Rezultate din textul definițiilor
HELIOFOB, -A, heliofobi, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (Med.) (Persoana) care sufera de heliofobie. 2. Adj. (Despre plante) Care nu suporta lumina solara, care creste in regiuni umbrite. [Pr.: -li-o- – Var.: eliofob, -a adj., s. m. si f.] – Din heliofobie (derivat regresiv).
HELIOFOBIE, heliofobii, s. f. (Med.) Fobie de lumina solara. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliophobie.
HELIOTROPISM s.n. Tendinta a unor plante de a se orienta catre lumina solara; heliotactism; fototropism. [< fr. heliotropisme, cf. gr. helios – soare, tropein – a indrepta].
HELIOFOB, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de heliofobie; fotofob. ♦ (Despre plante) Care nu suporta lumina solara, care creste in regiuni umbrite. [Var. eliofob, -a adj. / < heliofobie].
FOTOPROTECTOR, -OARE adj., s. n. (medicament) capabil sa protejeze pielea fata de efectele nedorite provocate de lumina solara, de razele ultraviolete. (< foto1- + protector)
HELIOFOB, -A I. adj., s. m. f. (suferind) de heliofobie; fotofob. II. adj. (despre plante) care nu suporta lumina solara. (< fr. heliophobe)
CLOROFILIANA, clorofiliene, adj. (In sintagma) Asimilatie clorofiliana = proces fiziologic de asimilatie a substantelor nutritive, care se produce in frunzele plantelor verzi, in prezenta clorofilei si sub influenta luminii solare, si care consta din combinarea apei, venita din pamant prin radacini, cu bioxidul de carbon din aer; fotosinteza. [Pr.: -li-a-] – Din fr. chlorophyllien.
PLANETA, planete, s. f. 1. Corp ceresc fara lumina proprie, satelit al Soarelui, care se vede pe cer sub forma unui punct luminos ca urmare a reflectarii luminii solare; p. restr. Pamant (1). ♦ Orice corp ceresc fara lumina proprie, satelit al unei stele. 2. Zodie (in care se naste cineva). ♦ Bilet care contine preziceri naive privitoare la viitor si pe care il vand flasnetarii extragandu-l la intamplare dintre altele de acelasi fel (cu ajutorul unui papagal sau al unui soarece dresat). [Var.: (inv.) planet s. m.] – Din fr. planete, lat. planeta.
FOTOSFERA s. f. Stratul exterior al globului solar sau al unei stele format din gaze si vapori metalici cu temperatura foarte mare, care radiaza lumina, constituind sursa principala a luminii solare. – Din fr. photosphere.
FOTOSINTEZA, fotosinteze, s. f. Proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizeaza substantele organice din bioxid de carbon si apa cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofila si elibereaza oxigen; asimilatie clorofiliana. – Din fr. photosynthese.
FOTOTROPIC, -A, fototropici, -ce, adj. (Biol.; despre organisme) Care isi realizeaza nutritia cu ajutorul luminii solare. – Din engl. phototropic.
CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datoreste refractiei, reflexiei totale si dispersiei luminii solare in picaturile de apa din atmosfera si care are aspectul unui imens arc multicolor desfasurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cereasca. 2. Planta erbacee cu frunzele si cu tulpina paroase, cu flori mari, rosii-purpurii si cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.
CLOROFILIAN ~ana (~eni, ~ene) Care se produce in prezenta clorofilei; realizat cu ajutorul clorofilei. ◊ Asimilatie ~ana proces fiziologic de sinteza a substantelor organice sub influenta luminii solare absorbi-te de clorofila; fotosinteza. /<fr. chlorophyllien
CURCUBEU ~e n. Fenomen optic avand aspectul unui arc multicolor, care se produce in atmosfera datorita refractiei luminii solare in picaturile de apa dispersate in aer, dupa ploaie. /<lat. curcus + bibit
FOTOSINTEZA ~e f. bot. Proces fiziologic de sinteza a substantelor organice sub influenta luminii solare absorbite de clorofila; asimilatie clorofiliana. /<fr. photosynthese
HELIOFOBIE f. Fobie de lumina (solara) /<fr. heliophobie
SPECTRU ~e n. 1) Totalitate a valorilor pe care le poate capata o marime fizica in conditii determinate. ~ optic. ~ electric. ~ mecanic. ~ acustic. 2) Ansamblu de radiatii colorate capatate prin descompunerea razelor de lumina. ~ solar. 3) livr. Chip ireal, creat de fantezie, care provoaca spaima; vedenie; aratare; naluca; stafie; fantoma. 4) Pericol mare, gata sa se produca. ~ul secetei. [Sil. spec-tru] /<fr. spectre, germ. Spektrum
FAGOPIRISM s.n. Boala a animalelor domestice, care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. [< fr. fagopyrisme].
