresiv, treptat. – Din fr. succesif, lat. successivus.
ALUNECA, alunec, vb. I. Intranz. 1. A-si pierde echilibrul, calcand pe o suprafata lucioasa; (prin exagerare) a cadea, a se prabusi. unul din caii trasurii aluneca si cazu (REBREANU). 2. A se deplasa de la locul unde era asezat. Paltonul i-a alunecat de pe umeri. 3. A se misca lin, fara a intampina vreo rezistenta; a se strecura, a patrunde. Aluneca garla intre salcii (IOSIF). ◊ Expr. A aluneca printre degete = a fi greu de prins, de gasit; a scapa de sub control. – Lat. lubricare.
BUFFALO [bafələu], oras in NE S.U.A. (New York), port la L. Erie; 1,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Niagara Falls, St. Catharines s.a.). Nod de comunicatii si unul dintre pr. porturi la Marile Lacuri (c. 8 mil. t). Aeroport. Uzine siderurgice si ale metalurgiei neferoase, constr. de masini (automobile, avioane, motoare electrice, material rulant); produse chimice si alim. Universitate (1846).
BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; gloata, droaie. ♦ (Adverbial) a) In masa, in randuri stranse, cu gramada. b) unul peste altul, inghesuindu-se; p. ext. repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate tactica corespunzand aproximativ efectivului unei companii; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Tc. bolluk.
EST s. n. unul dintre cele patru puncte c*******e, aflat in partea unde rasare soarele, opus vestului; loc pe orizont unde rasare soarele; p. ext. regiune situata in locul unde rasare soarele; rasarit1, orient. – Din fr. Est.
CONSTANTINOPOL, oras fundat de imparatul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecesti Byzantion, devenit in 330 capitala Imp. Roman, apoi a Imp. Bizantin. unul dintre cele mai mari orase ale ev. med., puternic centru cultural, economic si religios; asediat de avari, persani, arabi, selgiucizi, slavi si cruciati (care l-au cucerit in 1204, stapinindu-l pina in 1261); cucerit de turcii otomani la 29 mai 1453, C. a devenit capitala a Imp. Otoman (pina in 1923), sub numele de Istanbul. Aici au fost semnate numeroase tratate de pace. La C. s-au tinut trei sinoade ecumenice: in 381 (convocat de imparatul Teodosie I cu intentia de a pune capat controversei ariene si de a se pronunta in legatura cu ereziile timpului); in 553 (convocat de imparatul Justinian cel Mare cu intentia de a impaca monofizitismul cu ortodoxia); in 680-681 (convocat de Constantin IV Pogonatul pentru a formula credinta adevarata fata de erezia monoteismului).
casas, -a s. Vechi. Curtean (Ur.). Rar azi. Casean, cel ce locuieste intr´o casa cu altii la un loc: se credea ca daca se inoiesc ferestrele unei case vechi, va muri unu din casasi (Sez. 36, 32). Om casatorit, proprietar de casa, gospodar (Let. 2, 22). – Si ca adj. oameni casasi (Let. 2, 33).
RAZLET, -EATA, razleti, -e, adj. 1. (Despre fiinte) Care s-a departat de ceilalti, care a ramas singur. ♦ (Si adv.) Situat la distanta (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legatura, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rataceste din loc in loc; pribeag, instrainat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Ratacit, pierdut. – Din razleti (derivat regresiv).
RUDA1, rude, s. f. 1. Persoana care face parte din aceeasi familie cu alte persoane, unite intre ele prin legaturi de sange sau prin alianta; rudenie (2), rubedenie. ◊ Expr. A avea rude la Ierusalim = a avea persoane influente care iti acorda protectie; a avea proptele. Pe ruda (si) pe samanta = a) pe toti, fara exceptie, pana la unul; b) peste tot. ♦ Familie, neam, vita. 2. (Pop.) Soi, samanta de animale sau de plante. ◊ loc. adj. De ruda = de prasila, de reproductie. Berbec de ruda. – Din bg. roda.
BANCA1, banci, s. f. Scaun ingust si lung pe care pot sedea mai multe persoane. ◊ Banca acuzatilor = banca pe care stau, intr-o sala de judecata, acuzatii. Banca apararii = banca pe care stau, intr-o sala de judecata, avocatii apararii. ♦ Scaun pentru una sau mai multe persoane (de obicei cu pupitre), pe care sed scolarii in clasa. ◊ loc. adv. Pe bancile scolii = la scoala. De pe bancile scolii = din timpul petrecut in scoala. – Fr. banc.
CONCURS ~uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ◊ ~ de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, lat. concursus
aci, adv. – 1. Aici, in locul acesta 2. Atunci, in momentul acela. – Var. acia, acile(a), acice(a). Mr. atia, istr. ti(a). < Lat. *eccum hῐc (Puscariu 12; Candrea-Dens., 8; REW 4129; DAR); cf. it. qui, engad. (a)qui(a), v. prov., cat., sp., port. aqui, fr. ici. Pentru varianta acice, Puscariu 13 propune *eccum hicce; insa poate fi unul din multele rezultate ale intilnirii lui aci cu aici. – Der. aciasi, adv. (inv., in acelasi loc; in acelasi timp), cu -si, cf. acelasi.
socru (-ri), s. m. – Tatal unuia dintr soti, in raport cu celalalt sot. – Mr., megl., istr. socru. Lat. sǒcrum in loc de sǒcerum (Cihac, I, 256; Puscariu 1606; REW 8054), forma care apare la Consentius, cf. calabr. socru, nap. suogre, logud. sogru, prov., cat. sogre, sp. suegro, port. sogro. Uz general (ALR, I, 261). – Der. soacra, s. f. (mama unuia dintre soti in raport cu celalalt sot), mr., megl. soacra; socri, vb. (a starui, a obosi, a cicali, a bate la cap); socrie, s. f. (inrudirea socrilor cu ginerii sau nurorile); socrita, s. f. (femeie care pregateste mincarea, la nuntile traditionale).
ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura (mobila) intre doua sau mai multe oase, prin intermediul ligamentelor; incheietura; locul acestei legaturi. ♦ Legatura intre mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau al unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Fr. articulation (lat. lit. articulatio, -onis).
ASCUNS1 s. n. 1. (In expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ati) ascunselea = numele unui joc de copii, in care toti jucatorii se ascund, afara de unul, care ii cauta pe ceilalti. In sau pe (sub) ascuns = in taina, pe furis. 2. (Inv.) loc tainuit, ascunzatoare, ascunzis. [Forma gramaticala: (in expr.) ascunselea]. – V. ascunde.
asalt n., pl. uri (it. assalto, fr. assaut. V. salt). Atac puternic cu baioneta p. a cuceri o intaritura, un loc: a da asalt, a lua cu asalt. Lupta simulata cu floreta. Fig. Cerere insistenta: asalturile unui postulant la minister.
AMANDOI, -DOUA, num. col. Si unul si altul; ambii. [Gen.-dat. (cand preceda substantivul) amanduror si (cand il urmeaza sau ii tine locul) amandurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui).
REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.
