Dex mare parte

AEROLIT, aeroliti, s. m. Meteorit format in cea mai mare parte din silicati, cu aspect de piatra, care cade pe pamant. [Pr.: a-e-] – Din fr. aerolithe.

ALBUS, albusuri, s. n. 1. Substanta alba-transparenta, vascoasa, compusa in cea mai mare parte din albumina, care inconjoara galbenusul oului de pasari, reptile, pesti etc. 2. (Rar) Sclerotica. – Alb + suf. -us.

MENILIT s. n. Roca sedimentara silicioasa, alcatuita in cea mai mare parte din opal, argila si hidroxizi de fier, de culoare neagra sau bruna, cu aspect vargat. – Din fr. menilite.

MAJORITAR, -A, majoritari, -e, adj. Care face parte din majoritate, care reprezinta cel mai mare numar, cea mai mare parte dintr-o colectivitate, care intruneste majoritatea. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral conform caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au intrunit majoritatea absoluta a voturilor. – Din fr. majoritaire.

DEPOPULA, depopulez, vb. I. Tranz. (Despre calamitati) A reduce numeric sau a distruge in mare parte populatia unei tari, a unei regiuni. – Din lat. depopulare. Cf. fr. depeupler, it. depopolare.

MASURA, masuri, s. f. I. 1. Valoare a unei marimi, determinata prin raportarea la o unitate data; masurare, determinare. ◊ Loc. adj. si adv. Dupa (sau pe) masura = despre imbacaminte sau incaltaminte) potrivit cu dimensiunile corpului; dupa dimensiuni potrivite. De (sau pe) o masura = deopotriva, la fel, egal. ◊ Loc. adv. In mare (sau in larga) masura = in mare parte, in mare cantitate, mult. In mica masura = intr-o proportie neinsemnata. In egala masura = la fel, in mod egal. ◊ Loc. prep. Dupa (sau pe, in) masura... = in raport cu..., proportional cu... ◊ Loc. conj. Pe masura ce = cu cat. In masura in care... = numai atat cat... ◊ Loc. vb. A lua (cuiva) masura = a masura diferite dimensiuni (ale cuiva) in vederea confectionarii unor haine, ghete etc. 2. Unitate conventionala pentru masurarea dimensiunilor, cantitatilor, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezinta aceasta unitate conventionala. Instrument (sau aparat) de masura = instrument (sau aparat) cu care se masoara. ◊ Loc. adv. Cu aceeasi masura = in acelasi fel. ♦ Continutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinata, intindere limitata. 4. Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor muzicale si care se noteaza printr-o fractie plasata la inceputul primului portativ. ◊ Bara de masura = fiecare dintre liniutele care taie vertical portativul, divizand durata piesei muzicale in unitati metrice egale. ◊ Expr. A bate masura = a executa cu mana sau cu piciorul miscari egale si regulate, care marcheaza diviziunile grupurilor de note aflate in fiecare unitate delimitata de barele de masura. 5. Unitate metrica compusa dintr-un anumit numar de silabe accentuate si neaccentuate sau (in metrica antica) dintr-un anumit numar de silabe lungi si scurte, care determina ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflecta legatura dintre cantitate si calitate, cuprinzand intervalul in limitele caruia schimbarile cantitative pe care le sufera un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calitatii lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispozitie, procedeu, mijloc intrebuintat pentru realizarea unui anumit scop; hotarare, prevedere. ◊ Masura de siguranta = mijloc de preventie speciala, prevazut de legea penala si folosit fata de infractorii care prezinta pericol. ◊ Expr. A lua masuri = a executa o serie de lucrari sau a duce o actiune in vederea realizarii unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ◊ Expr. A fi in masura (sa...) = a fi in stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-si da masura = a-si manifesta talentul, priceperea in realizari concrete; arata totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi ca este capabil sa faca, sa realizeze ceva. 3. Limita, punct extrem pana la care se poate concepe, admite sau pana la care este posibil ceva; moderatie, cumpatare, infranare. ◊ Loc. adv. Fara (de) masura = din cale-afara, nemasurat, exagerat, excesiv. Cu masura = in limite acceptabile, moderat, chibzuit. ◊ Expr. In masura posibilului = atat cat va fi posibil. – Lat. mensura.

SAT, sate, s. n. 1. Asezare rurala a carei populatie se ocupa in cea mai mare parte cu agricultura. ◊ Expr. Satul lui Cremene sau sat fara caini = loc fara stapan, fara control, in care oricine poate face ce doreste. 2. Locuitorii dintr-un sat (1); satenii, taranii. ◊ Expr. A se supara ca vacarul pe sat, se spune celui care se supara (fara motiv) pe altul, dar supararea este spre propria lui paguba. ♦ Taranimea, cu specificul ei de viata economica si culturala. – Din lat. fossatum.

SMIRGHEL s. n. 1. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule (fine) de corindon, alternand cu magnetit; emeri. 2. Material abraziv in stare de pulbere, obtinut din smirghel (1) sau fabricat pe cale sintetica. ♦ Hartie acoperita cu un astfel de material, folosita pentru a freca, a curata sau a lustrui unele obiecte in industria lemnului, in lacatusarie etc. – Din germ. Schmirgel.

SOARECE, soareci, s. m. Animal mic din ordinul rozatoarelor, de culoare cenusiu-inchis, cu botul ascutit si cu coada lunga si subtire (Mus musculus). ◊ Soarece de biblioteca = se spune despre o persoana care isi petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind si studiind. Soarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trai (sau a se iubi, a se avea) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele, se spune despre doua persoane care nu se pot suferi, care se cearta intruna. I-au mas soarecii in pantece (sau burta), se spune despre un om foarte flamand. A se juca (cu cineva) ca mata (sau ca pisica) cu soarecele = a-si bate joc de cineva, tinandu-l intr-o situatie incerta. In gaura (sau in borta) de soarece = in cea mai ferita, mai d*****a ascunzatoare, in gaura de sarpe. ◊ Compus: Soarece de camp = mic rozator de camp care face mari stricaciuni in culturi (Apodemus agrarius); soarece de padure = animal rozator care traieste in padure (Apodemus sylvaticus). [Var.: soarec s. m.] – Lat. sorex, -icis.

PARENCHIM, parenchime, s. n. 1. Tesut animal cu aspect spongios, bogat in vase sangvine, specific organelor glandulare. 2. Tesut vegetal fundamental, bogat in spatii intercelulare, care formeaza cea mai mare parte a organelor moi ale plantelor. – Din it. parenchima, fr. parenchyme.

PARTE, parti, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., in raport cu intregul; fragment, bucata, portiune. ◊ In parte = a) loc. adv. in oarecare masura, partial; b) loc. adj. si adv. separat, deosebit, unul cate unul, pe rand; c) loc. adv. facand abstractie de ceilalti, aparte. ◊ Expr. In (cea mai) mare parte = in majoritate; in buna masura. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) unii... altii...; (despre lucruri) atat... cat si...; (in corelatie cu sine insusi) unii oameni..., alti oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componenta sau de esenta unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvant) = categorie de cuvinte grupate dupa sensul lor lexical fundamental si dupa caracteristicile morfologice si sintactice. Parte de propozitie = cuvant sau grup de cuvinte din alcatuirea unei propozitii, care poate fi identificat ca unitate sintactica aparte dupa functia specifica indeplinita in cadrul propozitiei. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupari. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecarui interpret sau fiecarui instrument dintr-o partitura muzicala scrisa pentru ansambluri. ♦ Spec. Portiune a corpului unui om sau al unui animal care formeaza o unitate in cadrul intregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o impartire, printr-o invoiala, dintr-o mostenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un castig (realizat in comun), pe care si-o rezerva cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea in vedere cu... A-si face parte (din...) = a-si insusi ceva (in mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia impreuna cu altul de pe urma unui castig. ♦ (Pop.) Ceea ce e harazit sau sortit (in bine sau in rau) cuiva; soarta, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existenta cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea sa convietuiasca cu cineva drag. (Fam., ca formula de juramant) Sa n-am parte de tine daca stiu. ♦ Noroc, sansa. ♦ (Concr.; pop.) Persoana considerata ca fiind predestinata sa devina sotul sau sotia cuiva ori in legatura cu care se face un proiect de casatorie. 4. Contributie in bani sau in munca la o intreprindere, la o afacere etc., dand dreptul la o cota corespunzatoare din beneficiu; (concr.) cota respectiva care revine fiecarui participant. ◊ Loc. adj. si adv. In parte = a) (care se face) in mod proportional; b) (in sistemul de arendare a pamanturilor) (care se face) in dijma, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata intr-o anumita cota din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte si parte = in parti, in cote egale. II. 1. Regiune (geografica), tinut; loc; tara. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau partile) locului = care este din (sau in) regiunea despre care se vorbeste; bastinas, originar (din...). Loc. adv. In (sau din, prin) toate partile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. In nici o parte = nicaieri. In ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? In (sau prin) partea locului = in (sau prin) regiunea despre care se vorbeste; pe acolo. In alta parte = aiurea. 2. Margine, latura, extremitate a unui lucru, a corpului unei fiinte etc.; fiecare dintre cele doua laturi sau dintre fetele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de alta parte... (sau pe de alta...) = intr-un loc..., intr-alt loc...; intr-o privinta..., in alta privinta..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Intr-o parte = stramb, oblic, piezis. La o parte: a) intr-o latura, la oarecare distanta, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau intr-o) parte = a se da in laturi, a face loc sa treaca cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (sa actioneze, sa ia pozitie). La o parte! = fereste-te! fa loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a indeparta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strange. A lasa la o parte = a renunta la..., a inceta sa... (Fam.) A fi (cam) intr-o parte = a fi zapacit, ticnit, nebun. 3. Directie, sens (in spatiu); 4. Fig. Punct de vedere intr-o problema data; privinta. Din partea mea fa ce vrei. III. Categorie sociala, profesionala etc.; tabara, grup, colectivitate; persoanele care alcatuiesc o asemenea categorie, tabara etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatalui) = care face parte din familia mamei (sau a tatalui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alaturi de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea in favoarea, in sprijinul sau. A lua (sau a tine) parte (sau partea) cuiva = a apara, a sustine; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) in partea cuiva = a semana cu cineva (din familie). Din partea cuiva = in numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; in sintagmele) Parte(a) barbateasca = (fiinta de) s*x masculin; totalitatea barbatilor. Parte(a) femeiasca = (fiinta de) s*x feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate intr-o actiune, intr-o afacere sau intr-un proces; fiecare dintre statele implicate intr-un conflict, angajate in tratative etc. ◊ Parte contractanta = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. intre care a fost incheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.

CORIUM s. n. Strat de piele la animale cuprins intre epiderma si stratul adipos subcutanat, format in cea mai mare parte dintr-un tesut conjunctiv si care, dupa o prelucrare corespunzatoare, se transforma in piele tabacita. [Pr.: -ri-um] – Cuv. lat.

FIBROS, -OASA, fibrosi, -oase, adj. Alcatuit (in mare parte) din fibre, cu aspect de fibre. ◊ Tesut fibros = tesut conjunctiv elastic, care are rolul de a sustine elementele mobile ale organelor. – Din fr. fibreux.

OVALBUMINA, ovalbumine, s. f. Compus al albuminei care formeaza cea mai mare parte a albusului de ou. – Din fr. ovalbumine.

RAMANE, raman, vb. III. 1. Intranz. (Despre fiinte) A sta pe loc, a nu schimba sau a nu parasi locul sau localitatea unde se afla; (despre lucruri) a fi lasat pe loc, a nu fi dus din locul in care se gaseste. ◊ Expr. Ramai cu bine (sau sanatos, in pace), formula de salut adresata de cei care pleaca celor care raman. A-i ramane cuiva inima sau ochii la ceva (sau la cineva) sau a-i ramane cuiva ceva (sau cineva) la inima = a-i placea cuiva foarte mult un lucru sau o persoana. Sa ramana intre noi, se spune ca indemn pentru discretie, pentru pastrarea unui secret. ♦ A se opri la cineva sau intr-un loc. ♦ A lasa in urma. Humulestii raman la stanga. ♦ (Urmat adesea de determinarea „in urma”) A se lasa sau a fi intrecut de altii; (despre ceas) a marca timpul cu intarziere. ◊ Expr. (Pop.) A ramane de ceva (sau de cineva) = a se razleti de o ceata, de o tovarasie, a nu mai prinde un vehicul care pleaca. (Reg.) A ramane de cineva = a supravietui celui care trebuie sa-l sustina, sa-l ingrijeasca. ♦ A muri (pe un camp de lupta). ◊ Expr. (Fam.) A-i ramane cuiva oasele (sau ciolanele) undeva = a nu se mai putea intoarce din locuri indepartate; a muri. ♦ A sta mereu intr-un loc; p. ext. a nu se desparti de un obiect, de o parere, de o atitudine; a sta neclintit. ◊ Expr. A ramane pe drumuri (sau de darvala)= a-si pierde mijloacele de existenta, a saraci. 2. Intranz. A fi, a se gasi sau a ajunge intr-un anumit loc sau intr-o anumita situatie; a se opri intr-o anumita atitudine, a se mentine sub un anumit aspect. ◊ Expr. A ramane numai cu... = a nu mai avea decat... A ramane pe ganduri = a medita, a reflecta. A ramane de minciuna = a se dovedi mincinos. A ramane balta = a fi intrerupt, neterminat, nerezolvat. A ramane pe mana cuiva = a ajunge, a fi la cheremul cuiva. A ramane de rusine = a se face de ras. A ramane ars (sau oparit, fript), se spune cand cineva pierde cu totul puterea de a se stapani in fata unei situatii. A ramane bun platit, se zice cand nu se mai poate reveni asupra unei plati considerate de una dintre parti ca insuficienta sau gresit calculata. A ramane grea = a fi insarcinata. A ramas inteles sau ramanem intelesi, se spune ca incheiere a unei discutii, dupa ce sa ajuns la un acord. (Pop.) A ramane (tot) pe a (cuiva) = a se hotari un lucru dupa vointa cuiva, renuntandu-se la punctele de vedere ale celorlalti. (Rar) A-i ramane cuiva pe brate = a ajunge in sarcina cuiva. Cum ramane (cu)...? = ce se intampla (cu)...? ce hotarare luam in privinta...? 3. Intranz. A continua sa existe, a pastra aceeasi stare, a dainui, a nu se schimba. ◊ Expr. A ramane cu zile = a continua sa traiasca, a scapa cu viata, a fi lasat in viata. ♦ A se pastra, a se mentine in constiinta oamenilor prin valoarea pe care o reprezinta. ♦ A supravietui. ♦ A se afla, a ajunge, a trece in posesiunea cuiva. 4. Intranz. A se mentine ca un rest dupa consumarea partii cu care forma un tot; a prisosi. ◊ Expr. Mult a fost, putin a ramas, se spune, ca incurajare, cand dintr-un lucru greu s-a efectuat cea mai mare parte. A nu-i (mai) ramane cuiva decat sa... = a nu se gasi pentru cineva alta solutie decat sa... A ramane pentru alta data = a se amana pentru o data ulterioara. Nu mai ramane (nici o) indoiala = exista siguranta ca... Nu (mai) ramane vorba sau mai ramane vorba ? = e sigur, nu mai e de discutat. 5.Tranz. (Reg.; in legatura cu o actiune de intrecere, de concurenta etc.) A lasa pe cineva in urma; a-l intrece, a-l bate, a-l invinge. [Perf. s. ramasei, part. ramas. – Var.: ramanea vb. II] – Lat. remanere.

LEGIUNE, legiuni, s. f. 1. Mare unitate militara romana; p. gener. denumire data unor formatii militare sau paramilitare din diferite epoci. ◊ Legiune straina = (in Franta si in Spania) formatie militara, compusa in cea mai mare parte din mercenari, cu garnizoana in colonii. 2. Fig. Multime; ceata, gloata. [Pr.: -gi-u-. – Var.: (inv.) legioana s. f.] – Din fr. legion, lat. legio, -onis.

MEZODERM, mezoderme, s. n. Foita mijlocie a embrionului, situata intre ectoderm si endoderm, formata in cea mai mare parte din mezenchim. – Din fr. mesoderme.

MICASIST, micasisturi, s. n. Roca sistoasa alcatuita in cea mai mare parte din straturi paralele de mica¹ si de cuart. – Din fr. micaschiste.

MOFETA, mofete, s. f. Produs gazos, constituit in cea mai mare parte din bioxid de carbon, degajat prin crapaturile scoartei terestre in fazele finale ale activitatii vulcanice. – Din it. mofeta, fr. mofette.

NEOCORTEX, neocortexuri, s. n. (Anat.) Portiune din creier care filogenetic este cea mai recenta si constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-cortex, engl. neocortex.

TECTITA s. f. Meteorit sticlos, format in cea mai mare parte din bioxid de siliciu. – Din fr. tectite.

REST, resturi, s. n. 1. Ceea ce ramane dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumata, indepartata, luata, scoasa; ramasita. 2. Tot ceea ce nu face parte din randul lucrurilor mentionate anterior. 3. Suma de bani care se inapoiaza celui care face o plata cu monede ori cu bancnote reprezentand o suma mai mare decat cea cuvenita. 4. (Mat.) Numar care reprezinta rezultatul unei scaderi; diferenta. ♦ Parte care ramane nedivizata la o impartire si care, adaugata produsului dintre impartitor si cat, ne da deimpartitul. – Din ngr. resto, fr. reste. Cf. it. resto, germ. Rest.

REFACUT, -A, refacuti, -te, adj. (Despre industrie, agricultura, economie etc.; p. ext. despre regiuni, tari etc.) Readus in starea buna de mai inainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casa etc.) Executat din nou (sau in cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) insanatosit, intremat, intarit. – V. reface.

RAMASITA, ramasite, s. f. 1. Ceea ce a ramas dintr-un tot sau dintr-o cantitate oarecare, dupa ce a disparut sau a fost utilizata cea mai mare parte; rest. ◊ Ramasitele pamantesti (sau trupesti) = corpul neinsufletit al unui om; cadavru. 2. Ceea ce a ramas neexecutat, neimplinit dintr-o datorie, dintr-o obligatie. 3. (Inv.) Ceea ce prisoseste. 4. Ceea ce lipseste pana la cantitatea sau limita prevazuta. 5. (Inv.) Rezultatul unei scaderi; rest. – Ramas + suf. -ita.

DIATOMIT s. n. Roca sedimentara silicioasa formata in cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite.

SANIDINIT s. n. Roca magmatica formata in cea mai mare parte din sanidin si care contine minerale rare. – Din fr. sanidinite.

SANSCRIT, -A, sanscriti, -te, adj. (in sintagma) Limba sanscrita (si substantivat, f.) = veche limba indo-europeana din India, in care este scrisa cea mai mare parte din literatura clasica indiana. ♦ Care apartine limbii sanscrite, privitor la limba sanscrita. ♦ Care este scris in limba sanscrita. – Din fr. sanscrit.

GLONT gloante n. Proiectil mic pentru armele de foc manuale. ◊ ~ exploziv glont care explodeaza cand loveste tinta. ~ trasor glont fosforescent, vizibil pe o mare parte a traiectoriei lui. [Var. glonte] /cf. ung. galacs

A OCUPA ocup tranz. 1) A lua in stapanire cu forta armata; a cuceri. 2) A folosi temporar. ~ un loc in vagon. 3) A cuprinde incluzandu-se ca parte integranta (a intregului). Viile ocupa cea mai mare parte din teritoriul cultivat. 4) A detine in mod legal (intr-o ierarhie). ~ un post. 5) inv. A urmari in permanenta si complet; a obseda; a stapani; a preocupa. /<lat. occupare, fr. occuper

ALBUMINOID, -A adj. De felul albuminei. // s.m.pl. Proteine complexe, care constituie o mare parte a materiei vii. [Pron. -no-id. / < fr. albuminoide].

DEPOPULA vb. I. tr. A distruge, a nimici o mare parte din populatia unei tari, a unui teritoriu etc. [Var. despopula vb. I. / < de + popula, cf. it. depopolare].

MAJORITATE s.f. Cea mai mare parte sau cel mai mare numar dintr-o colectivitate. ◊ Majoritate absoluta = majoritate care intruneste un numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unul din totalul voturilor; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de alt candidat; majoritate civila = majorat. [Var. maioritate s.f. / cf. fr. majorite, engl. majority, lat. maioritas, germ. Majoritat].

PARENTAL, -A adj. 1. Referitor la parinti, mostenit de la parinti; ereditar. 2. (Geol.) Material parental = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului. [< it. parentale, lat. parental].

QUAKER cuv. engl. (Pr.: cueicar) Adept al unei secte protestante, pacifiste si austere din Anglia, ai carei membri, persecutati din cauza refuzului serviciului militar, au emigrat in mare parte in America, incepand cu secolul al XVIII-lea.

ROBURIT s.n. Substanta exploziva folosita in mine, compusa in cea mai mare parte din silitra. [< fr. roburite].

blago-. Element sl. care intra in compunerea unui anumit numar de cuvinte, in care reda sensul gr. εὑ-. Cea mai mare parte a termenilor astfel compusi sint inv.; singurul de circulatie relativ generala este ultimul: blagocestie, s. f. (mila), din sl. blagocistije; blagocestiv, adj. (milos), din sl. blagocistivi; blagocin, s. m. (Mold., inv., arhiereu), din rus. blagocinnyi; blagodarenie, s. f. (multumire), din sl. blagodarenije; blagodari, baglodori, vb. (a multumi), din sl. blagodariti; var. moderna blogodori, blodogori (a bombani); cf. Seineanu, Semasiol., 118; blagorodnic, adj. (nobil), din sl. blagorodiniku; blagorodni(ci)e, s. f. (noblete); blagoslovi, vb. (a binecuvinta), din sl. blagosloviti; der. blagosloveala, blagoslovenie, s. f. (binecuvintare); blagoslovitor, adj. (care blagosloveste).

LIDITA s.f. 1. Roca silicioasa de culoare inchisa, constituita in mare parte din radiolare. 2. Exploziv pe baza de acid picric; melinita. [< fr. lyddite, cf. Lydd – oras in Anglia].

budai (-aie), s. n. – 1. Butoi, vas din doage. – 2. Sant, canal de scurgere din lemn. – Var. budii(e), budau, budiu, budae, buda(s)ca, budalau, budereu. Mag. bodony „butoi” (Cihac, II, 485; DAR). – Der. budalau, s. n. (linguroi de lemn cu care se bate untul); budihace (var. budiheci, budihala, buduhala, buduhaie, buduhoi, etc.), s. m. (sperietoare, monstru); buduroi, s. m. (butoias, burduf). Rom. budalau, a ajuns in mag. (dialectal) in forma bodolo (Tamas, Magyar Nyelvor, XXIX, 182). Cea mai mare parte a acestor der. au fost considerate creatii expresive (cf. Iordan, BF, VII, 277).

NEOCORTEX s.n. (Anat.) Portiune din creier care constituie la om cea mai mare parte a scoartei cerebrale. [< fr. neo-cortex, cf. gr. neos – nou, lat. cortex – scoarta].

PRECONCENTRARE s.f. Operatie mecanica de izolare a substantelor minerale sarace de o mare parte din steril pentru a se obtine un material imbunatatit. [< pre- + concentrare].

chiti (-tesc, -it), vb. – 1. A lansa, a arunca, a a trage cu arma. – 2. A tinti. – 3. A arunca o privire. – 4. A nota, a observa. Sb. hitat, hititi „a trage, a s******”, contaminat si in mare parte confundat cu cuvintul anterior (Puscariu, RF, I (1928), p. 271; DAR). – Der. chitaci, s. m. (ochitor; care tinteste bine), prost explicat de Lowe 9 pe baza bg. skitac „vagabond”; chitas, s. m. (ochitor); chiteala, s. f. (ochire, tintire).

SMIRGHEL s.n. Roca metamorfica formata in cea mai mare parte dintr-o masa de granule fine de corindon. ♦ (Tehn.) Material abraziv facut din praful obtinut din roca descrisa mai sus; emeri. [Pl. -le, -luri. / < germ. Schmirgel].

BILON I. s. m. 1. aliaj monetar in compozitia caruia intra in cea mai mare parte sau exclusiv metale comune. 2. moneda divizionara, cu valoare intrinseca, inferioara valorii sale nominale. II. s. n. ridicatura de pamant de-a lungul unui rand de plante cultivate. (< fr. billon)

DEPOPULA vb. tr. a distruge o mare parte din populatia de plante, animale sau oameni dintr-un teritoriu. (< lat. depopulare)

HIDROMORF, -A adj. 1. (despre soluri) ale carui carac-tere se datoresc in mare parte prezentei temporare sau permanente a apei. 2. (despre organe vegetale) adaptat la viata subacvatica. (< fr. hydromorphe)

PARENTAL², -A adj. 1. referitor la parinti, mostenit de la parinti; ereditar. ♦ (psihan.) complex ~ = complex format in copilarie, in cadrul relatiilor copilului cu parintii. 2. material ~ = strat rezidual sau transportat de roci dezagregate, care constituie cea mai mare parte a solului. (< fr., lat. parental)

gura (guri), s. f. – 1. Cavitate din partea anterioara si inferioara a capului omului si animalelor. – 2. Imbucatura, inghititura. – 3. Deschizatura prin care (se) intra sau (se) iese (ceva). – 4. Strimtoare, chei, pas. – 5. Gaura, orificiu. – 6. Git, gitlej. – 7. Deschizatura, ochi. – 8. Margine, mal, vad. – 9. Decolteu, rascroiala. – 10. Parte a unui riu, fluviu pe care acesta isi varsa apele. – 11. La razboiul de tesut, parte de inceput a pinzei. – 12. Lama, tais, buza. – 13. Ansamblul fringhiilor care asigura echilibrul zmeului. – 14. Organ al vorbirii. – 15. Strigat, tipat. – 16. Cearta, harta. – 17. Vorba, cuvint, declaratie. – 18. Buza. – 19. Organ prin care se alimenteaza. – 20. Persoana care trebuie intretinuta. – Mr., megl. gura, istr. gurę. Lat. gūla (Puscariu 745; Candrea-Dens., 772; REW 3910; DAR), cf. it., prov., cat., sp. gola (mil. gora), fr. gueule. Cea mai mare parte a sensurilor sale coincid cu cele ale lui bucca, si sint proprii limbilor romanice. Cf. lat. med. gula Augusti „initium mensis Augusti”, pe care Breal, Mel. Soc. Ling., XI (1900), 360 il interpreteaza drept „vigilia Augusti”, desi este vorba fara indoiala de sensul lui gula „intrare”. Der. gurita, s. f. (dim. al lui gura; sarutare); guraliv (var. guraliu), adj. (vorbaret), cu suf. -liu si cu schimbare de suf. ca in sglobiu, betiv, grijuliu, etc. (dupa Puscariu, Dacor., VII, 468 si DAR, de la gura incrucisat cu bg. govorliv, opinie adoptata de Graur, BL, III, 107, care adauga, pentru a-l explica pe a din rom., alta incrucisare cu bg. malcaliv „taciturn”); guri, vb. (a incepe tesatura, invirtind urzeala sulului de la razboi); guritor (var. gurar), s. m. (betisor cu care se fixeaza urzeala pe sul); gurar, s. m. (muncitor care pazeste intrarea unei mine); gurar, s. n. (afta, spuzeala la coltul gurii); gures, adj. (vorbaret, palavragiu); guresie, s. f. (vorbarie); guran, s. m. (salau, Lucioperca sandra); gurilatel, adj. (Bucov., cu gura mare); gura-casca, s. m. (prost, nataflet). – Din rom. provine bg. gura „gura-leului, planta ornamentala”, in rom. gura-leului (Capidan, Raporturile, 219).

imbi (-be), num. – Amindoi. – Mr. imbi. Lat. ambi, f. ambae (DAR; Candrea-Dens., 822; REW 411). Inlocuit in mare parte de dubletul neol. ambii. Cf. imbina.

iscali (iscalesc, iscalit), vb. – A semna, a-si pune numele, semnatura. Origine incerta. Dupa Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridica azu iskalu „eu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). Dupa Cihac, II, 149 (cf. Seineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a pata”, cf. bg. iskaljam „a murdari”, datorita faptului ca cea mai mare parte a iscaliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneala. Ambele explicatii par posibile. – Der. iscalitura, s. f. (semnatura), din part. iscalit (sec. XVII); iscalitor, adj. (semnatar), inv.

pacurar (pacurari), s. m. 1. Cioban. – 2. Ciocirlie. – Mr. picurar, picular, megl. picurar, istr. pecuror. Lat. pecorarius (Densusianu, Hlr., 159; Puscariu 1238; Candrea-Dens., 1301; REW 6326), cf. it. pecoraio, calabr. pecuraru, sicil. picuraru, gal. pegueiro, port. pegureiro. Datorita concurentei cu pacurar „muncitor care extrage petrolul”, a fost inlocuit in mare parte de cioban (Caracostea, Mitt. Wien, 106; Puscariu, Lr., 201); se pastreaza mai ales in Trans. – Cf. pacuina. Der. pacuraresc, adj. (ciobanesc); pacurareste, adv. (ciobaneste); pacurarita, s. f. (pastorita). – Din rom. provine mag. pakular (Candrea, Elemente, 400; Edelspacher 21).

peste (pesti), s. m. – 1. Vertebrat acvatic inferior, de obicei cu solzi, care respira prin branhii. – 2. Carne de peste (1.) – 3. Semn de zodiac. – 4. Codos, p******t. – Mr. peaste, pescu, megl. pęsti, istr. pest. Lat. piscem (Puscariu 1300; Candrea-Dens., 1367; REW 6532), cf. alb. pesk (Philippide, II, 651), it. pesce, prov. peis, cat. peix, sp. pez, port. peixe. Atit mr. si alb. cit si der. indica prezenta unui sing. *pescu, a carui absenta ar face inexplicabile cea mai mare parte a der. care urmeaza; se poate admite ca forma semnalata de noi ar fi avut numai o existenta teoretica, ca *hainuri in inhainurat. Der. pascoi, s. m. (pestele mascul); pestoaica, s. f. (femela pestelui; smechera, intretinuta); pestisoara, s. f. (planta acvatica, Salvinia natans); pescos, adj. (bogat in peste), care ar putea reprezenta direct si lat. piscosus; pescui, vb. (a prinde peste); pescuit, s. n. (actiunea de a pescui); pescuitor, adj. (care pescuieste); pescut, s. m. (pestisor); pescuina, s. f. (Bucov., iaz, helesteu), cu suf. din vizuina (dupa Tiktin, formatie culta, din lat. piscina incrucisat cu a pescui). – Cf. pescar.

ABBASIZI, dinastie de califi arabi (750-1258) de Bagdad. Intemeiata de Abū’l-Abbas, descendent din Abbas (unchiul lui Mohamed). A. au luat puterea in urma unei rascoale, detronind pe Omeiazi. In timpul A., arabii au atins cea mai mare putere, stapinind un vast terit. care cuprindea, in timpul maximei lor expansiuni, o fisie din S Frantei, cea mai mare parte din Pen. Iberica, N Africii, Orientul Mijlociu si Apropiat, pina la hotarele Indiei, iar stiinta, cultura si arta au cunoscut o mare inflorire. Cei mai cunoscuti califi din dinastia A. au fost: Mansur, Harun-al-Rasid si Mamun. In 945 au lipsiti de puterea laica de catre dinastia Buizilor. Dupa caderea califatului (1258), A. s-au mutat la Cairo, unde si-au pastrat situatia de conducatori religiosi pina la cucerirea Egiptului de catre turci (1517).

AMERICA CENTRALA: 1,2 mil. km²; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legatura istmica si insulara intre cele doua Americi. Legatura istmica se intinde pe 2.923 km lungime, intre 17º lat. N (istmul Tehuantepec) si 5º lat. N (G. Darien). Latimea variaza intre 70 km (istmul Panama) si 860 km (Pen. Yucatan). Relieful este in cea mai mare parte muntos, cu numerosi vulcani (majoritatea in activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific si M. Caraibilor se intind cimpii litorale inguste. Legatura insulara (Indiile de Vest) este formata din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari si Antilele Mici), care numara citeva mii de insule.

AMERICA, continent in emisfera vestica, cuprinsa intre Oc. Atlantic, Oc. Pacific si Oc. Inghetat; 42,2 mil. km²; c. 727 mil. loc. (1990); se incadreaza intre 83º40’ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) si 55º59’ lat. S (Capul Horn); c. 18 mii km lungime. A. este compusa din doua vaste mase continentale, A. de Nord si A. de Sud, unite prin A. Centrala istmica si insularasi separate prin can. Panama. Resurse naturale. Bogate zacaminte de petrol si gaze naturale (C. Mississippi, C. Golfului Mexic, California, Venezuela, Columbia, Argentina), carbuni superiori (Canada Centrala, M-tii Apalasi), min. de fier (bazinul Marilor Lacuri, Pen. Labrador, Pod. Braziliei, Chile si Cuba), mangan (Brazilia, Cuba), minereuri neferoase (M-tii Stincosi), bauxita (Guyana), cositor (Bolivia), aur (Alaska), salpetru (Chile). Clima. Datorita marii extensiuni latitudinale, pe terit. A. apar toate tipurile si subtipurile climatice. Astfel, estremitatile de N si de S (Canada, Ins. Tara de Foc si Arh. Falkland/Malvine) se situeaza in zona de clima arctica si subarctica, respectiv, antarctica si subantarctica. Temperaturile sint scazute (media lunii celei mai calde nu depaseste 10 ºC)iar precipitatiile sint reduse la zapezi. Zona de clima temperata ocupa cea mai mare parte din A. de Nord, iar in A. de Sud Patagonia septentrionala si Pampa argentiniana. Temperaturile medii sint ridicate vara (18-24 ºC) si mai coborite iarna (-3 si -6 ºC), iar precipitatiile sint variabile. Zona de clima tropicala si cea subtropicala este prezenta in partea meridionala a A. de N, in N A. Centrale, in Pod. Braziliei, in Pod. Gran Chaco si in N Pampei argentiene. Temperaturile medii sint ridicate (26-28 ºC vara si 10-15 ºC iarna), insa precipitatiile scad de la E (c. 1.000 mm) la V (c. 400 mm). Relieful inalt, dispus pe directia meridianelor, permite patrunderea maselor de aer arctic sau antarctic, care uneori aduc in unele dintre aceste regiuni (Florida, Pampa) geruri accentuate si precipitatii sub forma de zapada. Zona de clima subecuatoriala este proprie partii meridionale a A. Centrale, C. Orinocului si celei mai mari parti a Pod. Guayanelor si Braziliei. Ea se caracterizeaza prin existenta a doua anotimpuri: unul ploios (vara) si unul uscat (iarna), cu temperaturi anuale mari (22 si 24 ºC), amplitudinile medii mici si precipitatii abundente (peste 1000 mm). Zona de clima ecuatoriala ocupa C. Amazonului si portiuni din Pod. Guyanelor si Braziliei, unde temperaturile medii anuale au valori ridicate (22 si 25 ºC), amplitudinile anuale sint reduse, iar precipitatiile sint foarte abundente (peste 2000 mm), se produc zilnic si au doua maxime echinoctiale. Vestul c*******r si andin prezinta in functie de latitudine, altitudine si de pozitia pantelor, o serie de reg. climatice din ce in ce mai reci, de la Ecuator catre poli si de la nivelul marii catre virfurile muntilor. Pe podisurile interioare montane, clima este de nuanta continentala, iar in reg. montane inalte si in cele de latitudini mari clima este rece, existind si o glaciatie actuala. Hidrografia. Continentul american se caracterizeaza prin prezenta celui mai bogat fl. in apa de pe pamint (Amazon), precum si a a altor fl. mari: Mississippi, Mackenzie, Yukon, Saskatchewan, Sf. Laurentiu, Colorado, Rio Grande del Norte (in America de Nord), Magdalena, Orinoco, São Francisco, Parana (America de Sud). In A. se afla cel mai mare complex lacustru de pe Pamint (Marile Lacuri) si lacul de la alt. cea mai ridicata de pe glob (Titicaca), alaturi de care apar numeroase alte lacuri: Winnipeg, Athabaska, Sclavilor, Ursilor (in America de Nord), Poopo, Toro, San Martin (in America de Sud).

ANATOLIA, 1. Denumire in antic. a Asiei Mici, iar azi a partii asiatice a Turciei. 2. Podisul Anatoliei, pod. in mare parte vulcanic, situat in centrul Turciei asiatice, limitat de M-tii Pontici la N si Taurus si Antitaurus la S. Alt. medie: 1.200 m. Lacuri sarate (Tuz, Burdur).

ANTIOH, numele a 13 regi elenistici ai Siriei, din dinastia Seleucizilor. Mai importanti: 1. A. I Soter (281-261 i. Hr.), fiul lui Seleucos Nicator. A respins o invazie celtica in Asia Mica. 2. A. II Theos (261-246 i. Hr.) A purtat razboaie victorioase impotriva Egiptului elenistic. 3. A. III cel Mare (223-187 i. Hr.) A initiat o campanie victorioasa in Asia Centrala pina la Indus (212-205 i. Hr.; infrint la Magnesia (190 i. Hr.) de romani, care au cucerit o mare parte din regat.

ITALICA sau APENINICA, Peninsula ~ peninsula in S Europei, intre marile Tireniana, Ionica si Adriatica, marginita la N de C. Padului; 149 mii km². Strabatuta de la NV spre SE de M-tii Apenini. Clima mediteraneana. Formeaza o mare parte a terit. Italiei.

