Rezultate din textul definițiilor
COMPLET1 ~ta (~ti, ~te) 1) Care include toate elementele necesare; desavarsit; intreg; total; deplin. Serviciu ~. Opere ~te. Echipaj ~. 2) (despre recipiente, sali, vehicule de transport in comun) Care are toate locurile ocupate; fara locuri libere. 3) (despre persoane) Care are toate facultatile dezvoltate; fara lacune in dezvoltare. /<fr. complet, lat. completus

DESCHIZATURA, deschizaturi, s. f. loc liber prin care se poate patrunde in interiorul unui lucru sau prin care se poate vedea. – Deschide + suf. -atura.

APERTURA ~i f. 1) loc liber prin care se poate patrunde sau privi in interior; deschizatura; deschidere. 2) anat. Grad de deschidere a unei cavitati. 3) lingv. Grad de deschidere a gurii la articulatia unui sunet. /<lat. apertura, fr. aperture

DESCHIDERE ~i f. 1) v. A DES-CHIDE si A SE DESCHIDE. 2) loc liber lasat intr-un perete (in vederea iluminarii, aerisirii etc.). ◊ In ~ in primul meci dintr-un cuplaj sportiv. 3) tehn. (la uneltele de prindere sau de fixare) Distanta dintre falci. ~ea clestelui. 4): ~ geologica aparitie la suprafata a rocilor din structura geologica a subsolului unei regiuni. 5): Lucrari de ~ totalitate a lucrarilor miniere efectuate in vederea punerii in exploatare a unui zacamint. /v. a (se) deschide

INTERSPATIU ~i f. loc liber intre elementele unui corp sau intre corpuri. /inter- + spatiu

RARITURA rarituri f. 1) loc liber ramas intre obiecte asezate rar. 2) Defect sau uzura a unei tesaturi care este intr-un loc mai rara. /a (se) rari + suf. ~tura

SPATIU s.n. 1. Forma fundamentala a existentei materiei, inseparabila de aceasta, avand aspectul unui intreg neintrerupt cu trei dimensiuni si care exprima ordinea in care sunt dispuse obiectele si procesele existente concomitent. 2. Intindere nemarginita care cuprinde corpurile ceresti; vazduh. 3. loc, suprafata, intindere limitata. ◊ (Mil.) Spatiu de siguranta = distanta minima pana la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra caruia se trage fara a risca sa fie lovite de focul propriu. 4. loc (liber) intre doua obiecte; distanta, interval. ◊ Spatiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei asezari. ♦ Distanta cuprinsa intre doua linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lasat intre cuvintele sau randurile culese; (p. ext.) instrument care serveste la obtinerea acestei spatieri. 5. (Mat.) Multime de elemente (puncte) avand anumite proprietati. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la iesirea unui element de sistem. [Pron. -tiu, pl. -ii. / < lat. spatium, cf. germ. Spatium, it. spazio].

secatura, secaturi, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde peste). 2. (inv. si reg.) loc intr-o padure defrisat si folosit ca pasune sau ca ogor; curatura, seci. 3. (inv.) spatiu liber, loc gol. 4. (inv.) portiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (inv.) planta sau parte a unei plante care si-a pierdut seva, germenele de viata; uscatura. 6. (reg.) boala a oilor care se manifesta prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorba, afirmatie etc. fara valoare, fara importanta, fara sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoana lipsita de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapa, osistie, zdreanta, sichimea, martafoi, pramatie, puslama.

deschide (deschid, deschis), vb.1. A da la o parte ceva care inchide. – 2. A incepe, a face inceputul, a porni. – 3. A stirni, a atita, a stimula. – 4. A gauri, a perfora. – 4. bis (Refl.) A deveni mai deschis, a se face mai luminos. – Mr., megl. discl’id, istr. rescl’id. Lat. disclūdere (Puscariu 509; Candrea-Dens., 368; Tiktin), cf. it. dischiudere, prov. desclaure.Der. deschis, adj. (dat la o parte; neacoperit, dezvelit; limpede; inteligent, franc; sincer; adv., in mod limpede, in mod sincer); deschizator, adj. (care deschide); deschizatura, s. f. (loc liber prin care poate patrunde sau se poate vedea ceva; trecere). Cf. inchide.

