Rezultate din textul definițiilor
X s. m. invar. A douazeci si noua litera a alfabetului limbii romane; sunet notat cu aceasta litera, care reda pe cs (la inceputul cuvintelor sau in cuvinte ca „explozie”, „expozitie” etc.) sau pe gz (in cuvinte ca „exemplu”, „examen” etc.). ♦ Simbol matematic pentru numarul 10 in sistemul roman de scriere a numerelor. ♦ (Fiz.; in sintagma) Radiatie (sau raze) X = radiatie de natura electromagnetica de mica lungime de unda, care impresioneaza (2) placa fotografica. [Pr.: ics].
MASER, masere, s. n. 1. (Fiz.) Dispozitiv pentru amplificarea microundelor prin emisia stimulata a radiatiei electromagnetice de lungime de unda corespunzatoare. 2. Proces de generare si amplificare a microundelor. – Din engl. maser.
MICROUNDA, microunde, s. f. (Fiz.) Unda hertziana a carei lungime de unda este cuprinsa intre l cm si l m. [Pr.: -cro-un-] – Din fr. micro-onde.
MONOCROMATIC, -A, monocromatici, -ce, adj. Cu o singura culoare, monocrom (1). ♦ (Despre un fascicul de raze) Care este format din radiatii cu aceeasi lungime de unda. – Din fr. monochromatique.
A BRUIA ~iez tranz. (receptia unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de unda identica. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller
MONOCROMATIC ~ca (~ci, ~ce) (despre fascicule de raze) Care contine radiatii cu aceeasi lungime de unda. /<fr. monochromatique
MICROUNDA s.f. (Fiz.) Unda electromagnetica de lungime de unda (λ) foarte mica – aprox. intre 1 mm (300 GHz) si 1 m (0,3 GHz). [Cf. it. microunda].
INFRAROSU, -IE adj. (Despre radiatii) Care este situat in spectrul solar dincolo de limita rosie a spatiului vizibil si care are o lungime de unda superioara celei a radiatiilor rosii. // s.n. Parte a spectrului solar care cuprinde aceste radiatii. [< infra- + rosu, dupa fr. infrarouge].
MONOCROMATIC, -A adj. 1. Cu o singura culoare; monocrom. 2. (Despre fascicule de raze) Format din radiatii cu aceeasi lungime de unda. [Cf. fr. monochromatique].
COERENT, -A adj. 1. constituit din parti care sunt strans, logic legate intre ele; inchegat, unitar; coeziv. 2. (fiz.; despre unde) care are aceeasi lungime de unda si diferenta de faza constanta in timp. (< fr. coherent, lat. cohaerens)
MONOCROMATIC, -A adj. 1. monocrom (1). 2. (despre fascicule) din radiatii cu aceeasi lungime de unda. (< fr. monochromatique)
ULTRAVIOLET, -A I. adj. (despre radiatii electromagnetice; si s. f. pl.) a caror lungime de unda se situeaza dincolo de extremitatea violeta a spectrului. II. s. n. domeniu spectral corespunzator radiatiilor ultraviolete. (< fr. ultraviolet)
ULTRASCURT, -A, ultrascurti, -te, adj. 1. Care este foarte scurt. 2. (In sitagma) Raze ultrascurte (si substantivat, f. pl.) = radiatii electromagnetice cu lungimi de unda foarte scurte, utilizate in radiofonie, in medicina etc. – Ultra- + scurt. (2 dupa fr. ultra-court).
ULTRAVIOLET, -A, ultravioleti, -te, adj. (Despre radiatiile electromagnetice; si substantivat, f. pl.) Care are lungimea de unda mai mica decat lungimea de unda minima a radiatiilor vizibile. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. ultraviolet.
ANGSTROM, angstromi, s. m. (Fiz.) Unitate de masura pentru lungimi de unda egala cu a zecea milioana parte dintr-un milimetru. – Din fr. angstrœm.
LUNGIME, lungimi, s. f. 1. Marime fizica fundamentala care exprima intinderea spatiala a corpurilor sau fenomenelor; distanta dintre doua puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ◊ lungime de unda = distanta care separa intr-o unda doua puncte succesive aliate in aceeasi faza de oscilatie; spatiul parcurs de unda timp de o perioada. 2. Timp cat dureaza ceva; interval mare de timp; durata. 3. (Inform.; in sintagma) Lungimea cuvantului = numarul de biti care compun un cuvant. – Lung + suf. -ime.