ARMENIA 1. Republica ~, stat in Europa in S Transcaucaziei; 29,9 mii km²; 3,28 mil. loc. (1989). Limba de stat: armeana. Cap.: Erevan. Orase pr.: Leninakan, Kirovakan, Ecimiadzin. Pop. Urbana: 68 la suta. Este impartita in 37 de raioane. Cuprinde NE Pod. Armeniei, culmi ale Caucazului Mic cu alt. max. 4.090 m (vf. Aragat) si depr. L. Sevan. Clima temperat continentala uscata, cu precipitatii de 400-500 mm/an. Pr. riu este Araks (care formeaza granita cu Turcia si Iran) cu afl. sau Razdan. Peste 100 de lacuri, cel mai mare fiind Sevan (1,4 mii km²), de origine tectonica, la 1.903 m alt. Peste 20 la suta din supr. tarii este ocupata de paduri de fag si stejar. Resurse de subsol (cu rezerve restrinse): molibden, cupru, plumb, zinc. Ind. A. produce energie electrica (14,5 miliarde KWh, 1986), masini unelte si strunguri, echipament energetic, produse electrotehnice si electronice, aluminiu, concentrate de cupru si molibden, mat. de constr. si ciment, cauciuc sintetic, mase plastice, acid sulfuric, fire si fibre chimice, tesaturi de lina si matase, incaltaminte, conserve, vin si coniac. Terenurile arabile care ocupa c. 16 la suta sint cultivate cu griu, plante tehnice (sfecla de zahar, tutun) si legume. In valea riului Araks se cultiva bumbac si orez. Mari supr. de livezi si vii (240 mii t. struguri, 1986). Este dezvoltata cresterea animalelor pentru carne si lapte: bovine (0,9 mil. capete, 1987), ovine si caprine (1,9 mil. capete, 1987). C. f.: 870 km. Cai rutiere: 7,6 mil. km. Gazoducte dinspre Azerbaidjan si Gruzia. Turism in M-tii Caucaz si statiuni climaterice. Exporta: concentrate neferoase, produse electrotehnice, chimice, bunuri industriale de consum, produse textile si alim. (vin, coniac, conserve de fructe, tigarete) si importa materii prime si semifabricate, mijloace de transport, combustibili s.a. Istoric. Pe terit. A., locuit din timpuri stravechi, s-au stabilit armenii (mieln. 1 i. Hr.), unul dintre cele mai vechi popoare din Asia Anterioara. In conditiile disparitiei puternicului stat sclavagist Urartu (sec. 9-6 i. Hr.) s-au pus bazele Regatului armean, care la scurta vreme a cazut in stapinirea Ahemenizilor (sec. 6-3 i. Hr.), si apoi, a Seleucizilor (sec. 3-2 i. Hr.), sub forma a doua satrapii: A. Maior in est si A. Minor in vest. Dupa infringerea Seleucizilor de catre romani (190 i. Hr.), Artase (Artaxias I) proclama independenta A. Maior, isi ia titlul de rege si fondeaza o dinastie, in timpul careia Regatul armean a atins apogeul puterii si expansiunii terit., mai ales sub domnia regelui Tigran al II-lea cel Mare (95-55 i. Hr.). Incepind din sec. 1 i. Hr., A. a fost obiectul unei acerbe rivalitati intre Roma si Regatul partilor. In sec 3-4, relatiile feudale devin predominante. In 301 s-a adoptat crestinismul, A. fiind primul stat in care acesta a fost declarat religie oficiala. Pe fondul unor grave crize social-politice, in 387, A. a fost inpartita intre Persia Sasanida si Roma; pe o mare parte a terit. A. s-a exercitat autoritatea Persiei. In sec. 7-15, pe terit. A. a avut loc invazia arabilor, bizantinilor, selgiucizilor si mongolo-tatarilor. In sec. 11-18, A. a devenit obiectul tendintelor expansioniste ale Imp. Otoman si Persiei (in 1639, A. este definitiv impartita: V tarii a fost incorporat Imp. Otoman, iar E – Persiei). In urma razboiului ruso-persan (1826-1828), A. rasariteana a fost anexata la Rusia. In a doua jumatate a sec. 19 s-a intensificat lupta impotriva Imp. Otoman care a practicat fata de populatia armeana o politica de exterminare in masa (1895-1896; 1915-1916), insotita de un mare exod al unei mari parti a armenilor. In imprejurarile evenimentelor revolutionare din Rusia (1917), puterea a fost preluata de dasnaci (membrii ai partidului armean Dasnaktutiun), A. fiind ocupata, in acelasi timp, de trupele anglo-turce. La 29 nov. 1920 s-a constituit R.S.S. Armeana: din 12 mart. 1922, in componenta Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene; la 5 dec. 1936, A. a intrat in cadrul U.R.S.S., ca republica unionala. Pe fondul tensiunilor interetnice, autoritatile guvernamentale armene revendica instituirea suveranitatii de stat asupra reg. Nagorno-Karabah (creata in 1923 si aflata in componeneta Azerbaidjanului), cu populatie majoritar armeana. La 7 dec. 1988, in A. s-a produs un devastator cutremur de pamint, soldat cu mari distrugeri de valori materiale si zeci de mii de pierderi de vieti omenesti. La 23 sept. 1991, Parlamentul A. in urma unui referendum a adoptat Declaratia privind independenta A. 2. Pod. Armeniei, podis in Turcia, Iran si Armenia, limitat la N de Caucazul Mic si la S de M-tii Taurus Armean, acoperit de roci vulcanice. Alt. med.: 1.650 m. De aici izv. riurile Kura, Araks, Tigru si Eufrat. Din 1988, cind s-a declansat conflictul, mii de oameni si-au pierdut viata in luptele dintre A. si Azerbaidjan pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah (care si-a declarat independenta in 1991), zona locuita preponderent de armeni, dar aflata pe teritoriul Azerbaidjanului. In 1992, o comisie internationala a fost insarcinata cu gasirea unor cai de rezolvare a conflictului, in timp ce luptele continua si fac noi victime.

ORGANIZATIA NATIUNILOR UNITE (O.N.U.; in engl.: United Nations Organization – U.N. sau U.N.O.), organizatie internationala guvernamentala cu sediul in United Nations Plaza din New York (S.U.A.), fondata, prin semnarea la 26 iun. 1945, a Cartei de la San Francisco de catre 50 de state (intrata in vigoare la 24 oct. 1945). Constituie o organizatie cu vocatie universala, creata in scopul mentinerii pacii si securitatii internationale prin luarea de masuri colective impotriva actelor de agresiune, dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni, promovarea cooperarii internationale in domeniul economic, social, cultural si umanitar. La 12 iun. 1941 este parafata la Londra „Declaratia interaliata” in care semnatarii se angajau „sa conlucreze cu celelalte natiuni libere, atit in timp de razboi, cit si in timp de pace”. A fost primul dintr-o serie de documente care au marcat procesul de formare a O.N.U. La 14 aug. 1941, presedintele S.U.A. Franklin D. Roosevelt si primul-ministru britanic Winston Churchill au cazut de acord asupra unor principii care urmau sa favorizeze colaborarea internationala in scopul mentinerii pacii si securitatii. Documentul semnat la bordul navei „Prince of Walles”, este de atunci cunoscut sub denumirea de Carta Atlanticului. Numele organizatiei a fost folosit prima data, la sugestia presedintelui F.D. Roosevelt, in „Declaratia Natiunilor Unite”, semnata, la Washington, la 1 ian. 1942, de catre reprezentantii a 26 de state care luptau contra Axei si care si-au proclamat sprijinul pentru Carta Atlanticului. Intr-o declaratie semnata la Conferinta de la Moscova, la 30 oct. 1943, guvernele U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei au preconizat crearea unei organizatii internationale, obiectiv reafirmat de conducatorii Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S. la Conferinta de la Teheran (1 dec. 1943). Primul proiect al O.N.U. a fost elaborat in cursul unei conferinte tinute la hotelul „Dumbarton Oaks” din Washington, In cursul unor serii de reuniuni (21 aug.-7 oct. 1944) cind, reprezentatii U.R.S.S., Marii Britanii, Statelor Unite si Chinei s-au pus de acord asupra scopurilor, structurii si functionarii acestei organizatii mondiale. La 11 febr. 1945, dupa reuniunea de la Ialta, Roosevelt, Churchill si Stalin si-au declarat vointa de a pune bazele unei „organizatii generale internationale pentru salvgardarea pacii si securitatii”. La 25 apr. 1945 reprezentantii a 50 de state s-au reunit la San Francisco in Conferinta Natiunilor Unite asupra Organizatiei internationale. Ei au elaborat cele 111 articole ale Cartei care a fost adoptata in unanimitate. Aceasta defineste scopurile si principiile Organizatiei, structura, organele principale si functiile acestora. A doua zi ei au semnat-o in auditoriul Teatrului Herbst din incinta Monumentului Vechilor Combatanti. A intrat in vigoare dupa ce a fost ratificata de cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate si a majoritatii celorlalti semnatari (24 oct. 1945, nasterea O.N.U.). Prima Adunare Generala, unde sUnt reprezentate toate statele membre, se deschide la Central Hall din Westminter (10 ian. 1946). Consiliul de Securitate reunit pentru prima oara la Londra (17 ian. 1946) adopta regulamentul sau de ordine interioara. Adunarea Generala adopta (24 ian. 1946) prima sa rezolutie consacrata in principal utilizarii pasnice a energiei atomice si eliminarii armelor atomice si a celorlalte arme de distrugere in masa. La 1 febr. 1946 Trygve Lie (Norvegia) devine primul secretar general al O.N.U., iar pe 24 oct. 1947 Adunarea Generala proclama oficial aceasta zi drept „Ziua Natiunilor Unite”. La 24 oct. 1949 se pune piatra de temelie a actualului sediu al O.N.U. din New York. In istoria sa de aproape sase decenii, din care cea mai mare parte s-a desfasurat in conditii nefavorabile determinate de confruntarea din anii razboiului rece, O.N.U. a reusit in mare masura sa raspunda sperantelor pe care omenirea le pusese in Organizatie. Activitatea sa a cuprins domenii diverse, de la aplanarea conflictelor, interdictia armelor de distrugere in masa si neproliferarea armelor atomice la decolonizare, codificarea dreptului international, mediul, drepturile omului etc. Astfel, in iun. 1948 este stabilit in Palestina organismul Natiunilor Unite insarcinat cu supravegherea armistitiului, prima misiune de observare a Natiunilor Unite, iar emisarul O.N.U. Ralph Bunche obtine incetarea focului intre noul stat creat, Israel, si tarile arabe (7 ian. 1949). Adunarea Generala adopta Declaratia universala a omului (10 dec. 1948). In absenta reprezentantului Uniunii Sovietice, Consiliul de Securitate decide sa intervina de partea Coreii de Sud si sa respinga invazia Nordului. O conventie de armistitiu in Coreea este semnata (27 iul. 1953) de catre Comandamentul O.N.U. si Comandamentul China-Coreea de Nord. In 1954, Inaltul Comisariat O.N.U. pentru refugiati primeste primul dintre cele doua Premii Nobel pentru Pace pentru interventiile sale in favoarea refugiatilor europeni. Adunarea Generala isi tine prima sa sesiune extraordinara de urgenta (1 nov. 1956) pentru a face fata crizei Canalului Suez si creeaza (5 nov.) prima forta de mentinere a pacii a O.N.U. – Forta de Urgenta a Natiunilor Unite (F.U.N.U.). In sept. 1960, 17 noi state independente (dintre care 16 africane) intra in O.N.U. (cea mai numeroasa primire a unor noi state membre). La 18 sept. 1961 secretarul general Dag Hammarskjold moare intr-un accident de avion in Congo, in cursul unei misiuni O.N.U. Consiliul de Securitate adopta un embargou voluntar asupra armamemtelor impotriva Africii de Sud (7 aug. 1963), iar mai apoi (5 mart. 1964) aproba trimiterea unei forte de mentinere a pacii in Cipru. Adunarea Generala retrage (27 oct. 1966) Africii de Sud mandatul prin care administra Africa de Sud-Vest (azi Namibia), iar la 16 dec. 1966 sunt impuse sanctiuni obligatorii impotriva Rhodesiei (azi Zimbabwe) de catre Consiliul de Securitate. Dupa „Razboiul de 6 zile”, Consiliul de Securitate adopta, la 22 nov. 1967, Rezolutia 242, baza viitoarelor negocieri care vizeaza instaurarea pacii in Orientul Mijlociu. Adunarea Generala aproba Tratatul de nonproliferare a armelor nucleare si cere statelor membre sa-l ratifice (12 iun. 1968). La 4 ian. 1969 intra in vigoare Conventia internationala asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare rasiala. Adunarea Generala admite (25 oct. 1971) R.P. Chineza in O.N.U. In iun. 1972 are loc la Stockholm prima Conferinta a Natiunilor Unite pentru Mediu care creeaza Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (P.N.U.E.), cu sediul la Nairobi (Kenya). La 13 nov. 1974 Adunarea Generala recunoaste Organizatie pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) ca „singurul reprezentant legitim al poporului palestinian”. „Anul international al femeii”, marcat de prima conferinta O.N.U. asupra drepturilor femeilor, organizata la Ciudad de Mexico (iun.-iul. 1975) este urmat de adoptarea de catre Adunarea Generala la 18 dec. 1979 a Conventiei asupra eliminarii oricaror forme de discriminare a femeilor, definind drepturile femeilor in domeniul politic, economic, social, cultural si civil. Consiliul de Securitate adopta un embargou obligatoriu asupra armamentelor impotriva Africii de Sud (4 nov. 1977), iar Adunarea Generala convoaca prima sa sesiune extraordinara consacrata dezarmarii (mai-iun. 1978). Trei ani dupa declararea ultimului caz cunoscut, la 8 mai 1980, Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) proclama oficial eradicarea variolei. La 25 nov. 1981 Adunarea Generala adopta Declaratia asupra eliminarii oricaror forme de intoleranta si discriminare pe baza religioasa. La 10 dec. 1982 este semnata Conventia Natiunilor Unite asupra dreptului marii de catre 177 state si doua entitati (cel mai mare numar de semnaturi puse pe un tratat in ziua votarii). In dec. 1984 secretarul general Javier Perez de Cuellar creeaza Biroul de operatii de urgenta in Africa pentru coordonarea ajutoarelor organizate pentru combaterea foametei. Tot acum (10 dec. 1984) Adunarea Generala adopta Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. In iun. 1985, la Nairobi, are loc Conferinta de incheiere a Deceniului Natiunilor Unite pentru femei, care reuneste mii de participanti. In sept. 1987 eforturile desfasurate de P.N.U.E. sunt incununate de semnarea Tratatului asupra protectiei paturii de ozon, cunoscut sub numele de Protocolul de la Montreal, primul acord mondial de protectie a mediului. In 1988 Operatiunile O.N.U. de Mentinere a Pacii primesc Premiul Nobel pentru Pace (in acel moment erau in desfasurare un numar de 7). In apr. 1989, Grupul de Asistenta O.N.U. pentru perioada de tranzitie (G.A.N.U.P.T.) este trimis in Namibia pentru a supraveghea retragerea trupelor Africii de Sud si pentru a furniza asistenta in vederea alegerilor care au avut loc in nov. 1989 (Namibia devine independenta la 21 mart. 1990). La 31 mai 1991 este negociata o incetare a focului in Angola (unde razboiul civil se desfasura de 16 ani) supravegheata apoi de Misiunea de verificare a Natiunilor Unite in Angola (U.N.A.V.E.M II). Guvernul din El Salvador si Frontul de Eliberare Nationala (F.E.N.) semneaza (31 dec. 1991), prin intermediul bunelor oficii ale secretarului general al O.N.U., un acord de incetare a focului si un tratat de pace, dupa 12 ani de razboi. Consiliul de Securitate tine prima reuniune din istoria sa (31 ian. 1992), la nivelul sefilor de stat si de guvern. In iun. 1992 are loc la Rio de Janeiro (Brazilia) Conferinta Natiunilor Unite asupra mediului, cu participarea a 104 sefi de stat si guvern si alti conducatori (Conferinta, cea mai mare din istorie, adopta „Actiunea 21” – plan de actiune pentru dezvoltarea durabila). Secretarul general Boutros Boutros Ghali publica „Agenda pentru pace” (17 iun. 1992), plan de diplomatie preventiva, de restabilire si mentinere a pacii. La 27 apr. 1993 este declarata independenta Eritreii, in urma unui referendum verificat de O.N.U. cu participarea a 99,5 la suta din electoratul inscris (Eritrea a fost pe urma admisa ca membru al O.N.U. si al Organizatiei Unitatii Africane, azi Uniunea Africana). In mai 1993 alegerile din Cambodgea, supervizata de O.N.U., au drept consecinta elaborarea unei noi Constitutii si instalarea unui guvern democratic, marcind incheierea conflictului ce dura de 15 ani. Are loc la Viena (iun. 1993) Conferinta Mondiala asupra drepturilor omului in timpul Anului International al populatiilor autohtone (1993). La 6 mai 1994 secretarul general publica „Agenda pentru dezvoltare”, plan de actiune al carui scop este de a ameliora conditia umana. Au loc alegeri in Africa de Sud (26-29 apr. 1994) sub supravegherea a 2.527 observatori ai Misiunii de Observare a Natiunilor Unite in Africa de Sud (M.O.N.U.A.S.), care marcheaza sfarsitul regimului de apartheid. Consiliul de Securitate ridica embargoul asupra armelor si altor restrictii impuse Africii de Sud (25 mai), iar la 23 iun. 1994 Africa de Sud isi reia locul in Adunarea Generala, dupa 24 ani de absenta. La 13 sept. 1994 Conferinta Internationala a O.N.U. asupra populatiei si dezvoltarii, reunita la Cairo, adopta un Program de actiune. In oct. 1994 au loc in Mozambic primele alegeri multipartite (27-29 oct.) supravegheate de peste 2.300 observatori internationali. In acelasi an, este adoptat un program de activitate, insotit de manifestari care marcheaza a 50-a aniversare a O.N.U., cu tema „Noi, popoarele Natiunilor Unite... aliate pentru o lume mai buna”. Se reuneste la Copenhaga (mart. 1995) Conferinta mondiala pentru dezvoltare sociala, una dintre cele mai importante reuniuni a conducatorilor politici, pentru a reinnnoi angajamentul de a combate saracia, somajul si excluderea sociala. La 26 iun. 1995 are loc la San Francisco (California) o conferinta de celebrare a celei de a-50-a aniversari de la semnarea Cartei Natiunilor Unite, urmata la 22-24 oct. 1995 de o reuniune speciala cu participarea sefilor de stat si guvern, la sediul O.N.U. din New York. La 10 sept. 1996 Adunarea Generala adopta Tratatul pentru interzicerea completa a experientelor nucleare (Acest tratat, a carui adoptare semnifica o cotitura in istoria eforturilor in materie de dezarmare si de neproliferare, este deschis semnarii la 24 sept.). La 17 dec. 1996 Adunarea Generala alege pentru prima data un reprezentant al tarilor din Africa neagra (Kofi Annan, Ghana), pentru un mandat (1 ian. 1997-31 dec. 2001), reconfirmat la 29 ian. 2001. O.N.U. are 191 de membri (2003), printre care si Romania (din 14 dec. 1955). Cea de-a XXII-a sesiune a Adunarii Generale a ales drept presedinte pe ministrul de Externe al Romaniei, Corneliu Manescu (era pentru prima data in istoria de pana atunci a organizatiei cand un reprezentant al tarilor socialiste era ales in aceasta demnitate). Nu face parte din O.N.U. un singur stat suveran, Vaticanul (care are totusi statutul de observator permanent). In anul 2002 au fost admisi ca membri Elvetia (in urma succesului referendumului din 3 mart. 2002) si Timorul de Est (al 46-lea stat independent al Asiei). Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (O.L.P.) are statutul de observator special. Principalele organe ale O.N.U. sunt: Adunarea Generala, Consiliul de Securitate, Consiliul Economic si Social, Consiliul de Tutela, Curtea Internationala de Justitie, Secretariatul. 1. Adunarea Generala este organul reprezentativ al O.N.U. alcatuit din reprezentantii tuturor tarilor membre (maximum 5 din fiecare tara), investit cu dreptul de a discuta orice problema de competenta organizatiei. Rezolutiile sale au caracter de recomandare pentru statele membre, precum si pentru celelalte organe sau institutii din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite. Se intruneste in sesiuni ordinare anuale, dar si in sesiuni extraordinare sau de urgenta, atunci cand este necesar. Acestea din urma sunt convocate de catre Secretarul General, la cererea Consiliului de Securitate sau a majoritatii membrilor organizatiei. Ia hotarari cu majoritatea simpla a membrilor prezenti si votanti sau pentru problemele mai importante (admiterea de noi membri, recomandarile pentru mentinerea pacii etc.) si cu majoritate de doua treimi in fiecare sedinta plenara sau in Comisii. Adunarea Generala isi stabileste propriile reguli de procedura si isi alege un presedinte la fiecare sesiune. II. Consiliul de Securitate este principalul organ in domeniul mentinerii pacii si securitatii internationale. Cuprinde 15 membri, dintre care 5 permanenti (R.P. China, Franta, Marea Britanie, S.U.A. si Federatia Rusa, care ocupa locul fostei U.R.S.S.), ce pot exercita dreptul de veto, si 10 nepermanenti, alesi de Adunarea Generala (cate 5 in fiecare an), de regula pentru un mandat de doi ani (in 1962, pentru un an, 1976-1977, 1991-1992 si 2004-2005. Romania a fost membru al Consiliului de Securitate), pe baza principiului repartitiei geografice echitabile. Fiecare membru dispune de un vot. Pentru a se adopta deciziile este suficient un vot favorabil a 9 membri (inclusiv unanimitatea membrilor permanenti). Rezolutiile sale au un caracter obligatoriu. Poate fi convocat la cererea Secretarului general al O.N.U. sau a oricarui stat membru si la lucrarile sale poate participa, fara drept de vot, orice membru al organizatiei. III. Consiliul Economic si Social (C.E.S. sau E.C.O.S.O.C.) promoveaza cooperarea internationala in domeniile economic si social. Este alcatuit din 54 de membri, alesi de Adunarea Generala pentru un mandat de 3 ani, pe baza principiului repartitiei geografice echitabile (18 sunt alesi in fiecare an). Rezolutiile sale au caracter de recomandari. Se intruneste anual, principala sa functie fiind de a stabili directiile de actiune si de a coordona agentiile speciale ale O.N.U. Are comisii regionale si pe domenii de activitate. Pentru prima data Romania a fost aleasa membru al E.C.O.S.O.C. pentru anii 1965-1967. IV. Consiliul de Tutela supravegheaza administrarea teritoriilor aflate sub tutela O.N.U. Deoarece ultimul teritoriu aflat sub tutela O.N.U. (Rep. Palau) si-a declarat independenta (1 oct. 1994), iar altele s-au unificat cu statele vecine, C.T. si-a suspendat oficial activitatea la 1 nov. 1994, urmand ca in viitor sa fie convocat numai in cazul in care va aparea o situatie deosebita. V. Curtea Internationala de Justitie (C.I.J.) este organul judiciar principal al organizatiei, are sediul la Haga (Olanda) si cuprinde 15 judecatori independenti, fiecare de alta nationalitate, alesi cu titlu personal (sau realesi), pentru o perioada de 9 ani, cu majoritate absoluta, de catre Adunarea Generala si de catre Consiliul de Securitate. Statul Curtii este parte integranta a Cartei O.N.U. Curtea rezolva numai litigiile dintre statele care recunosc jurisdictia sa intr-o anumita categorie de dispute. VI. Secretariatul este principalul organ administrativ si executiv al O.N.U. Este condus de Secretarul general, numit de Adunarea Generala, la recomandarea Consiliului de Securitate, pe o perioada de 5 ani. Are sediul la New York (S.U.A.). Executa programele politice deliberate de celelalte organe ale O.N.U. si are delicata functie de mediere. Au ocupat aceasta functie: Trygve Lie – Norvegia (1946-1952), Dag Hammarskjold – Suedia (1953-1961), U Thant – Birmania (1961-1971,) Kurt Waldheim – Austria (1972-1981), Javier Perez de Cuellar – Peru (1982-1991), Boutros Boutros Ghali – Egipt (1992-1996), Kofi Annan – Ghana (1997-2006) si Ban Ki-Moon – Coreea de Sud (din 2007). In vederea desfasurarii activitatii in bune conditiuni, Adunarea Generala, Consiliul de Securitate si C.E.S. au infiintat numeroase organe subsidiare: Comisii Regionale O.N.U. Pe langa O.N.U. functioneaza 5 comisii regionale, in calitate de centre regionale O.N.U.: – Comisia Economica pentru Europa (C.E.E.; in engl.: Economic Commission for Europe – E.C.E.); fondata in 1947; sediu: Geneva (Elvetia). Studiaza problemele economice, tehnologice, si de mediu si face recomandari privind solutionarea acestora. Membri: statele europene, precum si Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Armenia, Georgia, Canada, Israel si S.U.A. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia si Pacific (C.E.S.A.P.; in engl.: Economic and Social Commission for Asia and the Pacific – E.S.C.A.P.); fondata in 1947 sub denumirea de Comisia Economica pentru Asia si Orientul Apropiat – E.C.A.F.E.; a adoptat actuala denumire in urma reorganizarii din 1974; sediu: Bangkok (Thailanda). Reprezinta singurul forum interguvernamental pentru Asia si Pacific. Acorda asistenta tehnica, servicii de consultanta pe langa guverne, programe de cercetare, pregatire si informare. Membri: statele din Asia si Pacific, precum si Franta, Marea Britanie, Rusia si S.U.A. – Comisia Economica pentru America Latina si Caraibe (C.E.A.L.C.; in engl.: Economic Commission for Latin America and the Caraibbean – E.C.L.A.C.); fondata in 1948; sediu: Santiago de Chile (Chile). Comisia colaboreaza cu guvernele statelor membre in analizarea problemelor economice nationale si regionale si acorda sprijin in elaborarea planurilor de dezvoltare. Coordoneaza programe de asistenta tehnica, cercetare, informare, pregatire a cadrelor si cooperare cu organizatii nationale, regionale si internationale. Membri: statele din America de Sud si zona Caraibelor, precum si Canada, Franta, Italia, Marea Britanie, Spania si S.U.A. – Comisia Economica pentru Africa (C.E.A.; in engl.: Economic Commission for Africa – E.C.A.); fondata in 1958; sediu: Addis Abeba (Ethiopia). Activitatile sale au ca scop incurajarea dezvoltarii economice si sociale, cresterea cooperarii dintre tarile membre si dintre Africa si alte parti ale lumii. Membri: cele 53 de state africane. – Comisia Economica si Sociala pentru Asia de Sud-Vest (C.E.S.A.V.; in engl.: Economic and Social Commission for Western Asia – E.S.C.W.A.); fondata in 1974 sub denumirea de Biroul Economic si Social al O.N.U. din Beirut; a adoptat actuala denumire in 1985; sediu: Beirut (Liban). Propune strategii si masuri menite sa promoveze cooperarea in domeniul economic si social. Membri: Arabia Saudita, Bahrain, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Iraq, Kuwait, Liban, Oman, Palestina, Qatar, Siria, Yemen.

AUSTRIA, Republica ~, stat federal in Europa Centrala; 83,8 mii km²; 7,62 mil. loc. (1989). Limba de stat: germana. Cap.: Viena. Orase pr.: Graz, Linz, Salzburg, Innsbruck. Pop. urbana: 55,1 la suta. Este format din 9 landuri. Tara muntoasa (Alpii Orientali sau Austrieci si Prealpii ocupa 3/4 din supr, tarii), cu alt. mai coborite in E, in bazinul Vienei (pe Dunare) si in Burgenland (sector al Cimpiei Panonice). Clima temperat-continentala cu precipitatii bogate in reg. alpina (peste 2.000 mm/an). Dunarea strabate A. pe c. 300 km. Resurse de subsol variate, dar cu rezerve restrinse (exceptie magnezitul); petrol, gaze naturale, min. de cupru, grafit, lignit, plumb, marmura, magneziu (c. 40 la suta din prod. mondiala). Ind. A. produce energie electrica (50,2 miliarde kWh, 1989), otel (5 mil. t, 1989), aluminiu (169,2 mii t, 1989), material rulant, echipament energetic si electrotehnic, utilaje industriale, cauciuc sintetic, medicamente, ciment (4,75 mil. t, 1989), produse textile si alim. Padurile (38,1 la suta din supr. tarii) favorizeaza dezvoltarea ind. de prelucr. a lemnului, celulozei si hirtiei (255,6 mii t hirtie de ziar, 1989), 17,1 la suta din supr. A. este cultivata cu griu, secara, orz, cartofi (0,9 mil. t, 1988), ovaz, sfecla de zahar; cresterea intensiva a animalelor: bovine (2,6 mil. capete, 1988), porcine (3,9 mil. capete, 1988). C. f.: 6.482 km (3.219 electrifcati). Cai rutiere non-urbane: 11.676 km (1.405 km autostrazi, 1988). Turism intens (12,9 mil. vizitatori straini, 1979), care asigura 1/3 din venitul national. Exporta produse metalurgice si ale ind. constr. de masini (peste 1/2), produse chimice, textile, celuloza si hirtie, produse din lemn s.a. si importa materii prime si semifabricate, utilaje si masini, bunuri industriale de consum, mijloace de transport, combustibili, produse alim. s.a. – Istoric. Locuita in antic. de triburi germanice, A. a devenit in 1156 ducat in cadrul Imp. Romano-German. Stapinita de Habsburgi (sfirsitul sec. 13), care, obtinind in sec. 16-18 coroana imperiala, au implicat A. aproape in toate coalitiile razboaielor europene. A. si-a extins puterea asupra Cehiei, Sileziei, Ungariei, Transilvaniei si a altor teritorii. La sfirsitul sec. 18 si inceputul sec. 19, A. a participat la aproape toate coalitiile antinapoleneene. In 1806, Francisc II a renuntat la titlul de imparat romano-german, devenind imparat al A. In 1815, a participat la crearea Sfintei Aliante. In 1848-1849 in A. si in terit. ocupate (Ungaria, Transilvania, Cehia) au avut loc revolutii burghezo-democratice. In urma razboaielor cu Franta si Italia (1859) si cu Prusia (1866), A. a pierdut, rind pe rind, posesiunile din Pen. Italica si din Germania. In 1867 s-a creat monarhia dualista austro-ungara, cu tendinte expansioniste in Balcani. Austro-Ungaria a participat la primul razboi mondial alaturi de Germania. In 1918, Imp. Habsburgic s-a destramat si a luat fiinta Austria (cu granitele fixate de Tratatul de la Saint-Germain, in 1919). La 12 nov. 1918, A. a fost proclamata republica. In mart. 1938, Germania hitlerista a ocupat A., anexind-o (Anschluss). Eliberata in 1945, in cea mai mare parte de armata sovietica, A. a ramas temporar sub administratia U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii si Frantei. La 27 apr. 1945 este proclamata cea de-a doua republica. Tratatul de stat semnat la Viena, la 15 mai 1955, restabileste suveranitatea A. Parlamentul austriac, adopta, la 26 oct. 1955, Legea Constitutionala asupra neutralitatii permanente a statului austriac. A. este o republica federala. Activitatea legislativa este exercitata de Adunarea Federala, compusa din Consiliul Federal si Consiliul National, iar cea executiva, de guvernul federal (condus de liderul partidului majoritar din Consiliul National).

BAKONGO, subst. invar. Populatie negrida care traieste in cea mai mare parte in Zair, fondatoare, in sec. 14, a statului Congo. Vorbeste o limba din grupul bantu.

BALTA BRAILEI, lunca joasa (6-10 m alt.) hidroamenajata a Dunarii, cuprinsa intre Dunarea Veche la E si Bratul Cremenea (respectiv Pasca) la V, initial o alternanta de mlastini, girle, lacuri si grinduri ferite de inundatii, pe alocuri cu stufaris ori cu paduri de plop si salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). Dupa indiguirea si scoaterea de sub inundatii, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km latime si c. 96.000 ha se cultiva in cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brailei” (nefiind o insula in intelesul geografic).

BANAT, veche prov. istorica, situata intre Carpatii Meridionali, Dunare, Tisa si Mures. Locuita in antic. de geto-daci, a fost cucerita de romani la inceputul sec. 2 si inclusa in prov. Dacia. In sec. 9-11 este mentionata existenta in aceste parti a formatiunilor politice romanesti conduse de Glad si apoi de Ahtum. In sec. 14-15 aici au fost constituite numeroase districte romanesti. In sec. 16, parte de V a fost ocupata de turci si transformata in eialet (cu centrul la Timisoara). Ocupat de austrieci. Pacea de la Passarowitz (iul. 1718) a consfintit pe plan diplomatic stapinirea Habsburgilor asupra B. Colonizat in sec. 18 cu numeroase familii de svabi. In timpul Revolutiei din 1848-1849, romanii din B. au cucerit in adunarile de la Lugoj si Timisoara recunoasterea egalitatii lor in drepturi cu celelalte nationalitati. In conditiile destramarii Imp. Austro-Ungar, in 1918, cea mai mare parte a B., cu o populatie majoritar romaneasca s-a unit cu Romania, iar o parte, a intrat in componenta Iugoslaviei.

BANATUL SEVERINULUI (BANATUL DE SEVERIN), unitate militar-administrativa constituita in 1230; cuprindea S Banatului, regiunea Severinului si o mica parte din V Olteniei, cu centrul in cetatea Severinului; conducatorul purta titlul de ban². Feud al domnilor Tarii Romanesti, incepind din vremea lui Basarab I; o mare parte din B.S. a cazut, in sec. 16, sub dominatie turceasca.

BARBADOS, stat insular in Antilele Mici (America Centrala insulara), la SE de ins. Martinica; 430 km²; 256 mii loc. (1989). Cap.: Bridgetown. Limba oficiala: engleza. Relief scund reprezentat de un podis calcaros (alt. max. 336 m) si o cimpie plana ce ocupa o mare parte a ins. B. Clima tropicala cu precipitatii bogate si frecvente uragane. Trestie de zahar (720 mii t, 1988), batate, manioc. Mici fabrici de zahar (83 mii t, 1988), rom, textile, produse electrotehnice. Pescuit. Turism. Nu are cai ferate. Cai rutiere: 1,5 mii km. Moneda: 1 Barbados dollar = 100 cents. Exporta echipament electric (c. 1/2), produse petroliere, zahar, conf. s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim., combustibili s.a. – Istoric. Descoperit de spanioli, in 1518, colonizat din 1627 de englezi, B. intra in componenta Federatiei Indiilor de Vest (1958-1962), obtine in oct. 1961 autonomia interna si isi proclama la 30 nov. 1966 independenta in cadrul Commonwealth-ului. B. este o monarhie constitutionala. Activitatea legislativa este exercitata de un parlament bicameral (compus din Camera Reprezentantilor si Senat), iar cea executiva de un cabinet condus de liderul partidului majoritar in Camera Reprezentantilor.

BARCAU, afl. dr. al Crisului Repede. Izv. de sub vf. Ponor din M-tii Plopis, strabate defileul de la Marca, sapat epigenetic in sisturi cristaline, intrind in zona de dealuri. In Cimpia de Vest este indiguit in mare parte; 160 km, dintre care 118 km pe terit. Romaniei.

BASARABI, cultura din prima epoca a fierului (sec. 9-6 i. Hr.), raspindita pe cea mai mare parte a terit. Romaniei, denumita astfel dupa satul B. apartinind orasului Calafat (jud. Dolj). Se caracterizeaza prin folosirea curenta a fierului in confectionarea armelor, uneltelor si podoabelor. Cultura B. reflecta unitatea etno-culturala a populatiei nord-tracice anterior mentionarii in izvoarele literare antice.

BASARABIA, prov. istorica romaneasca, parte integranta a Moldovei, situata pe terit. dintre Nistru, Prut, Dunare si Marea Neagra, denumita astfel prin extinderea numelui atribuit in 1812 doar partii sale sudice. Urme de locuire umana din Paleoliticul mijlociu. Vestigii apartinind triburilor traco-getice. In sec. 2-4, sudul B. a intrat in stapinirea Imp. Roman, in restul terit. continuind sa vietuiasca triburile dacilor liberi. A urmat un larg proces de romanizare, care a continuat si dupa retragerea aureliana (sec. 3). In sec. 6-10, B. a cunoscut numeroase incursiuni ale populatiilor migratoare. In 1359 s-a intemeiat statul independent Moldova, care, ulterior, a unit in hotarele sale toate teritoriile romanesti cuprinse intre Marea Neagra si Ceremus pe de o parte, si Carpatii Rasariteni si fl. Nistru pe de alta parte. Domnii Moldovei au creat un sistem complex de aparare, construind cetati la: Soroca, Orhei, Chilia Noua, Tighina, Hotin, Cetatea Alba s.a. In 1583, sudul B. a fost anexat Imp. Otoman (raiaua Tighina). Prin tratatul de la Luck (apr. 1711) incheiat intre Petru I si Dimitrie Cantemir, Rusia a recunoscut suveranitatea si integritatea Moldovei, obligindu-se sa o apere impotriva tendintelor de aservire totala venite din partea Imp. Otoman. Prin Tratatul de pace de la Bucuresti (1812), incheiat in urma Razboiului Ruso-Turc (1806-1812), Poarta Otomana a cedat B. (care numara c. 500.000 de locuitori, in imensa lor majoritate romani), Rusiei. Ulterior, B. a fost transformata in gubernie a Rusiei si supusa unui dur proces de deznationalizare, intensificat in perioada 1878-1905, conditii in care peste un milion de romani basarabeni, s-au refugiat in Vechiul Regat. In 1856, Congresul de la Paris, convocat in urma Razboiului Crimeei, a restituit Moldovei trei judete din B. (Cahul, Ismail si Bolgrad) care, in 1878, potrivit hotaririlor Congresului de la Berlin, au fost reincorporate Rusiei. In 1905, B. a fost zguduita de puternice miscari sociale, care au imbracat un caracter national. In urma framintarilor izbucnite in Rusia dupa declansarea Revolutiei burghezo-democratice din febr. 1917, la 3 apr. 1917 a fost infiintat Partidul National Moldovenesc, iar la 18 apr. Comitetul Central Ostasesc. In oct. 1917 a fost proclamata Republica Democratica Moldoveneasca in cadrul Republicii Federative Democratice Ruse. La 24 ian. 1918, exprimind vointa poporului, in virtutea dreptului istoric si de neam, Sfatul Tarii a adoptat, cu o majoritate covirsitoare de voturi, unirea Republicii Democratice Moldovenesti cu Romania. In urma tranzactiei dintre Stalin si Hitler din 23 aug. 1939 si a notelor ultimative ale guvernului sovietic din 26 si 27 iun., U.R.S.S. ocupa, la 28 iun. 1940, teritoriul romanesc al B. si Bucovinei de Nord, inclusiv tinutul Herta (jud. Botosani), nenominalizat in notele ultimative. Prin deciziile sesiunii Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 2 aug. 1940 si ale Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 nov. 1940, S Basarabiei, jud. Hotin, N Bucovinei, precum si cea mai mare parte a Transnistriei au fost trecute in componenta Ucrainei. Dupa intrarea Romaniei in al doilea razboi mondial (iun. 1941), B. a fost eliberata si integrata in hotarele firesti ale Romaniei, pina in 1944 cind a fost din nou ocupata de trupele sovietice si anexata la U.R.S.S. V. si Republica Moldova.