PADOC s. n. 1. teren ingradit in apropierea grajdului, unde se tin animalele pentru a le permite miscarea in aer liber. 2. loc langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom unde se tin caii inainte de alergari. (< fr., engl. paddock)

INDEPENDENT, -A, independenti, -te, adj. Care nu depinde de cineva sau de ceva; (despre un popor, un stat) care se bucura de independenta, liber2, autonom. ◊ loc. prep. Independent de... = fara a tine seama de..., indiferent de... 2. (Despre oameni si manifestarile lor) Care se bizuie pe puterile proprii, cu initiativa personala. – Din fr. independant.

PADOC, padocuri, s. n. loc ingradit intr-o pasune, rezervat pentru unele animale domestice; teren imprejmuit si amenajat in mod special, in apropierea grajdurilor, destinat intretinerii si miscarii animalelor domestice in aer liber. ♦ Spec. loc ingradit langa boxa unui cal de curse sau langa un hipodrom, unde sunt lasati in libertate sau plimbati caii, inainte de alergari. – Din fr., engl. paddock.

EXPLOATARE, exploatari, s. f. Actiunea de a exploata si rezultatul ei. 1. (In teoria marxista) Insusirea fara echivalent a unei parti din munca producatorilor nemijlociti de catre cei ce dispun de mijloace de productie. 2. Exploatatie. 3. Totalitatea lucrarilor de punere in valoare a unui bun natural sau a unui sistem tehnic. ♦ Totalitatea operatiilor care constituie procesul tehnologic de extragere a substantelor minerale utile, a rocilor, a titeiului sau a gazelor. ◊ Exploatare la zi = metoda de extragere a substantelor minerale utile in care procesul tehnologic se efectueaza sub cerul liber; cariera. ♦ loc de unde se exploateaza o substanta utila, un material folositor. 4. Fig. Faptul de a profita, de a trage folos in mod abuziv. – V. exploata.

RARITURA, rarituri, s. f. loc ramas liber intre obiecte asezate rar. ♦ loc in padure de unde au fost scosi unii copaci, de unde au fost taiate tufele. ♦ Defect sau uzura a unei tesaturi care are intr-un loc urzeala sau batatura mai rara decat in rest. – Rari + suf. -tura.

BAZAR, bazaruri, s. n. loc in aer liber sau magazin in care se vand tot felul de obiecte mai ales maruntisuri. – Din fr. bazar.

AER1 s. n. 1. Amestec de gaze care alcatuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ◊ Aer lichid = aer in stare lichida, folosit in industrie. ◊ loc. adv. La (sau in) aer (liber) = intr-un loc neacoperit, afara. ◊ Expr. A lua aer = a iesi din casa pentru a respira aer proaspat. 2. Vazduh, atmosfera. ◊ Expr. A fi (sau a se simti) ceva in aer = a exista semne ca se pregateste ceva (in ascuns). A pluti in aer, se spune despre ceva care nu se sprijina pe realitate. ♦ Clima, climat. 3. Infatisare, aspect, expresie, fizionomie. ◊ Expr. A avea aerul ca... (sau sa...) = a da impresia ca... A-si da (sau a-si lua) aere = a lua o atitudine de superioritate; a se ingamfa, a se fali. [Pl.: (in expr.) aere] – Lat. aer, aeris (si cu intelesurile fr. air).

ESTRADA ~e f. 1) Scena improvizata intr-o sala sau in aer liber pe care au loc reprezentari artistice. ◊ Concert (muzica) de ~ concert (muzica) cu caracter usor, distractiv, variat. 2) Parte mai ridicata intr-o sala, pe care este asezata masa unui prezidiu, o catedra etc. [G.-D. estradei; Sil. e-stra-da] /<fr. estrade

ESTRADA s.f. 1. Scena, platforma (uneori improvizata) intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ◊ Concert (spectacol, muzica) de estrada = concert, spectacol, muzica cu caracter usor, variat, distractiv, satiric; teatru de estrada = teatru unde au loc spectacole de estrada. 2. Parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. [< fr. estrade].

ESTRADA s. f. 1. platforma intr-o sala sau in aer liber, pe care au loc reprezentatii artistice; platforma ridicata deasupra solului. ♦ de ~ = (despre teatru, muzica, concerte, spectacole) usor, variat, distractiv, satiric. ◊ parte a podelei, mai ridicata, pe care se asaza catedra intr-o clasa, intr-un amfiteatru etc. 2. gen muzical usor, distractiv, cuprinzand piese vocale si instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic. (< fr. estrade)

DEZOCUPA vb. I. tr. A elibera un loc ocupat. ♦ refl. A se face liber. [Cf. it. disoccupare].