DUBLET, dublete, s. n. 1. Al doilea exemplar al unui obiect (carte, medalie, marca etc.), pastrat intr-o colectie. 2. Fiecare dintre cuvintele cu acelasi etimon, dar cu aspect fonetic si uneori cu sens diferit, care au intrat intr-o limba data in momente sau pe cai diferite. 3. (Fiz.) Dipol. 4. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda apropiate. – Din fr. doublet.
TERATRON s. n. Emitator de unde a caror lungime depaseste lungimile de unda ale luminii, dar este mai mica decat a celor folosite in radiolocatie. – Din fr. teratron.
RAZA, raze, s. f. 1. Linie dreapta dupa care se propaga lumina; traiectorie luminoasa. ♦ Zona luminoasa; lumina, stralucire. 2. Fig. Licarire, palpaire, semn slab, indiciu vag de... 3. (Fiz.) Radiatie. ◊ Raze X (sau rontgen) = unde electromagnetice cu lungimi de unda mult mai mici decat acelea ale luminii. 4. Distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere pana la orice punct de pe suprafata ei. 5. Distanta pana la care se exercita o actiune in jurul centrului de unde porneste. ◊ Raza de actiune (sau de activitate) = loc pana unde se intinde puterea sau influenta cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificatie a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).
RUMBATRON, rumbatroane, s. n. Aparat folosit pentru obtinerea curentilor de foarte inalta frecventa, care dau unde electromagnetice si lungimi de unda de ordinul decimetrului si al centimetrului. – Din fr. rhumbatron.
SCALA, scale, s. f. Placa gradata montata la aparatele de radio, pe care se pot urmari, cu ajutorul unui indicator, posturile sau lungimea de unda pe care functioneaza aparatul la un moment dat. – Din it. scala.
SPECTROFOTOMETRU, spectrofotometre, s. n. Instrument optic care serveste la obtinerea spectrelor de emisie sau de absorbtie ale substantelor, cu ajutorul caruia se determina atat lungimile de unda ale liniilor spectrale, cat si intensitatile acestor linii prin comparare cu liniile unui spectru cunoscut. – Din fr. spectrophotometre.
SUBMILIMETRIC, -A, submilimetrici, -ce, adj. (Despre unde) Cu lungimi sub un milimetru. – Sub1- + milimetric.
EMITE vb. 1. a elabora, a enunta, a expune, a formula. (A ~ o noua teorie.) 2. a transmite. (Radioul ~ pe diverse lungimi de unda.) 3. v. pronunta. 4. a produce, a scoate. (~ sunete armonioase.) 5. v. scoate. 6. a scoate. (A ~ noi monede.) 7. (JUR.) a lansa. (A ~ un mandat de arestare.) 8. v. emana. 9. v. degaja.
INTERFEROMETRU ~e n. Aparat de masurat (lungimile de unda, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferentei. /<fr. interferometre
SCALA ~e f. Placa gradata a unui aparat de radio, pe care sunt indicate posturile si lungimile de unda. [ G.-D. scalei] /<ngr. skala, it. scala, germ. Skala
ULTRASCURT ~ta (~ti, ~te) Care este foarte scurt. ◊ Raze ~te radiatii electromagnetice cu lungimi de unda foarte scurte, utilizate in radiofonie, medicina etc. /ultra- + scurt
ULTRAVIOLET ~ta (~ti, ~te) (despre radiatii electromagnetice) Care are lungimea de unda mai mica decat cea a radiatiilor violete vizibile. Raze ~te. [Sil. -vi-o-] /<fr. ultraviolet
undaMETRU ~e n. Aparat pentru masurarea lungimilor de unda (sau a frecventei oscilatiilor electromagnetice). /<fr. ondemetre
ANGSTROM s.m. Unitate de masura pentru lungimi de unda, care se foloseste in optica, spectrografie, cristalografie si fizica atomica, egala cu 1/10000 dintr-un micron. [Pl. -mi. / Cf. fr. angstrom, cf. Angstrom – fizician suedez].
BRUIAJ s.n. Perturbare a auditiilor radiofonice ale unui post prin emiterea de semnale parazite pe lungimea de unda respectiva. [Cf. fr. brouillage].
