Rezultate din textul definițiilor
bazaconie (-ii), s. f.1. (Inv.) Nedreptate, strimbatate. – 2. Extravaganta, lucru bizar, aiureala. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Seineanu, Semasiol., 218), format de la zakonu „lege” cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvintul, ci si modelul compunerii, reprodus in fara de lege si in nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (inv., criminal); bezaconui, vb. inv. (a savirsi nedreptati). Probabil apartine aceluiasi grup boscoana, s. f., cu var. bozgoana, boscoada, bongoasa, borboana (farmece, magie) si der. bosconita, s. f. (vrajitoare) si bosconi, vb. (a face farmece; a bombani, a bodogani). Bozgoana pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor si posibil cu influenta lui blazgonie si boboana. Totusi, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 si Koerting 1259 relationeaza acest cuvint cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibila fonetic (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetata de DAR si de Diculescu, Elemente, 474.

BAZACONIE, bazaconii, s. f. lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Nazbatie, pozna, strengarie. – Din sl. bezu-zakonije.

POCITANIE, pocitanii, s. f. Fiinta diforma, sluta, hidoasa, desfigurata; pocitura, slutenie, monstru. ♦ lucru bizar, ciudat; bazaconie, ciudatenie. – Pocit + suf. -anie.

BAZACONIE ~i f. 1) Fapta sau vorba nesocotita cu urmari neplacute, dar lipsite de gravitate; nazbatie; pozna; boroboata; sotie. 2) lucru bizar. [Art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] /<sl. bezu-zakonije

POCITURA ~i f. 1) Fiinta pocita; momaie; monstru. 2) lucru bizar. /a (se) poci + suf. ~tura

BAZACONIE, bazaconii, s. f. lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunatie. – Slav (v. sl. bezu-zakonije).

NAGODA, nagode, s. f. (Reg.) 1. Fiinta sau lucru ciudat, bizar; minunatie, ciudatenie. 2. (La pl.) Pareri, credinte, convingeri superstitioase. – Din ucr. nahoda „intamplare”.

nascraconie, nascraconii, s.f. (reg.) lucru sau fiinta bizara; ciudatenie, d********e, bazaconie.

POCIT, -A, pociti, -te, adj. 1. (Despre fiinte; adesea substantivat) Diform, slut, desfigurat; (despre lucruri) deformat, stalcit, caraghios; bizar. 2. (In credintele populare) Nefast, funest; p. ext. suparator, rau, cu ghinion. ♦ Expr. A avea gura pocita sau a fi pocit la gura = a prevesti lucruri neplacute, a face pronosticuri nefavorabile; a cobi. – V. poci.

CIUDATENIE, ciudatenii, s. f. 1. Aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc. 2. (Concr.) lucru, fiinta, intamplare etc. ciudata. – Ciudat + suf. -enie.

HALUCINATIE ~i f. 1) Stare psihica patologica manifestata prin perceperea unor lucruri inexistente in realitate. 2) Imagine vizuala bizara, produsa de o asemenea stare; iluzie; himera; vedenie. [G.-D. halucinatiei; Sil. -ti-e] /<fr. hallucination, lat. hallucinatio, -ionis

PRAPASTIOS ~oasa (~osi,~oase) 1) (despre relief) Care are (multe) prapastii. 2) Care inspaimanta tare; groaznic. 3) fig. Care surprinde prin caracterul sau neasteptat si neobisnuit; bizar; nastrusnic; ciudat. 4) (despre persoane) Care vede lucrurile numai in rau. [Sil. -ti-os] /prapastie + suf. ~os

PRAPASTIOS, -OASA, prapastiosi, -oase, adj. 1. (Despre terenuri) Cu prapastii, cu pante abrupte. ♦ Fig. Adanc, de netrecut, de neinvins. 2. Fig. Naprasnic, vijelios, vertiginos. ♦ Inspaimantator, groaznic. 3. Fig. De necrezut, de neinchipuit; ciudat, bizar, nastrusnic. ♦ Bazat pe inchipuire; plasmuit; mincinos. 4. Fig. (Despre oameni) Care vede lucrurile numai in rau, care are numai ganduri negre; pesimist. [Pr.: -ti-os] – Prapastie + suf. -os.

FANTEZIE ~i f. 1) Facultatea de a-si inchipui ceva in mod creator; imaginatie creatoare. 2) Dorinta iesita din comun; gust bizar; capriciu. 3) Opera de imaginatie in care creatia artistica nu este supusa unor reguli formale. 4) lucru nascocit. 5) Piesa muzicala instrumentala de forma libera. [G.-D. fanteziei] /<fr. fantaisie



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)