Rezultate din textul definițiilor
A SE certa ma cert intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se sfadi. ◊ A fi certat cu morala a se abate in mod sistematic de la regulile moralei. /<lat. certare
ciondanesc (ma) v. refl. (var. din bondanesc. Cp. cu ung. csangatni, a trage clopotele, csongeni-bongeni, a clampani, si civodni, a se certa). Trans. Mold. ma cert, ma sfadesc cu glas tare: au sa se dea pe brazda ori-cit s´ar mai ciondani (Rebr. 257). – Si ciondr-, iar in Bas. ciold-. In vest si ciondaiesc. V. ciorovaiesc si impilduiesc.
ciorovaiesc si -voiesc (ma) v. refl. (sirb. cavarijati, a flecari, ruda cu rut. cvara, ciorovaiala, si poate si cu turc. cav-cav, ciripire, ung. csor-por, ciorobor, csorompolni, a vocifera. V. sfara 2). Fam. ma cert ori discut cu glas tare: Sa ne ciorovaim pentru nimicuri? Joia viitoare mergem impreuna sa facem actele, cum se cuvine intre frati (Rebr. 2, 40). V. cicalesc, ciondanesc.
ciortesc (ma) v. refl. (cp. cu rus. cort, d***u, adica „a da d***ului, a d***ui”). Mold. Vechi. ma cert.
NETAGADUIT, -A, netagaduiti, -te, adj. Care nu se (poate) pune la indoiala, care nu se mai discuta (atat este de evident); neindoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tagaduit.
CEARTA s. 1. v. neintelegere. 2. discutie, vorba, zarva, (pop.) galceava, sfada. (Multa ~ s-a facut intre ei pentru mine.) 3. admonestare, admonestatie, certare, dojana, dojenire, imputare, morala, mustrare, observatie, repros (pop. si fam.) besteleala, mustruluiala, ocara, (inv. si reg.) infruntare, probozeala, (reg.) probaza, probozenie, (prin Mold.) banat, (Mold.) smotru, (inv.) dascalie, imputaciune, invatatura, preobrazitura, probozire, rapste, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) sapuneala, scuturatura. (~ pe care a primit-o l-a potolit.)
NEINDOIOS, -OASA, neindoiosi, -oase, adj., adv. (In mod sigur) sigur, hotarat, cert. [Pr.: -do-ios] – Ne- + indoios.
A SE CLANTANI ma ~esc intranz. A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /clant + suf. ~ani
cioanda f., pl. e (d. ma ciondanesc). Trans. Mold. Cearta, sfada. – Si cioandra.
A SE CIONDANI ma ~esc intranz. fam. A se certa usor (pentru lucruri marunte); a se ciorovai; a se clantani. /cf. sas. schanden
A SE CIOROVAI ma ~iesc intranz. fam. A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se clantani. [Sil. -va-i] /Orig. nec.
A SE HARAI ma harai intranz. fam. A se certa usor (unul cu altul) pentru lucruri marunte; a se ciondani; a se ciorovai. /har + suf. ~ai
CEARTA, certuri, s. f. 1. Schimb de cuvinte aspre intre doua sau mai multe persoane; sfada, galceava. ◊ Expr. A cauta cearta cu lumanarea = a provoca cearta cu orice pret. 2. (Rar) Neintelegere, dusmanie, ura. Sa-i dau un pahar de vin, De certuri Sa ne-mpacam (TEODORESCU). – Postverbal al lui certa.
acat, acat si (ob.) agat, a -ata v. tr. (lat. ad-captiare d. captio, -onis, prindere, capere, captum, o [!] prinde; it. cacciare, a vina [d. lat. captiare], fr. chasser, sp. cazar pg. ca ar. V. cata, catar, descat). Atirn, spinzur: acat haina' n cui. V. refl. ma atirn: ma agat cu minile [!] de un copac. Fig. ma agat de cineva, ma tin de el p. un interes; ma aleg (ma leg de el, ii caut cearta). – Si atag (Munt. vest) V. acolisesc.
bruft (brufturi), s. n. – Varuit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „actiunea de a uda podeaua cu apa” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, il pune in legatura cu pol. obrzucic, din sl. rjutiti „a zacea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a varui; a brusca); bruftu(lu)iala, s. f. (varuit; dojana, cearta). Iordan, BF, II, 192, considera bruftui drept creatie expresiva; in ce ne priveste, credem ca este expresiva numai adaugarea grupului lu, la var.
NEINTELEGERE, neintelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) intelege, lipsa de intelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, cearta. ♦ Confuzie creata datorita interpretarii gresite a unei afirmatii, a unei situatii etc. – Ne- + intelegere.
A SE SFADI ma ~esc intranz. 1) A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi. 2) A rupe relatiile de prietenie; a se certa. /Din sfada
cetarez v. tr. (ung. csatarozni, a hartui, csataraszni, -razni, a flecari, d. csatar, hartuitor, csata, batalie, cearta, straja, ceata. V. ceata. Cp. cu taifas). Trans. Mold. Bat capu, plictisesc cu vorba: nu ma mai cetara si tu! – Si cetar, ceteri, ceatara, cetaram.
A SE BALACARI ma ~esc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se certa; a se galcevi; a se sfadi. /<sb. balakati
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hartii, la consolidarea unei butoniere, la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc.; buton (2). 2. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 3. Capsula (4). 4. (Elt.) Rondela metalica izolata de soclul becului, care face legatura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.
A SE BALABANI ma ~esc intranz. 1) (despre persoane) A merge nesigur, leganandu-se si poticnindu-se; a se clatina. 2) rar A se certa usor pentru lucruri marunte; a se ciorovai; a se ciondani. /Orig. nec.