BIELORUSIA (BELARUS), Republica ~, stat in Europa estica; 207.6 mii km²; 10,2 mil. loc. (1989); 64,2% bielorusi; rusi, polonezi, ucrainieni, evrei. Limba de stat: bielorusa. Cap.: Minsk. Orase pr.: Gomel, Moghilev, Grodno, Brest. Este impartit in sase reg. Relief de cimpie joasa in S, colinara in N si E, cu siruri de morene cu alt. max. de 345 m. Clima temperat-continentala excesiva in E, cu nuante maritime in V (precipitatii 500-700 mm/an). Riuri pr.: Nipru (cu afl. Berezina si Pripet), Daugava (Dvina de Vest), Neman si Bugul de Vest. Peste 1/3 din terit. este mlastinos (mai ales in reg. Polesia de S). Lacuri numeroase de origine periglaciara. Expl. de petrol, gaze naturale, turba, sare gema, saruri de potasiu, carbune. Ind. B. produce energie electrica (36,3 miliarde kWh, 1986), autocamioane, tractoare, strunguri, masini unelte, aparate de radio, televizoare si produse electrotehnice, aparate optice. Ind. chimica produse ingrasaminte, cauciuc sintetic, fire si fibre chimice, mase plastice si produse petroliere. Mari cantitati de ciment, sticla, mobila, cherestea si hirtie. Ind. bunurilor de consum produce tricotaje si conf., fire de lina si bumbac, incaltaminte, ulei, produse din carne si lactate, conserve s.a. Se cultiva 33,4% din supr. tarii mai ale cereale (45%); griu, secara, orz, ovaz (7,1 mil. t, 1986). Mari productii de cartofi (13,4 mil. t, 1986), sfecla de zahar (1,6 mil. t, 1986), in (95 mii t, 1986), legume, plante furajere. Peste 50% din valoarea prod. agricole este data de cresterea animalelor: bovine pentru carne si lapte (7,5 mil. capete, 1987), porcine (5,1 mil. capete, 1987), pasari de curte. C. f.: 5,54 mii km; cai rutiere: 44,4 mii km; navigatie fluviala pe Nipru, Berezina, Dvina de Vest s.a. si canale: 3,8 mii km. – Istoric. Locuit din timpuri stravechi, o mare parte a terit. B. (Rusia apuseana), a intrat, incepind din sec. 9, in componenta Rusiei Kievene. In sec. 11-12, in conditiile farimitarii feudale, pe terit. B. s-au constituit mai multe cnezate intre care: Polotk-Minsk, Turov-Pinsk si Smolensk. In sec. 13-14, treptat, terit. B. au fost cucerite de lituanieni si incluse in Marele Ducat al Lituaniei (din 1569, Rzecsposlolita). In aceasta perioada a aparut denumirea de „Rusia Alba” pentru terit. de vest ale Rusiei. La sfirsitul sec. 18, terit. B. a fost anexat de Rusia. Populatia din B. a participat la evenimentele revolutionare din 1905-1907, precum si la cele din febr. si nov. 1917. In timpul primului razboi mondial, B. a devenit teatrul de lupta al beligerantilor, partea de V a tarii fiind ocupata de trupele germane. In nov. 1917, in B. s-a instaurat puterea sovietica, iar la 1 ian. 1919 s-a constituit R.S.S. Bielorusia. Prin tratatul ruso-polon de la Riga (mart. 1921) partea de V a B. a trecut la Polonia. La 30 dec. 1922, B. a intrat in componeneta U.R.S.S.; in nov. 1939, B. apuseana a fost inclusa in R.S.S. Biolorusia. Ocupata in 1941 de trupele hitleriste, in B. s-a organizat o puternica miscare de partizani. In iul. 1944, a fost eliberata de trupele sovietice. La 25 aug. 1991 B. si-a proclamat independenta. Membra a O.N.U. (din 1945).

BIOGAZ (‹ fr. {i}) s. n. 1. Amestec de gaze continind in cea mai mare parte metan, rezultat din descompunerea unor compusi organici (ex. celuloza, uree, pectine etc.) de catre microorganismele anaerobe. 2. Combustibil obtinut printr-un proces de fermentatie dirijata a biomasei, avind puterea calorica de 19.000-25.000 kJ/Nm³.

BOTNIC, Golful~, golf in N M. Baltice, intre Suedia si Finlanda. Lungime: 688 km; latime max.: 240 km; 117 mii km². Ad. max.: 290 m. Datorita climatului continental, salinatatii reduse (max. 5,5‰), mareelor (0,6 m) si adincimilor mici, inghetata in mare parte din an (oct.-iun.).

BOTSWANA, Republica ~, stat in S Africii (fara iesire la mare); 581,7 mii km²; 1,26 mil. loc. (1989), mai ales negri bantu (c. 94%). Limba de stat: engleza si tswana. Cap.: G******e. Tara corespunde in cea mai mare parte regiunii aride Kalahari, reg. cu un relief putin variat (platou cu alt. in jurul a 1.000 m). Climat subtropical cu precipitatii reduse (c. 450 mm/an in medie, pe alocuri in SV, sub 100 mm/an). Expl. de huila (612 mii t, 1988), mangan, nichel, cupru (24,4 mii t, 1988), aur, diamante (15,2 mil. carate, 1988, locul doi pe glob), sare, azbest. Cresterea extensiva (pasunile ocupa 75,6% din terit. B.), a bovinelor (2,35 mil. capete, 1988), ovinelor, caprinelor (1,1 mil. capete, 1988). Se cultiva, pe 2,3% din supr. tarii, mei, sorg (40 mii t, 1988), porumb, citrice, bumbac s.a. C. f.: 716 km. Cai rutiere: 8 mii km. Moneda: 1 pyla = 100 thebe. Uniune vamala cu Africa de Sud, Namibia, Lesotho si Swaziland. Exporta diamante, concentrate de nichel-cupru, carne, textile si importa produse alim., combustibili, masini si utilaje ind., produse chim. s.a. – Istoric. Triburile de pastori beciuani (din marea familie bantu), imigrate in sec. 16 pe terit. B., imping spre zonele aride populatia bosimana aborigena. In 1885, partea nordica a tinuturilor locuite de beciuani devine, sub numele de Bechuanaland, protectorat britanic. Acesta, obtine la 1 mart. 1965 dreptul la autoguvernare interna si se proclama, la 30 sept. 1966, sub numele de B., stat independent in cadrul Commonwealth-ului. B. este republica prezidentiala. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte si de Adunarea Nationala, iar cea executiva de un cabinet condus de presedinte.

ALBUS, albusuri, s. n. 1. Substanta alba-transparenta, compusa in cea mai mare parte din albumina, care inconjura galbenusul oului de pasare. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotica. – Din alb² + suf. -us.

BRATES 1. Lac hidroamenajat in S Moldovei, la NE de Galati; in trecut avea 74,2 km², iar in prezent redus la 21 km², o mare parte din terenurile desecate fiind indiguite si redate agrculturii. Ad. mad.: 3 m. Pescuit. 3. Com. in jud. Covasna; 1.671 loc. (1991).

BRASOV 1. Depresiunea ~, depr. intracarpatica, de origine tectono-eroziva, situata pe Olt, si afl. sai Birsa si Riul Negru, limitata de M-tii Bodoc si Baraolt la N, de M-tii Ciucas, Birsei, Bucegi si Piatra Craiului la S, de M-tii Vrancei la E si Persani la V. Supr.: c. 1.800 km². Relief de piemonturi, sesuri, terase si lunci. Culturi de cereale, cartofi, sfecla de zahar etc. Cresterea animalelor. Subdiviziuni: compartimentul vestic (Tara Birsei), compartimentul central (Depr. Sfintu Gheorghe) si compartimentul estic (Depr. Tirgu Secuiesc). 2. Municipiu in depr. cu acelasi nume, la poalele masivelor Timpa, Postavaru si Piatra Mare, resed. jud. omonim; 355.593 loc. (1991). Nod feroviar si rutier. Pr. centru politico-ad-tiv, cultural-stiintific, de transport si al doilea centru industrial al tarii. Constr. de masini (tractoare, autocamioane de mare tonaj, cu motor Diesel de 215 C.P., masini unelte pentru prelucr. metalelor); intreprindere de rulmenti; ind. chimica (produse cosmetice, locul 2 pe tara, dupa Bucuresti, articole tehnice din cauciuc, vopsele). Ind. de prelucr. petrolului, mat. de constr. (prefabricate din beton, produse refractare), de prelucr. lemnului (mobila, placaje, furnire, cherestea), piel. si incalt., textila (stofe, tricotaje), ind. alim. si poligrafica. Universitatea „Transilvania”, cu noua facultati, doua colegii tehnice, teatru de stat, filarmonica, muzeu judetean. Monumente istorice: turnurile si bastioanele vechilor fortificatii (Turnul Alb, 1494; Turnul Negru, sec. 15; Bastionul Tesatorilor, 1425-1436 s.a.), Biserica Sf. Bartolomeu, in stil gotic timpuriu (sec. 13, refacuta in sec. 15), Biserica Neagra, in stil gotic (c. 1385-c. 1476) cu o vasta colectie de covoare orientale, Casa Sfatului (sec. 14-18, azi muzeu), Biserica Sf. Nicolae din Schei (sec. 18) etc. Numeroase case de locuit si biserici din sec. 16-18. Mentionat documentar la 1235 (in „Catalogul Ninivensis”) sub denumirea de „Corona”, dar cu o existenta anterioara. Pr. centru mestesugaresc si comercial din S Transilvaniei, B. a intretinut strinse relatii comerciale cu Tara Romaneasca si Moldova. In sec. 16 a devenit un important centru cultural romanesc (activitatea tipografica a diaconului Coresi, scoala de la Biserica Sf. Nicolae din Schei) si sasesc (umanistul J. Honterus). La B. se organizeaza primul liceu umanist din tara (1541). In 1546 ia fiinta prima moara de hirtie din tara. Aici au functionat (incepind din 1788 si 1834) doua scoli elementare romanesti si un liceu infiintat de Andrei Saguna (1850) si au aparut din 1838 „Gazeta de Transilvania” si „Foaie pentru minte, inima si literatura”, care au contribuit la inchegarea si dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman. Centru al Revolutiei de la 1848-1849; la 12/24 mai 1848 emigrantii moldoveni la B. au elaborat, sub conducerea lui M. Kogalniceanu, programul revolutionar „Printipiile noastre pentru reformarea patriei”. Populatia orasului a participat activ la evenimentele revolutionare ce au premers Marea Unire de la 1918. In perioada interbelica, B. a cunoscut o importanta dezvoltare economica si culturala. La 15 nov. 1987, in ziua in care aveau loc alegeri de deputati in Marea Adunare Nationala, muncitorii uzinelor de autocamioane si de tractoare, la care s-au raliat si muncitori de la alte intreprinderi, precum si o mare parte a populatiei orasului, au manifestat violent impotriva conditiilor extrem de grele de viata si de munca impuse de regimul comunist si de dictatura ceausista. Revolta a fost inabusita cu brutalitate de fortele de represiune, iar liderii ei intemnitati sau exterminati. In dec. 1989, B. a fost unul dintre centrele Revolutiei. Intre 1950 si 1968 (cind orasul a fost declarat municipiu), B. s-a numit Orasul Stalin. Din 1968 resedinta jud. cu acelasi nume. 3. Jud. in partea centrala a Romaniei, in interiorul arcului carpatic, pe cursul mijlociu al Oltului; 5.351 km² (2,25% din supr. tarii); 685.117 loc. (1991), din care 77,0% in mediul urban; densitate: 129 loc/km². Resed.: municipiul Brasov. Orase: Codlea, Fagaras (municipiu), Predeal, Risnov, Rupea, Sacele, Victoria, Zarnesti. Comune: 43. Relief variat: in S si SE o zona montana, cu alt. ce depasesc frecvent 2.000 m, cuprinde sectoarele M-tilor Fagaras (vf. Moldoveanu, 2.544 m – cel mai inalt din tara), Piatra Craiului, Bucegi si Ciucas, in NV o reg. colinara reprezentata prin Pod. Hirtibaciului (500-650 m alt.), iar spatiile central-nordice, vestice si estice sint ocupate ait de mari arii depresionare, numite „tari” (Depr. Fagarasului sau Tara Oltului, Depr. Brasov sau Tara Birsei), cit si de depr. de mai mica extindere (Depr. Baraolt, Depr. H**********r s.a.). Ca unitati aparte sint M-tii Persani, Taga si M-tii Birsei, acestia din urma incluzind masivele Postavarul (1.799 m) si Piatra Mare (1.844 m). Clima temperat-continentala, moderata, cu temp. medii anuale de -2,5ºC in zonele montane inalte, 7,5ºC in reg. dealurilor piemontane si 8,2ºC in depr. Iarna in depr. se produc frecvente inversiuni de temp. determinind scaderi bruste (la 25 ian. 1942, la Bod, s-au inregistrat -38,5ºC, minima absoluta din tara). Precipitatii medii intre 600 si 700 mm anual. Vinturi dominante dinspre NV si V. Reteaua hidrografica este bine organizata, majoritatea riurilor mici fiid colectate de Olt, ce strabate jud. pe 210 km. In mare masura cursul Oltului este regularizat, iar energia apelor lui folosita in hidrocentralele din aval de Fagaras. Afl. pr.: Ghimbasel, Birsa, Sercaia, Simbata, Vistea, Ucea. Resurse naturale: paduri de conifere, calcare (Codlea, Cristian, Risnov, Zarnesti s.a.), bazalte (Racos, Hoghiz, Bogata Olteana), tufuri vulcanice (Cata, Drauseni, Venetia de Jos), argile caolinoase (Cristian, Holbav), gresii (Teliu), gnaise, dolomite, nisipuri, pietrisuri etc. O bogatie aparte o reprezinta apele minerale clorosodice, iodobromurate, sulfuroase care apar sub forma de izvoare la Rodbav, Zizin, Persani, H*****d. Economia: Industria are ca pr. ramura constr. de masini si prelucr. metalelor (51,5% din prod. globala ind. a jud., 1989) care produce tractoare (Brasov, Codlea), autocamioane de mare tonaj, utilaj petrolier si energetic, masini si utilaje agricole, motoare electrice, masini-unelte pentru prelucr. metalelor, rulmenti, cabluri de otel (Brasov), motoplanoare si elicoptere (Ghimbav), echipament electric de bord pentru autovehicule (Sacele), biciclete si motociclete (Tohanu Nou-Zarnesti), scule (Risnov) s.a. Celelalte ramuri ind. mai produc: energie electrica (termocentralele Brasov, Fagaras, Victoria si hidrocentralele Fagaras, Voila, Zarnesti si Vistea), ingrasaminte chim., amoniac, acid azotic si sulfuric, vopsele si coloranti, mase plastice, articole tehnice din cauciuc, cosmetice (Brasov, Fagaras, Victoria, Codlea, Risnov), celuloza si hirtie (Zarnesti, Ghimbav), mat. de constr. (prefabricate din beton, ciment, var, caramida, teracota etc.) la Brasov, Hoghiz, Cristian, Racos, Feldioara, Timisu de Jos, mobila, furnire, placaje si cherestea (Brasov, Codlea, Sacele, Zarnesti, Cristian, Sercaia, H*****d, Rupea), stofe, tricotaje, conf., covoare (Brasov, Codlea, Harman), articole din piele (Brasov), produse alim. (preparate din carne si lapte, produse zaharoase, paste fainoase, zahar, bauturi racoritoare si alcoolice etc.). Agricultura se caracterizeaza prin predominarea sectorului zootehnic si prin cultura plantelor tehnice (sfecla de zahar, cartofi, in, plante furajere etc.). In 1989, din totalul terenurilor arabile (118.607 ha), 23.816 ha erau cultivate cu griu si secara, 19.258 ha cu orz si orzoaica, 17.351 ha cu porumb, apoi ovaz, legume, cartofi, sfecla de zahar etc. Pomicultura, in cadrul careia predomina prunii si merii, este mai dezvoltata in zona dealurilor din Pod. Hirtibaciului, in apropiere de Rupea, si in zona de contact a depr. cu ramura muntoasa din sud (Lisa, Recea, Dragus). In 1990, sectorul zootehnic cuprindea 158,3 mii capete bovine, 368,6 mii capete ovine, 232,9 mii capete porcine; avicultura si apicultura. Cai de comunicatie (1990): reteaua feroviara insumeaza 333 km (166 km linii electrificate), municipiul B. fiind unul dintre cele mai importante noduri feroviare din tara. Lungimea drumurilor este de 1.348 km, din care 395 km sint modernizate. Prin jud, trec soselele internationale E 60 (Sighisoara-Brasov-Predeal) si E 68 (Sibiu-Brasov). Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): Universitate si doua colegii tehnice, trei teatre (dramatic, muzical, de papusi), o filarmonica („Gheorghe Dima”), 207 scoli generale, 34 licee, 576 biblioteci, muzee, case memoriale etc. Turism. Jud. B. are un potential turistic ridicat, legat de varietatea si frumusetea peisajului montan, cu numeroase trasee turistice, cabane (Trei Brazi, Diham, Susai, Girbova, Piatra Mare, Postavarul etc.), mijloace de transport pe cablu si posibilitati de alpinism, de nenumaratele monumente istorice si de arhitectura (cetatile de la Fagaras, Brasov, Risnov, Rodbav, Rupea, H*****d, Prejmer, Feldioara, Cincsor, castelele medievale de la Bran, Hoghiz, Racos, turnurile si bastioanele vechilor fortificatii, Casa Sfatului, Biserica Neagra s.a. din Brasov), de statiunile climaterice si balneoclimaterice (Poaina Brasov, Predeal, Timusu de Jos, Rodbav, Simbata de Jos, Zizin, Persani), de monumentele naturii de la Dumbrava Vadului (poienile de narcise), Racos (coloane de bazalt), Cristian (padurea de stejari seculari) etc. Indicativ auto: BV.

BRAILA 1. Municipiu situat in E Cimpiei Romane, port pe stg. Dunarii, resed. jud. cu acelasi nume; 249.633 loc. (1991). Pr. centru industrial: energie electrica (termocentrala de la Chiscani, 1.950 MW), metalurgie feroasa (laminate din oteluri aliate, sirma, fier-beton, lanturi, cuie etc.), constr. de masini si utilaje pentru lucrari de constr. (excavatoare pe pneuri si senile, rulouri compresoare, gredere, screpere), constr. si reparatii de nave fluviale (remorchere, slepuri, cargouri de pina la 7.500 tdw, dragi etc.), constr. de utilaje pentru fabrici de ciment, pentru uzine de aluminiu, pentru ind. celulozei si hirtiei, si de prelucr. a lemnului, constr. de vagoane siderurgice, de rotoare pentru turbine hidroenergetice etc. Ind. mat. de constr. (samote, mortar refractar, prefabricate din beton, caramida), celulozei si hirtiei (inclusiv pe baza de stuf), prelucr. lemnului (mobila, chibrituri), conf., chim. (fibre artificiale, celofan, folii impermeabile), alim. Teatru dramatic si de papusi, filarmonica, muzeu de istorie si de arta. Monumente: geamie (sec. 17), transformata in biserica ortodoxa in 1831. Numeroase edificii din sec. 19 (Cazarma Veche, Magistratura Orasului, Spitalul Vechi, hanuri cu o arhitectura specifica). Locuita neintrerupt din neolitic, asezarea a fost mentionata documentar in 1368. Pr. port al Tarii Romanesti (sf. sec. 14); cucerit de turci (1540), impreuna cu terit. din jur, a fost transformata in raia (1542), numita Ibrail, si stapinita timp de aproape trei sec. Cetatea, construita de turci in sec. 16, a fost darimata in iarna 1828/1829, iar orasul si terit. din jur restituite Tarii Romanesti prin Pacea de la Adrianopol (1829); in sec. 19, B. a devenit cel mai de seama port al Tarii Romanesti, indeosebi pentru cereale. Declarat municipiu in 1968. 2. Jud. in SE Romaniei, in NE C. Romane, pe cursul inf. al Dunarii; 4.724 km² (1,99% din supr. tarii); 403.856 loc. (1991), din care 67% in mediul urban; densitate: 82 loc./km². Resed.: municipiul Braila. Orase: Faurei, Ianca, Insuratei. Comune: 39. Relieful apartine in exclusivitate partii de NE a C. Romane, reprezentata prin mai multe subunitati (C. Calmatuiului sau Baraganul Central, C. Brailei sau Baraganul de Nord si C. Siretului inferior), in care singurele zone accidentate sint vaile riurilor, crovurile cu cuvete lacustre. Luncile riurilor Siret, Buzau si Calmatui constituie subunitati distincte in cadrul cimpiei, iar lunca Dunarii, numita si Balta Brailei, este cea mai mare (96.000 ha), fiind indiguita, desecata si redata circuitului agricol. Clima este temperat-continentala, cu veri calduroase si secetoase si ierni friguroase. Temp. medie anuala este de 10,4ºC, inregistrindu-se amplitudini mari (25,2ºC) intre iarna si vara. Pe terit. jud. B., la statia meteorologica Ion Sion s-a inregistrat maxima absoluta a tarii (44,5ºC la 10 aug. 1951). Precipitatiile insumeaza, in medie, 400-500 mm anual. Vinturile dominante bat dinspre N si NE (crivatul si suhoveiul). Reteaua hidrografica este constituita in pr. din cursurile inf. ale Siretului, Buzaului, Calmatuiului si Dunarii. In zona cursului inf. a Siretului se remarca un puternic fenomen de subsidenta al scoartei terestre, reflectat prin convergenta riurilor, aluvionarea intensa a acestora si meandrare. Resurse naturale: zacaminte de titei (Ianca, Faurei, Ulmu, Bordei Verde, Baraganul) si gaze naturale (Ulmu, Oprisenesti), expl. de argile (Braila, Faurei, Insuratei, Gradistea) si nisipuri, izv. cu ape minerale (Insuratei). Economia: In 1989, structura prod. globale industriale, scotea in evidenta ca ramura pr. ind. constr. de masini si prelucrarea metalelor (27,7%) reprezentata prin Santierul naval si Intreprinderea „Promex” S.A. din Braila. Alte ramuri cu ponderi importante in prod. ind. a jud. B. sint: ind. chimica, 14,1% (Combinatul de fibre artificiale din Chiscani); ind. energiei electrice (termocentrala Braila-Chiscani); metalurgiei feroase (Intreprinderea „Laminorul” din Braila produce oteluri aliate, laminate de diferite profile, fier-beton etc.), celulozei si hirtiei (Chiscani), prelucr. lemnului (mobila, chibrituri la Braila), textila si a conf. (Braila, Faurei, Ianca, Insuratei), mat. de constr. (ciment, prefabricate din beton la Braila, caramizi la Braila, Faurei, Ianca, Insuratei), alim. (paste fainoase, biscuiti, brinzeturi, lapte praf, produse din carne, dulciuri, conserve de legume si fructe, zahar etc.). Agricultura beneficiaza de conditii pedoclimatice favorabile si de vaste lucrari de hidroamelioratii (379.579 ha irigate, locul 2 dupa jud. Constanta). Din totalul supr. agricole a jud. B. (381.081 ha, 1989), 337.182 ha revin terenurilor arabile destinate in cea mai mare parte culturilor de plante uleioase (81.242 ha), porumb (72.548 ha), griu si secara (69.127 ha), plante de nutret (32.874 ha), floarea-soarelui, leguminoase pentru boabe, sfecla de zahar, cartofi, legume, pepeni, tutun etc. O larga dezvoltare au culturile legumicole in sere (Chiscani, Surdila-Gaiseanca). Viticultura ocupa supr. restrinse in zona localit. Insuratei, Ianca, Faurei, Sutesti, Urleasca. In 1990, sectorul zootehnic dispunea de insemnate efective de animale provenite din mari complexe de crestere a porcinelor (412,4 mii capete), ovinelor (396,1 mii capete), bovinelor (153 mii capete) si pasarilor (2.404,9 mii capete). Prezenta Dunarii si a unor lacuri mari pe terit. jud. B. (Jirlau, Ciulnita, Lacu lui Traian, Batrina s.a.) determina o intensa activitate de pescuit. Caile de comunicatie (1990): jud. B. dispune de o insemnata retea de cai ferate (168 km lungime, din care 126 km electrificate), rutiere (1.150 km, din care 202 km modernizate) si fluviale. Prin portul fluvio-maritim Braila, situat la 171 km de Marea Neagra, se efectueaza transporturi de marfuri si calatori catre si dinspre Marea Neagra, dar si cu porturile fluviale din amonte. Unitatile de invatamint, cultura si arta (1989-1990): 175 scoli generale, 17 licee, doua teatre de stat (unul dramatic si altul de papusi la Braila), 91 cinematografe, 284 biblioteci, muzee, case memoriale etc. Turism. Jud. B. are valente turistice determinate de asezarea sa pe Dunare, la intersectia fluxului turistic dinspre Moldova spre litoralul Marii Negre si Delta Dunarii si invers. Vestigii ale trecutului (asezarea geto-dacica de la Brailita, necropola de la Chiscani, ruinele cetatii Braila etc.). Obiective naturale (Balta Brailei, de interes cinegetic si pescuit sportiv, Popina Blasova – monument al naturii – unde exista un punct turistic nautic pentru concursuri internationale, Padurea Viisoara de linga Insuratei s.a.). Statiunea balneoclimaterica Lacu Sarat. Indicativ auto: BR.

CAMERUN 1. Republica ~, stat in Africa Ecuatoriala, cu iesire la G. Guineii; 475,4 mii km²; 11.54 mil. loc. (1989). Limbi oficiale: franceza si engleza. Cap.: Yaounde. Orase pr.: Douala, Nkongsamba, Maroua. Este impartit in zece prov. ad-tive cu 50 departamente. Podis intins traversat de lanturi muntoase, intre care masivul Adamaoua in centru. In zona litorala apare masivul vulcanic C. (4.070 m). Clima ecuatoriala cu precipitatii bogate (pina la 10 mii mm anual), care determina existenta padurii exuberante pe coasta si tropicala in care mai mare parte a tarii; in nord vegetatie de savana. Expl. de petrol (8,64 mil. t 1989), huila, aur si bauxita. Pe 14,7% din supr. tarii, se cultiva manioc (1,53 mil. t 1989), sorg, arahide, porumb (430 mii t, 1989); orez; plantatii de cacao (440 mii ha, 120 mii t, 1989), trestie de zahar (1,3 mil t. 1989), bananieri (1,15 mil. t, 1989) si arbori de cauciuc (31,2 mii t cauciuc natural, 1989). Se cresc bovine (4,6 mil. capete, 1989), ovine (3,2 mil capete, 1989), porcine (1,3 mil. capete, 1989). Pescuit: 82.5 mii t (1988). Padurile ocupa 52,1% din terit. tarii si sint bogate in esente valoroase (abanos, mahon, okoume). Intreprinderile ind. ale C. produc energie electrica (2, 4 miliarde kWk, 1988), aluminiu (79 mii t, 1987), ciment, conserve de carne, uleiuri vegetale, zahar s.a. Cf.: 1,2 mii km. Cai rutiere: 67 mii km. Moneda: 1 C. f. a. = 100 centimes. Exporta cacao si cafea (c. 40%), petrol, lemn pretios, bumbac, aluminiu, cauciuc natural, banane, bumbac s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport, semifabricate si materii alim. – Istoric. In ev. med. timpuriu, pe terit. C. au exista mai multe state (Bornu, Bagirmi). In sec. 17, C. a devenit una dintre sursele comertului de sclavi negri pentru America. In 1884, Germania proclama C. colonie. Dupa primul razboi mondial, cea mai mare parte a tarii a trecut sub administratia Frantei ca terit. sub mandat al Ligii Natiunilor, iar partea de NV, sub administratia Marii Britanii. La 1 ian. 1960, C. francez a devenit stat independent, sub denumirea de Republica C. In 1961, ca urmare a unui plebiscit, partea de N a C. britanic a intrat in componenta Nigeriei. Totodata partea de S a C. britanic (devenita C. de Vest) s-a unit cu Rep. C. (devenita C. de Est), constituind Rep. Federativa c. In 1972, in urma unui plebiscit, este adoptata o noua Constituie, care proclama C. stat unitar cu numele de Republica Unita C., iar din 1984 de Republica C. Este o republica prezidentiala. Puterea executiva este detinuta de un cabinet numit de presedinte, iar cea legislativa de presedinte si Adunarea Nationala. 2. Masiv muntos vulcanic activ in Africa de Vest (Rep. Camerun) pe tarmul G. Guineea. Alt. max.: 4.070 m (vf. Fako). Ultima eruptie: 1959. Clima ecuatoriala umeda (c. 10.000 mm/an). Paduri ecuatoriale.

CANALUL DUNARE-MAREA NEAGRA, cale navigabila in SE Romaniei care uneste fl. Dunarea cu Marea Neagra, scurtind drumul navelor spre Constanta cu c. 400 km si asigurind irigarea a peste 200.000 de ha teren. Proiecte de realizare a unui asemenea canal dateaza de la mijlocul sec. 19. Lucrarile au inceput in 1949, acestea constituind un mijloc de exterminare a detinutilor politici care au fost folositi ca principala forta de munca. Sistate in 1955, lucrarile au fost reluate in 1975, dupa un alt proiect. Canalul, dat in folosinta la 26 mai 1984, strabate Pod. Dobrogei de Sud de la V la E, fiind axat in mare parte pe fosta vale Carasu. Porturi: Cernavoda, Medgidia, Basarabi, Agigea. Lungime totala: 64,2 km; latime la baza: 70 m, la suprafata 110-140 m; adincimea: 7 m; pescaj maxim admis: 5,5 m. La capete, canalul este prevazut cu ecluze (Cernavoda si Agigea), fiecare avind doua incinte care asigura navigatia in ambele sensuri; este traversat de sapte poduri (trei rutiere, trei feroviare si unul mixt). Volumul de trafic pe care il poate prelua anual este de c. 75 mil. t marfuri, asigurindu-se trecerea navelor fluviale si a celor maritime de dimensiuni mici. Constituie o importanta cale navigabila europeana, permitind o legatura mai directa intre Marea Neagra si Marea Nordului, prin Canalul Rin-Main-Dunare, precum si cu Marea Baltica prin Canalul Oder-Elba. O derivatie, Poarta Alba-Navodari-Midia, in lungime de 26,6 km (ad.: 5,5 m) a fost construit in 1984-1987.

CARASU, vale in centrul Dobrogei (46 km), pe cursul careia a fost construita cea mai mare parte a Canalului Dunare-Marea Neagra.

CAROL V (CAROL QUINTUS), rege al Spaniei sub numele de Carol I (1516-1556) si imparat al Sfintului Imperiu Roman de Natiune Germana (1519-1556), din dinastia Habsburg. A reunit sub autoritatea sa teritorii atit de vaste (Germania, cea mai mare parte a Pen. Italice, Spania impreuna cu posesiunile din America), incit se spunea ca in imperiul sau „Soarele nu apune niciodata”. Urmarind crearea unei monarhii catolice universale, a condus lupta impotriva Reformei si a purtat razboaie cu Franta (pentru dominatia in Pen. Italica), cu Imperiu Otoman si impotriva principilor protestanti; a abdicat si a impartit imperiul intre fratele sau Ferdinand I (Germania) si fiul sau Filip II (Spania, Tarile de Jos, Italia si coloniile americane).

CHINA, Republica Populara Chineza, stat in Asia cuprinzind o parte din Asia Centrala si din Asia Orientala, cu o larga iesire la Oc. Pacific (linia tarmurilor masoara 18 mii km); 9,6 mil. km² (locul 3 pe glob); 1,13 miliarde loc. (1989; tara cu cea mai numeroasa pop.), dintre care 93,3% chinezi (han). Limba de stat: chineza. Cap.: Beijing. Orase pr.: Shanghai, Tianjin, Shenyang, Wuhan, Guanghzou, Chongqing, Harbin, Chengdu, Nanjing, Xian, Dalian, Taibei, Jinan, Changchun, Taiyuan, Zhengzhou, Kunming, Lanzhou, Anshan, Qiqihar, Qingdao, Hangzhou. Este impartit in 23 de prov., cinci reg. autonome si trei orase de subordonare republicana. In functie de conditiile orohidrografice, de clima si vegetatie poate fi impartita in China de Est si China de Vest. In China de Est intra reg.: C. de Nord-Est, cu caracter muntos la extremitati si o intinsa cimpie interioara, clima temperata cu precipitatii de 750-1.000 mm/an si ierni aspre; C. de Nord drenata de fl. Huanghe (Fl. Galben) cuprinde Marele Podis de Loess (partial), Cimpia Chinei de Nord si M-tii Tzinlin; clima temperata de tranzitie; C. Centrala cuprinde o vasta cimpie valurita, traversata de fl. Chang-Jiang (fl. Albastru), o reg. muntoasa inalta (Alpii Sichuan au peste 7.000 m alt.) si Pod. Yunnan; clima subtropicala (media lunii ian. 6 ºC, cu precipitatii 750-2.000 mm/an); C. de Sud este o reg. muntoasa traversata de riuri scurte (exceptie fl. Xijiang/fl. Perlelor), in care zona litorala este bine populata; clima calda-musonica. Ins. Taiwan si Hainan au un relief variat, predominant muntos (alt. max. 4.500-5.000 m), cu inguste cimpii litorale. Clima tropicala musonica. In C. de Vest intra urmatoarele regiuni naturale: Tibet-Tsinghai (Xizang-Qinghai), cea mai intinsa si inalta, include sectorul de N al M-tii Himalaya (alt. max.: 8.848 m in vf. Chomolungma), cel estic al M-tilor Karakorum (vf. K₂ = Qogir Feng, 8.611 m), podisul Tibet (alt. medie: 5.000 m), bazinul endoreic Tsaidam (Qaidam Pendi, alt. minima: 2.700 m) si depr. Tsinghai (alt. minima: 3.200 m). Clima aspra cu precipitatii bogate in S si reduse in NV; Xinjiang, vasta zona endoreica in Asia Centrala, la N de M-tii Altin Tagh, cuprinde doua sectoare: Kashgaria (cu pustiul Taklimakan) si Jungaria, podis semidesertic prin care trecea odinioara celebrul „Drum al matasii”. Ele sint separate de M-tii Tian Shan (alt. max.: 6.995 m), sistem de munti lung de 2.500 km si in care unele depr. tectonice se afla sub nivelul marii (Turpan – 154 m). Ultima mare reg. a C. de Vest o reprezinta Mongolia interioara ce include sectoare ale M-tilor Marele Hingan, ale Marelui Podis de Loess si ale Desertului Gobi; clima rece, precipitatii reduse. Mari zacaminte de: carbune, min. de fier, mangan, petrol, sisturi bituminoase, metale neferoase, pretioase si rare, sare s.a. Ind. extractiva este bine dezvoltata: expl. de carbuni (946,5 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), petrol (136,8 mil. t, 1988), gaze naturale (14,3 miliarde m³, 1988), min. de fier (154,4 mil. t, 1988, locul 2 pe glob), mangan, molibden, bauxita (2,4 mil. t, 1987), wolfram (18.000 t, 1987, locul 1 pe glob), cupru, nichel, vanadiu, stibiu, mercur, fosfati naturali (9 mil. t, 1987), sare (17,6 mil. t, 1987, locul 2 pe glob), jad. C. produce energie electrica (593,5 miliarde kWh, 1988), otel (59,1 mil. t, 1988), fonta (59,1 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), utilaje ind., masini agricole, material feroviar, automobile si autocamioane, nave maritime si fluviale, produse electronice si electrotehnice, tractoare, aparate de precizie, produse chimice, ciment (204,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), celuloza si hirtie, textile (4,52 mil. t fire de bumbac, 17,62 miliarde m tesaturi de bumbac, 1988, matase naturala, tesaturi din lina, covoare s.a.), conf. si tricotaje, produse alim. (ceai, tigarete, faina, conserve, ulei, zahar s.a.); ind. atomica si aerospatiala. Veche traditie in prod. mestesugareasca (sticla, portelanuri, obiecte de arta s.a.). Terenuri arabile reprezinta 9,7% din supr. tarii, pasunile 32,2%, iar padurile 12,2%. Se cultiva orez (179,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), griu (91 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), porumb (75,8 mil. t, 1989, locul 2 pe glob), gaolean, floarea-soarelui, rapita (5,4 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), soia (10,8 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), cartofi (29,6 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), batate (110,6 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), arahide (5,4 mil. t, 1988, locul 1 pe glob), sfecla de zahar, trestie de zahar (55,3 mil. t, 1989), bumbac (11,76 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), ceai (590 mii t, 1989, locul 2 pe glob), iuta (565 mii t, 1989, locul 3 pe glob), camfor (75% din prod. mondiala), cafea, cacao, tutun (2,9 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), arbori de chinina, de cauciuc, banane (2,43 mil. t, 1989), ananas s.a. Pomicultura (inclusiv plantatii de citrice), legumicultura, viticultura. Cresterea animalelor (capete 1989): bovine (77,1 mil.), ovine (102,7 mil., locul 3 pe glob), porcine (349 mil., locul 1 pe glob), caprine (77,9 mil., locul 2 pe glob), cabaline (10,7 mil., locul 1 pe glob), pasari; sericicultura, pescuit (10,36 mil. t, 1988, locul 3 pe glob), vinatoare. C. f.: 88,6 mii km (inclusiv cele forestiere si speciale). Cai rutiere: c. 1 mil. km; cai navigabile interne: 136 mii km. Flota comerciala maritima: 19,36 mil. t (1988). Moneda: 1 yuan (= renminbi) = 100 fen. Exporta textile si conf. c. 25%, produse agricole si alim., petrol si prod. chimice, piei, bumbac, fosfati, masini si utilaje, metale s.a. si importa masini, utilaje si mijloace de transport (c. 1/3), semifabricate si materii prime ind., produse chimice, produse alim. s.a. – Istoric. Pe terit. C., locuit din timpuri stravechi, leagan al uneia dintre cele mai stralucite civilizatii antice (milen. 3 i. Hr.), s-a constituit in sec. 18 i. Hr. statul Shang, care in sec. 11 i. Hr. a fost cucerit de statul Zhou; acesta din urma s-a destramat in mai multe formatiuni de sine statatoare, unificate de-abia in sec. 3 i. Hr., sub dinastia Qin. In timpul dinastiei Han (206 i.Hr.-220 d. Hr.), C. a cunoscut o mare dezvoltare. Rascoala taraneasca a „Turbanelor galbene” (184 d. Hr.) a slabit statul chinez, care s-a destramat. S-a unificat din nou in 589 sub dinastia Sui, iar din 618 pina la inceputul sec. 10 sub dinastia Tang. Intre 1279 si 1368 C. a fost ocupata de mongoli. In timpul dinastiei Ming (1368-1644) a avut loc Marele Razboi Taranesc (1628-1645), inabusit cu ajutorul manciurienilor, care insa au cucerit intreaga tara, instaurind dominatia dinastiei Qing (1644-1911). In sec. 19, in urma celor doua „razboaie ale opiului” (1840-1842 si 1856-1860) si a incheierii unor tratate inrobitoare cu Marile Puteri, incepe patrunderea capitalului strain in C., amplificata, catre sfirsitul sec., dupa inabusirea rascoalei populare I-he-tuan. Revolutia din 1911-1913, condusa de Sun Zhongshan, a rasturnat dinastia manciuriana, C. devenind republica. In timpul primului razboi mondial s-a intensificat lupta antiimperialista si antifeudala. In 1921 a fost creat Partidul Comunist Chinez. In 1924-1927 s-a desfasurat primul razboi civil revolutionar, in care partidul Gomindan a colaborat cu P.C. Chinez impotriva fortelor conservatoare din nord. Insa, in 1927 conducatorii Gomindanului au adoptat o atitudine anticomunista. In cursul celui de-al doilea razboi civil revolutionar (1927-1937), comunistii chinezi au creat Armata Rosie Chineza si baze revolutionare la sate. In 1931, Japonia a ocupat partea de NE a Chinei, iar in 1937 a inceput un razboi pentru cucerirea intregii Chine. In timpul razboiului de eliberare (1937-1945) fortele armate create si conduse de P.C. Chinez au eliberat o mare parte a terit. ocupat de japonezi. In 1946 Gomindanul a intrerupt tratativele initiate de P.C. Chinez, in 1945, in vederea formarii unui guvern de coalitie, ceea ce a provocat al treilea razboi civil revolutionar (1946-1949), in cursul caruia Armata Populara de Eliberare a infrint fortele armate gomindaniste; ramasitele acestora s-au retras in ins. Taiwan. La 1 oct. 1949 a fost proclamata Republica Populara Chineza. In 1971 au fost restabilite drepturile R.P. Chineza la O.N.U. R.P. Chineza este un stat socialist; este unui dintre cei cinci membri permanenti ai Consiliului de Securitate al O.N.U. In 1954 a fost adoptata prima constitutie de tip socialist din istoria Chinei. Mao Zedung (Mao Tzedun) presedintele C.C. al P.C. Chinez a fost ales presedintele R.P. Chineza (1954). Incercarea de a forta dezvoltarea economica a tarii („Marele salt inainte”), intreprinsa intre anii 1958 si 1960, a esuat. In 1965 a fost lansata „Marea revolutie culturala proletara”, amplu program de indoctrinare a populatiei cu ideologia comunista in varianta maoista. „Revolutia culturala” a fost insotita de grave excese si acte de violenta impotriva celor considerati „adepti ai capitalismului” (in realitate adversarii extremismului stingist). Dupa moartea (1976) a lui Mao Zedong, grupul radicalilor stingisti condus de sotia sa („banda celor patru”) a fost inlaturat. Din 1982, conducatorul de fapt al tarii devine Deng Xiaoping, care lanseaza un amplu program de reforme, menit sa modernizeze structurile societatii chineze in cadrul mentinerii socialismului. Cererile formulate de studenti privind democratizarea vietii politice au fost insa respinse si manifestatiile acestora din Beijing reprimate dur (Piata Tiananmen, 3-4 iun. 1989). Pe plan extern, dupa o lunga perioada de tensiune si confruntare cu U.R.S.S., care a culminat cu incidente de frontiera (1969), a intervenit din 1986 o destindere, care a facut posibile vizite reciproce la cel mai inalt nivel de partid si de stat (1989, 1991). In C. are loc un amplu proces de modernizare a agriculturii, industriei, stiintei si tehnologiei; politica externa cunoaste o larga deschidere, prin stabilirea sau consilodarea relatiilor de cooperare politica, economica si culturala cu tarile industrializate si cu cele in curs de dezvoltare. Potrivit constitutiei, puterea executiva este detinuta de presedintele republicii si de Consiliul de Stat (guvernul), iar cea legislativa de Adunarea Nationala a Reprezentantilor Populari (intre sesiunile ei de Comitetul Permanent).