SCALA s.f. 1. Placa gradata pe care se pot urmari la aparatele de radio posturile si lungimile de unda. 2. Rampa (5) [in DN]. [< it. scala].
SELF s.n. (Anglicism) De unul singur, singur, propriu, insusi. ◊ Bobina de self (si s.n.) = bobina folosita in telegrafia fara fir, constituind rezistente intercalate in circuite pentru a regla lungimea de unda. // Element prim de compunere savanta, echivalent cu auto-. [ Pl. -furi. / < engl. self].
DUBLET s.n. 1. Exemplarul al doilea al unei carti, al unei medalii dintr-o colectie, al unei marci postale etc. ♦ Al doilea exemplar al unui obiect. 2. Cuvant de aceeasi origine cu altul, diferit ca forma, dar cu sens identic, intrate in limba pe cai sau in momente diferite. 3. (Fiz.) Pereche de linii spectrale cu lungimi de unda foarte apropiate. ◊ Dublet electric = dipol electric. [< fr. doublet].
FILTRA vb. I. tr. 1. A trece un lichid printr-un filtru (pentru a separa corpurile straine, impuritatile etc.). 2. A separa radiatiile de anumite lungimi de unda din alte radiatii. [< fr. filtrer, it. filtrare].
ULTRASCURT, -A adj. 1. Foarte scurt. 2. Raze ultrascurte (si s.f.pl.) = radiatii electromagnetice cu lungimi de unda foarte scurte, utilizate in radiofonie, in medicina etc. [< ultra- + scurt, dupa fr. ultra-court].
undaMETRU s.n. Instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. [Cf. fr. ondemetre < lat. unda – unda, gr. metron – masura].
DISPERSIV, -A adj. 1. care permite dispersia. 2. (despre un mediu transparent) al carui indice de refractie este dependent de lungimea de unda care il strabate. (< fr. dispersif)
DUBLET s. n. 1. exemplarul al doilea al unei carti, al unei medalii dintr-o colectie, marci postale etc. 2. cuvant de aceeasi origine cu altul, diferit ca forma, dar cu sens identic, intrat in limba pe cai sau in momente diferite. 3. (fiz.) pereche de linii spectrale cu lungimi de unda foarte apropiate. ♦ ~ electric = dipol electric. (< fr. doublet)
FILTRA vb. I. tr. 1. a trece un lichid printr-un filtru, pentru a-l separa de corpurile straine in suspensie, de impuritati, de microbi etc. 2. a selecta radiatiile de anumite lungimi de unda din alte radiatii. ◊ a opri cu un filtru o parte dintre componentele monocromatice ale luminii incidente. II. refl. (despre lumina) a patrunde printr-o perdea etc. (< fr. filtrer)
MICROANGSTROM s. m. unitate de masura pentru lungimi de unda, a milioana parte dintr-un angstrom. (< engl. microangstrom)
SELF2 s. n. 1. singur, propriu, insusi. ♦ bobina de ~ (si s. n.) = bobina in telegrafia fara fir, rezistente intercalate in circuite pentru a regla lungimea de unda. 2. (biol.) individualitatea unui organism in raport cu tot ce il inconjura. (< engl. self)
SPECTROCOLORIMETRU s. n. 1. instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. instrument care permite determinari colorimetrice cu radiatii de mai multe lungimi de unda. (< engl. spectrocolorimeter)
TERATRON s. n. instrument de vazut prin ceata care emite unde a caror lungime depaseste lungimile de unda ale luminii, dar este mai scurta decat cele folosite in radiolocatie. (< fr. teratron)
ULTRASCURT, -A adj. 1. foarte scurt. 2. raze e (si s. f. pl.) = radiatii electromagnetice cu lungimi de unda foarte scurte, utilizate in radiofonie, in medicina etc. (dupa fr. ultra-court)
undaMETRU s. n. instrument de masura a lungimilor de unda sau a frecventelor oscilatiilor electromagnetice; ondometru, frecventmetru. (< fr. ondometre)
ANACUSTICA (‹ fr.) adj. Zona ~ = regiune a spatiului cosmic situata la peste 160 km de supr. Pamintului, in care propagarea undelor sonore inceteaza (distanta dintre moleculele de aer este mai mare decit lungimea de unda a sunetului, instalindu-se tacerea absoluta).
