Rezultate din textul definițiilor
IMPORTANTA s. f. Faptul de a fi important, caracterul unui lucru important; insemnatate; semnificatie. ◊ Loc. adv. Cu importanta = cu convingerea (nejustificata) ca spune sau face ceva important; cu infumurare. ◊ Expr. A-si da importanta = a se ingamfa, a se crede om de seama, superior. Plin de importanta = infumurat, ingamfat, increzut. – Din fr. importance.

IGNAT m. pop. Denumire data zilei de douazeci decembrie, cand la tara se taie porcii (in vederea petrecerii sarbatorilor de iarna). ◊ Porcul nu se ingrasa la ~ nu se poate realiza un lucru important in ultimul moment. /<sl. Ignatije

MARE1 ~i adj. 1) Care are dimensiuni ce intrec pe cele obisnuite; de proportii considerabile. Rau ~. Sat ~. ◊ Litera ~ litera initiala a substantivelor proprii si a cuvintelor de la inceputul unei propozitii. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. In linii ~i (sau in ~) in general. Degetul ~ primul deget de la mana si de la picior. Casa (cea) ~ odaie impodobita in care se primesc oaspetii. 2) Care intrece cantitatea obisnuita. Recolta ~. 3) (despre intervale de timp) Care dureaza mult; indelung. Nopti ~i. ◊ Ziua in amiaza ~ in toiul zilei. 4) Care se manifesta cu intensitate. Temperatura ~. Furtuna ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ◊ A vorbi (sau a striga) in gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamitati) Care se produce pe neasteptate, cu repeziciune si violenta. Vant ~. Cutremur ~. Seceta ~. 7) (despre fiinte) Care a ajuns la varsta maturitatii. Baiat ~. Fata ~. ◊ A se face ~ a creste; a se dezvolta. Tata ~ bunic. Mama ~ bunica. Socru (soacra) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care poseda calitati exceptionale si se bucura de o faima deosebita; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanta sau de o valoare deosebita. Zi ~. Fapta ~. 10) Care ocupa o treapta mai inalta intr-o ierarhie; superior. Functionar ~. ◊ ~ si tare care are putere si influenta. A se tine ~ a fi mandru. Mai ~ele seful; conducatorul. Sa cresti ~! urare cu care o persoana mai in varsta multumeste unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni desarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteala lucru fara importanta, care nu merita atentie. Cu ~ ce cu greu. Saptamana ~ saptamana care preceda sarbatoarea Pastilor la crestini; Saptamana Patimilor. /Probabil lat. mas, maris

SCOFALA f. fam. Treaba realizata; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! (Nu) e mare ~ (nu) e cine stie ce lucru important. A (nu) face mare ~ a (nu) face cine stie ce isprava. /Orig. nec.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

TURUI, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. si depr.) A vorbi intruna si repede (fara a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moara. – Formatie onomatopeica.

AXIOLOGIE (‹ fr. {i}; {s} gr. axios „valoros” + logos „studiu”) s. f. Disciplina filozofica care studiaza valorile; teoria valorilor. Bazele a. ca disciplina aparte au fost puse in a doua jumatate a sec. 19, de R.H. Lotze si in continuare de Fr. Nietzsche, dar mai ales de scoala reprezentantilor neokantieni de la Baden (W. Wildelband, H. Rickert) carora li se datoreaza distinctiile riguroase intre valoare si existenta, sens si valoare, valori si lucruri. importante contributii au adus ulterior M. Scheler, N. Hartmann, precum si filozofii romani: A.D. Xenopol, P. Andrei, L. Blaga, T. Vianu, E. Sperantia, P. Comarnescu.

AQUILA NON CAPIT MUSCAS (lat.) vulturul nu prinde muste – Cine este preocupat de lucruri importante nu se lasa furat de nimicuri. V. si De minimis non curat praetor.