ZGURA s. f. 1. Produs care se obtine la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor si care contine cea mai mare parte a materialelor straine din metalul respectiv; partea fuzibila din cenusa carbunilor, intrebuintata la fabricarea unor materiale de constructie. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenusa intarita (provenita din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjure (bg. zgurija).

CIRCUIT (fr., lat.) s. n. 1. (TEHN.) Sistem de medii prin care pot circula particule materiale (apa, abur, gaze, particule incarcate cu sarcini electrice etc.). ◊ C. electric = sistem de medii prin care trece curentul electric; este constituit din conductoare electrice, rezistoare, bobine, condensatoare, tuburi electronice, elemente semiconductoare etc., caracterizate prin rezistenta, capacitate si inductivitate, care reprezinta parametrii c.e. ◊ C. Oscilant = c. electric format dintr-o bobina si un condensator, care intretine oscilatii ale cimpului electromagnetic. ◊ C. imprimat v. imprimat. ◊ C. magnetic = sistem de medii (in cea mai mare parte materiale feromagnetice) prin care se poate inchide fluxul magnetic al unei masini sau al unui aparat electric. ♦ (INFORM.) C. informational = cale parcursa de o informatie, din momentul producerii pina la clasarea sau distrugerea sa, in cadrul unui sistem informational. ◊ C. integrat = pastila semiconductoare pe care sint realizate, prin diferite tehnologii de fabricatie, diode, tranzistoare, condensatoare si rezistoare, interconectate in scopul obtinerii unor functii specifice; pastila este introdusa intr-o capsula ceramica sau din material plastic, cu un set de terminale metalice (pini) conectate la bornele de intrare, iesire si de alimentare ale circuitelor existente pe pastila. 2. Circuitul apei in natura = proces complex si continuu de circulatie a apei in cadrul invelisului geografic (hidrosfera, atmosfera, litosfera), care cuprinde evaporarea, formarea norilor, precipitatiile atmosferice si scurgerea lor pe pante, infiltrarea si formarea apelor subterane si de suprafata, si care este conditionat de radiatia solara si de forta gravitationala. ◊ C. biologic = drumul parcurs in biosfera de diferite elemente chimice extrase din mediul abiotic de catre organismele vii, constituind o parte a circuitelor biogeochimice; ciclu biologic. Se realizeaza prin intermediul producatorilor primari care sintetizeaza materia organica din elementele anorganice si prin consumatorii vegetali (erbivore) si animali (carnivore, insectivore). ◊ C. biogeochimic = itinerar complet, al materiei in natura, incluzand c. biologic si etapa transformarii materiei organice in materie anorganica de catre o categorie de organisme descompunatoare (bacterii si ciuperci). 4. (EC.) Succesiune a fazelor pe care le parcurge un produs de la producator la consumator (productie, circulatie, repartitie, consum), perturbarea activitatii la nivelul uneia dintre aceste faze sau a inlantuirii lor antrenind intreruperea circuitului economic. ◊ C. economic = a) ansamblul relatiilor macroeconomice care se stabilesc intre diferitele structuri economice nationale (structurile de productie si de consum, monetare si financiare, de regularizare, relatiile cu exteriorul); b) unitatea si interdependenta dintre fluxurile reale (al produselor si al factorilor de productie) si fluxurile monetare (intre diferitele grupe sociale, constituind veniturile unora si cheltuielile altora). ◊ Circuitul economic national = ansamblul legaturilor ce se stabilesc la scara nationala intre unitati economice, ramuri sau zone teritoriale, prin care acestea ofera si primesc, pe baza de reciprocitate, valori materiale si spirituale necesare desfasurarii optime a fluxului continuu al productiei, a dezvoltarii economico-sociale a tarii. ◊ Circuitul economic mondial = ansamblul legaturilor, schimburilor si tranzactiilor economice intre statele lumii (comertul international, cooperarea economica si tehnico-stiintifica, relatiile financiare si de credit internationale, schimbul de valori culturale, turismul etc.). 5. Itinerar al unei calatorii (cu intoarcere la locul de plecare).

CIMPIA ROMANA, mare unitate morfologica, in sudul tarii, parte componenta a Depr. Dunarii de Jos, situata exclusiv pe stg. Dunarii, intre Piemontul Getic, Subcarpati, Pod. Moldovei si Dobrogea. Lungime: c. 600 km; latime: intre 10 km in V si 135-140 km in sectorul central (intre Tirgoviste si Zimnicea). Alt. medie: c. 100 m; alt. max. depaseste 300 m la contactul cu Piemontul Getic si Subcarpati, iar inaltimile cele mai mici apar in C. Siretului inferior (6-15 m). S-a format prin acumularea depozitelor de pietrisuri, nisipuri, marne, argile, loessuri in zona de subsidenta tectonica a unitatilor din fundament. Aceste depozite au in zona de maxima scufundare grosimi de citeva mii de metri. La contactul cu dealurile, intre Vedea, Trotus si Birladul inferior, cimpia piemontana este inalta (300-320 m) si inclinata. Intre Arges si Siretul inferior se afla o zona de lunca larga, de 10-30 km, fara terase, numita cimpie de divagare, de fapt o zona de subsidenta la marginea Subcarpatilor, in cadrul careia miscarile tectonice locale mai accentuate au dus la formarea unor zone de convergenta hidrografica. Cea mai mare parte a C.R. o ocupa terasele Dunarii, in numar de 4-5 la V de Arges si 2-3 la E. In afara de partea nordica unde este o cimpie piemontana (C. Inalta a Pitestiului, C. Tirgovistei, C. Ploiestilor), in rest este o cimpie tabulara, slab fragmentata de vai, cu numeroase crovuri, lacuri sarate si dune de nisip. Este principala zona agricola a Romaniei.

CIMPIE (‹ cimp) Forma majora de relief cu suprafata neteda sau usor ondulata, cu alt. de obicei pina la 200 m, cu o structura geologica omogena, rezultata in general din acumularea materialelor transportate de riuri; ses. Ocupa cea mai mare parte din supr. Pamintului. Cea mai vasta c. din lume este C. Amazonului (c. 5 mil. km²). Dupa geneza se deosebesc c. de acumulare (formate prin depunerea in regiunile depresionare a depozitelor de nisipuri, argile si pietrisuri) si c. de eroziune (realizate prin actiunea apelor curgatoare care distrug treptat un relief accidentat si mai vechi, netezindu-l; peneplena). C. de acumulare pot fi: piemontane, de glacis, lacustre, tabulare, de subsidenta, de divagare, de nivel de baza, deltaice, eoliene, glaciare, de loess, fluvio-glaciare, marine (c. de abraziune si c. de acumulare litorala) etc. C. de eroziune pot fi: colinare, de terase, fluviatile, pediplene etc. ◊ C. abisala = reg. ce cuprinde fundul oceanelor situata sub 4.000 m adincime. Cuprinde 29,7% din supr. globului si 41,8% din relieful submers. Este brazdata de santuri abisale, lanturi muntoase, ins. vulcanice si platouri (ex. vulcanul Mauna Loa, Platoul Bermudelor) ce se inalta pina la supr. apei.

DOBROGEA 1. Podisul Dobrogei, mare unitate de podis in SE Romaniei, intre Dunare la V si N, Delta Dunarii la NE, tarmul Marii Negre la E si granita cu Bulgaria la S, suprapusa peste trei subunitati structurale, diferite atit prin fundament, cit si prin cuvertura sedimentara: I. Podisul Dobrogei de Nord, situat intre valea Dunarii la V si N, Delta Dunarii la NE, complexul Razim-Sinoe la E si aliniamentul vailor Peceneaga-Slava la S (cu inaltimi de 150-450 m), reprezinta o asociere de trei subunitati morfostructurale, bine diferentiate intre ele: M-tii Macinului, Dealurile Tulcei, Depr. Nalbant si Pod. Babadag. Fundamentul este constituit din formatiuni paleozoice, strabatute de mase granitice, acoperite de depozite calcaroase, grezoase, argiloase, triasice si cretacice. Importante zacaminte de pirite cuprifere (Altan Tepe) si baritina (Somova); roci de constr. (granite, porfire, calcare). Paduri de stejar in amestec cu gorun, tei alb, jugastru etc. Pomicultura; viticultura (podgoria Niculitel). II. Podisul Dobrogei Centrale sau Pod. Casimcea, situat intre aliniamentele vailor Peceneaga-Slava la N, tarmul Marii Negre la E, Pod. Carasu la S si Dunare la V, este constituit predominant din sisturi verzi in fundament, care adeseori apar la supr., peste care stau formatiuni jurasice si cretacice, fiind un pod. de eroziune, cu inaltimi de 150-320 m, fragmentat pe directie NV-SE de raul Casimcea. Masivele calcaroase, resturi ale unei bariere de corali din Jurasic, ramase la supr. sub forma unor martori de eroziune pe aliniamentul Harsova – Crucea – Gura Dobrogei, cheile, dolinele si pesterile din aceasta zona dau o nota de diversitate in peisaj. Cuprinde mai multe subunitati: Pod. Casimcei – propriu-zis, Pod. Harsovei, si Pod. Istriei. III. Podisul Dobrogei de Sud, cuprins intre Dunare la V, Pod. Dobrogei Centrale la N, tarmul Marii Negre la E si granita cu Bulgaria la S, corespunde in fundament soclului rigid de platforma, format din sisturi cristaline mezometamorfice, peste care sunt extinse depozite de gresii si calcare mezozoice si neogene, acoperite de o cuvertura de loess care confera pod. un caracter structural tubular. C. 2/3 din supr. este drenata de bazine hidrogeografice care sunt tributare in cea mai mare parte Dunarii. Unele diferentieri geomorfologice permit impartirea Pod. Dobrogei de Sud in patru subunitati: Pod. Medgidiei cu Pod. Dorobantului, Pod. Oltinei, Pod. Negru Voda si Pod. Cobadin. Vegetatie de stepa cu procent ridicat de plante termofile. Viticultura (podgoriile Murfatlar, Ostrov). 2. Prov. istorica in SE Romaniei, intre Dunare si Marea Neagra. Terit. D., locuit din Paleoliticul mijlociu, a fost populat din milen. 2 i. Hr. de stramosii geto-dacilor. Colonistii greci au intemeiat in sec. 7-6 i. Hr. pe litoralul Marii Negre, coloniile Histria, Callatis, Tomis. In sec 1 i. Hr. a intrat in componenta statului lui Burebista, apoi a Imp. Roman si Bizantin (pana in sec. 7). Reintrata sub dominatia bizantina (din 971), D. a fost mentinuta cu greu de catre acestia (sec. 10-13), fiind invadata de pecenegi, uzi si bulgari. In sec. 14, in D. s-a constituit o formatiune politica de sine statatoare, condusa, pe rand, de Balica, Dobrotici (din c. 1348) si Ivanco (din c. 1386). A facut parte din Tara Romaneasca in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Sub stapanire turceasca (1417-1878). In urma Razboiului de Independenta din 1877-1878, Congresul de la Berlin (1878) a recunoscut independenta Romaniei si restabilirea autoritatii statului roman asupra D. de Nord. Prin Pacea de la Bucuresti (1913), ce pune capat celui de-al doilea Razboi Balcanic, partea de S a D. (Cadrilaterul) a intrat in componenta statului roman. In 1940, prin Tratatul de la Craiova, Romania a fost silita sa cedeze cadrilaterul Bulgariei.

SKANDERBEG (pe numele adevarat Gjergj Kastrioti) (c. 1405-1468), comandant de osti, erou national al Albaniei. A condus intre 1443 si 1468 lupta impotriva Imp. Otoman, obtinand victorii la Torvioll (1444), Oranik (1456), Mokra (1462), eliberand o mare parte din terit. albanez, cu centrul in orasul Kruje.

IRAQ (IRAK), Republica ~ (al-Jumhūriyah al-’Irāqῑyah), stat in SV Asiei, in Orientul Mijlociu, suprapunandu-se in mare parte Mesopotamiei antice; 434,1 mii km²; 19,9 mil. loc. (1994). Limba oficiala: araba. Religia: islamica (siiti – 62,5% si sunniti – 34,5%) c. 95%, catolica. Cap.: Bagdad (Baghdād). Or. pr.: Basra (Al-Basrah), Mosul (Al-Mawsil), Kirkūh, Al-Hillah etc. Este impartit in 15 guvernorate si 3 reg. autonome. Relieful prezinta 4 reg. naturale: in centru campia drenata de fl. Tigru si Eufrat, care se unesc si formeaza fl. Shatt al-Arab ce se varsa in G. Persic (campia concentreaza 75% din terenurile cultivate ale tarii); in N, o unitate colinara piemontana (vechea Asirie), cu precipitatii mai bogate; in V, campii desertice, sectoare ale desertului sirian; in NE M-tii Kurdistanului, prelungire nord-vestica a M-tilor Zagros din Iran. Clima subtropicala, cu ariditate accentuata, cu veri toride, fara precipitatii si ierni mai blande. Vegetatie de stepa cu tufisuri (in N si E) si plante xerofite si halofite (in S si V). I. dispune de mari rezerve de petrol (13,4 miliarde t, locul 3 pe glob), atat in N, cat si in S tarii. Expl. de petrol (36,7 mil. t, 1994), gaze naturale (124 miliarde m³), sulf, fosfati (1.000 mil. t), sare si zacaminte de cupru, crom si gips. Ind. produce: energie electrica (27,1 miliarde kWh, 1994), gaze lichefiate, derivate petroliere, otel, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, calculatoare, f*******e, acid sulfuric, ingrasaminte azotoase si fosfatice, ciment (2,5 mil. t, 1992), tesaturi de bumbac, lana, matase, in, textile si conf., covoare, produse alim. (lactate, zahar, carne, bere, tigarete etc.). Circa 75% din supr. tarii este neproductiva. Terenurile agricole reprezinta 21,7% din terit. tarii. Agricultura antreneaza 40% din populatia activa si asigura 15% din PIB. Se cultiva grau, orz, porumb, mei, orez, bumbac, tutun, susan, in, sfecla de zahar, fasole, linte; plantatii de curmali, citrice, vita de vie, maslini, trestie de zahar. Mari cantitati de legume (tomate 800 mii t, 1994, ceapa, cartofi, castraveti, vinete) si fructe (mere, piersici, prune). Se cresc ovine (6,3 mil. capete, 1994), caprine (1,1 mil. capete, 1994), asini, camile, bovine si bubaline (1,2 mil. capete, 1994), cabaline. Pescuit de peste si perle in G. Persic. C. f.: 2,0 mii km. Cai rutiere: 25,5 mii km; pipe-line-uri: peste 3 mii km. Flota comerciala: 1,6 mil. t. r. b. (tone-registru-brut) (1995). Moneda: 1 dinar = 1000 fils. Turism cu mari obiective antice: in N, vestigii ale civilizatiei asiriene (Ninive, Nimrud, Assour, Khorsābād), zona Babylon-Bagdad-Samarra (ultimele doua capitale ale Califatului Arab) cu minaretul elicoidal Malwiya din Samarra (sec. 9), in SE ruinele oraselor-state antice Ur, Lagash, Eridu s.a. Export: petrol si produse petroliere, curmale, ciment, tesaturi, ingrasaminte chimice, lana, piei, orz s.a. Import: utilaje ind. si mijloace de transport, produse alim., textile, chimice, cherestea, hartie, medicamente s.a. – Istoric. Sub numele de Mesopotamia, regiunea dintre Tigru si Eufrat, teritoriul I. a fost leaganul unor mari civilizatii ale Orientului Antic, precum cea akkadiana, asiriana, babiloniana si caldeeana. Cucerit succesiv de persi (539 i. Hr.), de Alexandru cel Mare (331 i. Hr.), parti (sec. 2 i.Hr.- 3 d. Hr.), Sasanizi (sec. 3-7) si arabi care, dupa victoria repurtata la al-Qadisiyya (637) asupra ostilor sasanide, au intemeiat aici importante orase (Basra, 638 si al-Kufa, 639). In timpul Abbasizilor (750-1258), I. a devenit provincia centrala a Imperiului Arab, califul al-Mansur fundand, in 762, orasul Bagdad, devenit noua capitala (de aceea statul s-a numit si Califatul de Bagdad). In ciuda unei dezvoltari economice si intelectuale remarcabile, I. a avut de suferit din cauza numeroaselor tulburari si revolte, precum si a dominatiei straine care a urmat: a Buizilor (din 945), a turcilor selgiucizi (din 1056), a mongolilor (din 1258), a Sefevizilor (din 1508) si a turcilor otomani (din 1534). In sec. 16-17, in cadrul razboaielor turco-persane, I. a fost obiect de disputa pana in 1639, cand Sefevizii au recunoscut adversarilor lor stapanirea asupra I., care s-a mentinut pana in 1917. Descoperirea unor zacaminte petrolifere (sf. sec. 19) la Mossul impulsioneaza dezvoltarea tarii. Ocupat de trupe britanice in timpul primului razboi mondial, este incredintat (1920) de Societatea Natiunilor, sub mandat, Marii Britanii. In 1921, I. este proclamat regat, avand ca suveran pe Faysāl ibn Hussain, din familia Hasemitilor. Cu toate ca isi proclama independenta la 3 oct. 1932, I. ramane sub o puternica influenta politica britanica si semneaza, in 1955, Pactul de la Bagdad (I., Arabia Saudita, Iordania) de orientare prooccidentala. In urma loviturii de stat din 14 iul. 1958 se instaureaza un regim militar (condus pana in 1963, de generalul Abd al-Karim Kassem), care aboleste monarhia, scoate I. din Pactul de la Bagdad si, prin partidul Baas, aflat la putere, adopta o linie politica radicala, panislamica. Are loc nationalizarea bancilor si a societatilor de asigurare, precum si distantarea de politica externa filooccidentala. Din 1979, puterea este preluata de vicepresedintele Consiliului Comandamentului Revolutiei, Saddam Hussein. Disputa teritoriala cu Iranul provoaca un indelungat si costisitor razboi iraniano-irakian (1980-1988), soldat cu distrugeri si numeroase victime. La 2 aug. 1990, I. invadeaza emiratul Kuweit, pe care il anexeaza (28 aug.), proclamandu-l a 19-a provincie. Condamnat de O.N.U. (care-i cere printr-o rezolutie ultimativa retragerea trupelor din emirat pana la 15 ian. 1991), I. este confruntat cu actiunea fortei multinationale, condusa de S.U.A., operatiunea „Furtuna in desert” (16 ian.-28 febr. 1991), care se incheie cu totala infrangere a I., obligat sa abandoneze Kuweitul (28 febr. 1991). Sanctiunile impuse de O.N.U. I. au generat mari dificultati economice, carora Saddam Hussein le-a facut fata prin consolidarea controlului personal asupra regimului si prin hartuielile asupra corpului de inspectori O.N.U., in incercarea de a obtine ridicarea sanctiunilor (1997), Actiunile separatistilor kurzi au agravat tensiunile interne si au atras incursiuni ale trupelor turce si crearea unei zone de excludere aeriana a trupelor irakiene in nordul I., locuit de kurzi si in sud, unde populatia siita este majoritara. Anii 1997-1998 au dus la o crestere a tensiunilor si la repetarea unor momente de criza, capabile sa duca la declansarea unui nou conflict militar in zona provocat de refuzul autoritatilor irakiene de a accepta controlul neingradit al inspectorilor O.N.U. la toate obiectivele presupuse de acestia a fi baze de fabricare a armelor de distrugere in masa (nucleare, bacteriologice etc.). Plecarea inspectorilor O.N.U., ca urmare a continuelor neintelegeri, a determinat reactia fortelor militare anglo-americane, care, incepand din noaptea de 16-17 dec. 1998, au bombardat, timp de patru nopti, anumite obiective din I. (operatiunea „Vulpea Desertului”). Republica prezidentiala, potrivit constitutiei din 22 sept. 1968. Activitatea legislativa este exercitata de presedinte, de Consiliul Comandamentului Revolutiei si de Adunarea Nationala, iar cea executiva, de Consiliul Comandamentului Revolutiei si un Consiliu de ministri, care are doar functii administrative.

PLASMA (‹ fr. {i}; {s} gr. plasma „obiect modelat”) s. f. 1. Parte lichida a sangelui (p. sangvina) sau a limfei (p. limfatica) formata din 20% apa, 7% saruri minerale, protide, lipide, glucide, anticorpi etc. La om, p. constituie 55% din volumul sangvin. P. poate fi folosita in scopuri terapeutice pentru inlocuirea pierderilor sangvine sau lichide. 2. (FIZ.) Substanta aflata intr-o stare de agregare asemanatoare celei gazoase, puternic (sau complet) izolata, alcatuita in majoritate (sau in totalitate) din purtatori de sarcina practic liberi (electroni, ioni negativi si ioni pozitivi). Poseda o buna conductibilitate electrica, are o temperatura ridicata si emite radiatii electromagnetice, indeosebi in lumina (ex. flacara, coloana luminoasa a tuturor tipurilor de descarcari electrice, substanta Soarelui si a celorlalte stele etc.). Cea mai mare parte din substantele Universului (stelele, nebuloasele galactice, mediul interstelar) se afla in stare de p. In apropierea Pamantului exista p. sub forma de vant solar, de magnetosfera si ionosfera. P. este considerata cea de-a patra stare de agregare; ea poate fi utilizata pentru taierea materialelor greu fuzibile, la construirea generatoarelor magnetohidrodinamice, pentru realizarea reactiei termonucleare de fuziune etc. Termenul de p. a fost introdus in 1930 de I. Langmuir si L. Tonks. ◊ Fizica plasmei v. fizica. 3. Ansamblul electronilor de conductie, mobili intr-un metal, impreuna cu atomii si ionii din nodurile retelei cristaline a metalului si care executa numai v******i locale.

KORYO, formatiune statala din Evul Mediu, intemeiata de Wang Kon, in partea central-vestica a pen. Coreea (918-1392), dar care a cuprins ulterior in hotarele sale cea mai mare parte a peninsulei. La inceput capitala a fost in orasul Kaesong, apoi, din 1232, in orasul Kanghwa. Denumirea K. a fost preluata de europeni sub forma de Coreea.

aerostat n., pl. e (d. aer 1 si vgr. statos, care sta). Aparat plin cu un gaz mai usor de cit aeru si care ast-fel se poate ridica in atmosfera, in virtutea principiului descoperit si stabilit de Arhimede: „ori-ce corp solid, cufundat intr' un fluid oare-care, e impins in sus cu o forta egala cu greutatea volumului fluidului pe care l-a dislocat”. Aerostatu, numit si balon, o aplicatiune a acestui principiu, se inalta pina cind ajunge in straturi destul de rarificate ca diferenta greutatii aerului dislocat si a gazului dintr' insu sa fie egala cu greutatea materialului din care e fornat. Aeronautu are o proviziune de lest, din care arunca o parte cind vrea sa se mai suie. Ca sa se scoboare, trage de o sfoara si deschide o supapa practicata in partea de sus a balonului si pin [!] care iese o parte din gaz. – Aerostatele au fost imaginate de fratii Montgolfier (din orasu Annonay), care facura prima experienta la 5 Iuniu 1783. Armatele franceze au tras mari foloase din baloane in batalia de la Fleurus (1794) si la 1870-71; afara de asta, ele contribue [!] in fie-care zi la progresu meteorologiii, permitind studiu regiunilor inalte ale atmosferei. Dupa numeroase si vane tentative, problema cirmei baloanelor (a dirigibilelor) a fost rezolvita [!] de ofiterii franceji Renard si Krebs, care la 1884 au strabatut in 23 de minute 7 chilometri si s' au intors tot acolo de unde plecase, si mai ales de Brazilianu Santos-Dumont, care a facut la Paris nenumarate plimbari pin [!] aer (1904), de Francezu Lebaudy (1904) si de contele german Zeppelin. Rolu lor e implinit azi in mare parte de aeroplane.

ORGANIZATIA PENTRU COOPERARE SI DEZVOLTARE ECONOMICA (O.C.D.E. in engl.: Organization for Economic Cooperation and Development – O.E.C.D.; in fr.: Organisation de Cooperation et de Developpement Economique – O.C.D.E.), organizatie internationala guvernamentala, cu sediul la Paris (Franta), creata la 30 sept. 1961, ca succesoare a Organizatiei Europene pentru Cooperare Economica infiintata in 1948. Reprezinta un forum pentru discutarea si coordonarea activitatilor sociale si economice ale tarilor membre, propunandu-si sa favorizeze expansiunea lor economica si dezvoltarea pe baze multilaterale a comertului mondial. Are 30 de membri (2001): Australia, Austria, Belgia, Canada, Cehia, Rep. Coreea, Danemarca, Elvetia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Japonia, Luxemburg, Marea Britanie, Mexic, Norvegia, Noua Zeelanda, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Spania, S.U.A., Suedia, Turica, Ungaria. In domeniul energiei (conventionale si nucleare) cea mai mare cea mai mare parte a activitatii organizatiei se desfasoara in cadrul a doua agentii create de Consiliul O.C.D.E. in acest scop: – Agentia Internationala pentru Energie (in engl.: International Energy Agency – I.E.A.), cu sediul la Paris (Franta), creata in 1974, in scopul cooperarii in problemele privind energia. Are 26 de memebri (ai O.C.D.E., cu exceptia Rep. Coreea, Mexicului, Poloniei si Ungariei). – Agentia O.C.D.E. pentru Energie Nucleara (O.E.C.D.; in engl.: Nuclear Energy Agency – N.E.A.), cu sediul la Seine, Saint-Germain (Franta), creata in 1958, in scopul promovarii folosirii energiei nucleare in scopuri pasnice. Are 28 membri (ai O.C.D.E., cu exceptia Noii Zeelande si Poloniei). Principalul organ este Consiliul Ministerial (in care sunt reprezentate toate tarile membre), asistat de un Comitet Executiv (14 membri) si de un Secretariat general. Marea parte a activitatii sale se desfasoara in grupuri de lucru si in peste 200 de comitete specializate.

apa f., pl. e (lat. aqua, it. acqua, pv. aigua, fr. eau, cat. aygua, sp. agua, ph. agoa). Lichidu care acopere cea mai mare parte (3ǀ5) a globului pamintesc. Fig. Sudoare: is numai apa. Lichid chimic (acid, parfum s. a.): apa de Colonia (un fel de parfum), apa de flori (un fel de parfum intrebuintat in cofetarie), apa tare (acid azotic), apa regala (un amestec de acid azotic si cloridric [!]), apa oxigenata (bioxid de idrogen [!] descolorant), apa minerala (care contine minerale in disolutiune), ape termale (ape minerale calde), apa vie (apa care invie mortii in povesti). Riu, lac, mare: calatorie pe apa. Aparenta undulata [!] la stofe, la metale, la petre [!] pretioase (cum is dungile agatei). Apa marina, beril verde albastriu. A-ti lasa gura apa, a-ti fi tare pofta. A face o gaura in apa, a lucra in zadar. A te scalda in apele cuiva, a fi de parerea cuiva, a inclina spre ideile lui. Lectiunea merge ca apa sau o stiu ca pe apa, o stiu bine. A se face o apa si un pamint, a se nivela, a disparea pintre [!] cei-lalti. – Apa e un lichid transparent, insipid, incolor si inodor compus dintr' un atom de oxigen si doi de idrogen [!] (H₂O). Ingheata la 0°, dar poate raminea lichida si la -17°. In chimie poate fi numita si protoxid de idrogen. Lavoisier si Laplace la 24 iuniu 1783 preparara 608 grame de apa arzind idrogenu in aeru atmosferic. Apa oxigenata, bioxid de idrogen, preparata de Thenard la 1818. Descoloreaza tesaturile, perlele, matasa si paru.

KARLSTAD, oras in SV Suediei, pe tarmul lacului Vanern; 77,3 mii loc. (1993). Ind. constr. de masini, de prelucr. a lemnului, textila si alim. Universitate. Muzeu. Fundat in 1584 si distrus in mare parte de incendiul din 1865. Aici s-a semnat (26 oct. 1905) Tratatul dintre Suedia si Norvegia, prin care uniunea personala dintre cele doua state lua sfarsit.

IMPERIU LATIN DE CONSTANTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dupa cucerirea, in urma unor indarjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de catre participantii la a patra cruciada. Conform intelegerii dintre cruciati si venetieni, conducatorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat imparat, ii reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea traca invecinata, unele stapaniri bizantine din Asia Mica, precum si unele insule din Marile Egee si Ionica. S-a mentinut pana in 1261, cand Mihail VIII Paleologul, imparatul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.

IQUIQUE, oras in partea de N a statului Chile, port la Oc. Pacific; 152,6 mii loc. (1995). Aeroport. Prelucr. pestelui. Export de produse din peste si de nitrati. Fundat in sec. 16. Distrus in mare parte de cutremurele din 1808 si 1877.

URS (lat. ursus) s.m I. Numele mai multor mamifere din familia Urside: 1. Urs brun, urs omnivor din Europa si din Asia temperata, vara patrunzand si in tundra, cu corpul masiv, lung de c. 2 m, acoperit cu blana de culoare bruna (Ursus arctos); in general sunt pasnici, dar daca se simt amenintati sau deranjati de la mancare pot deveni foarte agresivi. Ataca frecvent vitele, iar daca sunt infometati patrund si in livezi, in gospodariile satesti si corturile turistilor pentru a cauta hrana. Fiind o specie periclitata la nivel european, vanarea u.b. este strict reglementata prin lege. In Romania, ca urmare a masurilor sustinute de protectie, se gasesc cele mai importante efective de u.b. din Europa (cu exceptia spatiului ex-sovietic). Iarna isi petrec mare parte din timp dormind, dar nu este vorba de o hibernare propriu-zisa. 2. Urs alb (sau polar) (Ursus maritimus, Thalassarctos maritimus) = specie de urs carnivor din regiunile arctice, lung de 2,8 m, cu blana alba, care se hraneste in special cu foci; poate ajunge la greutatea de c. 700 kg. Urs grizzly v. grizzly. Urs andin (urs negru cu ochelari), specie de urs preponderent ierbivor, raspandit in reg. muntoase din America de Sud, pana la 3.000 m alt. (Tremarctos ornatus). Poate atinge 1,8 m lungime; blana este neagra, cu cercuri albe in jurul ochilor si o pata alba pe gat. ◊ Urs negru asiatic (urs himalayan, urs tibetan), specie de urs raspandita in Asia (Himalaya, Tibet, Afghanistan, Pakistan, Indochina, China, pana in extremul Orient al Federatiei Ruse). Are blana neagra cu putin alb pe piept, si atinge 1,3-1,6 m lungime (Selenarctos thibetanus). ◊ Urs negru american, specie de urs raspandita in America de Nord (in prezent indeosebi in parcuri nationale si alte arii protejate), de 1,5-1,8 m lungime, cu blana neagra sau cafeniu inchis (Euarctos = Ursus americanus). Efective mari de gasesc in Parcul National Yellowstone. ◊ Urs indian, specie de urs de 1,4-1,8 m lungime, cu blana neagra in amestec cu cafeniu si cenusiu, pe piept cu o pata deschisa la culoare in forma literei V, raspandit in India (la poalele Himalayei) si in Sri Lanka (Melursus ursinus). ◊ Urs panda v. panda. ◊ Urs de pestera (Ursus spelaeus) specie de urs, care a trait in Pleistocen in reg. muntoase din Europa. Eta cu c. 1/3 mai mare decat ursul brun actual, de care se deosebeste si prin forma craniului (prevazut cu o creasta sagitala si o puternica depresiune frontala), cu dentitie caracteristica de ierbivor. A fost vanat de omul din Neanderthal, dar si de stramosii omului actual, In pesterile din Alpi s-au gasit mari acumulari de cranii dispuse si decorate in mod caracteristic, probabil datorita unor ritualuri practicate de vanatorii primitivi. Numeroase oase de u. de p. se gasesc si in pesterile din Carpati. V. si Pestera Ursilor. 3. Urs de mare, mamifer marin din ordinul pinipede, familia otariide, cu corp fusiform, acoperit cu o blana deasa, membrele adaptate pentru pentru inot, pavilioane auditive evidente (spre deosebire de foci la care acestea lipsesc). Isi duc viata in larg, hranindu-se cu pesti, dar in perioada de reproducere si crestere a puilor se aduna in numar mare pe tarmuri. ◊ U. de m. nordic (Callorhinus ursinus) traieste in N Oc. Pacific; masculii pot atinge 200 kg, in timp ce femelele sunt mult mai mici. Alte specii se intalnesc in emisfera sudica, in special in apele antarctice, dar ajung si pe tarmurile Americii de Sud si in ins. Galapagos. Sin. foca cu blana. Intens vanati pentru blana, ceea ce a dus la restrangerea efectivelor. II. 1. Grinda longitudinala a unui pod de lemn. 2. Fig. Om ursuz, greoi, nesociabil.

