Rezultate din textul definițiilor
CIUCURE, ciucuri, s. m. 1. Ornament facut dintr-o impletitura sau dintr-un manunchi de fire, cu care se impodobesc marginile unui covor, ale unei draperii, unui obiect de imbracaminte etc. ◊ Loc. adj. si adv. (Plin) ciucure (de... sau cu...) = (incarcat) pana la refuz (de... sau cu...). 2. (Rar) Turtur de gheata. ♦ (La pl.; urmat de determinari) Ornamente de cristal sau de sticla care atarna de marginile candelabrelor sau ale lampilor. [Var.: ciucur s. m.] – Cf. lat. cicculum (= ciccum „ciorchine”).

toron (manunchi de fire) s. n., pl. toroane

CANAF ~uri n. Element ornamental, constand dintr-un manunchi de fire legate sau impletite, cu care se impodobesc diferite obiecte; ciucure. /<ung. kanaf

CIUCURE ~i m. 1) Ornament constand dintr-un manunchi de fire legate sau impletite, cu care se impodobeste marginea unor obiecte; canaf. ◊ Plin ~ incarcat peste masura. 2) Fiecare dintre ornamentele de cristal sau de sticla, care atarna la o lustra. 3) pop. Turtur de gheata. /cf. lat. cicculum

CABLU s.n. 1. Funie groasa, facuta dintr-un manunchi de fire vegetale sau metalice rasucite impreuna. 2. Conducta electrica, facuta dintr-un manunchi de fire metalice invelite intr-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablura. [Pl. -uri, -le. / < fr. cable, cf. engl. cable].

numaratura, numaraturi, s.f. (inv. si pop.) 1. numarare, numaratoare. 2. manunchi de fire de tort de pe raschitor (trei) din care se fac jirebii si papusi. 3. moneda veche de un florint. 4. (reg.) suma mare de bani; banet. 5. (reg.; in sintagma) numaratura mare = descantec rostit la patul unui muribund.

polotie s.f. sg. (reg.) manunchi de fire de grau; polog, otcos.

CABLU s. n. 1. impletitura de fire, vegetale, sau metalice, pentru sustinere ori tractiune. 2. conducta electrica dintr-un manunchi de fire metalice invelite intr-un strat izolant. (< fr. cable, engl. cable)

VERGEL, vergeluri, s. n. 1. Betisor de care se leaga in manunchiuri firele urzelii pe sulul razboiului de tesut. 2. Petrecere care se face la tara in seara de Craciun sau in ajunul Anului nou, in cursul careia se incearca, prin mijloace magice, sa se afle viitorul celor prezenti cu ajutorul unor betisoare. – Vergea + suf. -el.

CABLA, cablez. vb. I. Tranz. 1. A confectiona un cablu prin rasucirea sau impletirea firelor in manunchiuri si unirea manunchiurilor intre ele. 2. A aseza, a instala cabluri de telecomunicatii. ♦ A face legatura (unui bloc, unei case etc.) cu un cablu de telecomunicatii. – Din fr. cabler.

TORON1, toroane, s. n. 1. manunchi de fire subtiri, rasucite impreuna in acelasi sens, din care se fabrica funii, cabluri etc. 2. (Arhit.) Ciubuc mare, rotund, asezat la extremitatea unei suprafete drepte. – Din fr. toron.

BETEALA f. manunchi de fire metalice lungi, lucioase (argintii sau aurii), cu care se impodobesc miresele. [G.-D. betelii; Sil. -tea-la] /<ngr. petali

PAPUSA ~i f. 1) Jucarie care infatiseaza, de obicei, chipul unei fetite. ◊ Ca o ~ dragalasa; atragatoare. Teatru de ~i (sau de marionete) teatru in care eroii spectacolelor sunt reprezentati de papusi cu chip de om sau de animale, manipulate de papusari. 2) fam. Fetita sau fata tanara nostima si frumoasa. 3) fig. Persoana usor influentabila, lipsita de vointa si de personalitate; marioneta; jucarie. ◊ A fi ~a cuiva a actiona la indicatiile cuiva. 4) manunchi de fire, de frunze uscate. 5) rar Legatura de ata avand forma de „8”. 6) Fruct al porumbului in faza initiala de dezvoltare. 7) Nimfa a unor insecte. 8) Dispozitiv al unei masini-unelte folosit pentru sustinerea sau pentru prinderea piesei de prelucrat. ~ mobila. [G.-D. papusii] /cf. lat. pupa