OEDIPE, opera in patru acte de George Enescu, compusa intre 1921 si 1931 pe un libret de Edmond Fleg, dupa Sofocle, premiera la Paris, in 1936, premiera in limba romana (traducere de Emanoil Ciormac) in 1958, la Bucuresti. Opera inspirata si generoasa, cu un bogat material muzical ce traduce grandoarea mitului grecesc si forta lui tragica, figura lui O. simbolizand patetica lupta a omului cu destinul. Cea mai importanta lucrare enesciana.

A RASTURNA rastorn tranz. 1) A face sa se rastoarne. ~ mamaliga. ◊ ~ brazda a ara. ~ munti a face lucruri mari, importante. ~ pe gat a bea repede, pe nerasuflate. 2) (conducatori, guverne etc.) A da jos de la putere. 3) fig. (planuri, conceptii, teorii etc.) A inlatura ca fiind lipsit de valoare. /ras- + a turna

SERIOZITATE s.f. 1. Insusirea de a fi serios; tinuta, comportare care denota aceasta insusire. ♦ Mina serioasa, gravitate. 2. Profunzime; temeinicie. 3. Parte grava, importanta a unui lucru. [Pron. -ri-o-. / cf. germ. Seriositat].

NEESENTIAL, -A adj. care nu constituie partea cea mai importanta a unui lucru; care nu este esential. (dupa engl. non-essential)

SERIOZITATE s. f. 1. insusirea de a fi serios; tinuta, comportare care denota aceasta insusire. ◊ mina serioasa, gravitate. 2. profunzime; temeinicie. 3. parte grava, importanta a unui lucru. (< germ. Seriositat)

afacere f. (a 4 si facere, dupa fr. affaire). Treaba, lucru, daravere: afacere importanta, afaceri importante, afaceri comerciale, nu te amesteca in afacerile altuia. Pricina, proces: o afacere criminala. Pl. Interesele statului sau ale particularilor: afacerile merg bine. Ministerul Afacerilor straine, ministeru de externe. A face afaceri, a cistiga din afaceri. Face afacerea mea, imi convine.

CHIABUR, -A, chiaburi, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Taran bogat care apartine burgheziei satelor, poseda mai mult pamant decat poate lucra singur, dispune de importante mijloace de productie si foloseste munca salariata. 2. Adj. Instarit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

SUBSTANTIAL, -A, substantiali, -e, adj. 1. Care tine de substanta (4) unui lucru; principal, esential; p. ext. important, insemnat, mare. 2. (Despre alimente; adesea adverbial) Bogat in substante hranitoare; consistent. [Pr.: -ti-al] – Din fr. substantiel, lat. substantialis.

TEMEI, temeiuri, s. n. 1. lucrul sau partea cea mai importanta din ceva; temelie, fundament, baza. ◊ Loc. adj. De temei = de baza, solid, serios; insemnat, important. Fara (sau lipsit de) temei = fara baza reala, neintemeiat, fictiv. ◊ Loc. adj. si adv. Cu temei = a) intemeiat; solid; b) (care este) de-a binelea, temeinic. 2. Motiv, pricina, cauza; prilej. 3. (Pop.) Toi, miez, mijloc (al unei actiuni, al unui interval de timp). Temeiul noptii. 4. (Inv.) Grosul unei armate. – Din sl. temelĩ.

CONTA vb. 1. v. baza. 2. v. bizui. 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce ~ acest lucru, pe langa altele mai importante?)

COMPILA vb. I. tr. A culege fragmente si idei din diversi autori pentru a alcatui o lucrare noua, fara o contributie personala importanta. [< fr. compiler, cf. lat. compilare – a jefui].

NEESENTIAL, -A, neesentiali, -e, adj. Care nu constituie partea cea mai importanta a unei probleme sau a unui lucru, care nu tine de esenta (1); (rar) inesential. [Pr.: -ti-al] – Ne- + esential (dupa engl. non-essential).