MEDUZA s.f. 1. Fiinta fabuloasa, inchipuita ca o femeie cu serpi in loc de par. 2. Animal marin celenterat, cu corpul gelatinos in forma unei ciuperci. [Cf. fr. meduse < Meduza – una din Gorgone].
REGENT, -A I. s. m. f. (cel) care guverneaza cu titlu provizoriu un stat monarhic, tinand locul regelui in timpul unei regente (1). II. adj. (despre propozitii; si s.f.) careia i se subordoneaza una sau mai multe propozitii; supraordonata. ◊ (despre parti ale propozitiei supraordonate) de care depinde o subordonata. (< fr. regent, lat. regens, germ. Regent)
BANDAR-E’ ABBAS, oras in S Iranului, port la G. Persic (str. Ormuz); 201,6 mii loc. (1986). Prelucr. petrolului. Export de curmale si lina. Fundat in 1623 de Abbas I, a fost mult timp unul dintre pr. porturi ale tarii.
ZAHAR s. n. 1. Specie de zaharoza de culoare alba cristalizata, usor solubila in apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza. ♦ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ♦ loc. adj. De zahar = (despre oameni) foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic. 2. Nume dat excesului de glucoza din sange; (si in sintagma boala de zahar) boala cauzata de acest exces; diabet zaharat. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Din ngr. zahari. Cf. bg. zahar.
EPONIM s.m. Magistrat care, in cetatile Greciei antice si in vechea Roma, dadea numele sau anului; (mai ales) primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. // adj. Care da numele sau unui loc, unui oras etc. [< fr. eponyme, cf. gr. epi – pe, onoma – nume].
caiet n., pl. e (pe cale polona d. fr. cahier, din caern, cadern, lat. quaternio, pop. quaternum, adica „din patru foi”. V. carnet si cazarma). Foi de hirtie cusute la un loc ca sa serveasca mai ales elevilor la scris ori la desemnat. Caiet de sarcini, clauzele impuse unui adjudicatar. V. tartaj.
SAPTE1 num. card. Sase plus unu. ~ carti. ◊ ~-degete planta erbacee cu tulpina taratoare, cu frunze alungite, zimtate, si cu flori purpurii, care creste prin locuri umede. /<lat. septem
DIRECT, -A I. adj. 1. care duce de-a dreptul la tinta, drept, fara ocoluri. ♦ in linie ~a = din tata in fiu. 2. imediat, nemijlocit, fara intermediar. ♦ vorbire ~a sau stil ~ = procedeu sintactic sau stilistic de redare fidela a spuselor cuiva, printr-un verb sau alt cuvant de declaratie; complement ~ = complement care exprima obiectul asupra caruia se rasfrange direct actiunea unui verb tranzitiv; propozitie completiva ~a (si s. f.) = propozitie cu functie de complement direct pe langa un verb tranzitiv din regenta. II. adj., adv. (care are loc) fara ascunzisuri, fatis, drept. III. adv. 1. fara inconjur, de-a dreptul. 2. (mat.; despre marimi variabile) ~ proportionale = care depind una de alta, astfel incat cresterea (sau descresterea) uneia de un numar de ori provoaca cresterea (respectiv descresterea) celeilalte de acelasi numar de ori. IV. s. n. (radio, tv.) in ~ = transmis pe viu, in momentul producerii evenimentului. V. s. f. (box) lovitura aplicata prin intinderea mainii inainte. (< fr. direct, lat. directus)
ZAHAR s. n. 1. Substanta alba, cristalizata, usor solubila in apa, cu gust dulce si placut, obtinuta mai ales din sfecla de zahar sau din trestia de zahar si constituind unul dintre produsele alimentare de baza; zaharoza. ◊ Zahar de struguri = glucoza. Zahar de lapte = lactoza. Zahar de malt = maltoza. ◊ loc. adj. (Despre oameni) De zahar = foarte bun, gentil, serviabil. 2. Nume dat excesului de glucoza din sange; boala cauzata de acest exces. [Var.: (reg.) zahar s. n.] – Ngr. zahari.
INVARTECUS ~uri n. 1): Inelus-~ joc de copii, in care unul dintre participanti trebuie sa ghiceasca la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucator la altul. 2) rar loc unde ceva (mai ales un drum sau un rau) se intortocheaza; intortochetura. /a invarti + suf. ~us
LIMAN ~uri n. 1) Fasie de pamant situata de-a lungul unei ape; tarm; mal. ◊ A iesi la ~ a) a iesi la mal; b) a scapa dintr-o incurcatura. 2) loc de adapost; refugiu; azil. ◊ A ajunge la ~ a atinge scopul urmarit. 3) loc in cursul inferior al unui fluviu, separat de mare printr-o duna de nisip, care comunica cu marea prin una sau mai multe guri. /<turc. liman
BALOTAJ s.n. Situatie care se creeaza atunci cand nici unul dintre candidatii la o alegere n-a obtinut numarul necesar de voturi pentru a fi ales. ♦ Alegere care are loc atunci cand candidatii nu au obtinut numarul necesar de voturi la un scrutin anterior. [< fr. ballottage].
conac, conace, s.n. (inv.) 1. casa boiereasca la tara, pe o mosie. 2. resedinta a unui ispravnic sau a unui subprefect. 3. hotel turcesc. 4. loc de popas; statie de posta; popas. 5. han, gazda. 6. distanta de la un loc de popas la altul; posta. 7. interval de timp egal cu o jumatate de zi. 8. locuinta ciobaneasca departe de sat. 9. una din cele trei parti ale zilei de lucru. 10. una din cele trei mancari de peste zi. 11. zi de lucru. 12. vas pentru gatirea bucatelor.
pleasna, plesne, s.f. (pop.) 1. sfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitura, plesnitura de bici. 2. fir de care se prinde carligul la capatul sforii de pescuit. 3. iritatie a mucoasei limbii si a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorba usturatoare, sarcastica. 5. fiecare dintre cele trei cureluse inguste cu care se incheie cureaua la cioareci, prinse in trei catarame. 6. suvita de par. 7. fir de in sau de canepa. 8. (reg.) disc sau veriga pusa pe osia rotii carutei, pentru a apara de frecare. 9. bucata mica, aschie, tandara desprinsa dintr-un lemn. 10. (la pl.) matreata. 11. (la pl.) boala de copii; afte, stomatita. 12. stanca, piatra gata sa se despice intr-o mina; crapatura in stanca. 13. insecta care traieste in locuri intunecate; svab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare si paros, cu un carlig chitinos la unul din capete; cainele-babei.
adunare f., pl. ari. Actiunea de a sau de a se aduna. Reuniune, societate (p. a petrece, a se sfatui s. a.): a vorbi intr' o mare adunare. Obsteasca adunare (rom. corect Adunarea Obsteasca), numele primului parlament romanesc. Adunarea deputatilor, camera. Adunarile legiuitoare, parlamentu. Aritm. Operatiunea pin [!] care mai multe numere de acelasi fel se grupeaza intr' unu singur (se reduc la unu singur). Arm. Semnalu de goarna sau trompeta (in ainte [!] si de darabana) pin [!] care se cheama toti soldatii la un loc. V. claca.
