Rezultate din textul definițiilor
ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.
ZĂU interj. 1. (Întărește o afirmație sau o negație, uneori însoțit de „așa”) Pe legea mea, jur că... ◊ Expr. (Pop.) A zice zău = a jura. Ba (nu) zău = dimpotrivă, te asigur că..., vorbesc serios. 2. Într-adevăr, desigur, fără îndoială, bineînțeles. ◊ Expr. Nu știu, zău! = mă îndoiesc, mă întreb dacă... 3. Te rog! [Var.: zeu interj.] – Lat. deus.
DUBITO, ERGO COGITO (lat.) mă îndoiesc, deci cuget – V. Cogito, ergo sum.
A SE ÎNDOÍ1 mă ~iésc intranz. A fi cuprins de un sentiment de neîncredere; a manifesta nehotărâre; a fi nesigur. /în + doi
A SE ÎNDOÍ2 mă îndói intranz. 1) (mai ales despre obiecte maleabile sau mlădioase) A căpăta formă de arc; a deveni curb; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. ~ de spate. /în + doi
A SE SUMÉTE mă sumét intranz. (despre persoane) A-și îndoi marginile îmbrăcămintei. /<lat. summittere
QUOD DUBITES NE FECERIS (lat.) de ceea ce te îndoiești să nu faci – Pliniu cel Tânăr, „Epistulae”, 1, 18, 5.
A SE ÎNCOVOIÁ mă încovói intranz. A căpăta formă de arc; a se arcui; a se îndoi; a se curba. ◊ A i ~ spinarea a se gârbovi. /cf. sl. kovati
A SE CURMÁ mă curm intranz. 1) A se rupe în două sau în mai multe bucăți (prin îndoire, lovire etc.); a se frânge. 2) rar A se îndoi de mijloc; a se apleca tare; a se frânge. 3) fig. A se opri brusc; a se frânge. 4) A ajunge la sfârșit; a se termina. Viața i s-a curmat. /Cuv. autoht.
A SE MLĂDIÁ mă ~éz intranz. 1) A fi mlădios. 2) (despre persoane sau despre alte ființe) A se îndoi cu ușurință și grație. 3) (despre voce) A trece ușor dintr-o tonalitate în alta. 4) fig. A se adapta cu ușurință anumitor situații sau împrejurări; a se acomoda. [Sil. -di-a] /Din mlădiu
A SE RÚPE mă rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface în bucăți (prin întindere, îndoire, frângere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre îmbrăcaminte, încălțăminte sau obiecte confecționate din țesături) A-și pierde integritatea, nemaiputând fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se depărta (de lângă cineva sau ceva), fără a mai avea contact. ~ de casă. /<lat. rumpere
A SE FRÂNGE mă frâng intranz. 1) (despre obiecte tari) A se rupe în două sau în mai multe bucăți. 2) (despre persoane) A se îndoi de la mijloc; a se apleca tare. 3) (despre valuri) A se desface împrăștiindu-se (prin lovirea de un obstacol). 4) fig. A se opri brusc; a se curma. /<lat. frangere
A SE ÎNCÂRJOIÁ mă încârjói intranz. pop. 1) A căpăta formă de cârjă; a se încovoia; a se curba; a se arcui; a se îndoi. 2) (despre drumuri, cărări, ape etc.) A-și schimba direcția; a coti; a cârni. /în + cârjă
A SE POVÂRNÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și schimba poziția normală, lăsându-se pe o parte; a se înclina. 2) fig. A se face gârbov (de bătrânețe sau de muncă grea); a se gârbovi; a se gheboșa; a se îndoi. 3) A cădea brusc (și cu zgomot) de la înălțime sfărâmându-se; a se prăbuși; a se răsturna. /<bulg. povărna, sb. povrnuti
A SE LĂSÁ mă las intranz. 1) A merge la vale; a coborî o pantă. 2) A veni de sus în jos. Se lasă ceața. 3) A se așeza venind din zbor. 4) (despre întuneric, ger, căldură etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a se produce. 5) (despre obiecte) A se îndoi sub o povară. 6) A renunța la ceva. ~ de fumat. ◊ ~ păgubaș a renunța benevol la ceva. 7) A nu se împotrivi (să aibă loc sau să se efectueze). 8) A cădea pradă. ~ dus de gânduri. 9) (la imperativ, mai ales în construcții negative) A (nu) se da bătut; a (nu) ceda. ◊ Nu te ~! nu ceda. 10) A scadea în intensitate; a se micșora. Gerul s-a mai lăsat. 11) A-și sprijini greutatea; a se rezema; a se așeza. S-a lăsat pe umărul lui. S-a lăsat pe un scaun. /<lat. laxare