ESENTIAL, -A, esentiali, -e, adj. Care constituie partea cea mai importanta a unei probleme sau a unui lucru; care tine de esenta (1), privitor la esenta; de prim ordin, fundamental, principal. [Pr.: -ti-al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.

PITAGORISM s. n. Curent filozofic din Grecia antica intemeiat de Pitagora, care considera ca esenta tuturor lucrurilor este numarul si care a facut descoperiri importante in domeniul aritmeticii, al geometriei si al astronomiei. [Var.: pitagoreism s. n.] – Din fr. pythagorisme.

SIMANDICOS, -OASA, simandicosi, -oase, adj. 1. (Despre oameni; astazi fam. si adesea peior.) De vaza1, distins, respectabil, ilustru, important. ♦ (Despre atitudini ale oamenilor, p. ext. despre lucruri) Care corespunde gusturilor alese, care satisface pretentii rafinate, deosebite. 2. (Inv.; despre sume, cantitati etc.) Considerabil, mare, important. – Din ngr. simandikos.

EPOCA ~ci f. 1) Perioada de timp din dezvoltarea istorica a omenirii sau a universului, marcata de anumite evenimente importante sau caracterizata printr-o anumita stare de lucruri; era. ~ca bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice, care se repeta cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic, mai mica decat perioada din care consta istoria Pamantului. [G.-D. epocii] /<fr. epoque

ERA ~e f. 1) Perioada de timp indelungata care porneste de la un anumit eveniment sau fapt, constituind punctul de la care incepe numaratoarea anilor. 2) Perioada de timp din dezvoltarea istorica a omenirii sau a universului, marcata de anumite evenimente importante sau caracterizata printr-o anumita stare de lucruri; epoca. 3) Subdiviziune a timpului geologic din care consta istoria Pamantului. [G.-D. erei] /<fr. ere, lat. aera

VALOARE s. f. 1. insusire a unor obiecte, fenomene, fapte, idei de a corespunde trebuintelor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; insemnatate, pret, merit. ♦ judecata de ~ = judecata care enunta o apreciere; a pune in ~ = a demonstra calitatile esentiale ale unei fiinte, ale unui lucru etc.; a valorifica. ◊ (concr.) ceea ce este important, valoros; om care intruneste calitati deosebite. 2. eficiacitate, putere. 3. atribut al produselor-marfa, respectiv al bunurilor care sunt produs al muncii, satisfac o anumita trebuinta sau sunt destinate schimbului, reprezentand munca sociala necesara pentru producerea lor. ◊ (ec.) a marfii = munca materializata in marfa, exprimand raporturi sociale intre oameni. 4. marime in bani reprezentand echivalentul pretului unei marfi, al unui cec, al unei actiuni etc. ◊ inscris (cec, cambie, obligatiune) reprezentand un drept in bani. ◊ rentabilitate, productivitate. 5. marime matematica asociata unei marimi fizice, dupa un anumit procedeu, care permite compararea marimii cu altele de aceeasi natura. 6. durata unei note muzicale sau a unei pauze. 7. sens sau nuanta de sens a unui cuvant. 8. (pict.) intensitate a unei culori. (< fr. valeur, lat. valor)

BUTURUGA ~gi f. 1) Partea de la pamant a unui trunchi (cu tot cu radacina), ramasa dupa ce s-a taiat copacul. ◊ ~ga mica rastoarna carul mare un lucru de mica importanta poate (uneori) duce la transformari importante. 2) Bucata groasa de lemn de foc; bustean; butuc. 3) Bucata de lemn groasa si noduroasa. [G.-D. buturugii] /Orig. nec.

ESENTIAL ~a (~i, ~e) 1) Care tine de esenta; care constituie esenta unui fenomen sau a unui lucru; radical; elementar. 2) Care este de prima importanta; foarte important; principial; substantial; primordial; c******l; fundamental. [Sil. -ti-al] /<fr. essentiel, lat. essentialis

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].