SPECTRU, spectre, s. n. 1. Ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, in conditii determinate, o marime data. ♦ Ansamblul imaginilor obtinute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiatiei electromagnetice complexe. ♦ Totalitatea liniilor de fluid in miscare, a liniilor de camp dintr-un magnet etc. ♦ Totalitate a radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa (si inregistrate). 2. Fantasma, fantoma. ♦ Fig. Ceea ce produce ingrijorare, spaima; pericol iminent. – Din fr. spectre, germ. Spektrum.
RADIOunda, radiounde, s. f. (Fiz.) unda electromagnetica cu lungimea cuprinsa intre 10 km si 1 mm. [Pr.: -di-o] – Radio1- + unda (dupa engl. radio waves, germ. Radiowellen).
SELECTA, selectez, vb. I. 1. Tranz. A selectiona dupa un criteriu stabilit. ♦ A-si arata preferinta, a aprecia, a distinge (dintre mai multi). 2. Tranz. A separa, in vederea izolarii dintr-o multime de obiecte, o serie de obiecte cu anumite caracteristici. 3. Intranz. (Despre aparatele de radioreceptie si de telegrafie) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. – Cf. selectiv, selector.
MICROunda ~e f. unda electromagnetica de lungime mica. /<fr. microounde
SPECTRU s.n. 1. Ansamblul radiatiilor de frecvente diferite care alcatuiesc o radiatie electromagnetica complexa. ◊ Spectru atomic = spectru creat prin tranzitii electronice in atomii elementelor; spectru molecular = spectru creat prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor aflate in stare libera. ♦ Ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. 2. Totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ◊ Spectru solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. Fantoma, vedenie, fantasma. ♦ (Fig.) Ceea ce produce spaima; pericol iminent. 4. Spectru floristic = raportul cantitativ, exprimat in procente, dintre familiile de plante care formeaza flora unui anumit teritoriu. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / cf. fr. spectre, lat. spectrum].
SPECTROMETRIE s.f. (Fiz.) Tehnica de masurare a liniilor spectrelor si a lungimilor lor de unda. ♦ Comparare a intensitatilor luminoase a doua radiatii monocromatice. [Gen. -iei. / < fr. spectrometrie].
SELECTA vb. I. 1. tr. A selectiona. ♦ A-si arata preferinta, a distinge. 2. intr. (Despre un radioreceptor) A receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. ♦ tr. A regla in asa fel un aparat de radioreceptie, incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. [< selectie, selector, cf. germ. selektieren].
HIPERFRECVENTA s. f. 1. frecventa foarte inalta a unei miscari periodice. 2. unda electromagnetica cu lungime de ordinul centimetrului, mai ales in radar. (< fr. hyperfrequence)
MICROunda s. f. unda electromagnetica de lungime foarte mica (intre 10000 si 30000 de megacicli pe secunda). (< fr. micro-onde)
SELECTA vb. I. tr. 1. a selectiona; a separa, a sorta. ◊ a-si arata preferinta, a distinge. 2. a regla in asa fel un aparat de radioreceptie incat undele apropiate ca lungime sa nu deranjeze auditia. II. intr. (despre un aparat radioreceptor) a receptiona clar diferitele unde sonore, diferitele posturi de emisiune; a fi selectiv. (< germ. selektieren)
SPECTROMETRIE s. f. 1. tehnica de masurare a liniilor spectrelor si a lungimilor lor de unda. 2. comparare a intensitatilor luminoase a doua radiatii monocromatice. (< fr. spectrometrie)
SPECTRU s. n. 1. ansamblu de valori pe care le poate lua o anumita marime in conditii determinate. ◊ ansamblul radiatiilor de frecvente diferite cu o radiatie electromagnetica complexa. ♦ ~ atomic = spectru prin tranzitii electronice in atomii elementelor; ~ molecular = spectru prin tranzitii intre nivelele energetice ale moleculelor in stare libera. ◊ totalitatea aspectelor sub care se prezinta ceva. 2. totalitatea radiatiilor electromagnetice ale unui corp ceresc dispuse in functie de lungimea lor de unda sau de frecventa. ♦ ~ solar = spectrul radiatiei emise de Soare. 3. fantoma, vedenie, fantasma. ◊ (fig.) ceea ce provoaca ingrijorare, spaima; pericol iminent. 4. proportie procentuala a diverse categorii ecologice de specii dintr-un teritoriu sau dintr-o biocenoza. (< fr. spectre, lat. spectrum, germ. Spektrum)
COERENT, -A, coerenti, -te, adj. 1 Care se compune din elemente strans legate (si armonizate) intre ele; inchegat. 2. (Fiz.; despre unde) Care are aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherent, -a adj.] – Din fr. coherent, lat. cohaerens, -ntis.