PERIE ~i f. 1) Obiect constand dintr-o placa (de lemn sau de alt material), in care sunt infipte manunchiuri mici de fire (de par, metalice sau sintetice) folosit, in special, la curatat. ~ de haine. ~ de dinti. ~ de scarmanat.Des ca ~a foarte des. 2) Pensula mare de vopsit sau de varuit. 3) Instrument pentru varuit constand dintr-un manunchi compact si uscat de iarba sau de papura, legat bine la unul din capete. 4) Orice obiect avand functie sau forma asemanatoare. 5) Piesa la masinile electrice care realizeaza contactul cu colectorul. [G.-D. periei; Sil. -ri-e] /Orig. nec.

TORSADA ~e f. 1) manunchi de fire (sau de franghii) rasucite impreuna in forma de elice (pentru a servi drept ornament). 2) arhit. Element ornamental care imita o franghie rasucita astfel. /<fr. torsade

BETEALA s. f. (Adesea fig.) manunchi de fire lungi de metal auriu sau argintiu, cu care se impodobesc de obicei miresele. [Var.: peteala s. f.] – Ngr. petali.

PAMATUF, pamatufuri, s. n. manunchi facut din fire de par, din pene, din fasii de panza etc. prinse de un maner si avand diferite intrebuintari. – Din sl. *pometuhu.

SFICHI, (I) interj., (II) sfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvant care imita suieratul biciului. II. S. n. 1. Capatul subtire si neimpletit al biciului; pleasna. ♦ Lovitura data cu varful biciului. ♦ Fig. Vorba rautacioasa, rautate, impunsatura. ◊ Expr. A lua (pe cineva) in sfichi = a intepa cu vorba; a ironiza. 2. manunchi, grup de fire de par. – Onomatopee.

ghearba, gherbe, s.f. (reg.) manunchi din trei fire de canepa; vearba.

manuna, manuni, s.f. (reg.) 1. clanta usii. 2. manunchi. 3. grup de fire la depanat pe un ghem.

vearba, verbe, s.f. (inv. si reg.) manunchi de trei fire la canepa.

DIADELF s.n. Androceu in care staminele sunt impreunate in doua manunchiuri. // adj. (Despre stamine) Impreunate in doua manunchiuri. [Pron. di-a-. / < fr. diadelphe].

manunchi, manunchiuri, s. n. 1. Cantitate de fire de grau, de iarba etc. care poate fi cuprinsa cu mana; mana, manusa (2). 2. (De obicei urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Buchet de flori. ♦ Legatura de mai multe obiecte de acelasi fel, stranse laolalta. 3. Maner (la unele arme), coada, plasea. [Pl. si: (rar, m.) manunchi.Var.: manuchi s. n.] – Lat. manuclus.

EGRETA ~e f. 1) la pl. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, care au pe spate un manunchi de pene lungi. 2) Pasare din acest gen. 3) manunchi de pene sau de fire albe purtat in trecut, ca ornament, la palariile si coafurile femeiesti. /<fr. aigrette

EGRETA s.f. 1. Pasare migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subtiri. 2. manunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioara, mai ales de femei la palarii si de militari la chipiuri. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. [< fr. aigrette].

FLAGEL s.n. 1. (Rar) Bici; manunchi de nuiele cu care era batut cineva. 2. (fig.) Nenorocire mare, dezastru, calamitate, molima, boala. // s.m. 1. Prelungire protoplasmatica filamentoasa cu ajutorul careia anumite celule (protozoare, s***********i etc.) se misca intr-un mediu lichid. 2. Excrescenta care ia nastere din tulpina si se extinde la suprafata pamantului, dand frunze si radacini si inflorind abia in al doilea an. [< lat., fr. flagellum].