SNOW-BOARD [snoubɔ:d] (cuv. engl. „plansa de zapada”) s. n. Varianta a schiului pe zapada practicata pe o placa speciala, inventata in 1973 de sportivul american Mike Doyle. Probele clasice sunt slalomul, inclusiv cel paralel si acrobatic („halfpipe”) – sarituri si figuri libere. Prima competitie olimpica a avut loc in 1998.

ALES1 s. n. Faptul de a (se) alege.loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ loc. adv. Pe ales(e) sau intr-ales = la libera alegere, dupa plac. [Forma gramaticala: (in loc.) alese] – V. alege.

FRAU, fraie, s. n. Totalitatea curelelor, impreuna cu zabala, care se pun pe capul si in gura unui cal (de calarie) spre a-l supune si a-l putea mana. ◊ loc. adj. Fara frau = neinfranat, lasat (prea) liber; dezmatat. ◊ Expr. A-si pune frau limbii (sau gurii) sau a-si pune frau la limba = a vorbi cumpatat, cu prudenta; a se retine de la vorba. A tine (pe cineva) in frau = a domoli avantul sau pornirile cuiva. A tine (pe cineva) in sapte (sau noua) fraie = a supraveghea (pe cineva) de aproape, a nu-i lasa nici o libertate. A da (cuiva sau la ceva) frau liber (sau slobod) = a lasa in voie. A pune (in) frau = a stavili; a infrana, a stapani. ♦ Fig. (Cu pl. frane) Conducere politica. [Pl. si frane, (rar) frauri] – Lat. frenum.

ESTRADA, estrade, s. f. 1. Platforma (demontabila) de dimensiuni mici, adesea improvizata, intr-o sala sau in aer liber, pe care se desfasoara reprezentatii artistice. ◊ loc. adj. De estrada = (despre muzica, concerte, spectacole) distractiv, usor si variat; (despre teatre) care da spectacole cu program distractiv, usor si variat. ♦ Platforma ridicata fata de nivelul unei sali, pe care este asezata masa prezidiului, catedra etc. 2. Gen muzical usor, distractiv, cuprinzand mici piese vocale si instrumentale cu caracter dansant. – Din fr. estrade.

SCHIMB ~uri n. 1) Inlocuire a unui obiect sau a unei persoane prin alt obiect sau alta persoana. A face ~. Piesa de ~.Cu ~ pe rand. Casa de ~ casa unde se pot schimba banii unei tari pe banii alteia. 2) Cedare a unui lucru pentru a primi altul in loc (in urma unor negocieri). ~ de marfuri.liber-~ comert exterior fara nici un fel de restrictii. In ~ drept compensatie.3) Persoana sau grup de persoane care, dupa un anumit interval de timp, inlocuiesc sau sunt inlocuite intr-o munca, prin alta persoana sau prin alt grup de persoane. ~ de zi. ~ de noapte. 4) Interval de timp cat lucreaza o asemenea persoana sau un asemenea grup. A lucra in trei ~uri. 5) fig. Generatie tanara care inlocuieste pe cei varstnici intr-o activitate. ~ de maine. 6) mai ales la pl. Lenjerie de corp care inlocuieste pe cea purtata; albituri de primeneala. 7) Transmitere cu caracter reciproc. ~ de pareri. ~ de experienta. /v. a schmba

DEZOCUPA vb. tr. I. a elibera un loc ocupat. II. refl. a se face liber. (< dupa it. disoccupare)

CANAM s.n. Cursa automobilistica pe circuit in Canada si America, masinile trebuind sa aiba obligatoriu doua locuri si patru roti, in rest regulamentul fiind liber. [< Can(ada) + Am(erica)].

ALES1 s. n. Faptul de a (se) alege.loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ loc. adv. Pe ales(e) sau intr-ales = la libera alegere, dupa plac. [Forma gramaticala: (in expr.) alese].

DISPONIBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (inv. si pop.) slobod, (inv.) prisoselnic. (In limita locurilor ~.) 2. adj. v. vacant.

SATURATIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai contine valente libere si deci nu mai poate aditiona alte elemente in molecula lui; stare a unei solutii in care nu se mai poate dizolva o noua cantitate din substanta dizolvata; stare a unui mediu gazos in care nu se mai poate evapora o noua cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumita marime caracteristica a atins valoarea ei maxima. ◊ loc. adv. Pana la saturatie = a) pana la completarea tuturor valentelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maxima a unui fenomen, satisfacere maxima a cuiva; p. ext. plictiseala, oboseala, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis.

BUJORENI, 1. Com. in jud. Teleorman; 1.602 loc. (1991). 2. Com. in jud. Vilcea; 3.336 loc. (1991). Statie de c. f. Cula (1810-1812), cu muzeu etnografic in aer liber.

VERWEILE DOCH, DU BIST SO SCHON! (germ.) o, ramai, esti atat de frumoasa! – Goethe, „Faust”, II, ct 5. Astfel implora Faust oprirea in loc a timpului, a clipei cand i se releva frumusetea muncii libere, incununare a eforturilor umane.

CULOAR, culoare, s. n. 1. Incapere ingusta si lunga in interiorul unei cladiri, care serveste ca loc de trecere intre incaperile situate pe acelasi plan. 2. Spatiu ingust si liber de-a lungul unui vagon de cale ferata, prin care se circula si din care se intra in compartimente. 3. Fiecare dintre spatiile inguste si delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natatie, pe care alearga sau inoata un singur concurent sau o singura echipa. 4. Spatiu delimitat pe o sosea pentru un anumit tip de circulatie. 5. (Geogr.; in sintagma) Culoar depresionar = depresiune alungita si ingusta, semiinchisa, care separa masive sau culmi de dealuri si munti. – Din fr. couloir.

ULAJ s.n. (mar.) Spatiu lasat liber in tancurile unei nave petroliere dupa incarcare pentru a se asigura loc de expansiune marfii, care isi mareste volumul cand se navigheaza prin regiuni calde; (p. ext.) spatiu gol al unei cisterne, al unui tanc de combustibil sau de apa ori al unui butoi. [< engl., fr. ullage].

PICATURA, picaturi, s. f. 1. Particica sferica desprinsa dintr-o masa de lichid, formata prin condensarea unui gaz etc.; pic1, strop; p. ext. cantitate mica dintr-un lichid. ◊ loc. adv. Printre picaturi = din cand in cand, cateodata; p. ext. in timpul liber, pe apucate. Picatura cu picatura = putin cate putin, incetul cu incetul; pana la epuizare. ◊ Expr. A semana (cu cineva) ca doua picaturi (de apa) = a avea exact aceeasi infatisare cu alta persoana, a fi leit. Pana la ultima picatura de sange = pana la moarte, pana la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neinsemnata din ceva; farama. 2. (La pl.) Substanta medicamentoasa lichida care se administreaza bolnavului sub forma de picaturi (1). – Pica1 + suf. -atura.

GRADINA ~i f. 1) Teren, de obicei ingradit, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi. ◊ ~ botanica gradina in care se cultiva plante din diferite regiuni ale globului. ~ zoologica gradina in care se cresc si se intretin animale din diferite regiuni ale globului. 2) Suprafata de teren plantata si amenajata (cu alei, banci etc.), care serveste ca loc de agrement; parc. ◊ ~ de vara restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. [G.-D. gradinii] /<bulg., sb. gradina

BIR HAKEIM (BI’R AL HUKAYYIM), oaza in desertul Libiei, la 64 km SV de Tobruk. Aici a avut loc o batalie in cel de-al doilea razboi mondial intre „Fortele Franceze libere” si armatele germano-italiene (28 mai-13 iun. 1942).

RIBOZOM (‹ germ., fr.) s. m. pl. (GENET.) Organit celular sferic, de mici dimensiuni, alcatuit din ARN (60%) si proteine (40%); sunt prezenti in numar mare in celulele vii, fie liberi in citoplasma, fie atasati de membranele reticulului endoplasmatic, la nivelul lor avand loc sinteza proteinelor. Sunt numiti si granulele sau corpusculii lui Palade, dupa numele savantului american de origine romana G. Palade care i-a descoperit in 1953.