COERENTA, coerente, s. f. 1. Legatura stransa (si armonioasa) intre partile sau elementele unui intreg. 2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeasi lungime si diferente de faza constante in timp. [Var.: coherenta s. f.] – Din lat. cohaerentia, fr. coherence.
SUBSOL s.n. 1. Partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei cladiri aflata sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, unde se tiparesc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicatie periodica, unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. [< sub- + sol, dupa fr. sous-sol].
SUBSOL s. n. 1. partea imediat inferioara solului, de sub suprafata Pamantului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. parte a unei cladiri sub nivelul solului. 3. loc in partea de jos a unei carti unde se tiparesc note explicative. ◊ partea de jos a unei pagini de publicatie periodica unde se publica pe intreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau stiintifice etc. (dupa fr. sous-sol)
SUBSOL, subsoluri, s. n. 1. Partea de pamant aflata sub suprafata solului; totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. 2. Totalitatea incaperilor dintr-o cladire situate, total sau partial, sub nivelul solului. 3. Loc in partea de jos a paginilor unei carti, a unui periodic, rezervat notelor explicative; p. ext. nota explicativa data in acest spatiu. ♦ Partea de jos a unei pagini de ziar, de periodic, de obicei despartita de restul paginii printr-o linie orizontala, unde se publica, adesea pe toata lungimea foii, recenzii, articole cu subiect literar, stiintific etc. – Sub1- + sol (dupa fr. sous-sol).
unda s. f. fiecare din seria de miscari concentrice care se propaga intr-un mediu fluid sub influenta unei impulsiuni. ♦ lungime de ~ = distanta la care se propaga o unda intr-un interval dat; ~ de soc = a) suflul unei bombe; b) unda seismica de mare intensitate; ~ verde = procedeu pentru asigurarea fluentei maxime a traficului auto urban, realizat printr-un sistem de comanda coordonata a semafoarelor. (< lat. unda, dupa fr. onde)
ANGHILA (‹ lat. anguilla, dupa fr.) s. f. Peste teleostean migrator, cu corpul in forma de sarpe, de c. 3 m lungime si c. 65 kg (Anguilla anguilla). Adultii migreaza in M. Sargasselor, unde, dupa depunerea icrelor, mor. Larvele duse de Gulfstream, ajung dupa 2-4 ani in fluviile Europei, unde se transforma in adulti. Patrunde si in M. Neagra si Dunare.
CAMBULA s.f. In general, peste plat din familia pleuronectidae, avand corpul dreptunghiular sau oval, cu ochii de regula pe partea dreapta. 1. Cambula propriu-zisa (Pleuronectes flesus) poate ajunge la 30-50 cm lungime, populeaza marile nordice, dar se gaseste si in Marea Neagra de unde patrunde in apele salmastre litorale. 2. Cambula-aurie sau cambula-de-mai (Pleuronectes platessa), de 25-65 cm, prezenta in aceleasi mari, este deosebit de apreciata ca peste de consum. 3. Limanda (Pleuronectes limanda), de 35-40 cm lungime, se deosebeste de celelalte specii prin solzii rugosi, dentoizi si regulati; fr. limande. 4. Cambula uriasa (Hippoglossus hippoglossus), prezenta exclusiv in marile nordice, poate atinge o lungime de 1,5-2 m, fiind numita si limba-de-cal sau calcan-sfant; germ. Heilbutt, engl. halibut.
lungime ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafete plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de unda distanta dintre doua puncte succesive ale unei unde aflate in aceeasi faza de oscilatie. 2) Interval mare de timp; durata. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime
MORUN, moruni, s.m. Peste din fam. acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit si (rus.) beluga (Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, ingropate partial in piele; poate ajunge pana la 5-8 m lungime si 1600 kg; prezent mai ales in Marea Caspica si Marea de Azov, dar si in Marea Neagra, de unde urca pe distante scurte in fluviile aferente; de la morun se obtin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenusie-neagra, comercializate ca beluga-caviar. – V. sturion
AMPLITUDINE s. f. 1. distanta dintre pozitiile externe ale unui corp care oscileaza. ◊ lungimea pasului unui cal. 2. (mat.) distanta care separa punctele extreme ale unul arc de curba. ♦ ~ a unui astru = arcul de orizont intre punctul c******l est si vest si punctul de pe orizont unde astrul rasare (apune). ◊ (fig.) intindere, amploare. 3. valoare absoluta, maxima a elongatiei unei marimi care variaza periodic. ♦ ~ climatica = diferenta dintre valorile maxima si minima inregistrate de un element meteorologic in evolutiile sale periodice. (< fr. amplitude, lat. amplitudo)
PLATFORMA ~e f. 1) Suprafata plana orizontala a unui vehicul sau a unui aparat de ridicat, pe care se instaleaza obiectele de transportat. 2) Vagon al unui vehicul public fara acoperis si cu peretii foarte josi, folosit pentru transportarea marfurilor. 3) Parte a unui vehicul de transport in comun din apropierea usilor, pe unde urca si coboara pasagerii. 4) Element plan de constructie. 5) Parte orizontala plana de la fiecare cotitura a unei scari din interiorul unui bloc; odihna; palier. 6) Suprafata plana de teren, situata la o anumita altitudine. 7) sport Instalatie orizontala rigida de cativa metri lungime, de pe care se executa sarituri in apa. 8) fig. Ansamblu de idei care este pus la baza unei actiuni politice in comun. ~ electorala. /<fr. plateforme
SCRUMBIE s.f. (Iht.) In general, peste marin migrator din fam. clupeizi, genul Alosa, inrudit cu heringul si cu sardina. Scrumbia-de-Dunare (Alosa pontica), de 35-45 cm lungime si o greutate de pana la 1 kg, scrumbia-de-mare (Alosa maeotica), de pana la 35 cm lungime si rizeafca (Alosa caspica) populeaza Marea Neagra si Caspica, urcand si pe Dunare; scrumbia mediteraneana (Alosa finta) de pana la 45 cm si pestele-de-mai (Alosa vulgaris) de pana la 60 cm sunt prezente in marile care scalda coastele europene, de unde migreaza in raurile aferente.
BARA, bare, s. f. 1. Drug de metal (care urmeaza sa fie prelucrat). ♦ Bucata de lemn sau de metal, de lungime si grosime variabila, avand diferite intrebuintari. 2. Fiecare dintre cei trei stalpi care delimiteaza poarta la unele jocuri sportive. ◊ Bara (fixa) = aparat de gimnastica format dintr-un sul de metal fixat pe doi stalpi. 3. Bariera care desparte, la instantele judecatoresti, pe judecatori de avocati si impricinati; p. ext. locul de unde se pledeaza in fata instantei. 4. Semn grafic in forma unei linii verticale sau orizontale, folosit ca element de separare in interiorul unui text; (Muz.) semn in forma de linie verticala, intrebuintat la separarea masurilor pe portativ. 5. Ridicatura a fundului marii la gura unui fluviu, formata prin ingramadirea nisipului sau a malului. 6. Valul care urca de la gura unui fluviu spre amonte o data cu fluxul, la marile cu maree importanta. – Fr. barre.
cot n., pl. coate (lat. cubitus si cubitum, cot, d. cubare, a sta culcat; it. gomito, pv. cobde, fr. coude, sp. codo, pg. covado). Partea mijlocie a bratului la locu unde se indoaie (corespunzind cu genuchiu [!] la picior): ma sprijin in cot. Partea minicii [!] care acopere [!] cotu: haina roasa 'n (sau la) coate. Cot la cot, cu coatele alaturea: mergeti cot la cot, hotu a fost legat cot la cot (i s´au legat coatele unu de altu). A-ti da coate cu cineva, a-l atinge cu cotu, fig. 1) a te intelege pe ascuns cu el; 2) a trai in societatea lui. Pl. coturi. Cotitura, indoitura de riu sau de drum: la coturi riu sapa malu. Bucata de lemn ori de metal de masurat stofele sau de calculat capacitatea butoaielor: Jidanu rupsese amindoua coturile aparindu-se de cini [!]. Parte incovoiata la un burlan de fum, la o teava. S. m. O veche masura de lungime, (in Tara Rom. 0m., 664, in Moldova 0m., 637, in Dobrogea 0m., 680): doi coti de postav, postavu se vindea cu cotu (avea 8 rupi, si rupu 2 grefi).