Rezultate din textul definițiilor
CATASTROFISM m. Teorie care sustine ca in istoria Pamantului ar interveni periodic mari catastrofe, urmate de schimbari calitative si cantitative in lumea organica si anorganica. /<fr. catastrophisme
NATURAL, -A I. adj. 1. referitor la natura, specific naturii. ◊ creat de natura. ♦ stiinte e = ansamblu de stiinte care studiaza fenomenele lumii inconjuratoare, lumea organica si anorganica; stiintele naturii. 2. (mat.) numar ~ = fiecare numar intreg pozitiv. 3. care se potriveste cu faptele din realitatea obiectiva; firesc, obisnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) nascut in afara casatoriei. II. adv. desigur, fireste. III. s. n. naturalete. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)
NATURA s. f. 1. universul in totalitatea sa. 2. lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ♦ stiintele ĩi = stiintele naturale; ~ moarta = pictura reprezentand lucruri neinsufletite. 3. caracter, temperament; fire. 4. caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. ♦ de ~ sa = capabil sa..., apt sa... (< lat. natura, fr. nature)
CATASTROFISM (‹ fr.) s. n. Teorie potrivit careia in istoria Pamintului, dupa lungi perioade de repaus, ar interveni revolutii explozive (cataclisme) ce schimba radical infatisarea planetei, distrugind si lumea organica. Explicit formulat (1812), de paleontologul francez, G. Cuvier, c. a fost dezvoltat de alti naturalisti (A.M. D’Orbigny, L. Elie de Beaumont s.a.), care au stabilit chiar si numarul cataclismelor, urmate de „acte de creatie” a speciilor. V. evolutionism (1).
MUTATIONISM n. Conceptie in biologie conform careia evolutia lumii organice se datoreaza mutatiilor care duc la aparitia brusca a speciilor noi. [Sil. -ti-o-] /<fr. mutationnisme
NATURA s.f. 1. Lumea inconjuratoare in intreaga diversitate a manifestarilor si a formelor ei de miscare; univers. ♦ lumea organica si anorganica; mediu inconjurator. ◊ Natura moarta = grup de lucruri neinsufletite; pictura reprezentand un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trasatura (fizica sau spirituala a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature].
MATERIALISM s. n. 1. orientare fundamentala in filozofie, opusa idealismului, potrivit careia lumea este, in esenta, materiala si cognoscibila. ♦ ~ dialectic = conceptie care imbina organic rezolvarea consecvent materialista a problemei fundamentale a filozofiei cu dialectica; ~ istoric = conceptie filozofica avand ca obiect societatea, legile generale si fortele motrice ale dezvoltarii istorice; ~ economic = conceptie unilaterala, metafizica, despre societate, care absolutizeaza rolul determinant al factorului economic in dezvoltarea sociala; ~ stiintific-naturalist = conceptie exprimand convingerea spontana a naturalistilor ca lumea exterioara este o realitate obiectiva; ~ vulgar = curent care, in esenta, reduce intreaga realitate, inclusiv constiinta, la materie. 2. interes exagerat pentru problemele materiale. (< fr. materialisme, germ. Materialismus)
FILOGENIE s. f. 1. Procesul evolutiei formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante in cursul dezvoltarii istorice a lumii vii; filogeneza. 2. Ramura a biologiei care cerceteaza filogenia (1). – Din fr. phylogenie.
MACROCOSM s.n. (Liv.; op. microcosm) Universul considerat in totalitatea sa ca o structura unitara, organica; univers, cosmos. [Var. macrocosmos s.n. / < fr. macrocosme, cf. it. macrocosmo < gr. makros – mare, kosmos – lume].
NATURA ~i f. 1) lumea fizica inconjuratoare in toata diversitatea manifestarilor ei; totalitatea fiintelor si lucrurilor existente. ◊ ~ moarta a) grup de obiecte neinsufletite, utilizabile; b) pictura reprezentand un grup de obiecte de acest gen (fructe, legume, flori, vanat etc.). Din (sau de la) ~ innascut. 2) Aspect estetic al unui teritoriu; priveliste; peisaj. A admira ~a. ◊ In sanul ~ii departe de ceea ce este facut de mainile omului. 3) fig. Caracter specific; esenta. ~a lucrurilor. 4): In ~ in produse (naturale sau create de om) ori in prestari de servicii. 5): Dupa ~ dupa modelul obiectelor din realitate; conform cu realitatea. 6) (in artele plastice) Obiect real care trebuie reprezentat. 7) Fel de a fi al unui individ; caracter; fire. ~a umana. ◊ Obisnuinta este a doua ~ se spune despre o stare sau o actiune cu care s-a obisnuit cineva. 8) Fel de a fi; gen. ◊ Carbune de ~ organica carbune animal. (Lucrurile sunt) de asa ~ (lucrurile sunt) de asa fel. [G.-D. naturii] /<fr. nature, lat., it. natura, germ. Natur