PADURE, paduri, s. f. Intindere mare de teren acoperita de copaci; multime densa de copaci crescuti in stare salbatica, in care predomina una sau mai multe specii, pe langa care se mai afla arbusti, plante erbacee, muschi etc., precum si diferite specii de animale. ◊ loc. adj. Din sau de (la) padure = a) (despre plante si animale) salbatice; b) fig. (despre oameni) fara maniere, necioplit, necivilizat. ◊ Expr. Parca ar fi nascut (sau crescut) in padure, se spune despre o persoana cu o comportare urata, lipsita de educatie. A cara lemne in padure = a face un lucru inutil. ♦ Fig. (Urmat de determinari) Gramada mare de obiecte de acelasi fel (de obicei in pozitie verticala) care acopera o suprafata. – Lat. padule.
EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)
APUS1, apusuri, s. n. 1. Trecere a unui astru sub orizont; priveliste oferita de soare cand apune. 2. unul dintre cele patru puncte c*******e, opus rasaritului si aflat la 90° de punctul sud (in directia miscarii acelor unui ceasornic); p. ext. loc pe orizont, regiune unde apune soarele; vest. ♦ Nume generic dat statelor din vestul Europei si din America; Occident. 3. Timp al zilei cand apune soarele; asfintit. ♦ Fig. Declin, decadere. – V. apune.
CARTAGENA [cartahena] 1. Oras in SE Spaniei (Murcia), port comercial si militar la M. Mediterana; 169 mii loc. (1987, cu suburbiile). Expl. de min. argentifere, de plumb si zinc. Siderurgie, constr. navale, prelucr. petrolului. Nod de comunicatii. Catedrala (sec. 13, restaurata). Fundat de cartaginezi la 227 i. Hr., apoi colonie romana. 2. Oras in NV Columbiei, port la M. Caraibilor; 531,4 mii loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Export de petrol si cafea. Ind. chimica, textila si piel.; prelucr. metalelor; santiere navale. Universitate (1824). Fundat in 1533. unul dintre pr. orase ale Americii spaniole.
SECU 1. Lac antropic, realizat in 1963 pe raul Barzava, la 10 km E de municipiul Resita, pentru alimentarea cu apa a acestuia. Supr.; 105 ha; vol.: 15,13 mil. m3. 2. Statiune climaterica si de odihna, de interes local (de fapt, un complex turistic), situata intr-o zona impadurita de la poalele NV ale m-tilor Semenic, pe valea raului Barzava, la 280 m alt., in extremitatea estica a lacului Secu (jud. Caras-Severin). 3. Com. in jud. Dolj, situata in zona piem. Balacitei, pe cursul superior al raului Mascot; 1.311 loc. (2005). In satul Comanicea se afla biserica Sf. Nicolae (1868), iar in satul S., doua biserici de lemn, cu acelasi hram – Sf. Nicolae, una construita in anii 1716-1718 de Latcu Glogoveanu (refacuta in 1864 si reparata in anii 1905 si 1927), iar alta ridicata in 1831 (reparata in 1864 si 1936). 4. Manastirea ~ v. Vanatori-Neamt.
ALCESTA (in mitologia greaca), una din fiicele lui Pellas, rege in Lolcos. Sotia lui Admentos, rege in Tesalia, participant la expeditia argonautilor. A acceptat sa moara in locul lui, obtinindu-i astfel nemurirea; a fost readusa din Infern de Herakles.
TABOR, cetate in S Cehiei, in apropiere de raul Luznice, la 88 km S de Praga. Construita in 1420 de adeptii lui Jan Hus; a fost una dintre principalele fortarete ale partizanilor sai. De aici vine numele membrilor aripii radicale a miscarii husitilor (taboriti). In prezent oras cu 35,8 mii loc. (2006). Primarie (1440-1515). Biserica (1512) cu un turn de 77 m. Fortificatii (sec. 15-17).
REPRIZA, reprize, s. f. 1. Fiecare dintre intervalele sau etapele succesive de timp care imparte in parti egale durata totala a unei intreceri sportive, intre care se interpun pauze variabile dupa natura jocului. 2. Durata a unei faze intr-o operatie tehnica; etapa de lucru. ◊ loc. adv. In reprize = pe rand, in etape. 3. Trecere a unui motor de autovehicul de la un regim de mers cu turatia joasa la unul cu turatia inalta, printr-o accelerare brusca. 4. Reluare sau repetare a unei operatii tehnice intrerupte. 5. Defect la suprafata unei piese turnate datorat umplerii incomplete a formelor de turnare, care se prezinta sub forma santurilor, a unor rotunjiri etc. – Din fr. reprise.
DEBRETIN (DEBRECEN [dæbrætæn]), oras in E Ungariei; 216,1 mii loc. (1992). Nod de comunicatii. Ind. constr. de masini (vagoane, masini agricole), textila, chimico-farmaceutica, mobila, alim. Institut de cercetari nucleare. Universitatea „Kossuth”. A fost unul dintre centrele Revolutiei maghiare din 1848-1849 si sediul guvernului revolutionar din 1849. In timpul celui ce-al doilea razboi mondial, in oct. 1944, la eliberarea D. au participat si unitati romane.
CUMANA, oras in NE Venezuelei, port la M. Caraibilor, centru ad-tiv al statului Sucre; 227,4 mii loc. (1989). Aeroport. Ind. tutunului, textila si alim. Export de tutun, cacao, cafea, peste, produse textile. Universitate. Fundat in 1520 de B. de Las Casas, ca una dintre primele asezari din America de Sud.
URANUS (ORANUS) (in mitologia greaca), zeul cerului. Sotul Geei, zeita Pamantului si tatal Titanilor si Ciclopilor. Stiind ca va fi detronat de unul dintre copiii sai, ii tinea inchisi in Tartar. Totusi, fiul sau Cronos il va detrona, castrandu-l cu o secera si luandu-i locul de stapan al Universului. Din sangele sau raspandit pe Pamant s-au nascut Furiile, iar din cel cazut in spuma marii s-a nascut Afrodita. Personaj central in „Teogonia” lui Hesiod si in orfism.
PARLOAGA, parloage, s. f. Teren arabil lasat nelucrat unul sau mai multi ani, pentru refacerea fertilitatii lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosita de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.