EGRETA s. f. 1. pasare migratoare de balta, alba, care are pe spate un manunchi de pene ornamentale lungi. 2. manunchi de pene sau de fire albe purtat in trecut de femei la palarii si de militari la chipiuri. 3. aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. (< fr. aigrette)

FLAGEL I. s. n. 1. (ant.) bici; manunchi de nuiele cu care era batut cineva. 2. (fig.) nenorocire mare, dezastru, calamitate, boala. II. s. m. 1. filament mobil, la unele protozoare si s***********i, la unele celule ori gameti (la alge) ca organ de locomotie. 2. tulpina secundara, uneori florifera. ◊ ramura filiforma (la briofite). (< fr. flagelle, lat. flagellum)

fiRICICA, firicele, s. f. Planta erbacee cu peri lanosi, frunze lanceolate si flori stranse manunchi la varful tulpinii (filago germanica).fir + suf. -icica.

EGRETA, egrete, s. f. 1. Gen de pasari migratoare de balta, de culoare alba, cu spatele impodobit cu un manunchi de pene ornamentale lungi; erodiu, starc alb (Egretta); pasare care face parte din acest gen. 2. manunchi de pene de egreta (1) sau de fire albe, folosit ca podoaba la palarii, la chipie militare, la turbane etc. 3. Aglomeratie de perisori la extremitatea superioara a fructelor. 4. (Fiz.; in sintagma) Descarcare in egreta = descarcare electrica produsa sub forma unei succesiuni rapide de scantei luminoase intre electrozi aflati la o tensiune inalta. – Din fr. aigrette.

STEBLA ~e f. pop. 1) Tulpina de planta erbacee. 2) Ramura a acestei tulpini. 3) (despre flori, iarba, fan etc.) Cantitate de fire cate se pot apuca intr-o mana; manunchi. /<sl. stibli, stebli

POLOG1, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarba (sau de alte plante) cosita dintr-o singura miscare de coasa; manunchi de fan sau de grau secerat (care urmeaza sa fie adunat sau legat in snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zacea, a cadea) polog = a sta (sau a zacea, a cadea) gramada. 2. (Reg.) Intoarcere sau imprastiere a fanului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarba buna de cosit. – Din bg., scr. polog.

FUIOR ~oare n. 1) manunchi de fibre (de canepa, de in), pregatit a fi tors. 2) rar Panza de canepa sau de in. [Sil. fu-ior] / Orig. nec.

SMOC, smocuri, s. n. 1. manunchi de par sau de pene pe care il au unele animale pe urechi, pe cap, la coada etc. 2. Cantitate de fire (de par, de lana, de iarba etc.) care se poate prinde sau smulge deodata cu mana sau (de catre animale) cu gura. – Cf. scr. smotak.

PAMATUF ~uri n. 1) Instrument primitiv, format dintr-un manunchi de carpe prinse de o prajina, cu care se curata funinginea din cuptoare sau sobe sau praful din incaperi. 2) Obiect format dintr-un smoc de fire de par prinse intr-un maner cu care se sapuneste fata la barbierit. 3) fam. Smoc de pene lungi cu care se ung preparatele culinare inainte de a fi puse in cuptor. /<sl. pometuhu

LEGATURA ~i f. 1) Mod de reunire, de asamblare a doua corpuri prin care se limiteaza mobilitatea lor relativa si care permite, de obicei, transmiterea unor miscari de la unul la celalalt. 2) Obiecte de acelasi fel legate impreuna; manunchi. 3) Ansamblu de obiecte invelite in ceva; boccea. 4) Fasie de tifon folosita pentru pansare; bandaj; fasa. 5) Copertele si cotorul in care este legata o carte. 6) Mod de incrucisare a firelor la tesut sau la tricotat. 7) Mijloc de comunicare intre diferite puncte (rutiere, feroviare, aeriene, telefonice, radiofonice etc.); comunicatie. 8) mai ales la pl. Relatie intre fenomene, obiecte, persoane, comunitati. ~i de prietenie. 9) Concordanta, consecventa intre partile unei expuneri. 10) Dispozitiv care leaga doua sau mai multe piese, mecanisme, instalatii. 11) chim. Forta care leaga intre ei atomii unei molecule. [G.-D. legaturii] /<lat. ligatura

FUIOR, fuioare, s. n. manunchi de canepa, de in, melitat si periat, gata de tors; p. ext. manunchi de borangic sau de lana. ◊ Expr. (Pop.) A-si lua ale trei fuioare = a pleca; a-si lua catrafusele. A tine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. ♦ Panza de canepa sau de in. [Pr.: fu-ior] – Et. nec.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)