NEPTUN 1. (In mitologia greaca) Zeul tuturor apelor, unul dintre cei mai vechi zei ai acestei mitologii. Identificat la greci cu Poseidon, are aceleasi caracteristici si atributii ca acesta. Sarbatorile consacrate lui N. (Neptunaliile) erau oficiate vara (23 iul.), in scopul alungarii secetei. 2. Cea de-a 8-a planeta a sistemului solar, situata la o distanta medie de 4,4967 miliarde km de Soare si c. 4,347 miliarde km de Pamant (datorita excentricitatii planetei Pluton, intre 1979 si 1999, acesta a fost mai aproape de soare decat N.). Are un diametru de 49.528 km, masa de 1,024 x 10²⁶ kg si densitatea de 1,64 g/cm³. Perioada de revolutie (anul neptunian) 164,8 ani, iar perioada de rotatie (ziua neptuniana) 16,11 ore. N., la fel ca Jupiter, Saturn si Uranus, este o planeta gigantica gazoasa. Este invizibila cu ochiul liber, avand marimea stelara 7,8. A fost descoperita la 23 sept. 1846 de catre astronomul german J.G. Galle, pe baza datelor transmise de catre astronomul francez U.J. Le Verrier (acesta din urma, precum si astronomul englez J.C. Adams studiind abaterile de la traiectoria prevazuta prin calcul a planetei Uranus au preconizat existenta altei planete precizand, cu aproximatie, si pozitia pe cer a acesteia). Sonda spatiala Voyager-2, lansata la 20 aug. 1977, s-a apropiat, la 24 aug. 1989, pana la c. 5.000 km de N., transmitand o serie de informatii de o deosebita importanta, printre care existenta a inca a sase sateliti, cu diametre cuprinse intre 30 si 200 km, pe langa cei doi cunoscuti (Nereida si Triton), existenta in jurul planetei a patru inele formate din pulberi, care in unele zone sunt destul de dense pentru a oculta lumina stelelor. Campul magnetic al planetei N. are dipolul inclinat cu c. 47 fata de axa ei de rotatie si e deplasat cu c. 14.000 km fata de centrul planetei. Temperatura medie la suprafata planetei este de -214ºC. Au fost observate furtuni ale gazelor cu viteze de 2.500 km/ora. In centrul planetei se presupune a fi un nucleu solid inconjurat de un strat de apa, puternic comprimata, urmat de un strat de hidrogen si heliu lichid. Atmosfera, compusa in cea mai mare parte din hidrogen si heliu, contine pana la 3% metan, care da planetei culoarea albastra. 3. Statiune balneoclimaterica cu activitate permanenta (mai intensa in sezonul estival), intrata in circuitul turistic si balnear la inceputul anilor ’70 ai sec. 20, situata pe tarmul Marii Negre, la 6 km N de municipiul Mangalia (jud. Constanta), de care apartine administrativ. Climat de litoral marin, cu veri calduroase si mai mult senine (durata de stralucire a Soarelui este de 10-12 ore pe zi) si ierni blande, cu zapada putina (in ian. temp. medie este de 0ºC). Factorii naturali de cura sunt climatul maritim, bogat in aerosoli salini, apa Marii Negre (clorurata, sulfatata, sodica, magneziana), izvoarele minerale cu ape sulfuroase, mezotermale (22-27ºC) si namolul sapropelic. Plaje cu nisip fin, amenajate pentru aerohelioterapie, talazoterapie si onctiuni cu namol rece. Statiunea este indicata atat pentru cura heliomarina cat si pentru tratarea afectiunilor reumatismale, posttraumatice, ginecologice, endocrine, dermatologice, respiratorii etc. Policlinica balneara cu functionare permanenta. Parc dendrologic (cedri, strjari, tei, chiparosi, pini, mesteceni etc.).

KURD, -A s. m. si f. (La pl.) Populatie care traieste in zonele muntoase din E si SV Asiei Mici si in regiunile limitrofe (Kurdistan). De religie musulmani siiti. Un numar important de k. sunt adepti ai unor secte: yezid („adoratori ai diavolului”) in Iraq, ahl Al-Haqq („oamenii adevarului divin”) in V Iranului si aleviti in Turcia. Populatia, in principal rurala (in proportie de 80% dintre care in jur de 10% nomada), este structurata in comunitati tribale satesti sau familiale (largite); se ocupa cu cresterea animalelor si cu agricultura; in orasele principale mestesugurile cunosc o mare inflorire. Limba k. face parte din ramura indo-iraniana, grupul iranian de vest, fiind constituita din numeroase dialecte, Literatura, folclorul, muzica, cultura materiala a k., desi insuficient studiate, se caracterizeaza prin trasaturi distincte fata de cele ale culturii popoarelor vecine. Primele marturii despre stramosii k. dateaza aproximativ din milen. 2 i. Hr. Poporul k. s-a format in N Mesopotamiei (sec. 3-4), ca urmare a amestecului si convietuirii dintre vechile populatii locale cu triburile iraniene venite in acest spatiu geografic. In timpul Califatului arab, triburile k. au adoptat islamul si, asimiland populatia locala, s-au instapanit pe cea mai mare parte a Kurdistanului, proces care a continuat si in timpul Selgiucizilor (sec. 11-13).

DACIA, denumirea terit. locuit in Antic, de populatia geto-daca, corespunzand aproximativ terit. locuit apoi de romani. Mentionati pentru prima data in opera lui Herodot cu prilejul relatarii conflictului lor cu regele persan Darius I (514 i. Hr.), getii, „cei mai viteji si mai drepti dintre traci“, sunt prezentati in izvoare istorice mai tarzii (sec. 4— 2 i. Hr.) ca fiind organizati in uniuni de triburi raspandite pe intreg spatiul carpa¬to-danubian. Astfel, uniunea de triburi a geto-dacilor nord-dunareni opune rezistenta, in 335 i. Hr., lui Alexandru cel Mare in timpul expeditiei organizate de acesta in N Dunarii. Formatiunea condusa de Dromichaites obtine victorii (intre anii 300 si 292 i. Hr.) asupra suveranului macedonean Lisimah. Alti regi geti, de la N Dunarii de Jos, Zalmodegikos si Rhemaxos (la sfarsitul sec. 3 i. Hr. si inceputul sec. 2 i. Hr.), exercita asupra orasului grecesc Histria un protectorat militar si politic. Un alt conducator al unei uniuni tribale dacice din E Transilvaniei (si, probabil, S Moldovei), Oroles, lupta impotriva bastarnilor patrunsi la rasarit de Carpati, impiedicandu-i sa-si extinda stapanirea. In sec. 1 i. Hr., pe terit. D. ia fiinta statul geto-dacilor, al carui fauritor este Burebista. Creand o vasta stapanire (arhe) care ocupa un spatiu ce se intindea de la Dunarea Mijlocie pana la Haemus (M-tii Balcani) si Marea Neagra si dispunand de o puternica forta militara, Burebista a desfasurat o politica activa, purtand razboaie victorioase impotriva celtilor (boiii, taurisci, scordisci) din V Daciei si supunand cetatile grecesti vest si nord-pontice (Apollonia, Mesembria, Dionysopolis, Callatis, Tomis, Histria, Tyras, Olbia) si intervenind in razboiul dintre Cezar si Pompei (48 i. Hr.). Infrangerea acestuia din urma a ridicat in fata statului geto-dac pri¬mejdia ofensivei romane pregatite de Cezar. Este perioada cand incepe o vasta activitate de ridicare a unor puternice centre fortificate sau de refacere a altora mai vechi, amplasate pe inaltimi, promontorii izolate ori piscuri, cu o buna pozitie strategica, greu accesibile si utilizand la maximum configuratia terenului respectiv. Centrul din M-tii Orastiei, vasta zona de c. 200 km², a fost organizat intr-un sistem de fortificatii unic in felul sau in intreaga Europa. La realizarea acestei constructii au participat arhitecti si mesteri greci adusi de Burebista din orasele de pe malul Pontului Euxin. Descoperirile monetare atesta legaturi comerciale vaste, pana in spatiul Mediteranei rasaritene, in lumea greaca si romana. Marea bogatie de materiale arheologice cat si diversitatea lor pledeaza nu numai pentru o remarcabila prosperitate a societatii geto-dace din sec. 1 i. Hr.—1 d. Hr., dar si pentru afirmarea ideii ca in aceasta vreme stadiul primitiv, satesc al ase¬zarilor fusese depasit, unele incepand sa evolueze treptat spre aglomerari de tip urban. Multe dintre cetati aveau si rolul de centre religioase (dupa cum dovedesc edificiile de cult descoperite la Popesti, Pecica, Piatra Craivii etc.); centrul principal religios al geto-dacilor se afla insa pe muntele Kogaionon, identificat ipotetic cu Dealul Gradistii (Gradistea Muncelului), unde se afla azi ruinele sanctuarelor Sarmizegetusei si care a fost, probabil, capitala a statului dac din vremea lui Decebal. Impotrivindu-se tendintelor descentralizatoare ale nobilimii geto-dace, Burebista a fost inlaturat de la tron prin violenta (44 i. Hr.), iar intinsa sa stapanire destramandu-se temporar. Nucleul statului geto-dac intracarpatic a continuat sa existe, marele preot Deceneu, sfetnicul si cel mai apropiat colaborator al lui Burebista, asumandu-si si functia de rege al D. Dintre succesorii sai, pana la venirea la tron a lui Decebal, izvoarele atesta pe Comosicus, Scorilo si Duras-Diurpaneus. In celelalte reg. ale D. au existat in aceasta vreme formatiuni politice mai mici, precum cele conduse de Cotiso (probabil in Oltenia si Banat), Dicomes (in Campia munteana sau Moldova), Roles, Dapyx si Zyraxes (in Dobrogea). Timp de un secol si jumatate geto-dacii au luptat impotriva expansiunii romane, dar n-au putut impiedica cucerirea Dobrogei (28 i. Hr.) si, in sec. 1 d. Hr., pustiirea repetata a S Munteniei prin deplasarea fortata la S Dunarii a unor grupuri importante de geto-daci. In fata pericolului tot mai amenintator, cele mai multe triburi dacice s-au unit din nou, la sfarsitul sec. 1 d. Hr., formand un stat puternic condus de Decebal (87— 106). In timpul acestuia, D. a cunoscut epoca de maxima dezvoltare economica, politica si militara. Strateg talentat si diplomat iscusit, Decebal a organizat dese atacuri impotriva romanilor in S Dunarii, agravand conflictele cu acestia si declansand razboaiele din vremea lui Domitian si Traian. In cele din urma, geto-dacii au fost infranti in cursul celor doua razboaie daco-romane (101—102 si 105—106), iar regatul dac a fost desfiintat, o mare parte a terit. sau fiind transformat (106) in prov. romana. D. romana, denumire a prov. constituite in 106, dupa cucerirea D. de catre romani. Ramas pentru o vreme in D. dupa terminarea luptelor, Traian a creat din Transilvania (cu exceptia partii de SE), din Banat si din jumatatea apuseana a Olteniei o noua prov. romana imperiala de rang consular, administrata de imparat printr-un imputernicit al sau, cu titlul oficial de legatus Augusti pro praetore. S Moldovei, Muntenia, E Olteniei si reg. de SE a Transilvaniei au fost anexate prov. romane Moesia Inferior, Primul guvernator al D. a fost Decimus Terentius Scaurianus, in timpul carmuirii caruia (106—111) a fost intemeiat si primul oras din D. romana, capitala prov., Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica, careia ulterior i se va adauga si vechea denumire de Sarmizegetusa. Trupele romane (legiuni si unitati auxiliare), destul de numeroase, lasate in D. (legiunile XIII Gemina, I Adiutrix, IV Flavia Felix) erau masate in marea lor majoritate la granita de N si NV a prov. In 118—119, imparatul Adrian, dupa ce a reprimat o rascoala a populatiei autohtone si a respins atacurile sarmatilor, a efectuat prima impartire ad-tiva a prov. in: D. Superior (alcatuita din Banat si Transilvania) cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior (alcatuita din Oltenia si SE Transilvaniei) cu centrul la Romula (azi Resca, com. Dobrosloveni, jud. Olt). Au fost pastrate sub observatie S Moldovei si Muntenia, romanii mentinandu-si aici doar unele capete de pod prin care controlau in continuare intregul terit. Granitele celor doua D. au fost puternic fortificate prin castre si castele. In 123, vizitand a doua oara D., Adrian a efectuat a doua impartire ad-tiva creand trei unitati: D. Porolissensis (reg. aflata la N de raul Aries si de cursul superior al Muresului pana la M-tii Mesesului si cursul raului Somes) cu centrul la Napoca (azi Cluj-Napoca), D. Superior cu centrul la Apulum (azi Alba Iulia) si D. Inferior cu centrul, probabil, la Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin). Trupele tuturor celor trei unitati ad-tive alcatuiau armata D. (exercitus Daciae), aflata sub comanda superioara a legatului imperial. Organizarea ad-tiva a D. din vremea lui Adrian s-a mentinut pana in anii 167—169, cand pe cea mai mare parte a D. Inferior a fost creata D. Malvensis, cu centrul la Malva (Romula). In provincia astfel organizata si aparata, incepand chiar din vremea lui Traian s-au asezat numerosi colonisti, veniti din toate partile Imperiului („ex toto orbe Romano“). Romanii au adus in D. formele de viata si de organizare administrativa proprii civilizatiei si culturii lor superioare, astfel ca in cei 165 de ani, cat a durat stapanirea Romei la N Dunarii, istoria noii prov. s-a impletit strans cu cea a lmp. Roman. In epoca romana, D. a cunoscut o deosebita dezvoltare economica si culturala. Au inflorit mestesugurile, mineritul, agricultura, constructiile; s-au construit drumuri, iar circulatia marfurilor s-a intensificat. S-au dezvoltat artele si s-a extins folosirea scrisului. Au fost intemeiate o serie de orase noi, dintre care Napoca, Apulum, Drobeta, Dierna, Ampelum, Ulpia Traiana, Romula, Porolissum, Potaissa, Tibiscum au primit, pe rand, datorita dezvoltarii lor urbane, rangul de municipium si colonia. Orase si targuri s-au nascut si din canabaele civile care se formau in jurul castrelor. Coloniile si municipiile aveau o administratie autonoma cu magistraturi similare celor de la Roma, insa marea majoritate a populatiei traia in mediul rural, in acele vici si pagi, raspandite pe tot cuprinsul prov. Dupa impartirea D. in trei unitati administrative, un cult imperial se oficia, la Ulpia Traiana, de catre un preot de grad superior cu prilejul unui concilium provinciarum Daciarum trium, la care se adunau delegati din toata prov. pentru a discuta probleme admi¬nistrative, economice si religioase de interes comun. Edictul emis de Caracalla (212), generalizand dreptul de cetatenie romana, a nivelat diferentele dintre colonistii romani, privilegiati, si marea masa a locuitorilor. Criza lmp. Roman din sec. 3 a avut aceleasi forme de manifestare si in D. Pentru a face fata repetatelor atacuri ale populatiilor barbare, care devastau provincia, lmp. Roman a fost in cele din urma nevoit, spre a intari cu trupe linia Dunarii, sa-si retraga din D. armata si administratia. Astfel, in 271 Aurelian a creat la S Dunarii o prov. noua cu acelasi nume (ulterior impartita in D. Ripensis si D. Mediterranea). Descoperirile arheologice facute in castre, orase, asezari si necropole, marele numar de trupe auxiliare formate in sec. 2—3 din daci, ca si numele dacice din inscriptii dovedesc persistenta populatiei autohtone sub stapanirea romana. Deosebit de semnificative in acest sens sunt necropolele bastinasilor geto-daci de la Soporu de Campie (jud. Cluj), Obreja (jud. Alba), Locusteni (jud. Dolj) si Enisala (jud. Tulcea). Vietuind in strans contact cu colonistii, dacii s-au roma¬nizat. Populatia daco-romana de limba latina rezultata din coexistenta autohtonilor si a colonistilor romani a ramas pe loc dupa retragerea armatei si a administratiei romane, legaturile economice, spirituale si chiar politice cu Imp. Roman ramanand neintrerupte. Cand, in sec. 4, crestinismul a devenit religie oficiala a Imp. Roman, adeptii noii religii, existenti in D. inca din sec. 2—3 d. Hr., s-au organizat in comunitati crestine, consolidand o data mai mult romanitatea nord-dunareana. Populatia daco-romana de limba latina, pastrand traditiile civilizatiei romane superioare, a iesit invingatoare din confruntarea cu numeroasele populatii care au strabatut in sec. 3—10 aceste terit., constituind componenta fundamentala in procesul de etnogeneza a romanilor.

SERENGETI, parc national in N Tanzaniei, in campia cu acelasi nume, aflat in cea mai mare parte in zona de savana; 14,8 mii km². Fundat in 1959. Inclus (din 1981) in Patrimoniul natural universal. Renumit pentru varietatea animalelor salbatice (35 specii de mamifere -intre care numeroase specii de antilope, zebre, lei, leoparzi, elefanti, rinoceri, hipopotami, girafe, maimute – 200 specii de pasari etc.).

boier m. (d. boiar, cum mai zic azi Tiganii, si vechiu boiarin si boierin, vsl. boliaru si boliarinu, d. turc. [Kokand] baiar, id., infl. de bolic, mai mare; rus. boiarin, ung. bojar, bojer si boer). Nobil, mare mosier, mare dregator. Pop. sau fam. Om din clasa de sus: biserica era plina de boieri si de cucoane, boierii (stapinii casei) nu-s acasa. Fig. Om generos, om de omenie: boieru tot boier! S’a schimbat boieru (un vers al lui Gr. Al.), s’a boierit topirlanu, a ridicat nasu, nu te mai poti apropia de el ca alta data! – Boierii erau mari mosieri si constituiau nobilimea. La origine, boieria era legata de mosie (mai ales in Moldova unde, n’a fost numai o descalicare politica, ci si una etnica). Mosia era, in general, un dar domnesc care impunea proprietarului anumite indatoriri militare fata de domn, din care cauza vinzarea sau lasarea ei pin mostenire era supusa confirmarii domnului. In schimbu indatoririlor militare, boierii erau scutiti de bir. Dar din seculu 16, cu caderea tot mai adinca supt Turci, domnii au fost nevoiti sa-i puie si pe boieri la unele biruri (numai catre Poarta: la haraci, la oierit din trei in trei ani cu prileju mucarerului si al unei domnii noi s.a.). Curind dupa intemeierea principatelor romanesti, organizarea tarii si infiintarea unei intinse ierarhii administrative si militare a avut ca urmare o impartire a boierilor in dregatori si nedregatori. Dregatorii au ajuns cei mai insemnati si si-au pastrat si marit averea, pe cind ceilalti, pin impartirea mosiii intre urmasi, au tot decazut pin’au ajuns simpli razesi (mosneni. V. megias). Pina in sec. 17, toti proprietarii de pamint se intitulau boieri (Giur. 61). Cu timpu boierii s’au impartit in mai multe categorii: 1) Boierii de divan, care, impreuna cu mitropolitu si episcopii, compuneau divanu domnesc. Ei formau trei clase: A) Boierii mari, veliti ori cu barba, care erau in Tara Romaneasca: banu, logofatu, spataru, postelnicu, paharnicu si vistieru, iar in Moldova: logofatu, vornicii (unu’n tara de jos si altu’n tara de sus), hatmanu (dupa 1550), postelnicu, spataru, paharnicu si vistieru (care aveau rol de ministri si se numeau boieri de sfat. V. protipendada); apoi in amindoua tarile: stolnicu, comisu, medelniceru (numai in sec. 17), cluceru, serdaru, slugeru, jitniceru, pitaru, satraru, armasu si aga, la care se adauga logofatu al doilea, useru (in Tara Romaneasca, portaru), postelnicu al doilea, logofatu al treilea si capitanu de darabani. Tot aci se considerau vamesu si caminaru, desi n’aveau loc anumit in divan si nu puteau trece de serdar (Cant.), B) Boierii de clasa a doua (ftori), ocupau aceleasi dregatorii, dar de al doilea rang: al doilea spatar, paharnic, vistier, stolnic, comis, medelnicer, clucer, sluger, jitnicar, pitar, satrar, armas si user. C) Boierii de clasa a treia (treti) erau: al treilea postelnic, spatar, paharnic, vistier, comis, sluger si jitnicer, la care se mai adaugau camarasu de slugerie, camarasu de jitnita, vornicii de poarta s.a. (Acestia erau un fel de asesori domnesti ori deputati). Aceasta organizare era in doua jumatate a sec. 17, dar un e chear identica in amindoua tarile. Afara de deosebirile de mai sus, mai erau si altele. In Moldova, de exemplu, in fruntea boierimii se aflau pircalabii cetatilor. Dar, cu caderea supt Turci, cetatile ne mai avind insemnatatea de alta data, pircalabii isi pierd importanta si ajung in frunte carmuitorii judetelor (ispravnicii). La Putna si Cernauti nu erau pircalabi ci starosti. Schimbarile de domni dintr’o tara intr’alta au atras uniformizarea boieriilor, ceia ce s’a desavirsit in sec. 18. 2) A doua categorie o formau boierinasii, care ocupau diferite slujbe mai mici la curte si pe linga domn: camarasi, vatavi, cupari, ciohodari, pivniceri, dieci, uricari s.a. 3) Curienii in Mold. si rosii in Tara Rom. erau boierii nedregatori care-si pastrase o parte din indatoririle militare de la’nceput. 4) Calarasii si darabanii, care si-au pastrat indatoririle militare, dar fara privilegiile boierimii, si care, impreuna cu 5) Razesii (Mold.) sau mosnenii (Tara Rom.) formau legatura dintre poporu de rind si boierime (Acad.). Dupa reforma lui Constantin Mavrocordatu (1739), boier e cel care avea sau avusese o dregatorie, indiferent daca avea mosie ori nu (Giur 13). Dar exista si o boierie ereditara independenta de dregatorii si mai veche decit ele (Giur. 30). Regulamentu organic (1828-34) a intarit si sporit privilegiile boierimii. Boieria, independenta de mosie si de functiune de azi inainte, constituia un privilegiu de nastere. Ia se stabilea prin condicile de neamuri, in care erau trecute toate familiile boieresti. Pin Conventiunea de la Paris (1858), suprimindu-se privilegiile, boierimea a incetat de a mai forma o clasa sociala privilegiata deosebita de restu poporului (Giur. Acad.). Supt Stefan cel Mare, boierimea moldoveneasca forma stralucita calarime nimicita la Valea Alba si refacuta apoi (Iorga, Ist. Arm. Rom. 1, 70). Daca avem astazi o patrie, o avem numai si numai fiindca boierii cei vechi au stiut, prin patriotizmu lor, sa ne-o pastreze (P. Carp 1868). Daca avem o tara astazi, o datorim, fara indoiala, in mare parte, vitejiii, intelepciunii, tactului politic si mindriii boierilor de odinioara (Iorga, Univ. 8/21 febr. 1916). Tot boierii sint aceia care au zidit biserici, minastiri, spitale si scoale si au scris cronici. Astazi poporu numeste boier (si fem. cucoana) pe orice om imbracat mai bine. La vocativ, poporu zice boierule (sau domnule, cocoane si cocnasule). Boierii intre ei isi zic domnule si numai in gluma boierule sau cocoane. Boieri dumneavoastra era un vocativ ca azi domnilor. Baietii care umbla cu colinda in ajunu Craciunului se adreseaza celor din casa cu vorba: ia sculati, sculati, boieri mari! V. arhon, ciocoi si ciofligar.

RAZBOIUL DE 100 DE ANI (1337-1453), conflict armat intre Anglia si Franta pentru terit. franceze stapanite de dinastia engleza si pentru Flandra. In prima parte, Anglia a obtinut victorii importante in bataliile de la Crecy (1346) si Poitiers (1356), ocupand o mare parte a terit. Frantei. In deceniul 8 al sec. 14, francezii au reusit sa recucereasca aproape toate terit., dar dupa batalia de la Azincourt (1415) au pierdut N Frantei si Parisul. Spre sfarsit, razboiul a capatat un caracter popular, prin intrarea in actiune a maselor sub conducerea Ioanei d’Arc si, ca urmare, Anglia a pierdut toate posesiunile de pe terit. Frantei, cu exceptia portului Calais, pe care l-a mai stapanit pana in 1558.

RADU CEL MARE, domn al Tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in Tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

RABAUL, oras in Papua Noua Guinee, in ins. Noua Britanie din arh. Bismarck, situat in pen. Gazelle, la G. Blanche, dominat de vulcanii Matupi (sau Mount Tavurvur) si Vulcan; 3,8 mii loc. (2000). Productie de copra si ulei de cocos. Port pentru exportul de copra, nuci de cocos, cafea, cacao. Fundat de germani (1910) a devenit capitala teritoriului Noua Guinee in 1921. Distrus in mare parte de eruptiile vulcanilor in anii 1937, 1941 si 1944. Ocupat de japonezi la 23 ian. 1942, R. a devenit baza aeronavala japoneza, distrusa de aviatia americana (1945).

RAGUSA 1. Oras in S Italiei (Sicilia), situat la poalele dealurilor Iblei, in zona cheilor raului Irminio, la 182 km SE de Palermo; 69,7 mii loc. (2003). Expl. de petrol, de sisturi bituminoase si de asfalt. Rafinarie de petrol. In.d cimentului, chimica (materiale plastice), de prelucr. a lemnului (mobila), trxtila si alim. Muzeu de Arheologie; Catedrala (1706-1760); bazilica San Giorgio (1738-1775). R. s-a dezvoltat pe locul anticei asezari Hybla Heraea. Ocupat de arabi (sec. 9) si apoi de normanzi (sec. 11), a devenit, in perioada 1091-1296, capitala unui district de sine statator. Distrus in mare parte de cutremurul din 1693. 2. Denumirea (italieneasca) purtata in Ev. med. de orasul croat Dubrovnik.

RHEA, al cincelea satelit al lui Saturn, descoperit in 1672. Diametrul 1.530 km; perioada orbitala 4 zile, 12 ore si 24 minute; densitatea medie 1,2. Se presupune ca este constituit in cea mai mare parte din gheata iar suprafata este marcata de cratere de meteoriti.

CRISANA, prov. istorica in V M-tilor Apuseni, la N de Mures. Pe terit. ei este mentionat voievodatul romanesc al lui Menumorut (sec. 9-10). Dupa1541 a facut parte din principatul Transilvaniei; turcii au stapinit intre anii 1660 si 1692 o mare parte a terit. C. (eialetul de Oradea). Puternic centru al culturii romanesti in sec. 19 (scolile de la Beius, Arad, Oradea etc.). In 1918 s-a unit cu Romania, o data cu Transilvania, Banatul si maramuresul.

RAZBOAIELE MONDIALE, denumirea celor doua mari conflagratii din sec. 20. Primul Razboi Mondial (1914-1918), conflict armat izbucnit ca urmare a contradictiilor intre marile puteri, in lupta pentru reimpartirea sferelor de influenta si pentru acapararea de colonii si teritorii straine. A inceput prin ofensiva Puterilor Centrale (Germania si Austro-Ungaria) impotriva Antantei (Franta, Marea Britanie si Rusia), antrenand, in final, 33 de tari cu o populatie de peste un miliard locuitori. A izbucnit prin atacarea Serbiei de catre Austro-Ungaria (28 iul. 1914), pretextand asasinarea printului mostenitor al Austriei, Franz Ferdinand, la Sarajevo. Principalele actiuni militare s-au desfasurat in Europa, actiuni secundare avand loc in Africa, Asia si Oc. Pacific. In 1914 armatele germane au ocupat V Belgiei (aug.) si o parte a Frantei, fiind oprite de armatele franco-engleze pe Mama, iar in E, ai oprit ofensiva rusa prin victoriile de la Tannenberg si Lacurile Mazuriene (sept.). La sfarsitul lui 1914 fronturile stabilizandu-se, razboiul a devenit un razboi de pozitii. In 1915 frontul rasaritean a fost mai activ; ofensiva Puterilor Centrale s-a soldat cu ocuparea Poloniei, Lituaniei si a Galitiei. Ofensiva armatei italiene, intrata in razboi alaturi de Antanta (mai), este oprita in Alpi. Dupa intrarea in razboi a Bulgariei (oct.), alaturi de Puterile Centrale, Serbia este infranta si ocupata, iar Antanta debarca trupe in Grecia (oct.), formand frontul de la Salonic. In 1916 pe frontul de V au avut loc marile batalii de la Verdun si de pe Somme, iar in E armata rusa, in urma ofensivei din iun.-sept., a silit armata austro-ungara sa se retraga din Galitia rasariteana si din Bucovina. La 14/26 1916, dupa doi ani de neutralitate, Romania s-a alaturat Antantei, care promitea terit. romanesti stapanite de de Austro-Ungaria (Transilvania, Banat, Bucovina). Dupa cateva succese militare in Transilvania, armata romana infranta pe Frontul de Sud, la Turtucaia, a fost obligata sa se retraga. In dec. 1916, trupele inamice au ocupat Capitala si, o data cu ea, aproximativ 2/3 din terit. Romaniei, frontul stabilizandu-se la inceputul anului 1917, pe linia Siretului, de-a lungul Dunarii si al bratului Sf. Gheorghe. In 1917, prin intrarea in razboi a S.U.A., Chinei si a altor state, alaturi de Antanta, sansele acesteia de a obtine victoria s-au marit. Pe frontul romanesc, armata romana reorganizata a desfasurat ofensiva de la marasti si a zdrobit ofensiva armatei germane de la marasesti. In febr. 1917, in urma revolutiei bolsevice, tarismul a fost rasturnat, iar ca rezultat al insurectiei de la Petrograd (24-25 oct./6-7 nov. 1917) este instaurata puterea sovietica, Rusia fiind proclamata Republica Sovietica Federativa Socialista (ian. 1918). In conditiile refuzului Germaniei de a incheia o pace fara anexiuni, Rusia Sovietica a semnat, in interesul salvarii revolutiei, Tratatul de Pace de la Brest-Litovsk (3 mart. 1918). Se declanseaza razboiul civil (1918-1922), in sprijinul fortelor albgardiste intervenind Marea Britanie, Franta, S.U.A., Japonia si Italia, ostile puterii sovietice. In 1918 armatele Antantei trec la ofensiva pe toate fronturile. In Balcani ele inainteaza rapid spre Dunare; Bulgaria, unde izbucnise o rascoala republicana, capituleaza (sept.). In Austro-Ungaria au loc miscari de eliberare nationala si pentru transformari democratice ale cehilor, slovacilor, sarbilor, croatilor, romanilor. Revolutia din Ungaria, izbucnita in oct., a proclamat abolirea dualismului austro-ungar, independenta Ungariei, republica democratica; Croatia, Slovenia, Muntenegru, Bosnia s-au unit cu Serbia, formand Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, iar Cehia si Slovacia au format Cehoslovacia. In nov. a fost restabilit statul polon independent. Austro-Ungaria infranta si pe frontul italian a semnat armistitiul la 3 nov., iar Germania la 11 nov. Romania, care incheiase cu Puterile Centrale, Bulgaria si Turcia, Pacea de la Buftea-Bucuresti, o denunta printr-un ultimatum la 27 oct./9 nov., reintrand in razboi. In imprejurarile prabusirii Imp. Habsburgic si a tarismului in Rusia a aparut posibilitatea incheierii procesului de formare a statului national unitar roman. Basarabia, Bucovina si Transilvania se unesc cu Romania, ca urmare a hotararilor adoptate in 1918 la Chisinau (27 mart./9 apr.), Cernauti (15/28 nov.) si Alba Iulia (18 nov./1 dec.). Primul Razboi Mondial a luat sfarsit cu victoria Antantei, concretizata prin sistemul de tratate de pace de la Versailles, cel mai important, cu Germania, fiind semnat la 28 iun. 1919. In acest razboi s-au folosit submarinele, gazele toxice (Ypres, 1916) si avioanele. S-au pricinuit uriase pierderi umane (c. 9.700.000 morti si c. 20.000.000 raniti) si materiale (evaluate la peste 278 miliarde dolari). Al Doilea Razboi Mondial (1939-1945), cel mai mare conflict militar, politic, economic si diplomatic din istoria omenirii, care a cuprins in final, 72 de state cu o populatie de c. 1.700.000.000 de oameni (80% din populatia lumii), fiind mobilizati sub arme 110.000.000 de oameni. A fost dezlantuit de Germania, aliata cu Italia si Japonia, cu scopul instaurarii dominatiei lor asupra lumii. La 1 sept. 1939 Germania a atacat Polonia, dezlantuind razboiul. Marea Britanie si Franta, desi au declarat razboi Germaniei (3 sept.) n-au intreprins actiuni militare de anvergura („Razboiul ciudat”), Polonia fiind infranta in 26 zile. Dupa ce au ocupat Danemarca si Norvegia, armatele germane au invadat Olanda, Belgia, Luxembourg si Franta care, atacata si de Italia (intrata in razboi la 10 iun. 1940), a semnat armistitiul la 22 iun. 1940. Prin intrarea Italiei in razboi, au inceput operatiunile militare si in Africa. Prinsa intre Germania si U.R.S.S., care isi delimitasera sferele de interese prin Pactul Molotov-Ribbentrop (23 aug. 1939), Romania s-a gasit izolata pe plan extern, lipsita de orice sprijin din afara; in acest context, i-au fost impuse importante cesiuni teritoriale: Basarabia, partea de nord a Bucovinei si tinutul Herta au fost anexate (iun. 1940) de U.R.S.S.; partea de NE a Transilvaniei, prin Dictatul de la Viena (aug. 1940) a fost cedata Ungariei, iar apoi Bulgariei partea de S a Dobrogei – Cadrilaterul (sept. 1940). La 6 sept. 1940 regele Carol al II-lea renunta la tron, puterea fiind preluata de generalul Ion Antonescu; din oct. 1940 trupele germane intra in tara. In primavara lui 1941, Germania ocupa Iugoslavia si Grecia (atacata anterior de Italia), instaurandu-si controlul in Pen. Balcanica. La 22 iun. 1941, trupele germane, incalcand Tratatul de neagresiune incheiat intre U.R.S.S. si Germania in 1939, au atacat prin surprindere Uniunea Sovietica, sperand ca prin desfasurarea „razboiului fulger” sa o invinga pana la sfarsitul anului. Impreuna cu Germania au inceput operatiuni militare impotriva Uniunii Sovietice, Romania, Finlanda, Slovacia, Ungaria si Italia. Prin concentrarea de forte si amploarea bataliilor, frontul sovieto-german a devenit principalul front al razboiului. In primele luni, trupele germane au ocupat o mare parte a terit. U.R.S.S., dar in dec. au suferit, in fata Moscovei, prima mare infrangere. In Extremul Orient, Japonia, care continua razboiul impotriva Chinei, a atacat baza maritima a S.U.A. de la Pearl Harbor (7 dec. 1941), provocand intrarea S.U.A. in razboi. S-a constituit astfel coalitia statelor antifasciste. Un rol insemnat in lupta impotriva Germaniei l-au avut miscarile de rezistenta din tarile ocupate de Reich. In 1942, pe Frontul de Est incepe la 19 nov. contraofensiva de la Stalingrad, terminata printr-un mare dezastru pentru trupele germane si romane. Pe frontul din Extremul Orient, unde Japonia castigase pana atunci o serie de victorii, incepe contraofensiva anglo-americana. In Africa de N aliatii trec la ofensiva, provocand grele pierderi trupelor italo-germane (El Alamein). Anul 1943 a marcat trecerea definitiva a initiativei strategice in mainile coalitiei antifasciste. Pe frontul rasaritean, dupa batalia de la Kursk, ofensiva armatei sovietice sileste armatele germane la retragere. In iul. 1943, armatele anglo-americane debarca in Italia. In sept. Italia iese din razboi si declara razboi Germaniei, ceea ce provoaca ocuparea Italiei de N si centrale de catre germani (Republica de la Salo). In unele tari – U.R.S.S., Iugoslavia, Italia, China – miscarea de rezistenta ia o amploare deosebita, provocand grele pierderi ocupantilor. In 1944, pe frontul de E armatele sovietice au zdrobit mari grupuri de armate germane si, dupa eliberarea terit. U.R.S.S., au depasit granitele de stat ale acesteia, desfasurand operatiuni militare victorioase pe terit. Poloniei, Romaniei, Bulgariei, Iugoslaviei, Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei, Danemarcii, Norvegiei. In sept., Finlanda cere armistitiu. In V, puternice forte anglo-americane au debarcat in Normandia (6 iun.) si, impreuna cu Fortele Franceze din interior, au inceput operatiunile de eliberare a Frantei. Anul 1944 a fost anul unor victorii hotaratoare ale coalitiei antifasciste, al insurectiilor din Paris (aug.), Slovacia (aug.), Bulg. (sept.) si al ofensivei fortelor de rezistenta antigermana din Iugoslavia, Grecia, Albania. In oct. 1944, trupele engleze au debarcat in Grecia. Romania, in urma loviturii de stat de la 23 august 1944, a intors armele impotriva Germaniei, alaturandu-se coalitiei antifasciste. Schimbarea de orientare a dus la prabusirea dispozitivului german din Balcani, deschizand larg calea inaintarii rapide a armatelor sovietice, grabind victoria armatelor aliate impotriva Germaniei. Dupa alungarea, la 25 oct. 1944, a tuturor trupelor hitleristo-horthyste de pe intreg teritoriul Romaniei trupele romane au luptat alaturi de Armata Rosie, contribuind la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei si a unei parti din teritoriul Austriei. In 1945, armatele sovietice incercuiesc Berlinul si-l ocupa (2 mai), dupa lupte indarjite. La 5 mai izbucneste insurectia de la Praga, orasul fiind eliberat la 9 mai. Infranta, Germania capituleaza fara conditii (9 mai 1945). In Extremul Orient, Japonia suferea infrangeri importante. In iun. 1945, americanii debarca pe terit. Japoniei, in arh. Ryūkyū. In aug. 1945, U.R.S.S. incepe operatiunile militare impotriva Japoniei, in Manciuria, iar la 6 si respectiv 9 aug., S.U.A. efectueaza bombardamente atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki. Zdrobita, Japonia capituleaza fara conditii la 2 sept. 1945. In cel de-al Doilea Razboi Mondial au pierit c. 50.000.000 de oameni. Incalcand conventiile internationale, Germania, Italia si Japonia au folosit metode barbare de ducere a razboiului. Hitler a dus o politica de exterminare a populatiei evreiesti din spatiul german si din terit. ocupate vremelnic („Holocaust”). Numai in lagarele de concentrare au pierit c. 6 mil. oameni din randurile evreilor. Pierderile materiale se cifreaza la c. 1.384 miliarde dolari. Crimele de razboi savarsite au fost condamnate la procesele de la Nurnberg si Tōkyō. Dupa terminarea razboiului s-au incheiat la Paris (febr. 1947) tratatele de pace cu Italia, Romania, Bulgaria, Ungaria si Finlanda. Germania a fost divizata in urma ocuparii ei de catre fortele S.U.A., U.R.S.S., Marii Britanii si Frantei si a inceputului Razboiului rece (in 1949 s-au constituit cele doua state germane R.F.G. si R.D.G.). In sept. 1951, S.U.A. si Marea Britanie au incheiat un tratat de pace separat cu Japonia; in 1956, inceteaza starea de razboi dintre U.R.S.S. si Japonia. In mai 1955 a fost semnat Tratatul de Pace cu Austria.