TOT2 adv. 1) Ca si pana in prezent; in continuare. ~ mai inveti? 2) Timp indelungat; mereu; totdeauna. Sa ~ lucrezi. 3) De multe ori; adesea. Se ~ plimba pe sub geam. 4) Din ce in ce (mai). Spre amiaza soarele arde ~ mai tare si mai tare. 5) La fel; (de) asemenea. Prietenul e ~ din sat. ◊ ~ atat in aceeasi cantitate. ~ atunci in acelasi timp. ~ acolo in acelasi loc. Mi-i ~ atata mi-i indiferent. 6) (insotit de substantive sau pronume) Ca totdeauna; iarasi. ~ el venise primul. 7) pop. Numai. ~ cu oameni harnici sa lucrezi. ◊ ~ unul si unul intr-ales; de frunte; de vaza; de seama. 8) Intr-un fel sau altul; oricum; totuna. Nu plecam ca e ~ vreme urata. 9) Totusi; cu toate acestea. Mananca si ~ nu se mai satura. /<lat. totus
impreuna adv. – La un loc, laolalta. – Var. (inv.) preuna. Megl. priuna. De la un, prin intermediul compunerii preuna (cf. sp. en uno). Dupa Philippide, Principii, 92, de la o compunere lat. *in per una. A circulat si in trecut (sec. XVI-XVII) cu formele depreuna, indepreuna, adepreuna. – Der. impreuna, vb. (a uni, a aduna, a stringe la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; inv., a primi; refl., a se insoti, a face companie; refl., a se imperechea, a face actul s****l); impreunaciune, s. f. (inv., act s****l); impreunatura, s. f. (conjunctie; articulatie); impreunator, adj. (care impreuneaza); neimpreunare, s. f. (separatie); despreuna, vb. (a separa, a desparti).
RHEA (in mitologia greaca), titaniada, fiica a lui Uranus si a Geei, sotia lui Cronos, mama lui Demeter, Hades, Hera, Hestia, Poseidon si Zeus. Ca sa-si salveze macar pe unul dintre copii, deoarece Cronos ii inghitea pe masura ce se nasteau, R. l-a ascuns pe Zeus, dandu-si sotului sau sa inghita in locul acestuia un bolovan infasurat in scutece. Asimilata mai tarziu cu Cibele.
RIBITA, com. in jud. Hunedoara, situata in depr. Brad, la poalele S ale M-tilor Bihor, pe cursul superior al Crisului Alb; 1.547 loc. (2005). Halta de c. f. (in satul R.). In satul Crisan (fost Vaca), mentionat documentar in 1439, se afla casa natala a lui Marcu Giurgiu Crisan, unul dintre conducatorii Rascoalei taranesti din 1874-1875 din Transilvania. In satul R., atestat documentar in 1417, se afla biserica Sf. Nicolae, de tip biserica-hala, zidita si pictata in maniera bizantina (1417) prin grija cnejilor Vladislav si Miclaus. In satul Ribicioara exista biserica de lemn Cuvioasa Parascheva (1763), iar in satul Uibaresti, biserica de zid Sf. Nicolae (sec. 19).
component, -a adj. (lat. componens, -entis. V. com-pun). Chim. Care intra in compozitiunea unui lucru. S. m. si n., pl. e. Componentii apei is idrogenu [!] si oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din fortele care, toate la un loc, pot fi inlocuite de o forta unica numita rezultanta.
COMPLET2, -A, (1) completi, -te, adj., (2, 3) completuri, s. n., (4) adv. 1. Adj. Care contine tot ceea ce trebuie; caruia nu-i lipseste nici una dintre partile constitutive; intreg, desavarsit, deplin, implinit. ◊ Opere complete = editie cuprinzand toate operele unui scriitor. ♦ (Despre un vehicul de transport in comun) care are toate locurile ocupate; plin. 2. S. n. (In sintagma) Complet de judecata = colectiv alcatuit din numarul legal de judecatori si asesori care iau parte la solutionarea unui litigiu. 3. S. n. Costum de haine; obiect de imbracaminte compus din doua (sau mai multe) piese asortate. 4. Adv. In intregime, cu desavarsire. [Var.: complect, -a adj.] – Din fr. complet, lat. completus.
ARTICULATIE, articulatii, s. f. 1. Legatura intre doua sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legaturi; incheietura. ♦ Legatura mobila a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legatura intre doua sau mai multe corpuri solide, care permite rotatia lor relativa in jurul uneia sau a doua axe sau in jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.
locATIE, locatii, s. f. 1. Inchiriere. ♦ Chirie platita pentru anumite lucruri luate in folosinta temporara. ◊ Taxa de locatie = taxa care se plateste drept sanctiune in caz de depasire a termenului de incarcare sau de descarcare a vagoanelor de cale ferata sau a autovehiculelor. 2. (Jur.; in sintagma) Contract de locatiune = Contract prin care una dintre parti se obliga sa procure si sa asigure celeilalte parti folosinta unui lucru pentru un timp determinat in schimbul unei sume de bani. 3. Un loc anume, precis determinat. [Var.: locatiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis, engl. location.
NORD s. n. sg. 1. unul dintre cele patru puncte c*******e aflat in directia stelei polare; miazanoapte. (Adjectival) Polul Nord. ♦ Nord magnetic = directie in care se indreapta intotdeauna varful unui ac magnetic. ◊ loc. adj. De nord = nordic. 2. Parte a globului pamantesc, a unui continent, a unei tari etc. asezata spre nord (1); tinut nordic. ♦ Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni. – Din fr. nord, germ. Nord.
AMANDOI, -DOUA num. col. Si unul si altul; ambii. Amandoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amandoi priveau in zare. [Gen.-dat. (cand preceda substantivul) amanduror si (cand il urmeaza sau ii tine locul) amandurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui).
SCURGE, scurg, vb. III. 1. Refl. si tranz. A curge sau a face sa curga un lichid, prelingandu-se in cantitati mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picaturi de lichid aflate intr-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A iesi (in cantitati mici) dintr-o conducta defecta. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, imprastiindu-se din orbita. 2. Tranz. A separa partea lichida sau particulele aflate in suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lasand in urma locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de fiinte, de vehicule) A se succeda, a merge in aceeasi directie, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unitati de timp) A trece unul dupa altul, a se desfasura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (dupa curge).
COPSA MICA, oras in jud. Sibiu, pe stg. Tirnavei Mari; 6.454 loc. (1991). Nod feroviar. Expl. de gaz metan. Ind. chimica pe baza prelucr. gazului metan (negru de fum, acid sulfuric). Metalurgia zincului si plumbului. Fabrica de plexiglas si stiplex. unul dintre cele mai poluate orase ale Romaniei. Mentionat documentar din 1402. Declarat oras in 1966.
HAIS interj. Strigat cu care se mana boii injugati pentru a merge spre stanga. ◊ loc. adj. Din (sau de) hais(a) = (despre o vita injugata) din stanga. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) A face hais(a) = a carmi la stanga. A trage (sau a fi) unul la hais si celalalt la cea sau a zice unul hais si celalalt cea, se spune despre doi oameni care nu se inteleg. A trage hais(a) = a nu fi de acord cu altii. [Var.: haisa interj.] – Cf. scr. ais.
SALISTEA DE SUS, oras in jud. Maramures, situat in SE depr. Maramures, la poalele NE ale m-tilor Tibles, pe cursul superior al raului Iza; 5.185 loc. (2005). Centru de pielarie, cojocarie, de arhitectura si de port popular. In satul S. de S., atestat documentar in 1365, se afla doua biserici de lemn cu acelasi hram – Sf. Nicolae, una numita biserica Nistorestilor sau Biserica din Deal (1650, incendiata de tatari in 1717 si refacuta ulterior) si alta biserica Buruienilor sau Biserica din Vale (1722, cu picturi originare). Popas turistic.
