Rezultate din textul definițiilor
topala, s.f. (reg.) mancare cu carne.
ANGEMAHT s. n. mancare cu carne (de pui sau de miel) si cu sos alb de lamaie. (< germ. Eingemachte)
HIPOFAG, -A, hipofagi, -ge, adj. Care mananca carne de cal. – Din fr. hippophage.
HARTI m. pl. Zile in perioada de post, in care se permite credinciosilor sa manance carne. [Monosilabic] /<ngr. artzi
HIPOFAG ~ga (~gi, ~ge) si substantival Care mananca carne de cal. /<fr. hippophage
CHILI s.n. Cuvant de origine indiana sud-americana, de circulatie internationala in variantele engl. chile, chili, chilli, pentru: 1. Ardei iute, respectiv boia. 2. Amestec traditional de condimente, numit si chili mexican sau american (engl. chili powder, germ. Chilipulver), ce nu trebuie confundat cu ardeii sau cu simpla boia de ardei (engl. chilli powder, germ. Chillipulver), constand in principal din boia, chimion amar, oregano si usturoi, utilizat pentru asezonarea preparatelor specifice. 3. Preparat culinar (supa, tocanita) condimentat cu chili (2), cel mai cunoscut fiind chili con carne, mancare specific texana din carne de vita tocata, boabe de fasole, bucati de ardei si rosii; adaptat bucatariei europene, chilli con carne este o tocanita din carne de vita cu felii de ardei, in sos picant.
NECROFAGIE s.f. Hranire cu cadavre, caracteristica unor animale. ♦ Tendinta morbida, la alienati, de a manca carne cadaverica. [Gen. -iei. / < fr. necrophagie].
CANIBAL, -A s.m. si f. 1. Salbatic care mananca carne de om; antropofag. 2. (Fig.) Om crud, feroce. [< fr., it. cannibale, sp. canibal < cuv. caraib].
HIPOFAG, -A adj. Care mananca carne de cal. [< fr. hippophage].
ANTROPOFAG, -A adj., s. m. f. (om) care mananca carne de om; canibal (II, 1). (< fr. anthropophage)
NECROFAGIE s. f. 1. insusire a organismelor necrofage. 2. tendinta morbida, la alienati, de a manca carne cadaverica. (< fr. necrophagie)
ZALHANA, zalhanale, s. f. 1. (Turcism) Abator rudimentar special pentru ovine, amenajat in vederea prepararii pastramei si a desfacerii produselor derivate. 2. Restaurant in care se prepara si se servesc anumite mancaruri din carne fripta (de ovine). [Var.: zahana s. f.] – Din tc. salhane.
ANGHEMAHT, anghemahturi, s. n. mancare cu carne (de pui sau miel) gatita in sos alb de lamaie. [Acc. si: anghemaht] – Din germ. Eingemachte.
BLANCHETA2 s.f. mancare de carne cu sos alb; ciulama. [Var. blanchet s.n. / < fr. blanquette].
BLANCHETA2 s. f. mancare de carne cu sos alb; ciulama. (< fr. blanquette)
CAPAMA, capamale, s. f. (Turcism inv.) mancare gatita din carne de miel (sau de pasare) cu stafide. – Din tc. kapama.
FRIPTURA, fripturi, s. f. Fel de mancare constand din carne fripta pe gratar, in frigare, sau in tigaie. – Lat. *frictura.
PIFTIE, piftii, s. f. mancare preparata din carne, oase si cartilaje (de porc), fierte timp indelungat intr-o zeama (cu usturoi), care, dupa racire, se incheaga si devine gelatinoasa; racituri. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) piftie = a bate foarte tare (pe cineva). – Din bg. pihtija, ngr. pihti.
OSTROPEL, ostropeluri, s. n. Fel de mancare preparata din carne (de pasare), cu sos de otet, faina si usturoi; ostropet. – Et. nec.
MUSACA, musacale, s. f. mancare preparata din carne tocata si felii de patlagele vinete, de cartofi sau de dovlecei, asezate in straturi alternative si coapta in cuptor. – Din tc. musakka.