A SE GALCEVI ma ~esc intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe de ocara (unul cu altul); a se sfadi; a se certa. /Din galceava
CAPSA, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal alcatuit din doua discuri mici care se imbuca, servind la incheierea unor obiecte de imbracaminte etc. 2. Inel metalic cu care se intareste o butoniera, prin care se trece un siret, in scopul de a incheia diferite obiecte de imbracaminte, de incaltaminte etc. 3. Inel metalic sau fir de sarma servind la atasarea mai multor hartii una de alta, la fixarea fotografiilor pe actele de identitate etc. 4. Mic capacel sau tub metalic umplut cu o materie exploziva, folosit la armele de foc, in mine etc. pentru a provoca explozia unei incarcaturi. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusa = a fi gata de cearta, pus pe cearta, nervos. 5. Capsula (4). – Din lat. lit. capsa (germ. Kapsel).
SCENA s. f. 1. parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. teatru; arta dramatica. ♦ a parasi a = a) a se retrage din teatru; b) a se retrage dintr-o activitate; a pune in ~ = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ◊ decorurile pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea unei piese sau a unui film. 3. subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj; succesiune de cadre dintr-un film care infatiseaza o actiune distincta. ◊ scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. loc unde se petrece o actiune, o activitate. 5. actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. cearta, iesire violenta, scandal. ♦ a-i face cuiva ~ (sau e) = a aduce cuiva reprosuri cu vorbe violente, amenintari, plans. (< fr. scene, it. scena, lat. scaena)
CAPSA s. f. 1. dispozitiv de inchidere din piese care se imbuca una in alta la incheierea unor obiecte de imbracaminte; buton (II, 1). 2. inel metalic cu care se intaresc marginile unei butoniere, ale unei gauri pentru sireturi etc. 3. piesa cu care se prind hartii, foile unei carti etc. 4. mic tub metalic umplut cu o materie fulminanta la armele de foc, la mine etc. pentru a produce impulsul initial necesar explodarii incarcaturii ♦ (fam.) a fi cu ~ a pusa = a fi nervos, gata de cearta. 5. rondela metalica izolata la soclul becului, care face legatura cu unul din capetele filamentului. (< lat. capsa, germ. Kapsel)
SCENA s.f. 1. Parte mai ridicata a unei sali de teatru, unde joaca actorii. 2. Teatru; arta dramatica. ◊ A parasi scena = a se retrage din teatru, (fig.) dintr-o activitate oarecare; a pune in scena = a organiza felul in care se va reprezenta o piesa de teatru. ♦ Decorurile folosite pentru a reprezenta locul unde se petrece actiunea piesei. 3. Subdiviziune a unui act dintr-o piesa determinata fie de intrarea sau iesirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului de actiune. ♦ (P. ext.) Scurta etapa in desfasurarea unei opere literare in care se consuma o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat. 4. Loc unde se petrece o actiune sau o activitate. 5. Actiune, fapt, eveniment care poate impresiona pe cineva. 6. Cearta, iesire violenta, scandal. // (In forma scen-, sceno-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „(referitor la) scena”. [Pron. sce-. / < fr. scene, it. scena, cf. lat. scaena, gr. skene – adapost, refugiu].
SCENA, scene, s. f. 1. Parte mai ridicata si special amenajata in incinta unei sali de spectacole sau in aer liber, unde se desfasoara reprezentatiile. ◊ Expr. A pune in scena = a regiza. ♦ Teatru. ◊ Expr. A parasi scena = a) a parasi profesiunea de actor; b) a se retrage dintr-o activitate. 2. Subdiviziune a unui act dintr-o opera dramatica, marcata prin intrarea sau iesirea unui personaj. 3. Fig. Loc unde se petrece ceva. 4. Fig. Actiune capabila de a impresiona pe cineva, de a-i atrage atentia; intamplare interesanta. ♦ (Concr.) Compozitie plastica in care sunt de obicei infatisate mai multe personaje. 5. Fig. Cearta, iesire violenta. ◊ Expr. (Fam.) A-i face cuiva o scena = a aduce cuiva imputari violente (cu amenintari, cu lacrimi etc.). – Din fr. scene, it. scena, lat. scaena.
cort n., pl. uri (mgr. korti si kortis, cort, bagaj de tabara, d. it. cortina, perdea. V. cortina). Coliba de pinza, intrebuintata mai ales de militari in tabara si de Tiganii nomazi. A umbla cu cortu, a fi nomad, a nu avea domiciliu fix. A te certa ca la usa cortului, a te certa ca Tiganii la satra lor, cu vorbe urite. Hora ca la usa cortului, o hora la sunetu cobzei, destul de urita. Cortu marturiii, sfinta sfintelor in templu din Ierusalim.
bou m. (lat. bos, bŏvis, vgr. bus; it. bue, pv. buou, fr. boeuf, sp. buey, pg. boi). Un animal rumegator domestic cornut alb cenusiu (mai rar negru, caramiziu sau breaz) care se intrebuinteaza la tras caru, plugu si alte greutati care trebuie duse mai incet. Fig. (pin aluzie la incetineala boului fata de vioiciunea calului). Om foarte prost. Bou noptii, un gindac mare cafeniu care zboara noaptea, mai mic de cit caradasca. Boul lui Dumnezeu, buburuza. A nu-ti fi boii acasa, a ti se fi inecat corabiile, a fi mai trist de cit esti de obicei. A-ti pune boii in plug cu cineva, a lucra in tovarasie cu el, a avea a face cu el, si deci a avea ocaziune de cearta. A trage pe cineva ca cu boii, a-l duce cu mare ce la un lucru care nu-i place. De-a bou (rar), in brinci, in patru labe: a cadea de-a bou. V. taur, vaca, vitel.