FURCULITA, furculite, s. f. 1. Obiect (de metal) alcatuit dintr-un maner si doi pana la patru dinti, cu ajutorul caruia se duce mancarea la gura; furcuta (2). ◊ Loc. adj. In furculita (sau in furculite) = (despre barba) cu partile laterale mai lungi decat mijlocul; (despre mustati) cu capetele rasucite in sus. 2. Fiecare dintre cele doua piese curbate, incrucisate la unul dintre capete, prin care este fixata inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a impiedica rotirea inimii in plan orizontal; gemanare. [Pl. si: furculiti] – Furca + suf. -ulita.
RINDEA, rindele, s. f. Unealta compusa dintr-unul sau mai multe cutite fixate cu ajutorul unor pene intr-un corp de lemn, cu care se executa, manual sau mecanizat, netezirea si fasonarea pieselor de lemn prin aschiere. ◊ loc. vb. A da la rindea = a prelucra cu rindeaua; a gelui, a rindelui. ♦ Unealta folosita la netezirea unor piese facute dintr-un metal sau dintr-un aliaj moale. [Var.: (reg.) randea s. f.] – Din tc. rende.
VAZ s. n. unul dintre cele cinci simturi, cu ajutorul caruia se percep imaginile, se inregistreaza direct forma, culoarea, dimensiunea, luminozitatea obiectelor, precum si distanta si miscarea acestora; capacitatea de a percepe imaginile; vedere; vazut1. ◊ loc. prep. In (sau, inv., la) vazul... = in ochii..., in fata..., fata de... – Din vedea (derivat regresiv).
SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija. – Lat. singulus.
CRONOS (in mitologia greaca), cel mai tinar dintre Titani, personificarea timpului. Fiul lui Uranus si al Geii. L-a mutilat pe tatal sau si i-a luat locul, devenind astfel stapinul lumii. Si-a devorat pe rind copiii, cu exceptia lui Zeus (salvat printr-un siretlic de Rhea, sotia lui) fiindca i se prezisese ca va fi detronat de unul dintre ei. Identificat cu Saturn, la romani.
ALEKSANDRU, numele a trei imparati rusi din dinastia Romanov: A. I (1801-1825). A initiat unele reforme, care n-au atins insa bazele feudalismului; a purtat razboaie cu Franta, Suedia, Turcia si Persia si a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Aliante (1815). A. II (1855-1881), fiul lui Nicolae I. A infaptuit reforma agrara din 1861 si alte reforme in domeniul modernizarii institutiilor statale; a inabusit rascoala polona (1863-1864); in timpul sau a avut loc Razboiul Ruso-Romano-Turc (1877-1878). A. III (1881-1894). Autocrat. In tara a instaurat un regim politienesc, iar pe plan extern a dus o politica filoaustriaca.
PARLAMENT, parlamente, s. n. Organ legislativ din unele tari, compus din una sau din doua camere si constituit din reprezentanti ai diferitelor partide politice alesi, total sau partial, prin votul cetatenilor; p. ext. sesiune, sedinta de lucru in care se intruneste acest organ. ♦ Cladire in care au loc sedintele acestui organ. – Din fr. parlement.
BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterana; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, comercial si bancar al tarii. Constr. de masini. Ciment; rafinarie de petrol. Ind. alim., de tricotaje si de prelucr. a pieilor. Patru universitati (intre care una franceza si alta americana). Marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, in ev. med. s-a aflat in stapinirea arabilor, a cruciatilor (1110-1187 si 1197-1291), iar mai tirziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „Marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populatiei – musulmani, crestini si refugiati palestinieni (dupa 1975) – a provocat violente lupte de strada soldate cu numeroase victime si distrugerea practic a orasului.
CALIMANESTI, oras in jud. Vilcea, pe dr. Oltului; 8.633 loc. (1991). Hidrocentrala (38 MW). Imbutelierea apelor minerale (Caciulata); expl. si prelucr. lemnului; mat. de constr. Statiune balneoclimaterica cu ape minerale clorosidice, iodurate, bromurate, calcice, magneziene si sulfuroase. La Caciulata, localit. componenta a orasului, functioneaza complexe sanatoriale (intre care unul pentru tratarea afectiunilor posthepatice). Mentionat documentar in 1386. Din 1890 statiune balneara, iar din 1927 a primit statutul de oras. Aici, pe ostrovul din mijlocul Oltului, se afla o biserica ridicata (1518-1522) in epoca lui Neagoe Basarab. In apropiere este situata manastirea Cozia. Muzeu.
RACORD, racorduri, s. n. 1. Legatura, contact intre doua parti ale unei lucrari sau intre doua elemente ale unui intreg. 2. Piesa (constituita din una sau din doua parti tubulare cu piulite) cu care se face legatura intre doua conducte si prin care poate circula un fluid sau un material pulverulent ori granular. 3. Portiune de circuit electric care pune in legatura aparatul, masina sau locul de utilizare a energiei electrice cu reteaua de distributie. 4. Legatura intre doua secvente de film care asigura continuitatea ideii cinematografice. ♦ Imbinare a doua benzi de sunet fara a intrerupe unitatea coloanei sonore. – Din fr. raccord.
ADUNA, adun, vb. I. I. 1. Tranz. A strange la un loc ceea ce se afla raspandit, imprastiat, risipit; a ridica de pe jos. 2. Tranz. A aduce din toate partile; a strange, a concentra. 3. Tranz. si refl. A (se) ingramadi, a (se) ghemui. In ochii mei lacrimi s-aduna (COSBUC). 4. Tranz. A culege (alegand de ici si de colo). Merg s-adune Mure fetele (COSBUC). 5. Tranz. A pune deoparte bani sau alte bunuri materiale; a agonisi. II. Tranz. A totaliza mai multe numere intr-unul singur. III. Tranz. si refl. A (se) apropia unii de altii; a (se) strange formand un singur grup. ◊ Expr. (Tranz.) Parca a tunat si i-a adunat, se zice despre oameni foarte deosebiti unii de altii stransi la un loc. ♦ Refl. A se intalni, a veni deseori in contact cu altii. – Lat. adunare.
cont n., pl. uri (fr. compte, it. conto, d. lat. computus, cont, computare, a socoti la un loc. V. acont, scont, deputat, imput). Socoteala, sama: a face contu cheltuielilor. Raport, sama: dau cont de insarcinarea mea. Pe cont, pe credit, pe datorie. Tin cont, iau in sama, iau act. Cont curent, contabilitate intre doi insi dintre care unu primeste si da bani p. cel-lalt. Inalta Curte de Conturi, asezamint care verifica conturile administratiunilor statului. – Fals compt. In est pop. pe conta mea (ta, lui), pe contu meu (tau, lui), cu banii mei (tai, lui).
REMIZA s.f. I. 1. Partida de sah in care nici una dintre parti nu castiga. 2. Forma de retribuire a muncii potrivit careia pentru munca prestata se acorda o cota procentuala. ♦ Comision dat la o vanzare, la o cumparare etc.; reducere, rabat. II. 1. Constructie pentru adapostirea vehiculelor, a locomotivelor etc. 2. Padurice care serveste ca loc de adapost pentru vanat. [< fr. remise].