CIULAMA ~le f. Fel de mancare pregatita din carne (mai ales de pasare) sau din ciuperci cu sos (alb). ◊ A face (pe cineva) ~ a bate crunt; a distruge (in bataie) pe cineva. [Art. ciulamaua; G.-D. ciulamalei; Sil. ciu-la-] /<turc. culama
FRIPTURA ~i f. 1) Fel de mancare pregatita din carne fripta (la gratar, in frigare, in cuptor, in tigaie). 2) Loc fript. [G.-D. fripturii] /<lat. frictura
IAHNIE ~i f. Fel de mancare pregatita din carne, din peste sau din legume, cu ceapa prajita si cu pasta de rosii, fierte pana scade zeama. [G.-D. iahniei] /<turc. yahni
MARINATA ~e f. 1) Sos preparat din otet, untdelemn si diferite condimente. 2) Fel de mancare pregatita din carne sau peste, tinut intr-un astfel de sos. /<ngr. marinatos, it. marinato
OSTROPEL ~uri n. Fel de mancare pregatita din carne (de iepure, de pasare, de miel), prajita putin si fiarta, la care se adauga un sos din faina, ceapa si usturoi verde. /Orig. nec.
ROSBRAT ~uri n. mancare pregatita din carne de vita fripta inabusit cu multa ceapa. /<germ. Rostbraten
STUFAT ~uri n. Fel de mancare pregatita din carne (mai ales de miel) inabusita cu ceapa si usturoi verde. /<ngr. stufato, it. stufato
CREOFAG, -A adj. Care se hraneste cu carne. [Pron. cre-o-. / < fr. creophage, cf. gr. kreas – carne, phagein – a manca].
SARCOFAG s.n. 1. Sicriu facut din piatra. 2. Monument funerar in forma de cosciug. [Pl. -ge, var. sarcofagiu s.n. / cf. lat. sarcophagum, gr. sarkophagos < sarx – carne, phagein – a manca].
TRANSA vb. I. tr. 1. A taia (si a sorta) carnea destinata prepararii mancarii, consumului. ♦ A taia in lame, in placi (marmura etc.). 2. A ajunge la o intelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -seaza, ger. -sand. / < fr. trancher].
TRANSA vb. tr. 1. a taia si sorta carnea destinata prepararii mancarii, consumului. ◊ a taia in lame, in placi (marmura etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorica o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)
CAPAMA, capamale, s. f. (Turcism inv.) mancare gatita din carne de miel (sau de pasare) cu stafide. – Tc. kapama.
MARINATA, marinate, s. f. mancare de peste, de carne etc. preparata prin marinare. – Din bg. marinatos, it. marinata.
FRUPT, frupturi, s. n. Produsul in lapte al animalelor mulgatoare; derivate ale laptelui. ♦ mancare de lapte, oua, carne, peste sau derivate ale lor, de la care crestinii ortodocsi sunt opriti in timpul posturilor. ◊ Loc. adj. si adv. De frupt = de dulce. – Lat. fructus.
ASPIC, aspicuri, s. n. Substanta gelatinoasa obtinuta din suc de oase si de carne, folosita la unele mancaruri (ca garnitura). – Din fr. aspic.
STUFAT, stufaturi, s. n. mancare scazuta, gatita din carne (de miel) si fire de ceapa si de usturoi verde. – Din ngr. stufaton.