TOLOACA ~ce f. 1) loc necultivat pe care creste iarba (unde pasc vitele); pasune; izlaz; imas; suhat. 2) Teren liber neingradit intre casele unui sat sau la marginea acestuia. /<ucr. toloka

NIVEL s. n. I. 1. inaltime a unui loc, obiect etc. in raport cu un plan orizontal de referinta. ◊ cota a suprafetei libere a unei ape, masurata fata de un plan orizontal de referinta sau fata de nivelul zero al marii. 2. etaj, cat. 3. subdiviziune stratigrafica a unui (sub)etaj geologic. 4. (chim.) valoare intensiva a unei marimi, in raport cu o valoare de referinta. 5. (fig.) stadiu, grad la care a ajuns o marime, o activitate; situatie, treapta; etapa; indice. II. nivelmetru. (< nivela)

FEREASTRA, ferestre, s. f. 1. Deschizatura de forma regulata lasata in peretele unei cladiri, al unui vehicul etc. pentru a permite sa intre aerul si lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix si din cercevele in care se fixeaza geamuri, montat in deschizatura amintita; ansamblu format de aceasta deschizatura, impreuna cu cercevelele care o incadreaza si cu geamul fixat in cercevele. ◊ Fereastra oarba v. orb.Expr. A arunca banii pe fereastra = a cheltui in mod exagerat, a fi risipitor. 2. loc in care se intalneste un put de mina cu o rampa subterana. 3. Fig. (Fam.) Ora libera intercalata intre doua ore de curs in programul zilnic al unui profesor sau al unui student. – Lat. fenestra.

RAGAZ, (rar) ragazuri, s. n. 1. Timp liber, disponibil pentru a face ceva. ♦ Amanare, pasuire. 2. Perioada de intrerupere a unei activitati; odihna; repaus. ◊ loc. adv. Fara (de) ragaz = fara intrerupere, necontenit. ♦ Liniste, tihna, pace. – Et. nec.

MASA1 mese f. 1) Mobila formata dintr-o placa orizontala, pusa pe un suport sau pe picioare, avand diverse intrebuintari (in special pentru a se servi pe ea mancarea). ~ de scris. ~ de lucru. ◊ ~ verde a) masa pentru jocuri de noroc; b) masa la care se duc tratative diplomatice. ~ rotunda dezbatere libera intre specialisti pe o tema data. ~ intinsa masa plina de bucate, pregatita pentru oaspeti. Capul mesei loc de cinste rezervat unei persoane in semn de stima deosebita. A strange ~a a face curat pe masa dupa mancare. 2) Mancarea servita; bucate. 3) Mancarea de la amiaza (constand, de obicei, din mai multe feluri); pranz. ◊ Inainte de ~ in partea zilei care preceda pranzul. Dupa ~ in partea zilei care urmeaza dupa pranz. 4) Proces de alimentare. ◊ A se aseza la ~ a incepe mancarea. A sta la ~, a lua ~a a manca. 5) Obiecte sau parti de obiecte care seamana cu aceasta mobila, avand diverse intrebuintari. [G.-D. mesei] /<lat. mensa

REPAUS ~uri n. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; odihna; ragaz; recreatie; pauza. ◊ Pe loc ~! forma de comanda, folosita in timpul unor exercitii militare sau sportive, indicand luarea unei pozitii mai libere. 2) Perioada de timp cat dureaza o astfel de intrerupere. 3) filoz. Moment al miscarii, avand, in raport cu aceasta, un caracter relativ; stare de nemiscare relativa. 4) fiz. Stare a unui corp in timpul careia nu se schimba pozitia lui fata de un sistem de referinta. 5) Moarte conceputa ca odihna vesnica. [Sil. -pa-us] /<lat. repausum

COLECTIV, -A adj. 1. Rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. 2. Comun, obstesc, social. // s.n. Grup de oameni care lucreaza in acelasi loc de productie, avand interese si conceptii comune, purtand fiecare raspunderea muncii depuse, supunandu-se unei discipline liber consimtite si acceptand o conducere unica. ◊ Colectiv de catedra = totalitatea cadrelor didactice din invatamantul superior, grupate in cadrul unei catedre. [Cf. fr. collectif, lat. collectivus].