ATENTIE f. 1) Concentrare a constiintei intr-o anumita directie, asupra unui anumit lucru. ~ dispersata. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi in centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua in seama. 2) Atitudine binevoitoare, amabila. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fara plata in semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atentiei] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

CARACTERISTIC, -A I. adj. care constituie trasatura distinctiva a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. insusire tipica predominanta, proprie unei fiinte, unui lucru, fenomen etc. 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. curba reprezentand variatia unei marimi importante a unui sistem fizic sau tehnic in functie de un anumit parametru. ◊ marime, element care determina, dintr-un anumit punct de vedere, modul de functionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau proces social-economic. (< fr. caracteristique)

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din inchipuire (ca ceva realizabil in viitor). 2) (lucruri, fenomene, actiuni viitoare) A prezenta cu mult inainte in linii mari, prin cele mai importante trasaturi. Manifestarile in masa au ~at trezirea constiintei nationale. /<fr. prefigurer

INAINTA, inaintez, vb. I. 1. Intranz. A merge inainte in spatiu, a se misca spre cineva sau ceva aflat inainte; a avansa. ♦ Fig. A progresa. 2. Intranz. A merge inainte in timp; a se desfasura, a se dezvolta. 3. Tranz. A ridica pe cineva intr-o functie mai importanta; a avansa in grad. ♦ Intranz. A obtine o functie mai importanta, un grad mai mare. 4. Tranz. A expedia, a trimite, a da un act, o petitie, o lucrare administrativa etc. 5. Tranz. (Inv.) A avansa o suma de bani. – Din inainte.

SERBA, serbez, vb. I. Tranz. A sarbatori (un fapt important, un eveniment memorabil etc.); fig. a omagia, a cinsti, a lauda. ♦ A tine sarbatoare; a nu lucra, a praznui. – Lat. servare.

NUCLEU s.n. 1. (Chim.) Ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. ♦ (Fiz.) Partea centrala a unui atom, care poarta electricitate pozitiva si in care se concentreaza aproape intreaga masa a atomului. ♦ (Biol.) Element central al unei celule, situat in plasma, cu structura proprie si care are functii importante in celula. ♦ (Astr.) Portiune centrala a unei comete, a unei galaxii. 2. (Fig.) Element esential al unui lucru. [Pron. -cleu, pl. -ee, (s.m.) -ei. / < fr. nucleus, lat. nucleus].

NUCLEU s. n. 1. ciclu de atomi care compun scheletul moleculei unui corp chimic si care ramane neschimbat la toti derivatii corpului respectiv. 2. partea centrala, incarcata pozitiv, a unui atom, in care se concentreaza aproape intreaga masa a acestuia. 3. corpuscul globulos din citoplasma, constituent principal al celulei, cu rol in reproducerea si in trasmiterea caracterelor. 4. element central cu functie importanta in propozitie sau in fraza. 5. (astr.) portiune centrala, compacta, a unei comete. 6. (fig.) element esential al unui lucru. (< fr. nucleus, lat. nucleus)

SERIOS, -OASA adj. 1. grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ◊ caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) privit cu seriozitate; pozitiv, real. ◊ ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ a lua (pe cineva sau ceva) in ~ = a acorda toata atentia (unei persoane sau unui lucru). (< fr. serieux, lat. seriosus)

ENCICLOPEDIE s.f. 1. Tip de lucrare lexicografica de mare intindere, care cuprinde cunostinte amanuntite dintr-un singur domeniu sau din toate domeniile. 2. (Fig.) Opera importanta care cuprinde cunostintele de baza dintr-un anumit domeniu. ♦ Ansamblul cunostintelor omenesti organizate metodic. ♦ Numele unui celebru dictionar publicat intre 1751 si 1772 de catre invatatii francezi Diderot si D'Alembert. [Gen. -iei. / < fr. encyclopedie, cf. gr. en – in, kyklos – cerc, paideia – educatie].