GARNITURA ~i f. 1) Accesoriu folosit drept completare sau ornament al unui obiect. 2) Adaos, de obicei, de legume sau paste fainoase preparate, care se serveste cu mancaruri, in special, din carne. 3) Piesa demontabila care protejeaza sau fixeaza alta piesa. ~ de frana. 4) Placa elastica care se fixeaza intre doua piese rigide pentru a le etansa. ~ de robinet. ~ de piele. 5) Grup de obiecte asortate, care alcatuiesc un ansamblu; totalitate de obiecte de acelasi gen cu destinatie speciala; complet. ~ de autovehicule. ~ de mobila. ◊ ~ de tren totalitate a vagoanelor ce formeaza un tren. [G.-D. garniturii] /<fr. garniture, germ. Garnitur
PIFTIE ~i f. Fel de mancare rece, pregatita din carne de pasare, picioare sau cap de porc ori de vita, fierte timp indelungat la foc mic intr-o zeama condimentata, care se incheaga dupa racire. ◊ A face ~ (pe cineva) a bate foarte tare pe cineva. /<bulg. pihtija, ngr. pihti
RACITURA ~i f. mai ales la pl. mancare rece pregatita din carne, oase si cartilaje de pasare, de porc etc., fierte timp indelungat in zeama condimentata, care se incheaga dupa racire; piftie. /a (se) raci + suf. ~tura
ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema
TOPITURA, topituri, s. f. 1. Substanta lichida obtinuta prin topirea unei substante solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit in timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slanina subtire (de pe burta porcului) care se topeste pentru a se obtine din ea untura; mancare preparata din bucatele de carne desprinse de pe slanina si prajite cu ceapa tocata. – Topi + suf. -tura.
CARNACIOR ~i m. (diminutiv de la carnat) mai ales la pl. 1) Carnati mici, fripti la gratar. 2) Carnati subtiri, preparati din carne tocata fin, care se mananca fierbinti. /carnat + suf. ~ior
FILE ~uri n. 1) Fasie de carne fara oase, scoasa din lungul sirei spinarii unui animal; muschi. 2) Fel de mancare pregatita din astfel de carne. /<fr. filet
FLEICA ~ci f. 1) carne de vita taiata de pe burta. 2) Fel de mancare pregatita din astfel de carne. [Sil. flei-ca] /<germ. Flecken
PAPRICAS ~uri n. Fel de mancare pregatita din bucati de carne si din cartofi, cu mult sos si boia de ardei. [Sil. -pri-] /<ung. paprikas
SUPA ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita prin fierberea carnii sau/si a legumelor (uneori cu adaos de paste fainoase). [G.-D. supei] /<fr. soupe
TOCANA ~e f. 1) mancare pregatita din bucatele de carne (mai ales de porc) prajita cu ceapa si inabusita in sos sau bulion. 2) mancare pregatita din legume tocate, prajite cu ceapa. /<ung. tokany
A UMPLE umplu tranz. 1) (recipiente, incaperi, suprafete etc.) A face sa fie plin (pana la limita). ~ borcanul cu apa. ~ odaia cu miros neplacut. ◊ A(-si) ~ buzunarele a castiga bani multi, de obicei in mod ilicit. A(-si) ~ burta (sau pantecele) a manca prea mult. 2) (invelisuri de carne, de aluat, de legume etc.) A completa introducand inauntru un anumit preparat culinar (tocat). ~ o rata cu hrisca. ◊ ~ bors a pune la fermentat tarate amestecate cu huste si apa clocotita. 3) A face sa se umple. /<lat. implere
FILE s.n. 1. carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ♦ mancare pregatita din astfel de carne. 2. Tricot cu orificii uniform repartizate pe suprafata lui. [< fr. filet].
MARINATA s.f. 1. mancare cu peste sau cu carne, pregatita sau conservata cu sos facut din untdelemn, bulion, otet si diferite condimente. 2. Zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit; bait. [< it. marinato, cf. fr. marinade, germ. Marinade].
RAVIOLI s.n. invar. Fel de mancare constand din pirosti cu carne bine asezonate si servite cu sos. [< fr., it. ravioli].
FRICANDO s. n. fel de mancare preparat din bucati de carne impanata cu slanina si fiarta inabusit. (< fr. fricandeau)
ASPIC2 s. n. Substanta gelatinoasa obtinuta din suc de oase si de carne si folosita la unele mancaruri (ca garnitura). – Fr. aspic.