REGINA [ridʒainə], oras in S Canadei, centrul ad-tiv al prov. Saskatchewan (din 1905), situat in zona de prerie, pe Wascana Creek, pe autostrada Trans-Canadiana, la 160 km N de granita cu S.U.A.; 178,2 mii loc. (2003). Nod rutier. Aeroport Centru comercial al unei reg. cerealiere si de crestere a animalelor. Zacaminte de petrol si gaze naturale. Ind. siderurgica (otel si produse din otel), a constr. de masini agricole, de echipament pentru comunicatii si de aparate telefonice, chimica (ingrasaminte, vopsele), de prelucr. a lemnului, a mat. de constr. (ciment), hartiei, poligrafica si alim. Rafinarie de petrol. Reparatii feroviare. Universitate (1974). Muzeu de istorie naturala; Galeria de arta „Norman MacKenzie”; Orchestra simfonica; Teatru. Institut de Arta Aplicata si Stiinte. Lacul artificial Wascana (930 ha) situat in mijlocul parcului cu acelasi nume. Zona orasului a fost vizitata in 1857 de exploratorul britanic John Palliser, numind-o Wascana (nume derivat de la denumirea indienilor localnici – Oskana). Fondat in 1882 ca centrul ad-tiv al prov. Northwest Territories of Canada (1882-1905) pe linia de c. f. Trans-Canada (Canadian Pacific Railway) cu numele R. (denumire referitoare la regina Victoria a Marii Britanii). Distrus in mare parte de un ciclon in 1912, a fost refacut ulterior, mai ales dupa al Doilea Razboi Mondial a cunoscut o expansiune rapida.

UNIVERS (‹ fr., lat., it., engl.) s. n. 1. Tot ceea ce exist[, exceptand, pentru cei care admit, pe Dumnezeu Creatorul; cosmos. 2. Spatiul, cu patru dimensiuni (cele trei coordonate spatiale si timpul), ale carui elemente sunt evenimentele. In cea mai mare parte a spatiului cosmic materia este extrem de rarefiata, fiind reprezentata indeosebi prin ioni si particule elementare subatomice. Cea mai mare parte a materiei (99,9%) este concentrata in diverse corpuri ceresti (stele, planete, quasari, pulsari s.a.) care, impreuna cu norii cosmici de pulberi si nebuloasele de gaze se grupeaza in galaxii, roiuri de galaxii si hipergalaxii. Intregul u. care a putut fi observat pana in prezent (u. observabil) este strabatut de o radiatie electromagnetica de fond. Aparatura tot mai perfectionata, ca si utilizarea satelitilor artificiali si a sondelor spatiale, au largit continuu cunostintele despre u. In prezent se considera ca u. cunoscut se afla intr-un proces de expansiune (ce pare a fi confirmat de deplasarea spre rosu a radiatiilor din spectrul heliului venite dinspre alte galaxii, care ar indica o crestere continua a distantei dintre corpurile ceresti). S-a conturat ideea acum 15-16 miliarde de ani u. observabil era alcatuit din particule si antiparticule comprimate intr-un spatiu restrans, fiind supuse unei presiuni enorme. A urmat o uriasa explozie (Big Bang) care a dus la expansiunea u.; a urmat formarea galaxiilor si a sistemelor solare. V. si galaxie. 3. Universul discursului (de discurs) = lucrurile considerate domeniu al obiectelor studiate in cadrul teoriei date, cu ajutorul mijloacelor respectivei teorii, si la care se refera propozitiile acesteia. 4. Fig. Mediul, cercul in care traieste cineva.

SAMUIL, tar (997-1014) al Taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).

LAPONIA (in finlandeza LAPPI, in norvegiana LAPLAND) si in suedeza LAPPLAND), regiune in extremitatea de N a Europei, extinsa in N Pen. Scandinave si in V pen. Kola, pe terit. Norvegiei, Suediei, Finlandei si Federatiei Ruse, situata in cea mai mare parte dincolo de Cercul Polar. Supr.: c. 388,5 mii km². Relief de podis, cu roci dure, slefuit de eroziunea glaciara, mai fragmentat in V. Clima arctica. Numeroase lacuri si mlastini. Vegetatie predominant de tundra, iar in S paduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru, apatit. Cresterea renilor; expl. forestiere; vanatoare si pescuit. Orase pr.: Narvik, Riksgransen, Lom, Mo (Norvegia), Kiruna, Gallivare, Asele (Suedia), Muonio, Utjjoki, Lokka (Finlanda), Murmansk, Kola, Moncegorsk (Federatia Rusa).

LARISSA LARISA), oras in partea de E a Greciei, pe raul Pinios; 113,4 mii loc. (1991). Nod de comunicatii. Aeroport. Centru comercial. Ind. mat. de constr., textila (tesaturi de bumbac si matase) si alim. Prelucr. tutunului. Vestigii antice (templu, teatru). Distrus in mare parte de cutremurul din 1941. Intemeiat in sec. 7 iHr., s-a aflat pana in sec. 4 sub stapanirea familiei Alevadi. Cucerit si stapanit de turci (1393-1881), a revenit Greciei (1881), Scena unor lupte sangeroase intre armatele germana si greaca (apr. 1941).

LABRADOR 1. Peninsula in NE Americii de Nord, in Canada, intre G. Hudson (V), str. Hudson (NV), M. Labrador (N si NE) si G. Sf. Laurentiu (E); 1,6 mil. km². Tarmuri dantelate, cu mai multe golfuri (James, Ungava, Groswater s.a.) si nenumarate insule mici. Relief predominant deluros, cu alt. medie de 200-800 m. Alt. max.: 1.652 m (vf. Caubvik din M-tii Torngat, in N). Numeroase lacuri (Melville, Smallwood Reservoir, Reservoir La Grande Deux, Reservoir La Grande Quatre, Reservoir Pimpuacan, Reservoir Gouin, Albanel s.a.) si rauri scurte (Churchill, Koksaok, George, Kanairiktok, St.-Augustin, Aguanus s.a.). Clima subpolara in N, cu vegetatie de tundra, si temperata in S, cu paduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru si lemn. In pen. L. se afla prov. Quebec si cea mai mare parte a prov. Newfoundland. Orase pr.: Quebec, Harbour, Hopedale, Gagnon, Salluit, Chicoutimi, Nain, Cartwright, Inukjuak, Chisasibi. In jurul anului 1000, navigatorul normand (viking) Left Eriksson a atins tarmul de E al pen. L., in 1497, exploratorul John Cabot a descoperit-o, in 1500-1501 a fost vizitata de navigatorul portughez Gaspar Corte-Real, iar in 1508 si 1534, Sebastian Cabot si, respectiv, Jacques Cartier i-au explorat tarmurile. 2. Curentul ~, curent rece in NV Oc. Atlantic, care se formeaza in M. Baffin, traverseaza str. Davis, se indreapta spre SE, pe langa tarmul de N si NE al pen. L., depaseste ins. Newfoundland si ajunge pana la aproximativ 42º lat. N, unde se intalneste cu Golfstromul. Viteza: 1-2 km/h. Temp. apei: intre -1ºC si +5ºC iarna si intre 2ºC si 10ºC vara. Salinitate: 31-34‰. Transporta aisberguri. 3. Marea ~, mare in NV Oc. Atlantic, intre pen. L., ins. Tara lui Baffin si ins. Groelanda; 1,07 mil. km². Ad. max.: 4.316 m. Temp. apei intre 2 si 3,5ºC. Salinitatea 35‰. Pescuit.

REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEEN [revu istorik de sud-est oropeen], revista aparuta la Bucuresti (1914-1946). Intemeiata si condusa pana in 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole si studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise in cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.

REFORMA, miscare religioasa de la inceputul sec. 16 in Germania, raspandita in cea mai mare parte a Europei. Afirmand principiul mantuirii prin credinta, ideologii R. au respins rolul decisiv atribuit Bisericii prin „administrarea tainelor”, au declarat „Biblia” singurul izvor al adevarurilor credintei, au combatut abuzurile Bisericii romano-catolice, au cerut secularizarea averilor clerului, au militat pentru introducerea limbilor nationale in serviciile de cult, traducand „Biblia”. Initiata de M. Luther. Precursori: L. Wycliffe in Anglia (in sec. 14) si J. Hus in Cehia (la inceputul sec. 15). In urma R., puterea si autoritatea Bisericii catolice au fost zdruncinate si au aparut bisericile protestante, care vor ajunge sa domine N Europei. Data considerata a marca inceputul R. este anul 1517, cand Martin Luther a afisat cele 95 de teze ale sale pe usa catedralei din Wittenberg. In Anglia, Henric VIII intemeiaza in 1534 Biserica anglicana, radacinile acestui gest fiind mai degraba politice decat religioase, iar motivul invocat fiind refuzul papei de a-i acorsa un divort suveranului englez. Spania si Italia au ramas rezistente la protestantism, devenind centre ase Contrareformei. V. protestantism.

REVOLUTIA DE LA 1848, revolutie de inspiratie liberala si democratica, desfasurata in aproape intreaga Europa in anii 1848-1849. Indreptata impotriva regimurilor absolutiste, intarite dupa Congresul de la Viena (1814-1815), revolutia a avut caracteristici proprii fiecarei tari, dar a fost pretutindeni in coeziune cu miscarea revolutionara generala. A inceput mai intai in Italia (la Palermo, 12 ian.), framantata de o mare diversitate de probleme, de la abolirea iobagiei (in Sud si in Regatul Neapolelui) pana la consolidarea pozitiilor burgheziei (Regatul Sardiniei) si realizarea unitatii nationale. Sub presiunea insurectiilor populare au fost introduse constitutii liberal-democrate in Regatul Celor Doua Sicilii, in Regatul Sardiniei, Toscanei si Statul Papal; in urma insurectiei antihabsburgice izbucnite in partea de N a Pen. Italice (18-22 mart, 1848), Lombardia si Venetia sunt eliberate de sub dominatia Habsburgilor, marcand, totodata, inceputul razboiului de eliberare. Revolutia a cuprins curand aproape intreaga Pen. Italica (insurectiile din Parma, Modena, Toscana), culminand cu proclamarea republicii la Roma (9 febr. 1849), in frunte cu Mazzini si Garibaldi. La 22 febr. 1848 revolutia a izbucnit si in Franta, soldandu-se cu rasturnarea regelui Ludovic Filip si a oligarhiei financiare si cu proclamarea republicii (25 febr.). Evenimentele din Franta au exercitat o puternica influenta asupra asupra desfasurarii ulterioare a evenimentelor in numeroase tari din Europa. La 13 mart. 1848 a izbucnit revolutia in Austria, devenita dupa 1815 bastionul politic al reactiunii in Europa Centrala. Insurectia din Viena (15 mart.) s-a soldat cu rasturnarea regimului Metternich, urmata de constituirea (17 mart.) a guvernului reprezentantilor nobilimii si ai burgheziei liberale, deschiderea (22 iul.) a Reichstagului unicameral si promulgarea (7 sept.) Legii privind desfiintarea dependentei personale (fara rascumparare) a taranilor. Momentul maxim al revolutiei din Imp. habsburgic a fost marcat de insurectia de la Viena (6-31 oct. 1848), cand insurgentilor si s-a alaturat o mare parte a garnizoanei din oras, dar, dupa lupte indarjite, insurectia a fost infranta de trupele imperiale. In cadrul evenimentelor revolutionare din Imp. Habsburgic o mare importanta a avut-o revolutia ungara izbucnita la 15 mart. la Pesta, condusa de Kossuth Lajos. Guvernul constituit in mart. 1848 desfiinteaza iobagia si promoveaza alte reforme democrat-liberale menite sa asigure dezvoltarea tarii. Conducatorii r. nu au tinut seama de revendicarile sociale si nationale ale romanilor si slavilor, ceea ce a dus la dezbinarea fortelor revolutionare si la conflicte armate intre acestea. In aceste conditii Habsburgii trec la contraofensiva impotriva revolutiei ungare, facand apel la trupele croate si ruse. Pentru respingerea atacului contrarevolutiei se creeaza (21 sept. 1848) Comitetul apararii patriei (din oct. guvern revolutionar) in frunte cu Kossuth Lajos, care la randu-i formeaza o armata revolutionara, care reuseste sa pricinuiasca un sir de infrangeri armatei habsburgice si celei croate. Insa in ian. 1849, armatele habsburgice ocupa Pesta, iar guvernul revolutionar se refugiaza la Debretin, unde Dieta proclama independenta deplina a Ungariei si detronarea Habsburgilor. La 13 aug. 1849, revolutia ungara este infranta de armata rusa, chemata de Habsburgi in sprijinul lor. La 12 iun. 1848 a izbucnit revolutia la Praga, iar in Croatia si Slovenia au avut loc miscari revolutionare. In Germania, a inceput cu insurectia din Baden (27-28 febr.) si Hessa (11 mart.), cuprinzand apoi toate statele germane; in Bavaria, regele abdica (20 mart.); numerosi principi acorda insurgentilor libertati democratice. Insurectia de la Berlin (18 mart.), obliga pe regele Prusiei sa accepte formarea (29 mart.) unui guvern din reprezentantii burgheziei liberale si sa acorde o Constitutie. Revolutia a cunoscut o deosebita intensitate in statele germane din Vest, unde procesul de dezvoltare a capitalismului era mai avansat. La revolutia din Germania au luat parte si K. Marx si Fr. Engels. La 18 mai 1848 s-a intrunit, la Frankfurt pe Main, Parlamentul german, ales prin vot universal, in scopul realizarii unitatii Germaniei; aceasta actiune nu a avut sorti de izbanda, atat din cauza pozitiei nehotarate a burgheziei liberale germane, cat si din pricina nerecunoasterii de catre Austria si principii germani a autoritatii Parlamentului de la Frankfurt, care oferea coroana imperiala a Germaniei unificate regelui Prusiei, Frederic-Wilhelm al IV-lea. In urma loviturii de stat din Prusia (nov.-dec. 1848) infaptuita de nobilii monarhisti s-a deschis calea spre restabilirea absolutismului si infrangerea revolutiei (iul. 1849). Speriata de amploarea miscarii, burghezia liberala germana a renuntat la programul Revolutiei. In a doua jumatate a anului 1848, dupa insurectia proletariatului parizian din 23-26 iul., contrarevolutia europeana, sub steagurile monarhiilor coalizate, a inceput contraofensiva impotriva miscarilor revolutionare. O noua insurectie declansata la Viena (6 oct. 1848) a fost reprimata cu forta. Acelasi lucru s-a intamplat cu insurectiile din Baden (sept. 1848), Dresda (mai 1849), cu revolutiile din Ungaria (aug. 1849) si cu cele din Tara Romaneasca (sept. 1848) si cu cele din Transilvania (aug. 1849), inabusite de armatele Prusiei, Rusiei, Austriei, Imperiului Otoman si de cele ale Republicii franceze. Insurectia pariziana a contribuit la desfiintarea iobagiei in tarile din centrul Europei si la abolirea unor privilegii nobiliare. In urma revolutiei, burghezia si-a consolidat pozitiile in tarile din Apusul Europei, iar in celelalte tari a patruns in administratia de stat. In Tarile Romane aparitia si dezvoltarea burgheziei, pe de o parte, mentinerea structurilor feudale si a privilegiilor boieresti, existenta suzeranitatii turcesti (in Tara Romaneasca si Moldova) si a stapanirii habsburgice (in Transilvania), pe de alta parte, au fost factorii determinanti ai intensificarii miscarii de eliberare sociala si nationala. Inceputul desfasurarii evenimentelor revolutionare l-a facut miscarea revolutionara din Moldova (mart.), repede inabusita. Nevoiti sa se exileze, fruntasii pasoptisti au formulat in emigratie programul revolutiei („Printipiile noastre pentru reformarea patriei” si „Dorintele partidei nationale din Moldova”), in care, pe langa problema improprietaririi taranilor se punea si problema crearii statului national roman. In Tara Romaneasca a avut loc o revolutie la care au participat: taranimea, mestesugarii si lucratorii de la orase, burghezia si boierimea liberala. Principalii ei conducatori au fost: N. Balcescu, Gh. Magheru, Al. G. Golescu, I. Heliade-Radulescu, C.A. Rosetti, Chr. Tell. Programul Revolutiei, izbucnita la 9/21 iun. 1848, sintetizat in Proclamatia de la Islaz, prevedea independenta administrativa si legislativa a tarii, egalitatea in fata legii, eliberarea si improprietarirea taranilor (art. 13) etc. La 13/25 iun. domnul tarii, Gh. Bibescu, a abdicat, conducerea revenind unui guvern provizoriu, iar apoi ca urmare a preponderentei elementelor moderate, unei locotenente formata din I. Heliade-Radulescu, N. Golescu si Chr. Tell. Ingrijorat de evenimente, guvernul rus a exercitat presiuni asupra Imp. Otoman ca sa intervina cu forta armata (sept.). Au fost restaurate prevederile Regulamentului Organic, abolite temporar. In Transilvania problemele eliberarii sociale s-au impletit strans cu cele ale eliberarii nationale. Principalii conducatori au fost: Avram Iancu, S. Barnutiu, G. Baritiu, E. Murgu, A. Saguna. Unirea fortata a Transilvaniei cu Ungaria, refuzul conducatorilor maghiari de a recunoaste drepturile nationale ale romanilor i-au silit pe acestia sa mearga pe o cale revolutionara proprie. La Adunarea de la Blaj de pe Campia Libertatii (3-5/15-17 mai 1848), care a constituit punctul culminant al revolutiei in Transilvania, cei peste 40.000 participanti au adoptat programul care prevedea desfiintarea iobagiei, egalitate nationala si reprezentare proportionala in Dieta, administratie, justitie, Garda nationala, infiintarea de scoli in limba romana etc. Netinand seama de vointa clar exprimata la Blaj, Dieta nemeseasca din Cluj a confirmat la 17/29 mai 1848 incorporarea Transilvaniei la Ungaria, ceea ce a provocat dezbinarea fortelor revolutionare romane si maghiare, fapt de care a profitat Curtea de la Viena. Avram Iancu a organizat cetele motilor, transformandu-le intr-o oaste taraneasca, cu care a aparat regiunea Muntilor Apuseni impotriva ostilor nobilimii maghiare. Abia la 2/14 iul. 1848, in urma staruintelor lui N. Balcescu, a fost incheiat proiectul de pacificare prin care se punea capat ostilitatilor intre cele doua tabere. Era insa prea tarziu, deoarece in aug. 1849 revolutia maghiara a fost infranta de trupele habsburgice si ruse. Desi infranta, Revolutia de la 1848 in Tarile Romane a avut totusi urmari insemnate; a contribuit in mod esential la dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman si a pus la ordinea zilei problemele fundamentale ale dezvoltarii societatii: problema agrara, a eliberarii sociale, a egalitatii in drepturi, a unirii celor trei tari romane in cadrul fruntariilor unuia si aceluiasi stat, a libertatii si independentei nationale.

ROTTERDAM [rotərdam], oras ib SV Olandei, situat in delta fl. Rin, ib zona de confl. a raului Maas cu Rinul, la 22 km de M. Nordului, pe canalele Nieuwe Maas si Nieuwe Waterweg; 599,4 mii loc. (2003). Important nod de comunicatii. Aeroportul Zestienhoven. Cel mai mare port fluvio-maritim al lumii, cu un trafic de c. 322 mil. t (2002) pe an impreuna cu avanpostul Eoropoort, cel mai mare bazin artificial din lume (complex portuar-industrial inaugurat in 1958) si care poate primi nave cu deplasament de 225.000 t. Metrou (1961, completat in 1984). Mare centru comercial (piata internationala pentru cafea, bumbac, uleiuri vegetale s.a.), financiar-bancar, de transport si turistic al tarii. Constr. si reparatii navale, constr. de material rulant, masini-unelte, utilaj greu, echipament electronic, motoare, aparataj electric s.a. Rafinarii de petrol. Ind. siderurgica, a metalurgiei neferoaselor, chimica (ingrasaminte, vopsele, mase plastice s.a.), de hartie, textila, a confectiilor si alim. (ciocolata, margarina, zahar, lichior, preparate din carne si lapte s.a.). Mare centru de slefuire a diamantelor. Universitatea „Erasmus”. Conservator de muzica. Teatre. Sala de concerte De Doelen (1966), renumita pentru acustica sa perfecta. Muzee de istorie, de etnologie, maritim; Muzeul „Erasmus”; Muzeul Boymans-Van Beuningen, cu colectii de pictura olandeza si apartinand altor maestri ai picturii universale. Gradina zoologica. R. a fost distrus in mare parte in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, orasul fiind reconstruit dupa un plan nou, in spirit modern. Biserica gotica Sint Laurens (1412, reconstruita dupa razboi). Declarata capitala culturala a Europei (2001) impreuna cu Porto. Fondat in sec. 9, a fost o veche asezare pescareasca (sec. 13). Apare mentionat documentar la 1283, in 1328 este consemnat ca oras, iar dupa 1340 devine un important port si centru comercial. Ocupat de francezi in perioada 1795-1815.

RODOPI, Muntii ~ (in bulg.: RODOPI PLANINA; in grec.: OROSIRA RODHOPIS), lant muntos in Pen. Balcanica, in SSV Bulgariei si NE Greciei, extins pe directie NV-SE, pe 290 km lungime si 60 km latime max., delimitat la N de valea fl. Marita si la V de cea a fl. Mesta. Alcatuit din roci cristaline si vulcanice, prezinta un relief domol, cu alt. ce scad de la NV la SE. Alt. max.: 2.191 m (vf. Goliam Perelik). Spre NV, R. se prelungesc cu m-tii Rila, iar spre V cu -m-tii Pirin. Zacaminte de min. de plumb, zinc, cupru si crom. Acoperiti in mare parte cu paduri. De aici izv. raul Arda.

RECIF (‹ fr.; arab. ar-rasif „dig”) s. n. ~ coralier (sau de corali) = acumulare calcaroasa biogena formata in marile calde (la peste 20º) in locuri cu ape limpezi si putin adanci (de obicei, sub 50 m), actualmente intalnita in zona tropicala (foarte extinsi in V Oc. Pacific, in Oc. Indian, in Marea Rosie si in M. Caraibilor), alcatuita in cea mai mare parte din schelete de corali, indeosebi madreporari (hexacoralieri), uneori si de echinoderme, foraminifere, moluste. Constituie o comunitate biotica extrem de complexa, oferind adapost pentru numeroase specii de alge, actinii, pesti viu colorati, spongieri s.a. Dupa forma sio dispozitia lor, se intalnesc: r.c. marginali (litorali), r.c. bariera si r.c. inelari (atoli). In prezent puternic periclitati din cauza poluarii apelor marine si recoltarii coralilor in scopuri comerciale. In vederea ocrotirii lor, s-au constituit rezervatii marine: Marea Bariera de Corali (care se extinde pe c. 2.000 km la E de continentul australian, constituind cel mai mare sistem de r. de corali din lume, in care sunt inclusi si c. 250 de atoli), rezervatia ecosistemului r. de corali din Hawaii, Parcul National Biscaye la SE de pen. Florida.

RECONQUISTA [rekonkista], denumirea perioadei, din istoria Pen. Iberice, cuprinsa intre sec. 8 si 15, dominata de lupta pentru eliberarea terit. ocupate de arabi si de berberi. O importanta cruciala in timpul R. a avut-o lupta din 16 iul. 1212 de langa Las Navas de Tolosa in care fortele crestinilor, comandate de regele Alfons VIII al Castiliei, au infrant armata maura a Almohazilor. Cu toate ca incepand de la mijlocul sec. 13 crestinii eliberasera cea mai mare parte a Pen. Iberice, R. a luat sfarsit abia in 1492, o data cu cucerirea Granadei (asediata din 1481). In timpul R. s-au format regatele Leon, Aragon, Navarra, Castilia si Portugalia. Perioada R. a avut un rol important in dezvoltarea economica si politica a statelor iberice, accelerand formarea statelor unitare Spania si Portugalia; in acelasi timp a contribuit la cresterea devotamentului fata de Regalitate si Biserica; spre sfarsitul ei se instituie Inchizitia.

SALANGANA s. f. Pas[re din fam. Apodide, genul Collocalia, asemanatoare cu o randunica, cu aripi lungi, inguste, curbate; se hraneste cu insecte pe care le prinde din zbor. Genul este reprezentat prin 21 de specii, raspandite in Asia de SE, Australia, Oceania si ins. din Oc. Indian. Isi fac cuibul pe versantii stancosi greu accesibili si pe peretii pesterilor; la unele specii cuibul este format in mare parte dintr-o substanta secretata de pasare (asemanatoare cu saliva), care se intareste in contact cu aerul. Acestea, cunoscute sub numele de „cuiburi de randunele”, constituie o delicatesa foarte apreciata in bucataria orientala.

SAXONI (‹ cuv. germ. Sachsen) s. m. pl. Triburi germane, apartinand ramurii apusene, care populau, in sec. 2 terit. dintre gurile Weserului si Elbei, precum si S Pen. Iutlanda; de aici au emigrat spre litoralul Marii Nordului, in directia estuarului Rinului. Din a doua jumatate a sec. 3 au atacat pe calea marii coastele Galiei, apoi Britannia; in cursul sec. 5-6, impreuna cu alte triburi germanice (anglii si iutii) au cucerit si colonizat mare parte din Anglia. S. ramasi in reg. Rinului inferior au fost dislocati de franci spre E (a doua jumatate a sec. 5). S. care locuiau la E de Elba au fost supusi si crestinati cu forta in urma a numeroase razboaie (772-804) de suveranul franc Carol cel Mare. V. si anglo-saxoni.

SAXONIA¹ (‹ germ. Sachsen), nume pe care l-au purtat, de-a lungul istoriei, unele formatiuni statale si unitati ad-tiv – terit. in Germania. 1. Reg. istorica locuita de saxoni, apoi (sfarsitul sec. 9-1180) ducatul triburilor saxonilor din N Germaniei. 2. Stat (state), ulterior regat (1806-1918), iar apoi (1918-1945) land (cu centrul ad-tiv in orasul Dresda). V. Saxonia² si Saxonia³. 3. Mici state saxone in Thuringia (mijlocul sec. 16-1918). 4. Prusia saxona – prov. din Prusia cu centrul ad-tiv in orasul Magdeburg; intemeiata in 1815 pe o parte a terit. ce apartinuse Regatului S., care a trecut la Prusia, si la care a atasat Altmark-Magdeburg, Halle si Halberstadt. Dupa desfiintarea Prusiei (1945) cea mai mare parte din terit. Prusiei saxone impreuna cu statul Anhalt au format provincia (din 1947 – landul) Saxonia-Anhalt (cu centrul ad-tiv la Halle); in 1952 a fost impartita in districtele Magdeburg si Hallle din Republica Democrata Germana; refacut in 1990. V. Saxonia Superioara (Sachsen-Anhalt), land. 5. Saxonia inferioara, land in R.F.G. A fost infiintat in 1946 in urma unirii fostei provincii prusace Hannovra cu landurile Oldenburg, Schaumburg-Lippe si o mare parte din Braunschweig. Centrul ad-tiv in orasul Hanovra.

SAXONILOR, Ducatul ~, ducat al triburilor saxone din N Germaniei constituit, in conditiile impartirii Imp. Carolingian, pe terit. Regatului francilor de E (viitoarea Germanie). A avut ca prim titular pe ducele Liudolf (?-866). Henric I Pasararul, duce al s. (912-936) din familia Liudolfingilor, a devenit rege al Germaniei (din 919), intemeind Dinastia Saxona de regi (912-1024) si imparati (din 962) ai Germaniei. Cel mai de seama conducator al acestei formatiuni statale a fost ducele Otto I (936-961), rege al Germaniei, ca Otto I cel Mare (936-973), rege al Italiei (din 1951) si imparat (962-973); el a repurtat o stralucita biruinta asupra maghiarilor la Lechfeld (955) si, in urma a numeroase campanii de cuceriri victorioase, a pus bazele unui intins imperiu, numit Sfantul Imperiu Roman; Otto I a delegat, in 961, puterea in ducat markgrafului Hermann Billung, ai carui urmasi au carmuit aici pana in 1106. Incercarii regelui german Henric IV de Franconia (1056-1106) de a ingradi libertatile s. si de a transforma ducatul in domeniu regal, taranii si seniorii din Saxonia si Thuringia, in frunte cu Otto de Northeim, s-au rasculat (1073-1075); dupa ce regele a fost constrans sa accepte conditiile rasculatilor prin compromisul de la Gerstungen, pe raul Werra (2 febr. 1074), in cele din urma rascoala a fost infranta prin victoria regelui la Homburg (9 iun. 1075). In 1180, dupa ce puternicul duce Henric III Leul (1142-1180) a fost infrant si depus de imparatul Frederic I Barbarossa, Ducatul s. s-a destramat. Din stapanirile sale, reg. istorica Ostfalen, sub numele de Ducatul s., a revenit lui Bernhard III (1180-1212) din familia Askaniana. La moartea askanianului Albrecht I (1260), Ducatul s. stapanit de el s-a impartit in Saxonia – Lauenburg (tinutul dintre cursul inferior al Waserului si cursul inferior al Elbei, cu centrul in Lanenburg) si Saxonia-Wittenberg (tinutul din partea dreapta a cursului mijlociu al Elbei, cu centrul in Wittenberg). In 1423, ca rasplata pentru participarea la Razboaiele husite, Frederic I cel Viteaz, markgraf de Meissen (ca Frederic IV, din 1407), a primit o mare parte din ducatul s. (Saxonia-Wittenberg), impreuna cu titlul de principe-elector (6 ian. 1423). Din ce in ce mai mult, din aceasta vreme, asupra acestei stapaniri se va fixa denumirea de Saxonia.

SAXONIA² (germ. Sachsen), denumirea unei reg. istorice si a unei formatiuni statale care de-a lungul timpului a acoperit realitati istorice diferite. Nucleul statului S. l-a constituit amrca Meissen, intemeiata pe un terit. situat pe cursul mijlociu al fl. Elba, cucerit de franci de la slavii sorbi (sec. 10) si care in 1089 a intrat in stapanirea familiei saxone de Wettin prin Henric de Ellenburg, conte de Wettin, numit markgraf (1089-1103) de imparatul german Henric IV. In 1247 (definitiv in 1264), Henric III cel Ilustru, markgraf (1221-1288) a primit la moartea unchiului sau Henric Raspe, ultimul landgraf al Thuringiei, ca mostenire, Thuringia si comitatul palatin de Saxonia (situat in partea de S a Ducatului saxonilor, care, din 1180, apartinea Thuringiei). Din 1423, ca rasplata pentru participarea la luptele impotriva husitilor, Frederic I cel Viteaz, markgraf de Meissen (ca Frederic IV, din 1407), a primit Saxonia-Wittenberg (o parte din Ducatul saxonilor), impreuna cu titlul de principe-elector (6 ian. 1423). Din aceasta epoca, pentru stapanirile familiei de Wettin a inceput sa fie folosita denumirea de S., Electoratul de S. sau S. Superioara (spre a o deosebi de reg. din N, locuita din Antic. de saxoni, numita S. Inferioara). Prin intelegerea de la Leipzig (26 aug. 1485), Ernst si Albrecht, fiii si succesorii principelui-elector Frederic II cel Bland de Wettin (1428-1464), au hotarat sa-si imparta mostenirea: Ernst a pastrat partea de N a S. (S.-Wittenberg), o mare parte din Thuringia, precum si titlul de principe-elector, intemeind linia Ernestina a familiei de Wettin, cu resedinta in orasul Wittenberg, in timp ce Albrecht a primit markgrafiatul Meissen, parti din tinutul Osterland (situate in jurul Leipzigului), precum si N Thuringiei, avand titlul de duce, intemeind linia Albertina a familiei de Wettin, cu resedinta in orasul Dresda. Orasul Wittenberg a avut un rol important in introducerea Reformei in Germania, aici desfasurandu-si activitatea Martin Luther si Philipp Melanchthon, iar principele-elector Johann cel Ferm (1525-1532), imbratiseaza luteranismul in 1528, facand din principatul sau un bastion al noii confesiuni. Un succesor lipsit de noroc, principele-elector Johann Frederic I cel Marinimos (1532-1547), alaturandu-se celorlalti principi luterani din „Uniunea de la Schmalkalden”, a luptat impotriva imparatului Carol V, dar a fost infrant si luat prizonier in lupta de la Muhlberg (24 apr. 1547); mare parte din stapanirile sale au au revenit varului primar – Mauriciu, duce apartinand liniei Albertine, aflat in tabara Habsburgilor catolici, care a reusit in acest fel sa supuna autoritatii sale aproape toate stapanirile saxone, dobandind si titlul de principe-elector (24 febr. 1548). Participand la Razboiul de 30 de Ani, principele-elector Johann Georg I (1611-1656), a primit din partea imparatului Ferdinand II de Habsburg Lusatia (Lausitz) Superioara si Inferioara, precum si o parte din terit. stapanite de Magdeburg. Mai tarziu, Frederic August I cel Puternic, principe-elector (1694-1733), a fost ales rege al Poloniei (ca August II, 1697-1706 si 1709-1733), intemeind Dinastia Saxona in Regatul Poloniei (1697-1763). In cursul sec. 18, S. a participat la majoritatea razboaielor de pe continent: in timpul Razboiului de 7 Ani (1756-1763) s-a aflat in lupta cu Regatul Prusiei, suferind o serie de infrangeri, fiind obligata la plata unor importante despagubiri si cunoscand regimul de ocupatie militara (1756) a ostilor regelui Frederic II cel Mare. In 1792-1796 S., sub carmuirea principelui-elector Frederic August III cel Drept (1763-1827), a participat, alaturi de coalitia a IV-a, impreuna cu Prusia, impotriva lui Napoleon I Bonaparte, dar dupa infrangerea armatei prusace in luptele de la Jena si Auerstadt (14 oct. 1806), trecea de partea invingatorului de la care primeste titlul de rege (11 dec. 1806) si intra in Confederatia Rinului, aflata sub protectoratul lui Napoleon I. In 1807 i s-a acordat titlul de arhiduce al Marelui Ducat al Varsoviei. Regatul S., cu capitala la Dresda, a participat, ca aliat al Frantei, la Razboaiele napoleoniene pana la lupta de la Leipzig (16-19 oct. 1813), cand trupele saxone au trecut de partea coalitiei antifranceze, iar Frederic August a fost luat prizonier; intre 1813 si 1815, Regatul S. s-a aflat sub administratie ruseasca si apoi prusaca. Congresul de Pace de la Viena a hotarat (la 8 iun. 1815) ca mai mult de jumatate din terit. Regatului S. (asa-numita S. prusaca, de c. 20.000 km²) sa intre in stapanirea Prusiei, Regatul S. pastrand un terit. de c. 15.000 km². In oct. 1866, Regatul S. a intrat in Confederatia Germana de Nord, aflata sub egida Prusiei, iar din 18 ian. 1871 in Imp. German; ultimul rege al S. a fost Frederic August III (1904-1918); la 10 nov. 1918 s-a proclamat Republica saxona de la Dresda, iar la 11 aug. 1919, prin Constitutia de la Weimar, S. a intrat in componenta Germaniei, ca land (1920-1945). In 1945, dupa capitularea Germaniei naziste, S. s-a aflat in zona sovietica de ocupatie, iar din 1949 a facut parte din Republica Democrata Germana; prin legea din iul. 1952, pe terit. s-au constituit districtele Leipzig, Karl-Marx-Stadt si Dresda. Dupa reunificarea Germaniei (3 oct. 1990), a fost reinfiintat landul S., avand aproximativ acelasi terit. cu cel dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial.

SANTIAGO (SANTIAGO DE CHILE) [tʃile], cap. Rep. Chile, situata in partea centrala a tarii, pe raul Mapocho, la 95 km de tarmul Oc. Pacific, dominata de dealurile Santa Lucia si San Cristobal, in apropiere de m-tii Anzi; 4,6 mil. loc. (2002). Aeroporturile Pudahuel si Los Cerrillos. Nod feroviar si rutier. Metrou. Cel mai mare centru politic, economic, comercial, financiar-bancar, stiintific, de invatamant si turistic al tarii. Expl. de min. de cupru. Ind. metalurgiei feroase si neferoase, chimica, constr. de masini si de material feroviar, de prelucr. a lemnului (mobila), textila, pielariei si incaltamintei, sticlariei, hartiei, poligrafica si alim. Are sapte universitati (cea mai veche din 1738), noua muzee (de istorie, de arta precolumbiana, de arte fine s.a.), doua teatre, Academii de istorie, de stiinte, de medicina, de arta s.a., orchestra simfonica, patru observatoare astronomice, Arhiva nationala, Biblioteca nationala s.a. Parcurile Santa Lucia si San Cristobal. Gradina zoologica; Catedrala mitropolitana (1558, reconstruita in 1780 dupa un incendiu) situata in Plaza de Armas; biserica franciscana (sec. 16, reconstruita in sec. 19); Palacio de la Moneda (sec. 18); Casa Colorado (1769); Palatul Cusino (sec. 19). Fundat la 12 febr. 1541 de conchistadorul spaniol Pedro de Valvidia, cu numele Santiago del Nuevo Estremadura, a fost declarata oficial cap. statului Chile la 12 febr. 1818. Distrusa in mare parte de cutremurele din 1617 si 1674.