ULAJ s. n. spatiu lasat liber in tancurile unei nave petroliere, in cisterne sau in butoaie dupa incarcare, pentru a se asigura loc de expansiune lichidului. (< engl., fr. ullage)

COLONIE1, colonii, s. f. 1. (In antichitate) Cetate sau oras intemeiat, in scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii straine. ♦ Oras intemeiat de romani in tinuturile cucerite, avand rol economic, administrativ si militar. 2. Teritoriu ocupat si administrat de o natiune straina si care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeasi origine) asezat intr-o tara sau intr-o regiune a unei tari si care provine din imigrare sau din stramutare. 4. Grup de copii trimisi la odihna in statiuni climaterice sau balneare; loc unde este gazduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeasi specie, care duce viata in comun. Colonie de corali.Colonie microbiana = grup de bacterii aflat in cultura pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un numar redus de germeni care s-au inmultit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia.

PIATA piete f. 1) Spatiu liber (cu monumente sau/si plantatii decorative) in interiorul unei localitati (mai ales urbane). Piata Marii Adunari Nationale. 2) loc special amenajat, de obicei intr-o localitate de tip orasenesc, unde se vand si se cumpara diferite produse agricole si industriale; targ. ◊ A face piata a cumpara produse alimentare (in special de la piata). 3) ec. Sfera de circulatie a marfurilor. ◊ Piata interna totalitate a relatiilor de schimb de marfuri din interiorul unei tari. Piata mondiala totalitate a relatiilor privind schimbul de marfuri intre tarile lumii. [G.-D. pietei; Sil. pia-] /<it. piazza

EVACUA vb. I. tr. 1. A goli, a lasa liber, a parasi (un imobil, o localitate etc.). ♦ A da afara pe cineva dintr-o localitate, dintr-un loc, dintr-o locuinta etc. 2. A elimina, a indeparta (dintr-un loc inchis) gaze, reziduuri, f****e etc. [Pron. -cu-a, p.i. -uez, 3,6 -ueaza, ger. -uand. / < fr. evacuer, it., lat. evacuare].

HAGEN [hagən], oras in V Germaniei (Renania de Nord – Westfalia), in bazinul Ruhr; 214,2 mii loc. (1995). Nod de comunicatii. Otelarii. Ind. constr. de masini agricole, chimica, textila, a hartiei si mobilei. Muzeu al tehnicii (in aer liber). Mentionat documentar din sec. 8.

EVACUA, evacuez, vb. I. Tranz. 1. A lasa liber, a goli, a parasi in masa un imobil, o localitate, o regiune etc.; a elibera (4). 2. A lua masuri de indepartare, a scoate in chip organizat, dintr-un loc si a duce in altul oameni, bunuri etc. ♦ A scoate dintr-o zona periculoasa populatia, animalele, bunurile spre a preveni distrugerea lor. 3. A elimina gazele nefolositoare din cilindrul unui motor cu ardere interna. ♦ A elimina reziduurile rezultate dintr-un proces tehnologic. 4. A elimina f******e din intestine. [Pr.: -cu-a] – Din fr. evacuer, lat. evacuare.

HABEAS CORPUS loc.s. (Jur.) Mandat al arestatului de a comparea in fata unui magistrat, care urmeaza sa decida asupra legalitatii arestarii. [Pron. -be-as. / < engl., fr., lat. habeas corpus – sa ai corpul (liber)].

TABARA, tabere, s. f. 1. loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa. 2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care in mers sau in popas; convoi. 4. (Inv.) Oaste; p. ext. multime, gloata. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din sl. taboru.

SEDIMENTARE, sedimentari, s. f. Actiunea de a se sedimenta si rezultatul ei. ♦ Totalitatea proceselor fizice, chimice si biologice care se desfasoara la suprafata scoartei terestre si in urma carora are loc depunerea unor fragmente sau particule de minerale, roci, organisme etc. din care provin rocile sedimentare. ♦ Fenomen de depunere lenta a particulelor solide dintr-o suspensie, dintr-o emulsie etc. prin cadere libera sau prin centrifugare; sedimentatie. ◊ (Med.) Viteza de sedimentare = intervalul de timp in care se depun globulele rosii dintr-o cantitate de sange recoltat intr-un tub de sticla gradat, care permite depistarea unor procese infectioase. – V. sedimenta.