BORS ~uri n. 1) Lichid cu gust acru, obtinut prin fermentarea in apa a taratelor de grau oparite. 2) Fel de mancare lichid, constand din fiertura de carne sau/si de legume, inacrita cu acest lichid (sau cu alt fel de acreala). ◊ A manca (la) ~ a minti. A sufla in ~ul cuiva a se amesteca nedorit in treburile cuiva. /<rus., ucr. borst
FRUPT n. 1) Produs in lapte al animalelor mulgatoare, folosit in alimentatie. 2) Orice mancare pregatita din lapte, oua sau carne neingaduita crestinilor ortodocsi in timpul postului. A manca de ~. /<lat. fructus
GULAS ~uri n. Fel de mancare pregatita din bucati mici de carne (de vita sau de porc) inabusita. /<ung. gulyas
PILAF ~uri n. Fel de mancare pregatita din orez fiert cu carne (de oaie, de porc etc.). ◊ A face (pe cineva) ~ a) a bate tare pe cineva; b) a face sa fie cuprins de mirare. /<turc. pilav
FRICANDO s.n. Fel de mancare preparat dintr-o bucata de carne sau peste impanata cu slanina si fiarta inabusit; se serveste de obicei la inceputul mesei. [< fr. fricandeau].
ASPIC s. n. substanta gelatinoasa din zeama de carne si oase, pentru prepararea unor mancaruri. (< fr. aspic)
RAVIOLI s. m. inv. mancare italieneasca constand din coltunasi cu carne tocata, spanac, oua si branza, serviti cu sos. (< it. ravioli)
TOCANA, tocane, s. f. mancare cu sos facuta din bucatele de carne prajite cu ceapa (si cu adaos de cartofi); mancare facuta din anumite legume prajite cu ceapa. – Din magh. tokany.
CIORBA ~e f. Fel de mancare lichida, pregatita din legume (uneori cu carne sau peste) si acrita cu bors. ~ de stiuca. ~ de pui. ◊ ~ lunga a) ciorba cu mult lichid; ciorba subtire; b) vorbarie multa, dar fara continut; palavrageala. A se amesteca in ~a altuia a se amesteca in treburi straine. [G.-D. ciorbei; Sil. cior-ba] /<turc. corba
plenchita s.f. (reg.) bucata de carne cu pielita, care nu se poate manca.
MITITEL, -EA, -ICA, mititei, -ele, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micut. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta, umila (in fata cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiinta tanara, naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata, amestecata cu diverse condimente, care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele d******i. – Din mic.
SARATURA ~i f. 1) Produs alimentar (peste, carne, branza, legume etc.), conservat prin sare. 2) peior. mancare in care s-a pus prea multa sare. /a sara + suf. ~atura
ASPIC s.n. Substanta gelatinoasa pregatita din zeama de carne si de oase, folosita pentru prepararea unor mancaruri; gelatina, piftie. [Pl. -curi. / < fr. aspic].
PIZZA [PI-TA] s. f. mancare tipic italieneasca, din aluat garnisit cu branza, carne, peste, rosii si condimente, coapta in cuptor. (< it. pizza)
ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).
PILAF, pilafuri, s. n. mancare de orez (sau arpacas), gatita de obicei cu carne (de pasare) sau cu legume, ciuperci etc. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) pilaf = a) a bate (pe cineva) foarte tare; a nimici; b) a uimi peste masura, a ului. – Din tc. pilav, ngr. pilafi.
pisatura, pisaturi, s.f. (pop.) 1. lucru pisat marunt; tocatura. 2. (reg.) carne tocata amestecata cu ceapa si slanina, pentru diferite mancaruri.
GHIVECI, (1) ghivece, (2) ghiveciuri, s. n. 1. Vas de pamant ars, de material plastic etc., de forma tronconica, folosit pentru plantarea (in casa a) florilor. ◊ Ghiveci nutritiv = amestec de pamant, nisip, mranita, ingrasaminte chimice etc., in care se planteaza rasadurile de legume. 2. mancare preparata din tot felul de legume, cu sau fara carne. ♦ Fig. (Peior.) Creatie literara, muzicala etc. eterogena si lipsita de valoare. – Din tc. guvec.