SAN PEDRO SULA, oras in NV Hondurasului, situat pe Rio Chamelec, in apropiere de granita cu Guatemala, la 160 km NV de Tegucigalpa; 439,1 mii loc. (2001). Aeroport. Port fluvial. Ind. siderurgica, chimico-farmaceutica, de prelucr. a maselor plastice, tutunului si a lemnului (mobila), cimentului sticlariei, textila, hartiei si alim. (zahar, bere). Productie de biciclete si de articole electrice. Centru comercial. Piata agricola (trestie de zahar, orez, porumb, cartofi dulci, cassava, animale). Distrus in mare parte de un uragan in 1974. Fundat initial de spanioli in 1536, orasul a fost refacut in mai multe randuri.

SAN JUAN [san huan] 1. Rau in VSV S.U.A., afl. stg. al fl. Colorado in pod. Colorado; 580 km. Izv. din masivul cu acelasi nume (M-tii Stancosi), din apropierea pasului Wolf Creek, curge mai intai pe directie NE-SV pana la Bloomfield, dupa care se indreapta catre V. In cursul superior a fost construit (1963) barajul Navajo (122 m inaltime), in urma caruia s-a format lacul de acumulare omonim ale carui ape pun in miscare turbinele unei hidrocentrale. In platoul Colorado formeaza numeroase canioane de peste 300 m ad., intre care cel mai important este Goosenecks. Afl. pr.: Animas, Los Pinos, Piedra, La Plata, Mancos. 2. Fl. in V Columbiei; 320 km. Izv. din C********a Occidental si se varsa in Oc. Pacific, la NV de Buenaventura. 3. Fl. in S Nicaraguei; 224 km. Izv. din lacul Nicaragua, curge pe directie generala NV-SE si in aval de orasul El Castillo de Conception formeaza granita cu Costa Rica pana la varsarea sa in M. Caraibilor (debuseaza prin trei brate: Juanillo Menor, Rio Colorado si San Juan). Cunoscut si sub numele de Rio San Juan sau Desaguadero. 4. Oras in V Argentinei, centrul ad-tiv al prov. omonime, situat la poalele m-tilor Anzi, pe raul San Juan, la 965 km NV de Buenos Aires; 115 mii loc. (2001). Nod feroviar, Centru comercial si minier (aur, argint, min. de fier si cupru, carbune). Piata agricola pentru cereale, animale, fructe. Ind. mat. de contr. (ciment), de prelucr. a lemnului si a produselor agricole. Viticultura. Catedrala iezuita (sec. 18), Muzeul memorial „Domingo Sarmiento”. Distrus in mare parte de cutremurul din ian. 1944. Fundat in 1562 de guvernatorul spaniol Juan Jufre y Montesa. 5. Prov. in partea central-vestica a Argentinei, situata la poalele m-tilor Anzi, la granita cu Chile; 89,6 mii km²; 620 mii loc. (2001). Centrul ad-tiv: San Juan. Expl. de min. de fier si cupru, de carbune, aur, argint. Cresterea bovinelor si ovinelor. Plantatii de meri si vita de vie. In prov. S.J. se afla epicentrul unei zone seismice care provoaca frecvente cutremure (cele mai puternice au avut loc in anii 1776, 1944 si 1977). 6. Oras in NE ins. Puerto Rico, centrul ad-tiv al acesteia, port la Oc. Atlantic; 437 mii loc. (2003). Aeroport. Nod de comunicatii. Santier naval. Ind. chimica, a mat. de constr. (ciment), textila (tesaturi), de prelucr. a tutunului, farmaceutica, alim. (rom Bacardi, zahar conserve). Rafinarie de petrol. Bijuterii. Important centru comercial, financiar si turistic. Exporta tutun, tigarete, cafea, zahar. Universitati (cea mai veche din 1903). Conservator; orchestra simfonica. Muzee de arta, de antichitati si de arhitectura coloniala (acesta din urma amenajat in La Casa del Callejon). Biblioteca (La Casa de Libro), 1955. Festival anual „Pablo Casals”. Catedrala San Juan de Baustita (1521-1540, completata in 1802); Biserica dominicana San Jose (1532), cea mai veche biserica din emisfera vestica; castelul-fortareata San Felipe del Morro (sau El Morro, 1539, completat in 1787); forturile „La Fortaleza” (1533), „San Cristobal” (1766-1772) si „San Geronimo” (1771-1778). Centrul istoric si castelul au fost incluse (in 1983) in Patrimoniul cultural universal. Fundat de exploratorul spaniol Juan Ponce de Leon in 1508, stapanit de britanici in 1598, jefuit de olandezi in 1625 si atacat de britanici in 1797. Cucerit de americani in 1898, o data cu ins. Porto Rico, in timpul Razboiului americano-spaniol (1898); anexarea a fost confirmata prin Tratatul de Pace de la Paris (10 dec. 1898).

SAN CRISTOBAL 1. (SAN CRISTOVAL sau MAKIRA), ins. in S arh. Solomon, in V. Oc. Pacific; 3,3 mii km²; lungime: 129 km; latime max.: 40 km. Oras pr.: Kirakira. Relief muntos cu alt. max. de 1.250 m. 2. Ins. vulcanica ecuadoriana in arh. Galapagos, in E Oc. Pacific, la 965 km V de Ecuador; 505 km²; 41 km lungime; 43 km latime max. Orase pr.: San Cristobal si Puerto Baquerizo Moreno. Relief muntos, cu alt. max. de 1.308 m. Trestie de zahar, cafea, yucca. Cunoscuta si sub numele Chatham. Monumentul „Darwin”, ridicat in 1935. Baza militara ecuadoriana. 3. Oras in S Rep. Dominicane, la 40 km VSV de Santo Domingo; 88,6 mii loc. (2002). Piata agricola (orez, zahar, cafea, fructe). Fundat in 1575 de spanioli. 4. Oras in NV Venezuelei, centrul ad-tiv al statului Tachira, situat la poalele C*********i de Merida, la 823 m alt., in apropiere de granita cu Columbia; 234 mii loc. (2001). Nod de comunicatii. Ind. cimentului, de prelucr. a lemnului, a cafelei si a tutunului, textila, pielariei si incaltamintei si alim. Piata pentru cafea, tutun si zahar. Fundat de spanioli in 1561. Distrus in mare parte de cutremurul din 1875.

SAMSUN, oras in N Turciei, port la golful omonim al Marii Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de masini, chica (ingrasaminte), textila si alim. Productie de tigarete. Exporta tutun, tigarete, lana, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Intemeiat in 562 i. Hr. de colonistii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel Mare in sec. 4 i. Hr., de romani in anul 71 i. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortareata pe care au numit-o Samsun, cu existenta de sine statatoare pana in 1425, cant turcii otomani le-au unit intr-o singura asezare. Anexat de Rusia in 1783. Distrus in mare parte de incendiul din 1869.

PORTICI, oras in S Italiei (Campania), port la G. Napoli al M. Tireniene, la poalele vulcanului Vezuviu, in conurbatia Napoli (la 6 km ESE de acesta); 60,2 mii loc. (2001). Ind. alim., constr. de masini, chimica (ingrasaminte), textila si alim. Muzeu National Feroviar. Statiune balneoclimaterica. Centru turistic. Biserica San Ciro si palat regal (1738). Distrus in mare parte de eruptia Vezuviului din 1631.

OBSERVATOR¹ (‹ fr., germ.) s. n. 1. Cladire special amenajata si dotata cu instrumente pentru efectuarea de observatii astronomice, meteorologice, solare etc. Primul o. astronomic a fost construit la Alexandria (300 i. Hr.) din initiativa lui Ptolemeu Soter. ◊ O. astronomic = institutie stiintifica special amenajata si dotata cu instrumente de observatie a obiectelor si fenomenelor ceresti. De regula o. moderne sunt amplasate departe de centrele urbane, la mari altitudini, in zonele in care cerul este senin in cea mai mare parte a anului si perturbatiile atmosferice sunt minime. Cele mai mari o.a. din lume sunt in prezent: E.S.O. (European Southern Observatory) din Chile amplasat in desertul Atacama, pe muntele Paranal (2.635 m alt.), dotat cu patru telescoape cu oglinzi de 8,2 m diametru plus alte trei telescoape secundare, mobile, care folosind interferometria, pot face observatii si obtine imagini echivalente cu cele ale unui telescop cu oglinda de 130 m diametru. Ul alt mare centru de o.a. se gaseste in Hawaii, pe muntele Mauna Kea, la 4.200 m alt., dotat cu telescoape cu oglinzi pana la 10 m diametru. De mare importanta sunt o.a. de la Paris (1667), Greenwich (1675) si Milano (1760). In Romania exista o.s. la Bucuresti (1908), Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara. V. si telescop. 2. (MILIT.) Loc (special amenajat) de unde se executa observarea (2).

PACIFIC, Oceanul ~, cel mai intins si mai adanc ocean al Pamantului, limitat de peninsulele Alaska si Ciukotka (la N), de Asia si Australia (la V), Americile de Nord si de Sud (la E) si Antarctida (la S). Comunica cu Oc. Arctic prin str. Bering, cu Oc. Atlantic prin str. Drake, str. Magellan si Canalul Panama, iar cu Oc. Indian prin marile si stramtorile din Arh. Malaez. In S comunica larg cu Oc. Indian si Oc. Atlantic. 165,3 mil. km² (179,7 mil. km² cu marile marginase – c. 50% din Supr. Oc. Planetar). Volum: 707,6 mil. km³ (iar cu marile marginase 723,7 mil. km³). Salinitatea medie: 34,9‰, max.: 36,5‰ si minima: 32‰. Temp. apei este in febr. 28ºC la Ecuator si -1ºC la lat. mari, iar in aug. 29ºC la Ecuator si +8ºC in N si 0ºC in S. Se intinde de la N la S pe 15,8 mii km, iar de la V la E pe 19,5 mii km. Ad. medie: 3.028 m; ad. max.: 11.033 (fosa Marianelor, cea mai mare adancime oceanica). Tarmuri abrupte insotite de lanturi muntoase. Paralel cu tarmurile vestice se intind siraguri de insule ce delimiteaza mari marginale. Regiunea sa periferica cuprinde zone cu seismicitate puternica si activitate vulcanica intensa („Cercul de foc al Pacificului”) si cu gropi abisale. In centru si SV se afla numeroase insule care formeaza Oceania, iar in partile marginale in N ins. Aleutine, in V Kurile, Sahalin, arhipelagul japonez, arh. Filipine, Noua Guinee, Noua Zeelanda, in E arh. Galapagos. Relieful fundului cuprinde cel mai mare numar de munti submarini (c. 1.400), in cea mai mare parte de origine vulcanica, formand o dorsala cu o latime considerabila si cu inaltimi de 2.000-3.000 m deasupra nivelului general al fundului; alt. max. se afla in partea de E a arh. Tonga, respectiv de 8.325 m, varful muntelui aflandu-se la 365 m sub nivelul apei. In alte cazuri, varfurile muntilor se ridica deasupra nivelului apei, aparand la suprafata ca insule vulcanice (ex. Mauna Kea, in Hawaii atinge 4.205 m deasupra nivelului marii) sau se afla la mica adancime, in jurul lor formandu-se insule coraligene. Curentii formeaza doua circuite: in emisfera nordica Curentul Ecuatorial de N, Kuroshivo (Kuroshio), Curentul P. de N si Curentul Alaskai – curenti calzi si Oyashivo (Oyashio), Kamceatka si Curentul Californiei – curenti reci; in emisfera sudica Curentul Ecuatorial de S, Curentul Australiei de E – curenti calzi si Curentul P. de S, Curentul Perului (Humboldt) – curenti reci. In zona ecuatoriala se formeaza contracurentii ecuatoriali de N si de S. Un fenomen natural aparte, care se manifesta in partea central-sudica a P., este El Nino. Strabatut de importante cai de navigatie. Principalele porturi: Vladivostok, Vancouver, San Francisco, Los Angeles, Valaparaiso, Shanghai, Sidney. Flora si fauna bogata si variata. Importante zone de pescuit (c. 60% din cantitatea de peste de peste pescuit pe glob). P. a fost descoperit la 29 sept. 1513 de conchistadorul spaniol Vasco Nunez de Balboa, in urma expeditiei de traversare a istmului Panama, care l-a numit Mar del Sur (Marea Sudului). Traversat pentru prima data de Magellan, care i-a atribuit numele Mar Pacifico(Marea Linistita). Este strabatut de meridianul de 180º, care constituie (cu mici abateri legate de impartirea administrativa a arhipelagurilor) linia internationala de schimbare a datei. – Batalia din ~, ansamblul operatiunilor militare duse in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial intre Japonia si S.U.A., asistata de aliatii ei (1941-1945).

ORTOGRAFIE (‹ lat.; ngr.; {s} orto- + graphe „scriere”) s. f. (LINGV.) Ansamblu de scrierea corecta a cuvintelor unei limbi; aplicarea practica a acestor reguli. Exista doua tipuri principale de o.: fonetica, atunci cand scrierea reda pronuntarea limbii literare, si etimologica, atunci cand scrierea reflecta aspectul mai vechi al cuvintelor, mult depasit de pronuntare (de ex. in limbile franceza si engleza). Ortografia limbii romane este in general fonetica; incepand din 1860, cand s-a introdus scrierea oficiala cu litere latine, au existat numeroase sisteme ortografice, care oglindesc disputele reprezentantii curentului fonetic si al celui etimologic. Actuala o. se bazeaza, in cea mai mare parte, pe principiul fonetic sau fonematic, a carui aplicare este limitata uneori de principiile gramaticale sau de principiul etimologic, care impune exceptii in scrierea unor cuvinte vechi si a unor neologisme. ♦ Modul in care cineva scrie cuvintele.

PLURALITATE, pluralitati, s. f. 1. Numar, cantitate mare (de fiinte, de lucruri etc.), multime; multiplicitate, diversitate. 2. Numarul cel mai mare, partea cea mai mare a membrilor unei colectivitati; majoritate. – Din lat. pluralitas, -atis, fr. pluralite.

CREIER, creieri, s. m. 1. partea cea mai importanta a sistemului nervos central la animale, organ al gandirii si al constiintei la om, situat in cutia craniana si compus din trunchiul cerebral, creierul mic si emisferele cerebrale. ◊ Creierul mic = parte a creierului situata in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. Creierul mare = parte a creierului situata in regiunea anterioara si superioara a craniului. 2. Fig. Minte, inteligenta, judecata. ♦ Element care organizeaza si conduce o actiune. 3. (In expr.) Creierii (sau creierul) muntilor = locurile cele mai inalte si mai greu accesibile ale muntilor. [Var.: (inv.) crier s. m.] – Lat. c(e)rebellum.

CREIER ~i m. 1) Organ central al sistemului nervos la om si la animale, aflat in cutia craniana; encefal. ◊ ~ul mare parte a creie-rului care se afla in regiunea anterioara si superioara a craniului. ~ul mic parte a creierului care se afla in regiunea posterioara si inferioara a craniului; cerebel. A-si zbura (sau a-i zbura cuiva) ~ii a-si trage (sau a-i trage cuiva) un glonte in cap. 2) Facultatea de a gandi; minte; judecata; ratiune; intelect. 3) fig. Forta organizatorica si conducatoare a unei actiuni. 4): ~ii (sau ~ul) muntilor locurile centrale, inalte si greu accesibile ale muntilor. [Sil. cre-ier] /<lat. crebrum

FUND ~uri n. 1) partea de jos a unui vas, care constituie baza lui. ~ul caldarii. 2) Fiecare din cele doua parti laterale ale unui butoi. 3) Scandura mica de diferite forme, intrebuintata la bucatarie (pentru a taia ceva, a rasturna mamaliga etc.). 4) (la om) Extremitatea dorsala a corpului, pe care se sade; dos; sezut. 5) partea de jos a unei cavitati naturale. ~ul marii. 6) partea din spate a unui spatiu. ~ul scenei. 7) partea unor obiecte opusa deschizaturii. ~ul sacului. /<lat. fundus

A SCALDA scald tranz. 1) A face sa se scalde. 2) A m**a din toate partile; a uda in intregime. ◊ A o scalda a ocoli un raspuns direct si hotarat. A-si ~ ochii in lacrimi a plange. 3) A cuprinde din toate partile. marea scalda tarmul. /<lat. excaldare

SIMPATIC ~ca (~ci, ~ce) (mai ales despre persoane) Care inspira simpatie; placut; nostim. Om ~. Lucru ~. ◊ Sistem nervos ~ (sau marele ~) parte a sistemului nervos, care dirijeaza functiile glandelor si ale organelor interne. Cerneala ~ca cerneala incolora folosita in scrierea secreta, care devine vizibila numai la caldura sau la tratarea cu solutii speciale. /<fr. sympathique, it. simpatico

SUBSOL ~uri n. 1) parte a scoartei terestre situate dedesubtul solului. 2) parte a unei cladiri situata mai jos de suprafata solului; etaj subteran. 3) Spatiu din partea de jos a unei pagini de ziar, unde se publica articole mari. 4) parte din josul unei pagini de carte unde se fac trimiteri bibliografice sau note explicative. /sub- + sol

SIMPATIC, -A adj. 1. care inspira simpatie; atragator. 2. cerneala ~a = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. sistem nervos ~ sau (s. n.) marele ~ = parte a sistemului nervos care regleaza functiile vegetative. (< fr. sympathique)

ARCTIC, Oceanul ~ (Oceanul Inghetat), cel mai mic ocean al Pamintului, situat in reg. Polului Nord, intre Eurasia si America de Nord, si care comunica cu Oc. Atlantic prin Str. Hudson, Davis, Danemarcii, iar cu Oc. Pacific prin Str. Bering; c. 13,1 mil. km². Ad. max.: 5.220 m. Tarmuri crestate. Relieful fundului oceanic este complex, cu o intinsa platforma continentala. mare parte din supr. sa este acoperita cu gheturi. Cunoscut si sub denumirea de Oc. Boreal sau Mediterana Arctica.

ASIA MICA, pen. in V Asiei, scaldata de apele Marii Negre (la N), M. Marmara (la NV), M. Egee (la V) si M. Nediterana (la S), despartita de Europa prin str. Bosfor si Dardanele; c. 506 mii km²; lungime: 1.000 km; latime 400-600 km. Clima subtropicala. Se suprapune unei mari parti din Turcia asiatica. In centrul ei se afla Pod. Anatoliei.

CAROL CEL PLESUV, rege al francilor (840-877) si imparat al Occidentului (875-877). Prin Tratatul de la Verdun (843) i-a revenit stapinirea celei mai mari parti a terit. de astazi al Frantei. A recunoscut prin „Capitularul de la Quiercy” ereditatea feudelor.

HOLOCAUST (‹ fr.; {s} gr. holo + gr. kaustos „de ars”) s. n. (REL.) Sacrificiu practicat in Antichitate de unele popoare (evrei, asirieni etc.), care consta in arderea integrala a animalelor pe altar. ♦ Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari parti a populatiei evreiesti (c. 6 mil.) din Europa (in Germania, precum si in terit. ocupate vremelnic in timpul celui de-al doilea razboi mondial) de catre nazisti si aliatii lor. In prezent, se foloseste tot mai frecvent, termenul de shoah (in ebraica „nimicire, distrugere”). ♦ (In prezent) Ucidere in masa datorata unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om (ex. h. ecologic, prin distrugerea mediului inconjurator sau h. atomic, prin consecintele nefaste ale unui razboi nuclear).

ORIGENE (c. 185 – c. 253), filozof, teolog crestin si scriitor grec nascut in Egipt, la Alexandria. Celebru datorita vastei sale culturi filozofice, a fost comparat cu Socrate. Conducator al Scolii catihetice din Alexandria. A realizat prima editie critica a „Vechiului Testament”, continand sase versiuni (de unde titlul lucrarii Hexapia) insotite de comentarii. O. a reformulat invatatura crestina in sens platonizant si gnosticizant, folosind in special metoda alegorica; a aparat doctrina preexistentei sufletelor si a propovaduit apocastaza, mantuirea tuturor lucrurilor, inclusiv a diavolului; pentru astfel de idei, a fost nevoit sa renunte la activitatea didactica si sa se stabileasca in Cezarea, unde, in timpul prigonirii crestinilor (250) sub Decius, a fost prins si torturat. Controversele starnite in secolele urmatoare de doctrinele sale au dus la condamnarea lor ca eretice la Conciliul de la Constantinopol (553); aceasta a dus la disparitia unei mari parti a numeroase scrieri, din care s-au pastrat doar fragmente traduse in latina in sec. 4. Op. pr.: „De principiis”, „Contra Celsus”.

SERTORIUS, Quintus (c. 123-72 i. Hr.), general roman. partizan al lui Marius. Dupa victoria lui Sylla in Razboiul civil, a condus rezistenta armata a popularilor in Spania (80-72 I.Hr.) extinzandu-si autoritatea asupra celei mai mari parti a peninsulei. Asasinat.

ROMANATI, subunitate a Campiei Olteniei, situata in SE acesteia, intre piemontul Oltetului (la N), raul Olt (E), fl. Dunarea (S) si raul Jiu (V), extinsa pe terit. jud. Dolj si Olt. Lungimea si lat. max. sunt aprox. egale (c. 80 km). Este formata din mai multe campuri, relativ netede, cu inaltimi ce scad treptat de la N la S (de la 140-150 m la 40-60 m), precum si din terasele si luncile Jiului, Oltului si Dunarii. In partea de S, terasele sunt ocupate, partial, de nisipuri, mai ales in sectorul Dabuleni-Ostroveni. Sistemul de irigatii partial repus in functiune. In perimetrul celei mai mari parti a C. Romanati a existat pana in 1950, jud. Romanati (3.560 km²; 296.536 loc., 1 iul. 1937), cu 5 plasi, 3 orase si 252 de sate. Este una dintre cele mai originale zone etnografice, in cadrul careia se remarca scoartele bogat decorate cu modele policrome, tesaturile, lazile de zestre, vasele ceramice (in special cele de Oboga), obiectele de port popular femeiesc (camasa cu poale, valnicul sau zavelciul, betelele, cojocul s.a.).

CATVA, CATAVA, cativa, cateva, pron. nehot., adj. nehot. Un numar mic, o cantitate sau o parte mica (dintr-un numar, o cantitate sau o parte mai mare). ♦ (Adverbial) Putin timp, nu prea multa vreme. – Cat + va (= vrea).

GALEATA, galeti, s. f. 1. Vas de lemn, de metal etc. de forma unui trunchi de con cu baza mare in partea superioara, cu toarta, folosit pentru transportul (si pastrarea) unor lichide, unor materiale granulare sau pulverulente etc.; continutul acestui vas; caldare. ◊ Expr. A ploua (sau a turna) cu galeata = a ploua foarte tare, torential. 2. Veche masura de capacitate pentru lapte, cereale etc., a carei valoare a variat in timp, pe regiuni si pe substante; continutul acestei masuri. 3. Dijma in grane care se percepea in evul mediu, in tarile romane. – Lat. galleta.

DENS, -A, densi, -se, adj. (Despre corpuri, substante, solutii) Cu densitate mare; cu partile componente strans unite; compact, des. – Din fr. dense, lat. densus.

CORDON, cordoane, s. n. I. 1. Cingatoare (de material plastic, de panglica, de panza, de piele etc.); centura, curea. ♦ Panglica lata de matase purtata diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decoratii inalte; gradul cel mai inalt al unei decoratii. 2. (Geogr.; in sintagma) Cordon litoral = fasie de uscat care desparte o laguna sau un liman de mare; sageata litorala, perisip. 3. Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosite in telefonie. 4. (Anat.; in sintagma) Cordon ombilical =ombilic. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. 1. Sir de posturi militare insarcinate cu un serviciu de paza; linie compacta, formata de obicei din soldati care au ca sarcina sa asigure ordinea in cazul unei afluente de oameni. ◊ Cordon sanitar = ansamblul masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara unde bantuie o boala molipsitoare; (concr.) patrula sau grup de patrule care asigura aceasta izolare. 2. (Inv.) Frontiera, granita. – Din fr. cordon.

NEANGAJAT, -A, neangajati, -te, adj. Care nu este angajat; spec. (despre state) care nu face parte din marile blocuri care domina lumea actuala. [Pr.: ne-an-] – Ne- + angajat. Cf. fr. non-engage.

SUBIMPARTIRE, subimpartiri, s. f. Actiunea de a subimparti si rezultatul ei; (concr.) parte care intra in componenta unei parti mai mari care a fost impartita; subdiviziune; grupa; subunitate. – V. subimparti.

OVAT ~ta (~ti, ~te) (despre frunze, petale etc.) Care este in forma de ou; cu latimea cea mai mare in partea inferioara. /<lat. ovatus

SLAV¹ ~a (~i, ~e) m. si f. Persoana care face parte din marele grup de popoare inrudite din Europa, divizat in trei ramuri: de est (rusii, ucrainenii, bielorusii), de vest (polonezii, cehii, slovacii etc.) si de sud (bulgarii, sarbii, croatii, slovenii etc.). /<fr. Slave

SUS² n. 1) partea de deasupra. ◊ A rasturna (sau a intoarce) ceva (sau toate) cu ~ul in jos a face mare dezordine. 2) partea de nord. Vant din ~. /<lat. susum

AVANDUNA s.f. (Geol.) Duna litorala paralela cu tarmul, formata pe partea dinspre mare. [< fr. avant-dune].

CORDON s.n. I. 1. Cingatoare (de panza, de piele etc.), centura, curea. 2. Conductor electric de lita (rasucita), izolat si strans intr-un invelis protector. 3. Corp fibros. ♦ Structura anatomica cilindrica lunga. 4. Cordon litoral = forma de relief din zona tarmurilor joase, rezultand din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curenti marini, care separa un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. II. Sir de posturi militare care efectueaza serviciul de paza; linie, sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite situatii. ◊ Cordon sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o localitate sau o tara bantuita de o contagiune; (concr.) patrula, formatie militara care asigura aceasta izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

GOLF² s.n. 1. parte a marii care inainteaza intr-o deschizatura larga a uscatului. 2. (Anat.) Portiune mai dilatata a unei vene. [< fr. golfe, it. golfo].

INTERLUDIU s.n. Mica bucata muzicala asezata intre doua parti mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesa de legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].

OBOVAT, -A adj. (Despre frunze, petale, sepale etc.) Care are latimea cea mai mare in partea superioara; oboval. [Dupa fr. obovale, germ. oboval < lat. ob – in fata, ovatus – in forma de ou].

SIMPATIC adj. 1. Care inspira simpatie; placut, drag, atragator. 2. Cerneala simpatica = cerneala care, dupa ce s-a scris cu ea, nu devine vizibila decat in urma tratarii cu diferite chimicale sau cu ajutorul caldurii. 3. (Anat.) Sistem nervos simpatic (sau s.n.) marele simpatic = parte a sistemului nervos formata din ganglioni si fibre nervoase, care regleaza functiile vegetative. [Cf. fr. sympathique, it. simpatico < gr. syn – cu, pathos – afectiune].

SUBIMPARTIRE s.f. Actiunea de a subimparti si rezultatul ei. ♦ (Concr.) parte care intra in compunerea unei parti mai mari; subdiviziune. [< subimparti].

AVANDUNA s. f. duna litorala paralela cu tarmul, pe partea dinspre mare a acestuia. (< fr. avant-dune)

CORDON s. n. I. 1. cingatoare (de stofa, de piele etc.) 2. conductor electric de lita, izolat si strans intr-un invelis protector. 3. corp fibros. ◊ structura anatomica cilindrica lunga. 4. ~ litoral = fasie ingusta de uscat rezultata din acumularea aluviunilor aduse de valuri si de curentii marini, care separa marea de un golf sau de o laguna; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decat partea centrala. 6. (arhit.) mulura orizontala pe un perete. II sir de posturi militare de paza; sir de soldati care pastreaza ordinea in anumite pozitii. ♦ ~ sanitar = totalitatea masurilor de izolare la care este supusa o zona bantuita de o contagiune; formatie militara care asigura aceasta izolare. (< fr. cordon)

EPICONTINENTAL, -A adj. (despre relief) situat deasupra platformei continentale. ♦ mare ~a = parte a marii la marginea sau in interiorul unui continent. (< fr. epicontinental)

GOLF² s. n. 1. parte a marii care inainteaza intr-o deschizatura larga a uscatului. 2. portiune mai dilatata a unei nave. (< fr. golfe)

SUBIMPARTIRE s. f. actiunea de a subimparti; parte care intra in compunerea unei parti mai mari; subdiviziune. (< subimparti)

AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul Tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

CALEDONIA, nume dat initial de romani partii din marea Britanie, situata la N de zidul construit de imparatul Hadrian; limitat apoi numai la Scotia.

BURTA, burti, s. f. 1. Abdomen, pantece. ◊ Ciorba de burta = ciorba facuta din pantece de vaca. ◊ Expr. A sta cu burta la soare = a sta degeaba. Burta de popa, se spune despre cineva care mananca si bea mult (avand pantecele mare). 2. Fig. partea bombata, mai ridicata sau mai iesita in afara, a unor obiecte.

RAZBOAIELE OPIULUI, denumire a doua razboaie purtate de Anglia si Franta impotriva Chinei. Numele vine de la pretextul razboaielor: masurile prohibitive chineze impotriva comertului cu opiu practicat de europeni si nord-americani. ◊ Primul razboi al opiului (1840-1842), purtat intre China si marea Britanie, s-a terminat, prin Pacea de la Nanjing (1842), cu primul tratat de inrobire a Chinei. ◊ Al doilea razboi al opiului (1856-1860) a fost purtat intre China, pe de o parte, si marea Britanie si Franta, pe de alta. Razboiul s-a incheiat cu tratatele de la Tianjin (1859), iar dupa reluarea ostilitatilor de catre puterile occidentale cu tratatele de la Beijing (1860). Dupa terminarea razboiului, statele occidentale au ajutat guvernul chinez sa inabuse razboiul taranesc al taipinilor (1851-1864). In timpul si urma r.o., si S.U.A. si Rusia au impus Chinei tratate inrobitoare.

CAUCAZIAN, -A, caucazieni, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. (La pl.) Denumire generica a popoarelor care locuiesc in Caucaz, facand parte din trei mari familii de limbi: caucaziana propriu-zisa, indo-europeana si altaica; (si la sg.) persoana care face parte din populatia unuia dintre aceste popoare. 2. Adj. Care apartine Caucazului sau populatiei lui, privitor la Caucaz sau la populatia lui. [Pr.: -ca-u-ca-zi-an] – Caucaz (n. pr.) + suf. -ian. Cf. fr. caucasien.

CAPATANA, capatani, s. f. 1. Cap de animal mort sau taiat pentru consum. 2. Cap de om mort desprins de trup; craniu. ♦ (Ir.) Cap (mare) de om. 3. parte bulbucata a unei plante, formata din tulpina sau din suprapunerea frunzelor. Capatana de varza. 4. Nume dat unor obiecte de forma conica. Capatana de zahar. – Lat. pop. capitina.

TURLA, turle, s. f. 1. Constructie de forma cilindrica sau prismatica poligonala, de inaltime relativ mare, care face parte din complexul arhitectural al bisericilor, inaltandu-se deasupra acoperisului. 2. Constructie de lemn, de metal etc. asezata deasupra gurii unei sonde, care serveste ca element de sprijin pentru manevrarea unor piese grele, de dimensiuni mari, in cursul forajului sau exploatarii sondei. – Din ngr. turla.

LEU¹, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blana scurta de culoare galbuie si cu o coama bogata in jurul capului, deosebit de puternic si de vorace, care traieste in Africa si in Asia meridionala (Panthera leo) ◊ (In basme) Leu-paraleu = leu mare si cu o putere extraordinara; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun si pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemanator cu foca, avand o coama pe gat, piept si omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insecta asemanatoare cu libelula, ale carei larve se hranesc cu insecte (Myrmeleon formicarius). ♦ Fig. Om puternic, viteaz. 2. (Art.) Numele unei constelatii. – Et. nec. Cf. lat. leo.

FLUTUREL, fluturei, s. m. 1. Fluturas (1). 2. (La pl.) Planta erbacee ornamentala, cu flori reunite in capitule mari, galbene in partea superioara, purpurii la baza (Gaillardia aristata). – Fluture + suf. -el.

BOVINA ~e f. 1) la pl. Subfamilie de rumegatoare din care fac parte vitele cornute mari (reprezentant: boul). 2) Animal din aceasta subfamilie. /<lat. bovinus, fr. bovin

CAPATANA ~i f. 1) Cap de animal taiat sau mort. 2) iron. Cap mare (de om). 3) partea sferica a unor plante. ~ de varza. ~ de usturoi. [G.-D. capatanii] /<lat. capitina

LEONIN ~a (~i, ~e) Care tine de leu; propriu leului. Infatisare ~a. ◊ Contract ~ contract prin care una dintre parti isi asigura partea cea mai mare a castigului. /<lat. leoninus, fr. leonin

LEU¹ lei m. 1) Mamifer carnivor de talie mare, cu blana de culoare galbuie si coama bogata, care traieste in Africa. ◊ ~-paraleu a) animal fantastic din basmele populare; b) om foarte puternic si viteaz. partea ~lui partea cea mai mare, cea mai valoroasa din imparteala unui bun, pe care si-o insuseste cel mai puternic dintre partasi. 2) fig. Om puternic si curajos. ◊ Pui de ~ om tanar, voinic si viteaz. 3) art. Constelatie zodiacala. 4): ~-de-mare mamifer carnivor adaptat la viata de mare. ~l-furnicilor insecta asemanatoare cu libelula, care se hraneste, mai ales, cu larve de furnici. [Monosilabic] /Orig. nec.

MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura

CALCAN s.m. In general, peste plat din familia scophtalmidae, avand conturul corpului aproape rombic, cu ochii asezati pe partea stanga. 1. Calcanul-mare (Scophtalmus sau Rhombus maximus), pescuit in marea Nordului, Baltica si Mediterana, poate fi lung de 1-3 m si atinge o greutate de 35 kg, cel din marea Neagra (Scophtalmus maeoticus) de 75-90 cm si 15 kg. 2. Calcanul mic, numit si calcan-neted (Scophtalmus rhombus sau Rhombus laevis) ajunge cel mult la 40 cm lungime si 4 kg greutate, fiind preponderent in marea Nordului.

partam, partamuri, s.n. (reg.) parte, bucata mai mare.

BULB s. m. 1. tulpina subterana formata dintr-un invelis membranos, din mai multe foi carnoase. 2. ~ rahidian = prelungire a maduvei spinarii intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; ~ pilos = partea terminala, ingrosata, a radacinii firului de par. 3. partea umflata, in forma de bulb (1), a unui obiect. (< fr. bulbe, lat. bulbus)

EPITECA s. f. partea superioara, mai mare, a unei valve. (< fr. epitheque)

MASA s. f. 1. cantitate de materie a unui corp, considerata ca o marime caracteristica in raport cu volumul. ♦ ~ verde = furaj; ~ critica = masa minima a unui material radioactiv in care poate aparea o reactie de fisiune nucleara in lant. 2. ingramadire de elemente care formeaza impreuna un singur corp; corp solid, compact; bloc. ♦ ~ de aer = portiune imensa, omogena, a troposferei, cu proprietati distincte. 3. corp metalic masiv la care se leaga punctele unei retele, ale unei masini sau ale unui aparat electric, pentru evitarea supratensiunilor. 4. (fam.) cantitate mare. ♦ a vocabularului = partea cea mai mare a vocabularului, supusa schimbarilor. 5. multime compacta de oameni. ♦ e populare = totalitatea claselor si categoriilor sociale dintr-o anumita etapa istorica, ale caror interese fundamentale concorda cu cerintele si sensul actiunii legilor obiective ale dezvoltarii societatii. 6. ~ continentala = continent. (< fr. masse, germ. Masse)

BOIER, boieri, s. m. 1. (In oranduirea feudala a unor tari) Reprezentant al clasei exploatatoare, facand parte din randul marilor proprietari de pamant (si care detinea o functie inalta in stat); (in regimul burghezo-mosieresc) persoana apartinand claselor dominante; (in special) mosier; p. ext. stapan. ◊ (In oranduirea feudala) Boier de divan (sau cu barba) = boier de rang inalt care facea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul intai. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Persoana cu atitudini si obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispret fata de lumea muncitoare; (in special) a se feri de munca; a astepta sa fie servit. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinu, pl. boljare).

axioma f., pl. e (vgr. axioma). Adevar care nu mai are nevoie sa fie demonstrat, fiind evident pin [!] el singur, ca: intregu e mai mare de cit partea; doua cantitati egale cu a treia is egale intre ele; ori-ce efect are o cauza. V. truizm.

QUIA NOMINOR LEO (lat.) pentru ca ma numesc leu – Fedru, „Fabulae”, I, 5. Motivarea leului, care-si atribuie partea cea mai mare a prazii, nedreptatind celelalte animale. Expresia indica abuzul de putere.

RAZBOIUL CRIMEII (1853-1856), razboi purtat intre Rusia, pe de o parte, si Turcia, marea Britanie, Franta si Regatul Sardiniei, pe de alta. Izbucnit ca urmare a acutizarii divergentelor anglo-franco-ruse in problema orientala, in general, si problema impartirii posesiunilor Imp. Otoman aflat in declin, in special. In primele zile ale razboiului, flota rusa a distrus la Sinope flota turca. Operatiunile militare s-au desfasurat pe Dunare, in Transcaucazia si in Crimeea, in marea Baltica si in Kamceatka. Teatrul principal al razboiului a fost Crimeea, unde aliatii au provocat infrangeri grele armatei ruse, cucerind, dupa un indelung asediu, orasul Sevastopol (1855). Razboiul s-a incheiat prin Tratatul de Pace de la Paris (1856).