HABEAS CORPUS loc. s. (in legislatia unor tari) drept care garanteaza libertatea individului, permitand celui arestat sa compara in fata unui magistrat, care urmeaza sa decida asupra legalitatii arestarii. (< lat. habeas corpus, sa ai corpul /liber/)

CIMPULUNG MOLDOVENESC 1. Depr. intramontana de eroziune, in N Carpatilor Orientali, pe cursul superior al riului Moldova, marginita de Obcinele Feredeului la N si de masivul Rarau la S. Relief specific de terase si coline (impadurite). Climat racoros, cu ierni lungi (temp. medie anuala: 6,4ºC) si frecvente inversiuni termice. 2. Oras in jud. Suceava, in depr. cu acelasi nume, pe cursul superior al riului Moldova, la poalele masivului Rarau; 22.971 loc. (1991). Fabrici de var, de mobila si cherestea, de incalt., ind. blanariei si alim. (panificatie, lapte praf). Filatura de bumbac. Statiune climaterica. Atestat documentar in 1411; din 1774, tirg; impreuna cu satele din jur, populate de tarani liberi, a constituit o formatiune teritoriala cu regim administrativ si fiscal aparte, respectat de domnii Moldovei. Devine oras in 1806.

RADICAL, -A I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de baza; (adv.) radicalmente. ◊ (despre tratament, medicamente etc.) care vindeca complet. 2. care preconizeaza reforme mari, actiuni hotaratoare. ◊ (despre oameni sau grupari politice; (si s. m.) care preconizeaza o serie de reforme in activitatea sociala. 3. care cuprinde radacina cuvantului. II. s. m. 1. (mat.) numar care, ridicat la o putere, da numarul dat; radacina. ◊ simbol matematic care arata operatia de extragere de radacina. ◊ axa ~a = locul geometric al punctelor din plan care au aceeasi putere fata de doua cercuri date, reprezentat printr-o dreapta perpendiculara pe linia care uneste centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spatiu avand aceeasi putere fata de doua sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care ramane neschimbat intr-o reactie chimica si care, in mod obisnuit, nu exista in stare libera. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie si contine sensul lexical al cuvantului; radacina. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)

DISPONIBILITATE, disponibilitati, s. f. 1. Insusirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (In loc. adv.) In disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujba (cu posibilitatea de a fi rechemat in activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezerva. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufleteasca in care sentimentele si ratiunea se manifesta libere si in plenitudinea lor. – Din fr. disponibilite.

locAS, locasuri, s. n. 1. (Astazi rar) Incapere, casa; locuinta. ◊ locas sfant (sau dumnezeiesc) = biserica, manastire. ◊ Expr. (pop.) A da cuiva locas = a primi pe cineva in casa; a adaposti, a gazdui. 2. Spatiu lasat liber intr-o piesa sau intr-un sistem tehnic, in care urmeaza sa intre un element al unei alte piese sau al unui alt sistem tehnic pentru a forma un tot. [Var.: lacas s. n.] – Din magh. lakas (dupa loc).

A LASA las tranz. 1) A da drumul unui lucru sau unei fiinte tinute strans; a face sa devina liber. ◊ ~ pasarea sa zboare din colivie a elibera pe cineva prins. ~ (cuiva) sange a face sa curga din corpul cuiva, printr-o incizie, sange. 2) A pune ceva undeva. ~ haina in cui. 3) A da voie (sa se infaptuiasca ori sa aiba loc); a permite; a ingadui. 4) A face, a admite ca cineva sau ceva sa ramana in starea in care se afla. ◊ ~ (pe cineva) in pace a nu deranja pe cineva; a-l lasa sa faca ce vrea. ~ (pe cineva) in voie a da cuiva libertate deplina. 5) A face sa nu se execute ceva la timp. ◊ ~ de azi pe maine a amana mereu ceva. 6) A face sa ramana ceva in urma sa; a transmite prin mostenire. 7) A trece cu vederea; a nu lua in seama; a nesocoti. ◊ ~ la o parte a nu tine cont. 8) A face sa fie mai jos. ~ perdelele. 9) (locuri sau persoane) A parasi plecand in alta parte; a abandona. 10) A uita ceva. ~ usa deschisa. /<lat. laxare

CIMPINA, oras in jud. Prahova, pe stg. riului Prahova; 40.296 loc. (1991). Expl. si prelucr. petrolului. Termocentrala. Constr. de utilaj petrolier, chimic si minier; uzina chimica, fabrici de tricotaje, ciment, var, caramida, cherestea si mobila. Biserica Sf. Nicolae (sec. 18). Muzeele memoriale „N. Grigorescu” si „B.P. Hasdeu”. Mentionat documentar din 1503. Recunoscut ca oras liber in 1783, a primit statut declarat de oras in 1866. S-a dezvoltat ca centru de extractie si prelucrare a petrolului (cea mai mare rafinarie din Europa, 1897-1898, 1,5 mil. t capacitate, a Societatii „Steaua Romana”).