OMOFAG, -A adj. Care se hraneste cu carne cruda. [< fr. omophage, cf. gr. omos – crud, phagein – a manca].
GHIVECI2 ~uri n. 1) Fel de mancare pregatita dintr-un amestec de legume tocate (cu sau fara carne). 2) fig. peior. Creatie artistica eterogena si lipsita de valoare. /<turc. guvec
PERISOARA ~e f. Preparat culinar in forma de cocolos, facut din carne tocata (amestecata de obicei cu orez), folosit la pregatirea unor mancaruri (supa, ciorba, sos). /para + suf. ~isoara
pecia, peciez, vb. I (reg.; despre carne sau animale taiate) a imparti in bucati (pentru a pregati mancarea sau pastrarea); a cinatui, a cioparti, a ciopati.
POST3, posturi, s. n. 1. Interdictie de a manca unele alimente (de origine animala) prescrisa credinciosilor de catre biserica in anumite zile sau in anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mancare) pregatit numai din alimente ingaduite de biserica; p. ext. gatit fara carne (si fara grasimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) in care se posteste; fig. in care se rabda de foame. ◊ Loc. vb. A tine post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cat o zi de post = (e) foarte mare, foarte inalt. 2. Perioada de timp care preceda o sarbatoare si in care biserica prescrie sa se posteasca. ◊ Postul (cel) mare = postul care preceda sarbatoarea Pastilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipseste sau ca in martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obtine un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinenta. – Din sl. postu.
SALATA ~e f. 1) Planta erbacee legumicola cultivata pentru frunzele ei mari, care se consuma in stare cruda. ◊ ~a-iepurelui planta erbacee cu tulpina inalta, cu frunze alungite si cu flori rosii sau liliachii. 2) mancare rece preparata din legume crude sau fierte, uneori cu adaos de carne, oua etc., servita, mai ales, ca aperitiv. ~ de castraveti. ◊ ~ de fructe desert facut din fructe crude (taiate marunt), presarate cu zahar si stropite cu rom (vin, coniac). /<ngr. salata, fr. salade, germ. Salat
PIZZA s.f. Aluat preparat cu ulei, branza, carne, peste, rosii si condimente, copt in cuptor, constituind un fel de mancare tipica Italiei meridionale. [Pron. pi-ta. / < it. pizza].
CIORBA, ciorbe, s. f. Fel de mancare care consta dintr-o zeama (acrita) preparata cu legume, adesea si cu carne. ◊ Expr. A se amesteca in ciorba cuiva (sau a altuia) = a se amesteca (nedorit) in afacerile, in treburile altuia. A pune (sau a baga etc.) pe toti intr-o ciorba = a considera si a trata la fel mai multi oameni, fara a tine seama de valoarea, situatia etc. lor deosebita. – Din tc. corba.
TOCATURA, tocaturi, s. f. 1. carne tocata (si amestecata cu paine, condimente etc.), din care se prepara anumite mancaruri. 2. P. gener. Ceea ce a fost tocat. Tocatura de paie. – Toca + suf. -atura.
ZOOFAGIE s.f. Faptul de a se hrani cu carne de animale. [Gen. -iei. / < fr. zoophagie, cf. gr. zoon – animal, phagein – a manca].
HIPOFAGIE s.f. Hranire cu carne de cal. [Gen. -iei. / < fr. hippophagie, cf. gr. hippos – cal, phagein – a manca].
IAHNIE, iahnii, s. f. Fel de mancare scazuta, preparata din legume (mai ales din fasole boabe), din peste sau din carne. [Var.: iacnie, -ii s. f.] – Din tc. yahni, bg. iahnija.