INTREG, -EAGA, intregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ loc. adv. Pe de-a-ntregul = in intregime; peste tot, pe toata suprafata. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefractionata. ♦ Neinceput, neatins, din care nu lipseste nimic. 2. Teafar, sanatos, nevatamat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre notiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obtine prin adunarea repetata a numarului unu cu el insusi. – Lat. integer, -gra.
Bloc, blocuri, s. n. 1. Bucata mare dintr-o materie solida si grea; masa solida dintr-o singura bucata. Bloc de piatra. 2. Gramada de lucruri considerate ca alcatuind o masa unica. ◊ loc. adv. In bloc = impreuna, laolalta. ♦ Bloc de desen = teanc de foi de hartie taiate egal si prinse intre ele, intrebuintate la desenat. 3. Cladire de dimensiuni mari, cu numeroase etaje. 4. Alianta, intelegere (intre state, partide, grupari etc.) pentru realizarea unor scopuri comune. ♦ (Inv.) Blocada. 5. Piesa metalica turnata care cuprinde unul sau doi cilindri si cutia sertarului unei masini cu aburi (sau cilindrii motorului cu ardere interna, camerele de racire si conductele de distributie). 6. (In expr.) Instalatie de bloc = instalatie de cale ferata care serveste la siguranta circulatiei prin automatizarea comenzilor si manevrelor. – Fr. bloc, (3) germ. Block[haus].
OCNITA 1. Com. in jud. Dambovita, situata intr-o mica depresiune, in Subcarpatii Ialomitei, pe raul Slanic (afluent la Ialomitei); 4.520 loc. (2003). Expl. de petrol. Biserica Sf. Nicolae (1852). 2. localitate componenta a orasului Ocnele Mari (jud. Valcea), pe terit. careia a fost descoperita (1964) un complex de asezari civile din epoca La Tene, aflate in jurul unor inaltimi fortificate cu terase, palisade si turnuri de aparare (sec. 1 i.Hr.-sec. 1 d. Hr.). In una dintre asezari aiu fost gasite mai multe fragmente ceramice, cu inscriptii in alfabetul latin. Complexul de la O. a fost identificat cu centrul tribal al geto-dacilor, Buridava.
OBREJA 1. Com. in jud. Caras-Severin, pe raul Bistra, in zona de confl. cu raul Timis, la poalele de NV ale Muntelui Mic; 3.293 loc. (2003). Statie (in satul O.) si halta de c. f. (in satul Iaz). Pomicultura. In satul O., mentionat documentar in 1547, se afla biserica Sfintii Apostoli Petru si Pavel (1780, cu picturi murale interioare din 1834). In arealul satului Iaz au fost descoperite urmele unei asezari neolitice apartinand Culturii Starcevo-Cris (5000-3500 i. Hr.). precum si ale uneia din perioada de tranzitie de la Neolitic la Epoca Bronzului (2500-1800 i. Hr.). 2. Sat in com. Mihalt (jud. Alba), pe terit. caruia a fost descoperita, pe langa doua asezari datand din Neolitic si Epoca Bronzului, o importanta asezare, cu cimitir apartinand populatiei daco-romane (sec. 2-4).
NEGRU3 neagra (negri, negre) 1) Care este de culoarea carbunelui, a smoalei, a funinginii etc. Ochi negri. ◊ Paine neagra paine de culoare inchisa, facuta din faina integrala. Cafea neagra bautura de cafea, fara adaus de lapte. Pamant ~ cernoziom. 2) (de-spre persoane) Care are parul, pielea, ochii de culoare inchisa; brunet; oaches; smolit; negricios. ◊ ~ la fata smead. 3) Care apartine rasei de oameni, ce se caracterizeaza prin culoarea foarte inchisa a pielii. ◊ Rasa neagra una dintre rasele umane, originara din Africa, caracterizata prin culoarea foarte intunecata a pielii si prin parul cret. 4) pop. Care este murdarit; plin de murdarie; murdar. Maini negre. 5) Care este lipsit de lumina; intunecat; intunecos; obscur. Codru ~. 6) fig. Care are caracter negativ; rau. Zile negre. ◊ Mizerie (sau saracie) neagra saracie cumplita. Boala neagra epilepsie. Piata neagra loc clandestin, unde vanzarea si cumpararea este interzisa. A se face ~ la fata a se infuria. A avea suflet ~ (sau a fi ~ la suflet) a fi foarte rau. /<lat. nigrum
UNITATE, unitati, s. f. 1. Numarul unu. ♦ Marime care serveste ca masura de baza pentru toate marimile de acelasi fel. Unitate de masura. ◊ (In sintagma) Unitate astronomica = unitate folosita pentru exprimarea distantelor in sistemul solar, egala cu distanta medie de la Soare la Pamant. 2. Insusirea a tot ce constituie un intreg indivizibil. 3. Coeziune, omogenitate, solidaritate, unire; tot unitar, indivizibil. * Regula celor trei unitati (de loc, de timp si de actiune) = regula caracteristica teatrului clasic (antic si modern), dupa care opera dramatica trebuie sa fie dezvoltarea unei actiuni unice, care se desfasoara in acelasi loc si intr-un interval de 24 de ore. 4. Cea mai mica formatie, organizatie economica, administrativa, militara, sanitara etc. care alcatuieste un intreg si actioneaza dupa un plan general. – Din fr. unite, lat. unitas, -atis.
RAU DE MOARA, com. in jud. Hunedoara, situata in S depr. Hateg, la poalele N ale m-tilor Retezat, pe cursul superior al raului Rau Mare; 3.409 loc. (2005). Expl. de granit. Hidrocentrale in satele Ostrovu Moc (15,9 MW, intrata in functiune in 1986), Clopotiva (14 MW, 1987) si Ostrov (15,9 MW, 1988). In satul R. de M., atestat documentar in 1359, se afla ruinele Curtii cnejilor Cande (sec. 15), iar in satul Suseni, mentionat documentar in 1439, ruinele cetatii Colt (sau Cetatea Coltului), construita de cnejii Cande pe un pinten stancos din m-tii Retezat. A fost una dintre cele mai puternice cetati cneziale din Transilvania, Biserica Pogorarea Duhului Sfant (sec. 14), in satul Ostrov, si bisericile Cuvioasa Parascheva (1700) si Sf. Ioan Botezatorul (1768), in satul Clopotiva. Acces spre rezervatiile Gemenele (din Parcul National Retezat) si spre calcarele de la Fata Fetei (cu planta endemica Centaurea pseudophrygia ssp. retezatensis).
UR, oras antic (milen. 4-3 i. Hr.), in S Mesopotamiei (Caldeea), la 235 km SE de vechiul Babilon si 16 km V de fl. Eufrat. unul dintre cele mai vechi centre de civilizatie urbana din lume. In sec. 23-21 i. Hr., capitala statului sumerian. Abandonat in sec. 4 i. Hr., probabil ca urmare a deplasarii cursului Eufratului. Ruinele orasului U., inclusiv vestigiile unui zigurat, au fost descoperite in anii 1922-1934 de catre o misiune britanica condusa de Sir Leonard Woolley. Potrivit traditiei biblice a fost patria lui Abraham. Pe locul anticului oras U., s-a dezvoltat localit. moderna iraqiana Tall al (Tell el)-Muqaiyir, langa An-Nāsirῑyah.
Elpenor, unul dintre insotitorii lui Odysseus. A fost preschimbat de Circe in porc. Recapatindu-si infatisarea lui de om, s-a imbatat de bucurie in ajunul plecarii lui Odysseus si s-a culcat pe acoperisul palatului lui Circe. Cind si-a adunat tovarasii, Odysseus l-a strigat si pe Elpenor care, ametit de bautura, a sarit de pe acoperis si a murit pe loc. Mai tirziu, cind Odysseus a coborit in Infern el s-a intilnit acolo cu umbra lui Elpenor.
Eteocles, fiul lui Oedipus si al Iocastei si frate cu Polynices. Dupa descoperirea incestului savirsit de Oedipus si dupa plecarea acestuia din cetatea Thebae, Eteocles si Polynices hotarisera sa domneasca pe rind, fiecare cite un an. La implinirea termenului Eteocles refuza insa sa-i cedeze locul fratelui lui. Atunci Polynices cere ajutor regelui Adrastus (v. si Adrastus) si organizeaza expeditia „celor sapte impotriva Tebei”. In cursul ciocnirii, cei doi frati au pierit intr-o lupta corp la corp, ucigindu-se reciproc. In timp ce tebanii, socotindu-l tradator, au refuzat sa ingroape trupul neinsufletit al lui Polynices (v si Antigone), Eteocles a fost inmormintat cu mare cinste. unul dintre fiii sai, Laodamas, avea sa domneasca peste cetatea Thebae in timpul expeditiei organizate de epigoni.
TEMA, teme, s. f. 1. Idee principala care este dezvoltata intr-o opera, intr-o expunere; subiect; aspect al realitatii care se reflecta intr-o opera artistica. ◊ loc. prep. Pe tema... = in jurul problemei..., despre problema... 2. Motiv melodic dintr-o piesa muzicala. ◊ Tema cu variatiuni = compozitie muzicala care consta in enuntarea unei teme si in valorificarea ei prin diferite transformari ulterioare. 3. Exercitiu scris dat scolarilor, studentilor etc. pentru aplicarea cunostintelor dobandite. 4. (Lingv.) Grupare de elemente din structura unui cuvant, constituita din radacina, urmata de o vocala tematica si adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedata de prefixe si caracterizata prin faptul ca este comuna formelor unuia si aceluiasi cuvant. – Din lat. thema. Cf. fr. theme, it. tema.
CARACAS, cap. Venezuelei, situata in N tarii, la 950 m alt., formind un district federal (1,93 mii km2); 3,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Pr. centru politic, comercial, financiar si ind. al tarii. Mare nod de comunicatii. Aeroport international Maiquetia. Ind. prelucr. metalelor, cimentului, chimica (petrochimie, cauciuc, produse farmaceutice, hirtie), piel. si incalt., textila si conf., sticlarie, alim. Doua universitati. Catedrala (1614). Panteon in memoria lui S. Bolivar. Intemeiat in 1567 de conchistadorii spanioli. In timpul Razboiului pentru Independenta Coloniilor Spaniole din America Latina (1810-1826), C. a devenit unul dintre centrele luptei pentru eliberare. Cap. Venezuelei din 1830.
stirb (-ba), adj. – 1. Caruia ii lipseste unul sau mai multi dinti. – 2. Ciobit, cu marginea sparta. – Megl. strib. Sl. strubu „incomplet” (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 97), cf. bg. strab, ceh. sterb. Uz general (ALR, I, 69). – Der. stirbi, vb. (a-si pierde dintii, a se ciobi; a micsora, a reduce); stirbina, s. f. (ciobitura, stirbire), din sl. strubina, cf. pol. szczerbina, rus. sterbina; stirbutura, s. f. (stirbire, pierdere, imputinare; loc gol lasat de caderea dintilor; persoana stirba); nestirbit, adj. (integru, intreg).
BIERTAN, com. in jud. Sibiu; 3.197 loc. (1991). Cetate sateasca cu biserica evanghelica, construita in stil gotic, intre 1492 si 1516, cu incinta fortificata; biserica are, in interior, un altar poliptic, cu sculpturi policrome in lemn, cu picturi (1515-1524) si un amvon din piatra, atribuit mesterului Ulrich din Brasov (1523). La B. a fost descoperit un disc de bronz (donarium), in care este inscrisa crucea monogramatica a lui Hristos. Datind din epoca constantiniana (sec. 4), discul este una din primele dovezi ale crestinarii Daciei.
ARC, arcuri, si (2) arce, s. n. 1. Arma (primitiva) de aruncat sageti, alcatuita dintr-o varga flexibila usor incovoiata si o coarda prinsa de extremitatile vergii. ♦ P. a**l. Ceea ce are forma unui arc (1). Arcul sprancenei. 2. Portiune dintr-o circumferinta sau dintr-o linie curba. Arc de cerc. ♦ (Element de) constructie in forma arcuita. ◊ Arc de triumf = monument in forma de portic arcuit cu una sau mai multe arcade, ridicat in amintirea sau pentru sarbatorirea unui fapt insemnat. 3. Organ metalic elastic al unei masini sau al unui mecanism, care are proprietatea de a reveni la forma initiala dupa ce a fost supus unei solicitari. Arc de automobil. ◊ Expr. Parc-ar fi pe arcuri, se zice despre o persoana supla, sprintena. 4. (In sintagma) Arc electric (sau voltaic) = descarcare electrica foarte luminoasa care are loc intre doi electrozi prin care circula un curent de mare intensitate. 5. (Fiziol.; in sintagma) Arc reflex = ansamblul elementelor nervoase care asigura realizarea reflexelor. – Lat. arcus.
NOI pron. pers. 1 pl. 1. (Desemneaza pe cel care vorbeste si persoana sau persoanele pe care acesta si le asociaza in vorbire) S-a inserat si noi tot pe loc stam. ◊ loc. adv. (La acuzativ) La noi = acasa; in tara, in regiunea etc. de bastina. 2. (La dativ, in formele ne, ni, cu valoare posesiva) Casa ne e frumoasa. (Cu valoare de dativ etic) Ne esti departe. 3. (La dativ sau la acuzativ, in forma ne, cu valoare de pronume reflexiv) Ne povesteam multe. 4. (In stilul oticial-administrativ) Eu. Noi, directorul scolii, am hotarat. ◊ (Ca plural al modestiei) Noi credem ca una dintre caracteristicile muzicii este melodia. Multumim celor care ne-au ajutat. [Dat.: noua, ne, ni; acuz.: (pe) noi, ne] – Lat. nos.
ALEXANDRIA (EL ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la Marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 i. Hr., orasul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in sec. 3 i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Celebra biblioteca, continind c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).