HELIOTIPIE s.f. Reproducere tipografica cu substante coloidale expuse la actiunea luminii solare. V. fotocolografie. [Gen. -iei. / cf. fr. heliotypie, gr. helios – soare, typos – imagine].
HELIOFOBIE s.f. Fobie de lumina (solara). [Gen. -iei. / < fr. heliophobie].
HELIOGRAF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseste razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. heliographe].
PARHELIE s.f. (Met.) Fenomen optic care consta in aparitia unor pete luminoase (colorate) in jurul Soarelui ca urmare a reflectarii luminii solare in acele de gheata din atmosfera. [Gen. -iei. / < fr. parhelie, cf. gr. para – alaturi, helios – soare].
FAGOPIRISM s. n. boala a animalelor domestice care se manifesta printr-o mare sensibilitate la actiunea luminii solare dupa ingerarea de hrisca. (< fr. fagopyrisme)
FOTOTROF, -A adj. (despre plante si unele organisme) care sintetizeaza substantele organice cu ajutorul luminii solare. (< fr. phototrophe)
HELIOTIPIE s. f. reproducere tipografica cu substante coloidale expuse la actiunea luminii solare. (< fr. heliotypie)
HELIOTROPISM s. n. reactie de orientare si de miscare a plantelor si animalelor sub influenta luminii solare; fototropism; heliotactism. (< fr. heliotropisme)
PARHELIE s. f. fenomen optic, aparitia unor pete luminoase (colorate) in jurul Soarelui, ca urmare a reflectarii luminii solare in acele de gheata din atmosfera. (< fr. parhelie)
IluminaT, -A (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre incaperi, straiz etc.) luminat artificial. 2. Fig. (Despre fata, ochi) Care radiaza (de veselie, de inteligenta etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere si raspandire a luminii in vederea asigurarii conditiilor pentru desfasurarea normala a activitatii omenesti. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorita luminii solare directe si a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumina artificiala: lampi electrice, lampi cu gaz de iluminat, lampi cu petrol, lumanari etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursa este indreptat direct spre suprafata de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este indreptat spre plafon, realizandu-se o raspandire uniforma a luminii, fara umbre; utilizat in salile de lectura, in salile de desen etc.
PLANETA ~e f. Corp ceresc din sistemul solar, fara lumina proprie, care se misca in jurul Soarelui pe o orbita eliptica. /<fr. planete, lat. planeta
HELIOTEHNIC, -A, heliotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnica de utilizare a energiei solare prin transformarea luminii naturale in curent electric cu ajutorul fotopilelor. 2. Adj. De heliotehnica (1). [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliotechnique.
BREWSTER [bru:stə], Sir David (1781-1868), fizician scotian. Contributii in optica (polarizarea luminii), astronomie (spectrul solar). A inventat caleidoscopul si un tip de stereoscop.
CORONOMETRU s. n. instrument pentru studierea luminii polarizate a coroanei solare. (< fr. coronometre)
INSOLATIE s. f. 1. afectiune provocata de radiatiile solare asupra organismului si manifestata prin dureri de cap, febra etc. 2. stare patologica a plantelor datorita excesului de lumina sau de caldura solara. 3. iluminare a unei suprafete de catre razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio)
PARAsolar, parasolare, s. n. 1. Dispozitiv (in forma de palnie) montat la obiectivul aparatului de fotografiat sau de filmat pentru a impiedica patrunderea luminii suplimentare in aparat. 2. Aparatoare formata dintr-o placa transparenta (colorata) sau opaca, montata in interiorul unui autovehicul, deasupra parbrizului, pentru a proteja pe sofer de lumina directa a soarelui. – Para2- + solar.
A SORI ~esc 1. tranz. (obiecte) A expune actiunii razelor solare. ~ albiturile. 2. intranz. (despre Soare) A lumina tare; a straluci. /Din soare
FOTOTERAPIE, fototerapii, s. f. Tratament medical care foloseste radiatiile solare sau ale unei surse artificiale de lumina, indicat in rahitism, tuberculoza osoasa etc. – Din fr. phototherapie.