GOL2 ~uri n. 1) Spatiu liber; vid. ◊ In ~ in aer; nesustinut. ~ de aer zona din atmosfera care contine curenti de aer descendenti ce influenteaza asupra zborului avioanelor. A privi (sau a se uita) in ~ a avea privirea absenta; a privi fara de tinta. A simti un ~ la stomac a simti foame. 2) loc lipsit de vegetatie si de populatie. 3) Lipsa a unor elemente necesare (pentru integritatea unui lucru); lacuna. Texte cu multe ~uri. ◊ A umple un ~ a completa o lipsa. A (se) da de ~ a (se) demasca. /<sl. golu

SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.

BUMBESTI-JIU, oras in jud. Gorj, situat pe stg. Jiului, la iesirea acestuia din defileu; 10.913 loc. (1991). Expl. forestiere, de balast si de granit. Constr. de f*******e cu compresor. Statie de c. f. Castru roman si vestigii ale unei asezari civile (canabae) din sec. 2-3; ruinele manastirii Visina (sec. 14); cula Cornoiu, sec. 18; biserica Sf. Ioan Botezatorul (sec. 19); biserica de lemn (1706). Muzeu etnografic in aer liber. Declarat oras in 1989.

PATA, pete, s. f. 1. Urma lasata pe suprafata unui obiect de un corp gras, de o materie colorata, de murdarie etc., suprafata pe care se intinde o astfel de urma; substanta care a lasat aceasta urma. ♦ Portiune diferit colorata pe un fond de o culoare mai mult sau mai putin omogena. 2. Portiune pe corpul animalelor sau al pasarilor, unde parul sau penele sunt de alta culoare fata de rest. ♦ Particica a pielii corpului omenesc sau a animalelor diferit colorate fata de rest. 3. Portiune de nuanta diferita (mai inchisa) care se observa cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui, al Lunii sau al altui corp ceresc. ◊ Expr. A cauta (sau a gasi) pete in Soare = a cauta cu orice pret defecte acolo unde nu sunt, a fi cusurgiu. 4. Fig. Fapta, atitudine, situatie etc. reprobabila, care stirbeste onoarea sau reputatia cuiva; rusine, stigmat. ◊ loc. adj., adv. Fara (de) pata = curat, nevinovat; neprihanit, cast. – Et. nec.

ABRUD 1. Depr. de eroziune, intramontana, in M-tii Apuseni, la 600 m alt. Supr.: 36 km2. Relief colinar, format din culmi prelungi, impadurite, ce coboara spre partea centrala a depr. 2. Oras in jud. Alba, in depr. omonima din SE M-tilor Apuseni; 6.854 loc. (1991). Zacaminte de min. aurifere. Produse alim. si textile; filatura de bumbac; mat. de constr., expl. si prelucr. lemnului (cherestea). Turism. Din timpul stapinirii romane dateaza o asezare rurala si o mica fortificatie cu rol strategic. In ev. mediu atestat documentar din 1271. In 1491 i s-a acordat statutul de oras liber. Populatia de aici a participat la miscarea lui Sofronie (1759-1761), la rascoala condusa de Horea, Closca si Crisan (1784-1785) si la Revolutia din 1848-1849.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De4 + cat.

GRADINA, gradini, s. f. 1. Suprafata de teren arabil, de obicei ingradita, pe care se cultiva legume, flori sau pomi fructiferi, in vederea obtinerii unor produse; gradinarie. ◊ Expr. O gradina de om = om placut, simpatic. 2. Suprafata de teren plantata (si amenajata cu alei, banci etc.) care serveste ca loc de agrement sau care are rol decorativ. ◊ Gradina botanica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt cultivate (in scopul prezentarii si studierii) colectii de plante vii. Gradina zoologica = institutie stiintifica dotata cu o suprafata de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pamantului. ♦ Gradina de vara = restaurant amenajat in timpul verii in aer liber. 3. (In sintagmele) Gradina de copii = gradinita (de copii). Gradina sezoniera = gradina de copii care functioneaza in mediul rural in timpul muncilor agricole. – Din bg., scr. gradina.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)