SERIOS, -OASA adj. 1. Grav, lipsit de superficialitate, de frivolitate; asezat, ponderat. ♦ Caruia nu-i place sa glumeasca; sever, rigid. 2. (si adv.) Care trebuie privit cu seriozitate; pozitiv, real. ♦ Ingrijorator, grav. 3. important, de seama. ♦ A lua (pe cineva sau ceva) in serios = a acorda toata atentia unei persoane sau unui lucru. [Pron. -ri-os. / < fr. serieux, cf. lat. med. seriosus].

PROBLEMA s. f. 1. chestiune teoretica sau practica importanta, care cere o rezolvare. ◊ (mat.) chestiune a carei solutie, dezlegare se poate afla sau trebuie cautata prin calcul. 2. dificultate, lucru greu de inteles, de explicat sau de rezolvat. (< fr. probleme, lat., gr. problema)

ORDINE f. 1) Stare de oranduiala si de sistematizare; organizare armonioasa. 2) Succesiune regulata a lucrurilor. ◊ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie sa fie discutate intr-o sedinta sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regula sau norma dupa care se infaptuieste ceva. ◊ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva sa respecte anumite norme (de comportare), pe care le-a incalcat. 4) Mod de organizare a vietii politice, eco-nomice si sociale a unui stat; regim.~ publica stare care asigura activitatea normala a organelor de stat si a celor publice, respectarea drepturilor cetatenilor si paza proprietatii obstesti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate si finalitate a lumii. [G.-D. ordinii] /<lat. ordo, ~inis, it. ordine

INTERES s. n. 1. preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ◊ ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. 2. dobanda. ♦ daune e = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (psih.) orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. simpatie, inclinare fata de cineva. 5. placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. (< it. interesse, germ. Interesse, rus. interes)

BARBIZON, [barbizo], Scoala de la ~, nume dat unui grup de pictori (Th. Rousseau, Millet, Diaz de la Pena, Daubigny, Troyon s.a.) care, la mijlocul sec. 19 s-au stabilit in satul B., la marginea padurii Fontainebleau. Preocupat de a lucra in „plein-air”, de a reda peisajul familiar neidealizat. Asimileaza lectia peisagistilor englezi si fac trecerea spre impresionism. Marcheaza un moment important in dezvoltarea artei peisajului.

PREFERA, prefer, vb. I. Tranz. A da intaietate sau precadere unui lucru unei situatii sau unei fiinte, in raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., in raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊ Loc. adv. De preferat = preferabil. [Var.: (inv.) preferi vb. IV.] – Din fr. preferer.

data f., pl. dati (d. dau). Oara, moment: o data (pl. de doua ori). Intiia data sau intiia oara, prima data sau prima oara (pl. a doua, a treia oara). Rind, serie de timp: asta data, de asta data, data asta (acuma, in acest timp). Alta data, odata, odinioara (lat. olim), nu acuma: alta data eram mai fericit, sa vii alta data. De o cam data. V. deocamdata. Pe data, indata, imediat (V. odata). Dintr’o data, pe data, indata, dintr’o singura lovitura: dintr’o data l-a invins. Data, pl. date (fr. date, it. data, d. lat. datum, pl. data). Ziua, timpu cind s’a facut, cind s’a emis un lucru: pe peatra era data anului 1504 (moartea lui Stefan cel Mare). Pl. Notiuni, informatiuni ale stiintei (fr. donee): in aceasta carte is date importante.

MARCA2 s. f. 1. semn distinctiv, inscriptie etc. care se aplica pe un obiect, pe o marfa etc. ◊ tip, model de fabricatie. ♦ de ~ = a) (despre produse) de calitate; b) (despre oameni) important, celebru. 2. trasatura specifica; particularitate. ◊ caracteristica a unei categorii sau unitati gramaticale. 3. fisa cu numar de ordine cu care muncitorii isi marcheaza prezenta la lucru. 4. sina vopsita in alb care arata punctul de intersectie a doua linii ferate. 5. (inform.) numar, cuvant asociat unei instructiuni care o deosebeste de celelate instructiuni ale programului. (< ngr. marca, fr. marque, rus. marka)

FORT, forturi, s. n. lucrare de fortificatie construita din zidarie, cu contur poligonal, care face parte dintr-un sistem de intarituri si care este menita sa apere un centru important sau o linie strategica. – Din fr. fort.

BOGAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (mai ales despre persoane) Care poseda mijloace materiale multe si mari; cu avere mare; avut. Tara ~ta. 2) Care are aparenta de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este in cantitate mare; abundent; imbelsugat. Un aliment ~ in vitamine. 4) Care contine elemente importante din abundenta. O limba ~ta. Pamant ~. 5) (despre flori) Care are petale multe si dese; batut. /<sl. bogatu

capital, -a adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esential, fundamental: punct capital. Care e mai important: oras capital, urbe capitala (sau numai capitala, s. f.). Care aduce taierea capului, adica moartea: crima capitala. Litera capitala, majuscula. S. n., pl. e si uri. lucru esential. Capete suma [!] care aduce procent: un capital de 100 de franci aduce un procent de 5 franci. Fondurile unei societati de exploatare. Avere pe care o posezi: capital de idei (Dim. fam. capitalas n., pl. e). S. f., pl. e Orasu in care rezida guvernu unei tari, prefectu unui judet s. a.

INTERES s.n. 1. Preocupare de a obtine ceea ce este folositor, agreabil, necesar. ♦ Ceea ce este util, important, care convine; folos, castig. ◊ Interes economic = categorie a materialismului istoric care desemneaza stimulul fundamental al activitatii umane. 2. Dobanda. ◊ Daune interese = despagubire baneasca pentru un prejudiciu. 3. (Psih.) Orientare activa si durabila a cuiva spre anumite lucruri, dorinta de a le cunoaste si intelege. 4. Simpatie, inclinare fata de cineva. 5. Placere provocata de ceva care ne atrage atentia, ne starneste curiozitatea etc.; atractie. [Pl. -se, -suri. / < it. interesse, cf. lat. interest – intereseaza, priveste].

BURIC ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

IEFTIN ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa putin; cu pret redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scapa ~ a iesi cu minimum de neplaceri dintr-o situatie dificila. (A fi) ~ la vorba a vorbi mult si (de obicei) fara rost; a-i placea sa flecareasca. 2) fig. Care nu are nimic de pret, important; lipsit de originalitate; obisnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Gluma ~a. /<ngr. efthinos

REFERINTA, referinte, s. f. l. Informatie pe care o da cineva cu privire la situatia unei persoane. ♦ P. gener. Informatie, lamurire, explicatie. 2. Faptul de a raporta un lucru la altul sau o chestiune la alta. ♦ Sistem de referinta = a) (Geom.) sistem de coordonate la care se raporteaza pozitiile figurilor geometrice; b) (Fiz.) grup format de sistemele de coordonate imobile unul fata de altul, la care se raporteaza pozitiile corpurilor sau pozitiile in campurile de forta. ♦ (In loc. adj.) De referinta = la care te poti referi (2); important. – Din germ. Referenz, fr. reference.

PROBLEMA, probleme, s. f. I. 1. Chestiune care prezinta aspecte neclare, discutabile, care necesita o lamurire, o precizare, care se preteaza la discutii. 2. Chestiune importanta care constituie o sarcina, o preocupare (majora) si care cere o solutionare (imediata). 3. Chestiune care intra in sfera preocuparilor, a cercetarilor cuiva; obiect principal al preocuparilor cuiva; tema, materie. ♦ (Mat.) Chestiune in care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin rationamente, a unor date. II. 1. Dificultate care trebuie rezolvata pentru a obtine un anumit rezultat; greutate, impas. 2. lucru greu de inteles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigma. [Var.: (inv.) problem s. n.] – Din fr. probleme, lat. problema.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)