RASOL, rasoluri, s. n. 1. Sortiment de carne de bovine sau de porcine care se obtine din regiunea gambei. 2. Fel de mancare preparat din rasol de vita sau din peste, prin fierbere in apa sarata (cu diferite ingrediente). ◊ Expr. (Fam.) A da rasol = a face un lucru in graba, superficial, de mantuiala. [Pl. si: (pop.) rasoale] – Din bg. raszol, scr. rasola, rus. rassol.
TOCATURA ~i f. 1) Material maruntit prin tocare. 2) carne tocata amestecata, de obicei, cu anumite ingrediente, servind la prepararea diferitelor feluri de mancare. /a toca + suf. ~tura
FILE s. n. carne de buna calitate din lungul sirei spinarii unei vite sau a unui peste. ◊ mancarea pregatita. (< fr. filet)
MARINATA s. f. 1. mancare (de peste) preparata cu un sos condimentat. 2. zeama condimentata in care se pune carnea (de vanat) la fragezit. (< it. marinato)
RULADA, rulade, s. f. 1. Prajitura facuta dintr-o foaie de aluat, infasurata in forma de sul si umpluta cu dulceata, crema etc. 2. Fel de mancare preparat din muschi de vaca sau de porc umplut cu tocatura, oua fierte etc. si rulat, sau din carne tocata amestecata cu ou, verdeata etc. careia i se da o forma de rulou si care se coace la cuptor. 3. (Rar) Ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cantate pe o singura silaba. – Din fr. roulade.
SARCOFAGIDE (sarco + gr. phagein „a manca”) s. f. pl. Familie de diptere care cuprinde muste ale caror larve (numite popular „viermi”) se hranesc cu carne, dezvoltandu-se indeosebi in cadavre in curs de descompunere (Sarcophagidae). Exista peste 1.600 de specii; majoritatea depun oua, dar musca de carne comuna (Sarcophaga carnaria) poate depune direct larve. Au un ciclu de dezvoltare foarte precis, de aceea se pot servi in criminalistica la stabilirea datei decesului in cazul descoperirii unor cadavre abandonate.
prajila s.f. (reg.) 1. omleta. 2. mancare facuta din lapte (acru sau dulce) amestecat cu malai si oua, peste care se toarna untura incinsa. 3. gratar pe care se frige carne.
PLACHIE, plachii, s. f. 1. mancare de peste preparata cu multa ceapa si cu mult untdelemn, rumenita la cuptor. 2. (Reg.) Un fel de pilaf preparat din orez sau din pasat, cu carne, cu peste, cu ciuperci sau numai cu grasime. – Din ngr. plaki.
ALB2 ~a (~i, ~e) 1) Care are culoarea zapezii. ◊ carne ~a carne de pasare (din regiunea pieptului) sau de peste (rapitor). Noapte ~a noapte de nesomn. Versuri ~e versuri fara rima. Saptamana ~a saptamana care precede postul mare cand se mananca lactate. Ziua ~a timpul cand s-a luminat de-a binelea. /< lat. albus
BOU ~i m. 1) Taur castrat, folosit ca animal de tractiune si, mai ales, pentru carne. ◊ A lucra ca un ~ a lucra mult si din greu. A scoate (pe cineva) din ~ii lui a scoate (pe cineva) din fire; a enerva. ~ii ara, caii mananca se spune in cazul cand unii muncesc, iar altii trag foloase. A-si baga (sau a-si pune) ~ii in jug (sau in plug) cu cineva a colabora cu cineva. 2) fig. depr. Barbat prost. 3): ~-de-balta (sau -de-apa) a) specie de broaste cu pete rosii sau galbene pe pantece; b) specie de batlan cu gatul alb si cu penajul galben-verzui pe spate si negru pe cap. ~-de-mare peste marin, de talie mica, de culoare cafenie sau cenusie-inchisa. ~-de-noapte bufnita. ~ul-domnului a) radasca; b) buburuza. [Monosilabic] /<lat. bovus
TOBA ~e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ◊ A bate ~a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi ~ de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face ~ a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu ~a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. ~ pentru cablu. ◊ ~ de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob
PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus