Rezultate din textul definițiilor
míșină / míșună (grămadă de alimente, mulțime de ființe) s. f., g.-d. art. míșinii / míșunii; pl. míșini / míșuni

MÍȘINĂ, mișine, s. f. 1. (Reg.) Grămadă de cereale, de alimente etc. adunate ca provizie; strânsură; mulțime de bunuri, bogăție, avere. 2. (Reg.) Gaură în pământ sau mușuroi în care își depozitează unele animale hrana pentru iarna; p. ext. vizuină, cuib; totalitatea animalelor dintr-o vizuină. 3. (Reg.) Mulțime, adunătură (de ființe). 4. Mică scobitură pe suprafața dinților (molari ai) calului și ai altor animale erbivore, care dispare cu vârsta prin roadere și după care se recunoaște vârsta animaluiui. [Pl. și: mișini.Var.: míșună s. f.] – Cf. rus. mâșina.

míșună v. mișină

MÍȘUNĂ2 s. f. v. mișină.

múșiță (múșițe), s. f.1. (Înv.) Țînțar, muscă mică. – 2. Ouă de muscă. – Mr. múșiță, megl. mușiță. Sl. myšĭca (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 206), cf. bg., sb., cr. mušica (Conev 52). – Var. mușină, s. f. (țînțar; ouă de muscă), prin încrucișare cu mușină, mișină, s. f. (furnicare, mișunare).

MÍȘUN, mișuni, s. m. (Zool.; reg.) Hârciog. – Cf. mișină.

MIȘUNÁ, pers. 3 míșună, vb. I. Intranz. (Despre ființe) A se mișca în număr mare de colo până colo; a forfoti, a viermui, a se foi2, a colcăi, a mișui. – Cf. mișină.

MÍȘUN ~i m. reg. Mamifer rozător cu blană pufoasă de culoarea ciocolatei, cu două pungi de ambele părți ale gurii, cu care își duce hrana în locurile de hibernare; hârciog. /cf. mișină

A MIȘUNÁ pers. 3 míșună intranz. 1) (despre mulțimi de ființe) A se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic; a forfoti; a roi; a foșni; a foi; a fojgăi; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte, păsări etc.) A fi în număr mare. /cf. mișină



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)