SIDERAL adj. (ASTRON.) 1. astral, (rar) solar. (In universul ~.) 2. ceresc. (Corpuri ~.) 3. stelar, (inv.) stelin. (lumina ~.) 4. cosmic, interplanetar, spatial. (Zbor ~.)
RAZA ~e f. 1) Fascicul ingust de lumina care porneste de la o sursa de lumina sau de la un obiect stralucitor. ~e solare. ◊ O ~ de speranta fapt pozitiv care, desi, neinsemnat, da curaj. 2) la pl. fiz. Flux de particule sau de energie a oscilatiilor electromagnetice; radia-tie electromagnetica. ~e Rontgen. 3) mat. Segment de dreapta care uneste un punct al circumferintei cercului sau al suprafetei sferei cu centrul acestora. 4) Limita pana la care se extinde ceva. ~ de influenta. 5) Fiecare dintre fofezele unei vartelnite. [G.-D. razei] /<lat. radia
RAZA s. 1. radiatie. (~ solara.) 2. dara, dunga, fascicul, fasie, tramba, (fig.) spranceana. (O ~ de lumina.) 3. (FIZ.) raze Rontgen v. raze X; raze X = radiatie Rontgen, radiatie X, raze Rontgen. 4. (GEOM.) (inv.) semidiametru. (~ unui cerc.) 5. (MAT.) raza vectoare = vector de pozitie.
DISC1 ~uri n. 1) Obiect rotund si plat. ◊ ~de plug piesa care inlocuieste brazdarul la plug. ~ul lui Newton placa circulara impartita in sapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar si care, prin rotatie rapida, pare alba, demonstrand sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, avand rolul de a forma numarul de apel spre centrala automata. 2) Placa circulara si plata, de o anumita greutate, folosita de atleti pentru aruncari la distanta. 3) Proba sportiva care se practica cu acest obiect. 4) Piesa de masa plastica sau de ebonita pe care sunt imprimate v******i ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placa. 5) Semnal mobil, de forma circulara, care indica reducerea vitezei pe caile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat intre doua vertebre. /<fr. disque, lat. discus
FOTOSENSIBILITATE s.f. Sensibilitate la lumina. ♦ Sensibilitate marita a organismului fata de radiatiile actinice ale spectrului solar. [Cf. fr. photosensibilite].
FOTOSENSIBILITATE s. f. sensibilitate la lumina. ◊ sensibilitate marita a organismului fata de radiatiile actinice ale spectrului solar. (< fr. photosensibilite)
BETELGEUSE, stea rosiatica variabila, situata in constelatia Orion, la c. 650 ani lumina de Soare. Are marimea intre 0,4 si 1,3 (diametrul intre 730 si 1.000 de diametre solare) si perioada de 196 zile.
CAMPBELL [kæmbl], William Wallace (1862-1938), astronom american. A masurat deviatia luminii in cimp gravitic al Soarelui si a determinat directia si viteza de miscare a sistemului solar catre apex.
CHICHEN ITZA, oras precolumbian in S Mexicului, in Pen. Yucatan. Intemeiat in sec. 6, a devenit cap. Statului Maya si apoi a noului Imp. Maya-Toltec (sec. 10), fiind abandonat in sec. 15. Sapaturile arheologice au scos la lumina grandioase vestigii constind din edificii de caracter civil, piete publice, o piramida monumentala („El Castillo”) dedicata cultului solar, un templu al „razboinicilor” cu bogate picturi murale s.a.
HELIOGRAF s. n. 1. aparat pentru copierea pe hartie heliografica, cu ajutorul luminii, a desenelor executate pe hartie de calc. 2. aparat pentru masurarea puterii calorice a Soarelui. 3. aparat telegrafic care foloseste razele solare. 4. (astr.) aparat pentru fotografierea Soarelui. (< fr. heliographe)
HELIOGRAF, heliografe, s. n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hartie de calc cu ajutorul unei hartii speciale impregnate cu o solutie sensibila la lumina, developarea facandu-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectarii razelor solare; c) masurarea puterii calorice a Soarelui si inregistrarea perioadelor din zi cu timp insorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. heliographe.
RA (RE), divinitate egipteana, zeu al Soarelui si al luminii ca izvor de forta vitala, dar si ca astru. Vreme indelungata adorat ca divinitate suprema, era considerat ziditor al lumii si creator al oamenilor. Reprezentat ca un om cu cap de soim si cu un disc solar pe cap. O data cu ascensiunea Tebei (milen. 2 i. Hr.), s-a contopit cu zeul acestui oras, Amon, luand numele de Amon-Ra.