INTRE2 prep. 1. In locul dintre... Intre munti. ◊ Expr. A fi intre ciocan si nicovala v. ciocan. A pleca (sau a fugi, a iesi, a se duce, a se intoarce etc.) cu coada intre picioare v. coada. ♦ Printre, in mijlocul... Intre straini. ♦ (Reg.) Pe. 2. In intervalul scurs de la o intamplare la alta. L-a vizitat intre doua calatorii. ◊ Expr. Intre acestea sau intre timp = in rastimp... 3. Dintre, printre. S-a dovedit cel mai iscusit intre toti. 4. (Arata reciprocitatea) unul cu altul (sau unii cu altii). S-au sfatuit intre ei. 5. (In legatura cu verbul „a imparti”) La2. Castigul s-a impartit intre participanti. 6. (Indica o aproximare) Sa vii intre 12 si 13. – Lat. inter.
BAGDAD (BAGHDAD), cap. Iraqului, port pe fl. Tigru; 3,94 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international (Bamerni). Pr. centru politic si economic al tarii; centru comercial. Fabrici de textile (matase si lina) si de tricotaje, de prelucr. a pieilor; covoare; ciment, produse electrotehnice, mat. rulant; rafinarie de petrol (Ad Daura). Doua universitati. Centru al culturii arabe in ev. med. Monumente arhitectonice din sec. 13 (minarete, mausolee). Moscheea de aur (sec. 16). Muzeu national. Intemeiat in 762 de califul Al-Mansur, a devenit capitala Califatului arab condus de dinastia Abbasizilor, fiind unul dintre cele mai importante centre economice si culturale ale Orientului medieval. Ocupat succesiv de Buizi, turcii selgiucizi, mongoli, turcii otomani, persi, englezi. Capitala Iraqului din 1921.
AIUD, oras in jud. Alba, pe dr. Muresului; 29.740 mii loc. (1991). Ateliere de reparatii; intreprindere metalurgica; combinat de prelucr. a lemnului; prefabricate din beton. Conf., produse alim. Centru pomicol si viticol. Cetate urbana (sec. 13-16); biserica gotica (sec. 16-17), azi muzeu. Pe terit. de azi al orasului se intindea asezarea romana Brucla. Mentionat prima oara in 1293. Ocupat de rasculati in 1437; in 1704 a fost ars din temelii de catre austrieci; ulterior s-a refacut. Aici a functionat, incepind din 1662, colegiul confesional „Bethlen”. In timpul revolutiei de la 1848-1849, teatrul unor lupte violente. Aici s-a aflat una dintre cele mai dure inchisori ale regimului comunist.
SAN ANDREAS, una dintre cele mai mari falii active ale scoartei terestre, situata in SV S.U.A., pe tarmul NV al G. California, extinsa pe directie NV-SE, pe c. 970 km lungime, de la N de Point Arena (trecand prin San Francisco, San Jose, Palmdale, Palm Springs, lacul Salton) si pana in apropiere de granita S.U.A. cu Mexic pe fl. Colorado. In prezent, falia S.A. se largeste cu c. 6 cm pe an. In aceasta zona se produc cutremure de intensitati diferite (cele mai puternice cutremure au avut loc in 1857, 1906 si 1989) dar exista temerea ca in viitor este posibila producerea unui seism de magnitudine exceptionala.
ADUNARE, adunari, s. f. 1. Actiunea de a (se) aduna si rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operatii aritmetice, care consta in totalizarea mai multor numere intr-unul singur. 3. Intrunire a mai multor persoane in scopul discutarii unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituanta = adunare alcatuita din reprezentanti alesi in vederea votarii sau modificarii unei constitutii. Adunare legislativa = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunta prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare nationala = a) organ suprem al puterii de stat in unele tari; b) organ de stat cu functii legislative sau consultative. Adunare generala = adunare cu participarea generala a membrilor in anumite organizatii, intreprinderi etc. 4. Concentrare a unor fiinte intr-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjectie) Semnul dat pentru strangerea intr-o formatie ordonata a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colectie (de texte). 7. (Inv. si reg.) Petrecere. – V. aduna.
PAGANINI, Niccolo (1782-1840), violonist si compozitor italian. Creator al concertului de vioara de tip romantic si unul dintre cei mai mari inovatori ai tehnicii violonistice (un nou gen de manuire a arcusului, introducerea procedeului scordatura, reintroducerea acompanierii in pizzicato), care i-a adus o faima legendara. Concertele sustinute in toate marile orase ale Europei au fost audiate de cele mai mari personalitati ale epocii. Compozitiile sale se caracterizeaza printr-un stil personal si forma eleganta, idei originale si armonie bogata, colorit instrumental foarte variat si incarcatura emotionala: 24 de capricii pentru vioara solo, concerte, variatiuni, sonate, cvartete pentru doua viori si doua chitare. In memoria sa, din 1954, are loc, anual, la Genova, un concert international de vioara.
Acrisius, rege al Argosului si fiu al lui Abas. De teama unui oracol care-i prezisese ca va fi ucis de catre unul dintre urmasii sai, Acrisius si-a zavorit unica fiica, pe Danae, intr-un turn inalt. Indragostindu-se de frumusetea tinerei fete, Zeus reuseste totusi sa patrunda pina la ea transformindu-se in ploaie de aur. Din unirea lor se naste un baiat, Perseus. Pentru a zadarnici prezicerea oracolului, Acrisius o inchide pe Danae impreuna cu Perseus intr-un cufar si le da drumul pe mare. Salvati de la inec, dupa ani de zile in care timp Perseus crescuse, cei doi se reintorc in Argos sa-l vada pe Acrisius. In cadrul unor intreceri care au loc in Thessalia si la care participa si Perseus, discul lansat de el il loveste din greseala pe Acrisius, ucigindu-l pe loc. In felul acesta oracolul se implineste (v. si Perseus).
Admetus, unul dintre argonauti, care a participat si la vinatoarea mistretului din Calydon. Era rege in cetatea Pherae, din Thessalia. L-a gazduit pe Apollo in vremea cind acesta era prigonit de catre Zeus, fapt pentru care mai tirziu zeul avea sa-si dovedeasca din plin recunostinta. Indragostindu-se de Alcestis, fiica regelui Pelias, Admetus, cu concursul lui Apollo, reuseste s-o ia in casatorie, indeplinind conditia impusa de Pelias: aceea de a veni s-o ia intr-un car la care erau inhamati alaturi un leu si un mistret. Tot datorita lui Apollo, lui Admetus i se fagaduieste nemurirea in schimbul vietii altui om care ar fi vrut sa se sacrifice in locul lui. Cind se-mplineste sorocul, singura care se hotaraste sa se sacrifice din dragoste pentru el este regina Alcestis. Tocmai atunci soseste insa la Pherae si Heracles, vechiul tovaras al lui Admetus de pe vremea expeditiei argonautilor. Auzind de trista veste a mortii reginei, Heracles porneste pe urmele ei in Infern, o readuce pe pamint si o reda sotului ei. Dupa o alta versiune, abnegatia lui Alcestis ar fi miscat inima Persephonei, care i-ar fi ingaduit, de bunavoie, sa se intoarca inapoi, pe pamint.