CRACIUNA, cetate construita inainte de 1471 de domnul Tarii Romanesti Radu cel Frumos, localizata de unii istorici pe inaltimea Magura Odobestilor. Cucerita in mart. 1482 de Stefan cel mare, a facut parte apoi din sistemul defensiv al Moldovei.

PAEZ HERRERA, Jose Antonio (1790-1873), om politic venezeulean. Combatant (1810-1822) in Razboiul de Independenta impotriva spaniolilor, a devenit, in urma infrangerii acestuia, sef al armatei Venezeulei (care facea parte din Republica marea Columbie). In 1829 a inabusit revolta lui S. Bolivar. A declarat independenta tarii, devenind presedinte al Republicii Venezuela (1830-1835; 1839-1843; 1861-1863); a condus tara in mod dictatorial.

CARTIER, cartiere, s. n. 1. parte a unui oras deosebita de celelalte prin caracteristici proprii (geografice, istorice etc.) si care formeaza o unitate organica. ♦ Locuitorii acestei parti a orasului. 2. parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul de deservire si din mijloacele de transmisiuni. ◊ marele cartier general = (in timp de razboi) organul suprem de conducere a armatei in frunte cu comandantul sau suprem. ♦ Loc (intarit) unde stationeaza trupele timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren, cu efective mari de unitati; tabara. 3. Fiecare dintre partile laterale ale navei de la mijlocul ei spre pupa. [Pr.: -ti-er] – Din fr. quartier.

CHEFAL, chefali, s. m. Nume dat mai multor specii de pesti marini, cu partea superioara a capului mare si turtita si cu o pata aurie pe opercul (Mugil). - Din ngr. kefalos.

OISTE, oisti, s. f. 1. Bara lunga de lemn fixata in crucea carului, a carutei, a trasurii etc., de care se inhama caii (sau se injuga boii). ◊ Expr. A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oistea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie. ♦ parte a constelatiei Carul-mare, alcatuita din trei stele asezate in prelungirea careului care seamana cu un car. 2. parte componenta a morii de vant, cu ajutorul careia aceasta se intoarce in bataia vantului. [Pr.: o-is-] – Din bg. oiste.

DRETE, drete, s. f. 1. Planta acvatica subtropicala cu frunze mari, dintate si violacee pe partea inferioara, cu flori mari (Nymphaea lotus thermalis). 2. Planta erbacee taratoare din familia primulaceelor, cu flori galbene solitare, folosita in medicina populara (Lysimachia nummularia). – Et. nec.

SECTIUNE s. 1. v. sectionare. 2. v. bucata. 3. v. profil. 4. diviziune, parte. (Lucrarea are trei mari ~.)

BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu

CALOTA ~e f. 1) parte a unei sfere obtinuta prin sectionarea acesteia cu un plan; emisfera. 2) Bolta cu suprafata interioara in forma de semicerc. ◊ ~ craniana partea superioara a cutiei craniene. ~ glaciara masa de gheata care acopera suprafete mari din regiunile polare. 3) parte a unei palarii care acopera crestetul capului si este marginita de boruri. 4) Boneta mica care acopera numai varful capului; tichie. /<fr. calotte

GOLF² ~uri n. geogr. parte a unei intinderi mari de apa (ocean, mare, lac), care inainteaza intr-o depresiune a uscatului printr-o deschizatura larga. /<fr. golfe

GROS³ n. parte mai numeroasa, mai mare din ceva (dintr-un colectiv, dintr-un ansamblu de obiecte, dintr-o lucrare etc.). /<lat. grossus

LUCANIDE s.f.pl. (Zool.) Specie de coleoptere mari din care face parte radasca. [Sg. lucanida. / cf. lat. lucanus – radasca].

BULB s.m. 1. Tulpina (subterana) alcatuita dintr-un invelis membranos, uscat si din mai multe foi carnoase. 2. (Fig.; rar) Glob, sfera. ◊ Bulb rahidian = prelungire a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic; bulb pilos = partea terminala, umflata, a radacinii firului de par. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. bulbe, cf. lat. bulbus].

cartier (cartiere), s. n. – 1. parte a unui oras care formeaza o unitate organica. – 2. parte din comandamentul unei mari unitati. – 3. A patra parte din stema heraldica. – Var. (inv.) cvartir, cortel. Fr. quartier. – Der. incartirui (var. incarti(e)ra, incvartira, Bucov., incortela), vb. (a incarzama), format pe baza germ. einquartieren.

ANTIPA, Grigore (1867-1944, n. Botosani), biolog roman. Acad. (1910). Intemeietor al Muzeului de Istorie Naturala din Bucuresti, care ii poarta numele. A elucidat problemele productivitatii biologice a Dunarii si a partii de NV a Marii Negre; a pus bazele scolii romanesti de hidrobiologie, ihtiologie si oceanologie; autorul unei conceptii moderne ecologice a biosociologiei si bioeconomiei biosferei. Initiatorul dioramelor si unul dintre creatorii muzeologiei moderne. Membru al mai multor academii straine.

ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB (A.E.L.S.; in engl.: European Free Trade Association – E.F.T.A.), organizatie guvernamentala regionala, cu sediul la Geneva, creata in 1960, din initiativa Marii Britanii, ca o contramasura fata de infiintarea Comunitatii Economice Europene (C.E.E.), in scopul extinderii comertului intre statele membre (Austria, Elvetia, Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Suedia si Finlanda). Din A.E.L.S. au facut parte Danemarca, Irlanda si marea Britanie, pina in 1973 si Portugalia, pina in 1986, cind s-a decis aderarea lor la C.E.E.

BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de griu de mare productivitate; a facut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri in Pakistan si Orientul Mijlociu („revolutia verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970).

CARTIER, cartiere, s. n. 1. parte a unui oras, deosebita de celelalte printr-un caracter propriu (geografic, istoric etc.). ♦ Populatia unei astfel de parti a unui oras. 2. parte din comandamentul unei mari unitati, compusa din personalul auxiliar si mijloace de transmisiuni. ♦ (Iesit din uz) (marele) cartier general = locul unde se afla, in timp de razboi, comandantul-sef si statul-major al unei armate. [Pr.: -ti-er] – Fr. quartier.

CHEFAL, chefali, s. m. Peste de mare de culoare cenusie, cu partea superioara a capului mare si turtita (Mugil capito si cephalus). – Ngr. kefalos.

LANCASTER [lænkəstə], oras in partea central-vestica a Marii Britanii, pe canalul Lune, la 74 km N de Liverpool; 125,6 mii loc. (1991). Port fluvial. Ind. chimica (mase plastice), textila, a mobilei, hartiei si alim. Universitate (1964). Castel (sec. 12); biserica St. Mary (sec. 15). Mentionat documentar in 1193.

LABUAN, insula apartinand Malaysiei (din 1963), situata in partea de S a Marii Chinei de Sud, in G. Brunei, in apropierea tarmului de N al ins. Borneo; 92 km². Oras pr.: Victoria (porto franco). Clima calda si umeda. Paduri ecuatoriale. Cedata (1846) de sultanatul de Brunei Marii Britanii, ins. L. a fost (1946) inclusa in colonia britanica Borneo de Nord (azi statul federal Sabah). Din 1984, a devenit unitate ad-tiva cu numele de Labuan Federal Territory.

corp n., pl. uri (lat. corpus). Ori-ce substanta, organica sau anorganica: toate corpurile-s solide, lichide sau gazoase. partea materiala a unei fiinte, trup: corp de om, de vita. parte de armata mai mare de cit diviziunea: armata romaneasca are sapte corpuri. Regiment: banii corpului. Corporatiune: corpu ferarilor. Colectivitate, toti la un loc: corpu didactic (corepunde terminatiunii -ime cind e vorba de profesiuni: corpu studentesc = studentimea). parte principala din ceva: casa asta are doua corpuri, corp de pompa. Corp ceresc, stea sau bolid. Corp de garda, post militar, soldati de paza. Corp al delictului, obiect care probeaza existenta delictului, cum ar fi un cutit ramas de la asasin. Corpuri legiuitoare, Camera si Senatu. Spirit de corp, spirit de solidaritate cu corpu ori cu societatea din care faci parte. A te constitui in corp, a te aduna, a te stringe formind un corp. In Let. corpus (rus. pol. korpus) si (grecizat) corpos, pl. uri, corp de armata (ca 3, 266-267).

OSPREY REEF [ouspri ri:f], recif coraligen situat in partea de V a Marii Coralilor, la 209 km E de Capul Melville din NE Australiei.

CALOTA, calote, s. f. 1. Fiecare dintre cele doua parti obtinute prin taierea unei sfere cu un plan. 2. Bolta a carei suprafata interioara are, in sectiune, forma unui semicerc. 3. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere interna; p. ext. piesa tehnica asemanatoare cu o calota sferica. 4. partea de deasupra a unei palarii, care acopera capul si este marginita de boruri. ♦ Tichie care acopera crestetul capului. 5. (In sintagma) Calota craniana = partea superioara a cutiei craniene. 6. (In sintagma) Calota glaciara = masa de gheata care acopera portiuni mari in regiunile polare sau partile superioare ale muntilor inalti. – Din fr. calotte.

SERDAR, serdari, s. m. 1. (In sec. XVII-XVIII, in Tara Romaneasca si Moldova) Comandant de oaste, mai ales de calarime. ◊ marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facand parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul calarimii formate din boierii mazili. 2. (In sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. – Din tc. serdār.

MAJORITATE, majoritati, s. f. partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ Superioritate numerica ceruta (prin lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ Majoritate absoluta = numar de voturi egal cu cel putin jumatate plus unu din total. Majoritate relativa = numarul cel mai mare de voturi obtinut de cineva in raport cu voturile obtinute de fiecare din ceilalti candidati. Majoritate civila = Majorat¹. – Din fr. majorite. Cf. lat. maioritas, -atis, germ. Majoritat.

PARNAIE, parnai, s. f. 1. (Reg.) Oala mare de pamant, largita in partea de sus, folosita in gospodaria taraneasca pentru gatit sau pentru pastrat alimente. ♦ Continutul unei asemenea oale. 2. (Arg.) Inchisoare, temnita. [Pr.: -na-ie] – Et. nec.

TEORIE, teorii, s. f. 1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii. 2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv. In teorie = in mod abstract, speculativ. 3. (In sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etc. Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etc. Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii. 4. partea teoretica a instructiei militare. [Pr.:te-o-] – Din fr. theorie, lat. theoria.

OLAT, olaturi, s. n. (Inv.) 1. Provincie, regiune, tinut, teritoriu; p. ext. (la pl.) imprejurime, parte (a locului). 2. Mosie; gospodarie (mare); cladire, acareturi. [Pl. si: olate] – Et. nec.

CORMORAN, cormorani, s. m. Gen de pasari acvatice palmipede, daunatoare pentru ca se hranesc cu peste, avand penele de culoare neagra-verzuie, impestritate cu alb pe cap si pe gat, cu cioc lung si incovoiat la varf si cu coada lunga, rigida; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

STOARCE, storc, vb. III. Tranz. 1. A presa, a strange un lucru pentru a scoate (o parte din) lichidul pe care il contine; spec. a rasuci in sens contrar capetele unui material textil pentru a face sa iasa o parte din lichidul cu care este imbibat. ◊ Expr. A stoarce (pe cineva) de puteri (sau de vlaga) = a face (pe cineva) sa-si epuizeze puterile; a slei, a secatui, a istovi de puteri. (Fam.) A-si stoarce creierii = a se gandi profund, a se framanta pentru a gasi o solutie. 2. A scoate, a extrage lichidul, sucul care imbiba un lucru. ◊ Expr. A stoarce lacrimi = a face pe cineva sa planga. 3. Fig. A obtine un profit, a lua un bun prin constrangere sau viclenie; a smulge. 4. Fig. A obtine ceva cu mare efort. [Perf. s. storsei, part. stors] – Lat. extorquere.

SFRANCIOC, sfrancioci, s. m. (Ornit.; la pl.) Gen de pasari rapitoare, calatoare, insectivore, din ordinul paseriformelor, mai mari decat vrabiile, cu cioc incovoiat si cu gheare puternice (Lanius); (si la sg.) pasare care face parte din acest gen. ◊ Sfrancioc mare = pasare cenusie pe spate, alburie pe pantece, cu pete negre pe coada, pe aripi si in dreptul ochilor; lupul-vrabiilor (Lanius excubitor). [Var.: sfrancioc s. m.] – Din scr. svracak.

BUT¹ ~uri n. 1) Coapsa de dinapoi a unui animal rumegator (sacrificat). 2) Bucata (mare) de carne din aceasta parte a corpului, folosita ca aliment. /<turc. but

FASCICULA ~e f. 1) parte a unei lucrari de mari proportii, care se publica pe etape in brosuri succesive. 2) Brosura care contine o parte dintr-o opera artistica, publicata in fragmente succesive. 3) Coala tipografica faltuita. [G.-D. fasciculei] /<fr. fascicule

VANDAL ~i m. 1) la pl. ist. grup de triburi germanice, care, emigrand in sec. V de pe tarmurile Marii Blatice, au distrus o parte din Imperiul Roman de Apus. 2) Persoana care facea parte din aceste triburi. 3) fig. Persoana care distruge fara crutare valorile culturale ale unui popor; barbar. /<fr. vandale

FOLIO s.n. 1. Foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. V. in-folio. ♦ Numar al unei pagini. 2. Pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].

EPISOD s.n. 1. parte a actiunii in vechea tragedie greaca, desfasurata intre doua interventii ale corului. ♦ parte dintr-o opera literara circumscrisa la un singur moment, la infatisarea unei singure situatii. 2. Actiune secundara legata de actiunea principala a unui poem, a unui roman etc. ♦ (Muz.) Sectiune mijlocie construita intr-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intercalata intre partile principale ale unei compozitii mari. 3. Intamplare, incident, fapt accesoriu. [Pl. -oade, -oduri, var. epizod s.n. / < fr. episode, cf. gr. episodion – ceea ce vine din afara].

PENINSULA s.f. Intindere mare de pamant care inainteaza in mare, fiind inconjurata din trei parti de apa. [< lat. peninsula, fr. peninsule].

EPISOD s. n. 1. parte a actiunii in vechea tragedie greaca, intre doua interventii ale corului. ◊ parte dintr-o opera literara circumscrisa la un singur moment, la infatisarea unei singure situatii. 2. diviziune a unei actiuni dramatice (film serial etc.) 3. (muz.) sectiune mijlocie intr-o tonalitate aparte, pe teme proprii, intre partile principale ale unei compozitii mari (sonata, rondo etc.) 4. intamplare, incident. (< fr. episode, gr. epeisodion)

FOLIO s. n. 1. foaie de hartie indoita o singura data si formand o coala de format mare, numerotata pe o singura parte. ◊ numar al unei pagini. 2. pelicula care, aplicata pe o hartie subtire, serveste la imprimarea titlurilor pe copertele legate in panza sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)

MAJORITATE s. f. partea sau numarul cel mai mare dintr-o colectivitate. ♦ superioritate numerica ceruta (de lege) sau obtinuta in alegeri. ◊ majoritate absoluta (sau simpla) = numar de voturi egal cu minimum jumatate plus unu din total; majoritate relativa = numar de voturi care intrece orice alt numar de voturi obtinute de fiecare dintre ceilalti candidati. (< fr. majorite, lat. maioritas, germ. Majoritat)

aflux n., pl. uri (lat. affluxus). Abundanta [!] mai mare de lichide intr' o parte a corpului.

L***E (‹ fr.; {s} lat. labium „buza”) s. f. (ANAT.) Labia mare = fiecare dintre cele doua mari repliuri cutanate, ce delimiteaza intern, de fiecare parte, vestibulul v****i si care sunt reunite posterior in comisura posterioara. Labia mica = fiecare dintre cele doua repliuri cutanate ce delimiteaza intern, de fiecare parte, in raport cu labiile mari, vestibulul v****i.

BRITANIC, -A, britanici, -ce, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care apartine Marii Britanii, privitor la marea Britanie; p. restr. englez. – Din fr. britannique.

CAP², capuri, s. n. parte de uscat care inainteaza in mare; promontoriu. – Din fr. cap.

GOLF², golfuri, s. n. parte a unui ocean, a unei mari sau cotitura a unui lac care inainteaza intr-o deschizatura (larga) a uscatului. – Din fr. golfe.

LEONIN¹, -A, leonini, -e, adj. (Livr.) Care apartine leului¹, privitor la leu; ca al leului. ♦ Contract leonin = contract prin care una dintre parti isi rezerva beneficiul cel mai mare sau contract prin care una dintre parti este scutita de a participa la pierdere. [Pr.: le-o-] – Din lat. leoninus, fr. leonin.

FRIGORIGEN, -A, frigorigeni, -e, adj. Care poate produce frig. ◊ Agent frigorigen = substanta cu putere de vaporizare mare, care absoarbe caldura. Instalatie frigorigena = parte componenta a unei instalatii frigorifice, in care, prin consum de energie, agentul frigorigen isi modifica continuu starea de agregare, producand frig. – Din fr. frigorigene.

FURNICA, pers. 3 furnica, vb. I. 1. Intranz. A umbla incoace si incolo in numar mare, a se misca in toate partile ca furnicile; a misuna, a forfoti. ♦ (Rar; urmat de determinari introduse prin prep. „de”) A fi plin de..., a fi ticsit de... 2. Tranz. impers. A avea o senzatie neplacuta de mancarime si de intepaturi pe piele. – Lat. formicare.

LANDOU, landouri, s. n. 1. Trasura luxoasa cu patru locuri asezate fata in fata si cu capota formata din doua parti mobile. 2. Carucior pentru copiii mici, mare si acoperit. – Din fr. landau.

BRITANIC² ~ca (~ci, ~ce) m. si f. Persoana care face parte din populatia de baza a Marii Britanii sau este originara din marea Britanie. /<fr. britannique

A CASCA casc 1. tranz. (gura) A desface despreunand buzele si falcile (pentru a manca, a vorbi etc.); a deschide. ◊ ~ gura (la ceva sau la cineva) a) a privi cu curiozitate sau mirare naiva la ceva sau la cineva; b) a umbla fara nici o treaba (uitandu-se in toate partile). ~ ochii a) a face ochi mari (de mirare, de spaima etc.); a se holba; b) a baga de seama; a fi atent. Casca-gura (sau gura-casca) calificativ atribuit unei persoane care umbla fara nici un rost. 2. intranz. A deschide larg gura printr-o miscare reflexa, inspirand adanc si expirand prelung (din cauza somnului, oboselii etc.). /<lat. cascare

CIOZVARTA ~e f. 1) A patra parte dintr-un animal taiat. 2) Bucata mare de carne; halca; hartan. [Sil. cioz-var-ta] /<bulg. cetvart

COHORTA ~e f. 1) (in armata romana) Unitate de infanterie, egala cu a zecea parte dintr-o legiune. 2) fig. Grup mare de oameni. /<lat. cohors, ~tis

A CRESTE cresc 1. intranz. 1) (despre fiinte, plante sau parti ale organismului lor) A se mari treptat si continuu; a se dezvolta. ◊ Sa cresti mare! formula de raspuns la salut sau de multumire, adresata, mai ales, copiilor. ~ vazand cu ochii a creste foarte repede. 2) (despre un organism sau despre parti ale lui) A reveni la conditia initiala; a se regenera; a se reface; a se restabili. 3) fig. (despre persoane) A trece printr-o serie de schimbari spre o treapta superioara; a progresa; a propasi; a evolua; a se dezvolta; a avansa; a inainta. 4) A petrece anii de copilarie; a copilari. 5) (despre aluat) A se transforma intr-o masa afanata sub actiunea drojdiilor (sau a altor fermenti); a dospi. 6) (despre ape) A-si mari volumul, depasind limitele normale; a se umfla. 7) A lua proportii (ca numar, volum, intensitate etc.); a se dezvolta. ◊ A-i ~ cuiva inima in piept (sau sufletul) (de bucurie) a simti un sentiment de satisfactie deplina. 2. tranz. 1) (copii) A avea in grija asigurand cu cele necesare si educand (pana la varsta maturitatii). 2) (animale, pasari) A ingriji facand sa se inmulteasca. 3) rar (plante) A semana, a ingriji si a recolta (in vederea obtinerii unui venit); a cultiva. /<lat. crescere

A CUPRINDE cuprind tranz. 1) A inconjura cu bratele; a imbratisa. ◊ ~ cu ochii a imbratisa cu privirea. Cat cuprinzi (sau vezi) cu ochii pe intinderi foarte mari. 2) fig. A acoperi din toate partile; a invalui; a invalura; a cotropi; a infasura. 3) fig. A lua in stapanire; a cuceri; a ocupa. 4) fig. (despre ganduri, sentimente, miscari sociale etc.) A pune stapanire; a apuca. L-a cuprins un dor mare. 5) (despre recipiente) A avea in interior. 6) (spatii, terenuri etc.) A umple cu volumul sau cu dimensiunile sale. Livezile cuprind tot terenul cultivat al gospodariei. 7) (despre texte, carti etc.) A include in sine; a contine; a comporta; a insuma; a intruni; a ingloba. 8) (despre epoci) A avea ca durata. /<lat. comprendere

A SE DIFUZA se ~eaza intranz. 1) (despre lumina, caldura, sunete etc.) A deveni difuz; a cuprinde spatii tot mai mari; a se imprastia in toate partile; a se raspandi; a se propaga; a se degaja. 2) (despre moleculele unui corp) A patrunde in masa altui corp. /<fr. diffuser

A SE DILATA pers. 3 se dilata intranz. 1) (despre corpuri) A-si mari volumul sau dimensiunile sub actiunea caldurii. 2) (despre unele organe sau unele parti de organe) A deveni mai mare. /<fr. dilater, lat. dilatare

FERIGA ~gi f. Planta erbacee cu frunze mari, lungi si dintate, acoperite pe partea interioara de sporangi. [G.-D. ferigii] /<lat. filix, ~icis

GROS² groasa (grosi, groase) (in opozitie cu subtire) 1) (despre corpuri cilindrice) Care are circumferinta si diametru mare. Stalp ~. 2) (despre fiinte sau despre partile corpului lor) Care are multa grasime; gras. ◊ (A fi) ~ de (sau la) obraz a) (a fi) nerusinat; b) (a fi) nesimtit. 3) pop. (despre femei) Care este gravida; insarcinata. 4) (despre obiecte) Care are un volum mare; voluminos. ◊ ~ la punga cu multi bani; bogat. 5) (despre corpuri) Care are dimensiunea mare intre baza si suprafata. 6) Care are dimensiunea sectiunii transversale in plan orizontal mare. Perete ~. 7) (despre tesaturi) Care este tesut din fire cu diametru mare. 8) (despre fluide) Care curge sau se imprastie greu. 9) (despre medii) Care este foarte compact; de nepatruns; des; dens. Ceata groasa. Umbra groasa. 10) (despre voci, sunete etc.) Care este produs de oscilatii cu frecventa joasa; profund; jos; grav. /<lat. grossus

MASEA ~ele f. 1) Fiecare dintre dintii mari, cu suprafata plata, situati in partile laterale ale maxilarelor; molar. ◊ ~ de minte fiecare din utlimele patru masele care apar la sfarsitul adolescentei. A trage (sau a lua) la ~ a consuma bauturi spirtoase in cantitati mari; a avea slabiciunea bautului. Nici pe o ~ (sau nici cat a-i pune pe o ~) foarte putin; o nimica toata. A clantani din ~ele a tremura de frig. 2) Obiect sau unealta asemanatoare cu un dinte de acest fel. 3): ~eaua-ciutei mica planta erbacee din familia liliaceelor, cu flori divers colorate si frunze cu pete rosii-brune. [G.-D. maselei] /<lat. maxilla

CARTIER s.n. 1. Diviziune sau parte a unui oras care are un caracter specific, propriu; populatia acestei parti a orasului. 2. (Mil.) Comandamentul unei mari unitati militare; loc unde se gaseste acest comandament. ♦ Loc unde este cantonata o armata; tabara. 3. (Herald.) Fiecare dintre diviziunile unui scut impartit in patru (sau mai multe) parti. [Pron. -ti-er. / < fr. quartier, cf. germ. Quartier].

LEONIN¹, -A adj. (Liv.) (Ca) de leu. ◊ (Fig.) Contract leonin = contract prin care una dintre parti isi asigura un castig mai mare in dauna celeilalte. [Pron. le-o-. / < fr. leonin, cf. lat. leoninus].

MAJORITAR, -A adj. Care face parte din majoritate, in cel mai mare numar. ◊ Reprezentanta majoritara = sistem electoral potrivit caruia sunt considerati alesi numai candidatii care au obtinut o majoritate absoluta la votare. [Cf. fr. majoritaire].

pornitura, pornituri, s.f. (inv. si pop.) 1. portiune de teren deplasata prin alunecare; surpare, deplasare. 2. parte inclinata a unui obiect. 3. suparare mare, furie, pornire; violenta, vehementa.

LEONIN¹, -A adj. (ca) de leu. ♦ (fig.) contract ~ = contract prin care una dintre parti isi asigura un castig mai mare in dauna celeilalte. (< fr. leonin, lat. leoninus)

MONOPOL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. asociatie de mari intreprinderi capitaliste care concentreaza o parte importanta a productiei si a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole)

ilis (ilisuri), s. n. – Impozit pe pescuitul in apele statale, si dupa cit se pare, pe diferite tranzactii comerciale. Tat. ulus „parte” (Bogdan, Documentele lui Stefan cel mare, II, 607). Dupa Draganu, Dacor., VII, 216, din mag. elest „articol”. Pentru impozit, cf. Cercetari istorice, XIII, 140-3. Sec. XV, inv. – Der. iliser (var. ilisar), s. m. (persoana care stringe impozitul).

CAP², capuri, s. n. parte de uscat care inainteaza in mare. – Fr. cap.

adaug, a adauga si (est) -gesc, a adaugi si (vechi) a adauge, part. adaus v. tr. (lat. adaugere, pop. adaugere, part. adauctum, id., d. augere, a mari. V. augment). Pun ceva pe linga altu sau altele: a adauga un franc la suta, sare ciorbei. Fig. Mai spun ceva: nu mai adaug nimic la cele spuse. Vechi. maresc, sporesc: a adauga banii, averea. Incarc la plata birului: sa n' aiba voie a-i scadea, nici a-i adaugi. L-a adaugat cu pira, l-a incarcat cu pira. I-a adaugit pintecele, a lasat-o gravida. V. refl. Vechi. Cresc, sporesc: apa, patima, suspinu se adaoge [!]. Ma unesc. Trans. Ma recasatorec. Ma inmultesc: pacatosii se adaug [!]. Ma compar, ma aseman (Cor.). Ma adaug la masa cuiva, ma pun la masa lui. V. intr. Boala adaogea, se agrava. – Forme vechi: adao-: sa-si adaoga, Domnu sa va adaoga, se va adaoge, va adaoga, va adaogi, au adaos (adauga), il adaosera (adaugara).

CRING (‹ sl.) s. n. 1. Padure a carei regenerare se face pe cale vegetativa (din lastari), conducerea arboretului realizindu-se intr-o perioada scurta de timp (1-40 ani). In c. taierile se fac imprastiat pe tot cuprinsul padurii. ♦ Padure tinara. ♦ Tufaris, desis. 2. Asezare rurala permanenta din zonele montane alcatuite din pilcuri de gospodarii, dispersate pe mari suprafete de teren, situata in partea centrala a M-tilor Apuseni.

OSTROGOTI (‹ fr.; lat. Ostrogothus „gotii de est”) s. m. pl. Populatie de neam germanic apartinand ramurii rasaritene a gotilor. In sec. 3-4 se aflau pe teritoriul dintre Don si Nistru (in N se intindeau pana in S actualului stat Belarus, iar in S pana la marea Neagra). Invinsi de huni (370/375) o parte dintre ei s-au asezat de-a lungul Dunarii (c. 450); cand s-a prabusit (454-455), Theodoric a condus invazia o. in Pen. Italica, unde a intemeiat Regatul o. (489-553). Statul lor a fost cucerit de imparatul bizantin Iustinian I, dupa care rolul istoric al o. inceteaza.

OSTRACODERM, ostracodermi, s. m. (La pl.) Subclasa de vertebrate fosile cu corpul plat sau in forma de fus, acoperit de placi si de solzi, care traiau in marile paleozoice; (la sg.) animal care face parte din aceasta subclasa. – Din fr. ostracodermes.

NAVALI, navalesc, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi asupra cuiva sau undeva cu intentii agresive, dusmanoase, criminale etc. ♦ Spec. A se repezi asupra dusmanului sau asupra unui loc detinut de acesta. 2. A se repezi, a se napusti undeva, spre ceva, a fugi in graba la cineva, a da buzna. ♦ A intra sau a iesi in graba (si pe neasteptate, in neoranduiala ori in mare cantitate). 3. A reveni in mare graba si in mare numar undeva, la cineva; a se ingramadi, a se imbulzi, a se inghesui. ♦ (Despre sange) A se strange in cantitate mare (intr-un organ sau intr-o parte a corpului). – Din sl. navaljati.

COCHER, cocheri, s. m. Rasa de caini de vanatoare cu parul lung si cu urechile mari, lasate in jos; caine care face parte din aceasta rasa. [Scris si: cocker] – Din engl. [wood]cocker, fr. cocker.

DILATA, dilat, vb. I. Refl. 1. (Despre unele corpuri) A-si mari dimensiunile sub influenta caldurii. ◊ Tranz. Caldura dilata corpurile. 2. (Despre deschizaturi, organe sau parti ale unor organe etc.) A se mari, a se largi. ◊ Tranz. Atropina dilata pupila. [Prez. ind. si: dilatez] – Din fr. dilater, lat. dilatare.

SENS, sensuri, s. n. 1. Inteles (al unui cuvant, al unei expresii, al unei forme sau al unei constructii gramaticale); semnificatie. ♦ (In semiotica) Intelesul unui semn. ♦ Continut notional sau logic. Imi spui cuvinte fara sens. 2. Temei rational; logica, rost, ratiune, noima. Sensul vietii. ♦ Rost, scop, menire. ◊ Loc. adv. Fara sens = fara rost, la intamplare. Intr-un anumit sens = privind lucrurile intr-un anumit mod, dintr-un anumit punct de vedere, sub un anumit raport. In sensul cuiva = potrivit vederilor, parerilor cuiva. 3. Directie, orientare. ◊ Sens unic = sistem de circulatie a vehiculelor intr-o singura directie pe arterele cu mare afluenta, putandu-se folosi toata latimea partii carosabile. 4. (Mat., Fiz.) Fiecare dintre cele doua posibilitati de succesiune a elementelor unui ansamblu continuu ordonat cu o singura dimensiune. – Din fr. sens, lat. sensus.

SCIATIC, -A, sciatici, -ce, adj. s. f. 1. Adj. (In sintagma) Nerv sciatic = nervul cel mai mare din corpul omenesc, care pleaca din partea de jos a maduvei spinarii si se ramifica in coapsa, gamba si laba piciorului, inervand membrele inferioare. 2. Adj. Care tine de nervul sciatic, privitor la nervul sciatic. Nevralgie sciatica. 3. S. f. Boala care se manifesta prin durere de-a lungul traiectului nervului sciatic, accentuata la miscare, la care se mai pot adauga tulburari motorii, vasculare si trofice. [Pr.: sci-a-] – Din fr. sciatique, lat. sciaticus.

BANDIT ~ti m. 1) Persoana care face parte dintr-o banda; talhar. ~ de drumul mare. 2) fig. Persoana lacoma si fara scrupule; nemernic; ticalos; netrebnic. /<fr. bandit, it. bandito

A NAVALI ~esc 1. intranz. 1) A da navala; a intra in numar mare si cu scopuri agresive (pe un teritoriu strain). 2) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a se napusti; a tabari; a se repezi; a napadi. 3) (despre lichide, mase de aer etc.) A razbate cu putere, iesind de undeva. 4) fig. (despre persoane) A intra pe neasteptate in mare graba; a da buzna. 5) (mai ales despre multimi)A iesi in mare graba si in neoranduiala. 6) (despre sange) A curge cu putere si in cantitate mare (dintr-un organ sau dintr-o parte a corpului). 2. tranz. 1) A ataca mereu si insistent; a napadi. ~ cu intrebari pe cineva. 2) (despre stari sufletesti sau fizice) A cuprinde brusc si cu putere; a napadi; a coplesi; a podidi. /<sl. navaljati

PENINSULA ~e f. Portiune de uscat care inainteaza adanc in mare, fiind scaldata de apa din trei parti. /<lat. peninsula, fr. peninsule

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

REGIUNE s.f. 1. mare intindere de pamant; tinut, zona. ♦ Portiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania, intre 1950 si 1968, cuprinzand mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. region, it. regione, lat. regio].

SUPRAPRODUCTIE s.f. Fenomen care consta in productia de marfuri in cantitate mai mare decat puterea de cumparare a consumatorilor; parte a productiei care depaseste posibilitatea desfacerii. [< supra- + productie, dupa fr. surproduction].

CLASA s.f. I. (Fil.) Clasa sociala = grup mare de oameni care se deosebeste de alte grupuri dupa locul pe care-l ocupa intr-un anumit sistem de productie sociala, dupa raportul fata de mijloacele de productie, dupa rolul indeplinit in organizarea sociala a muncii, dupa felul in care obtin partea de care dispun din bogatia societatii si dupa marimea acestei parti. II. 1. Fiecare dintre subimpartirile si despartiturile mari ale regnului animal sau vegetal. 2. Fiecare dintre grupele de cate trei cifre ale unui numar cu mai multe cifre. III. 1. Unitate de invatamant care cuprinde elevi cu acelasi nivel de cunostinte, carora urmeaza sa li se predea aceleasi materii. 2. Sala in care se tin cursurile pentru un grup de elevi cu acelasi nivel de cunostinte. 3. Ora de curs. IV. 1. Categorie a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc. 2. Categorie, grad, rang. [Var. clas s.n. / < rus. klas, cf. fr., it. classe, germ. Klasse, lat. classis].

pozmoc, pozmoace, s.n. (reg.) 1. smoc de par crescut in partea de jos a piciorului calului. 2. cantitate mare de ceva; gramada.

SOCLU s.n. 1. Postament, picior de sustinere, suport pentru o coloana, o statuie etc. ♦ Suport continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 2. partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. 3. partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. [< fr. socle, cf. it. zoccolo].

TRIPLU, -A adj. De trei ori mai mare sau mai mult; intreit. ♦ Din trei parti, cu trei parti. ♦ In triplu exemplar = in trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

ANTECALA s. f. parte a calei unei nave, sub nivelul marii. (< it. antecala)

MISCARE s. f. 1. actiune, curent care grupeaza un numar mare de oameni in jurul unei activitati de interes general, al unei idei sau al unei conceptii. 2. actiune organizata de masa, care tinde sa realizeze un scop social-politic. 3. (muz.) grad de accelerare sau de incetinire a unei masuri; tempo. ◊ parte a unei lucrari muzicale ciclice, de mari dimensiuni (simfonie, sonata). (dupa fr. mouvement, rus. dvijenie)

SOCLU s. n. 1. partea de jos a unei cladiri, a unui grilaj etc. 2. suport, postament care sustine o coloana, o statuie etc. ◊ soclu continental = zona a uscatului afundata cu panta lina sub apele marii pana la adancimea de circa 200 m. 3. partea metalica a unui bec electric, care se fixeaza in dulie. (< fr. socle)

TRIPLU, -A adj. de trei ori mai mare, mai mult; intreit. ◊ din, cu trei parti. (< fr. triple, lat. triplus)

calcan n., pl. e (turc. kalkan, scut, si kalkan-balyk, peste ca un scut). Sec. 18-19. Scut (ca ornament la cai). Azi. Zid prelungit in sus fara stresina si, in general, fara ferestre. S. m. Un peste marin lat, cu amindoi ochii pe partea stinga, ca si cambula, dar mai mare (rhombus maeoticus, c´o varietate mai mica: rhombus levis). V. platica si barbun.

chindie si (Mold. si) achindie f. (turc. ikindi [cum. ekindu], „al doilea” ceas, d. iki, doi, timpu de dupa ameaza [!], namazu de la mijlocu acestui timp). Timpu de pe la 4 dupa ameaza: pe la chindie sau pe la chindii. Un dans popular cu miscari foarte rapezi [!]. Melodia acestui dans. Tabulhana (cintarea muzicii domnesti pe la 4 dupa ameaza in timpu Turculor): bateau chindie in toate zilele (N. Costin). Toba mare (imbracata in postav ros) care facea parte din instrumentele meterhanelei. La curtile domnesti si boieresti, turn de straja de unde se vestea cu tobe si surle timpu chindiii, cind toti oamenii se adunau la cina, si portile curtii se inchideau. (Si la Tirgovistea [!] era un asemenea turn, care odinioara era mai inalt, dar acum n´are de cit vre-o 28 de metri).

INSULA, insule, s. f. 1. Intindere de pamant inconjurata din toate partile de apa, situata fie intr-un ocean, mare sau lac, fie in cadrul albiei unei ape curgatoare. ♦ Fig. Grup de obiecte de acelasi fel care se diferentiaza de mediul inconjurator. 2. (In sintagma) Insula plutitoare = formatie compacta de radacini si ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apa, avand aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.

ARGINTICA, argintele, s. f. Arbust cu flori mari, albe si cu frunze verzi lucitoare pe partea superioara si albe pe cea inferioara. (Dryas octopetala). – Argint + suf. -ica.

COROZBINA, corozbine, s. f. Peste de mare marunt, viu colorat, cu capul turtit in partea superioara, cu botul scurt, cu aripioara dorsala foarte lunga si alcatuita din numeroase raze spinoase; catel-de-mare (Blennius sanguinolentus). – Et. nec.

ENCEFAL, encefale, s. n. parte a sistemului nervos central care cuprinde creierul mare, pedunculii cerebrali si bulbul rahidian. – Din fr. encephale.

CALUGARITA ~e f. 1) Femeie care face parte dintr-o comunitate manastireasca; maica. 2) Insecta carnivora mare, de culoare verde-cafenie. /calugar + suf. ~ita

A SE DEZGHETA ma dezghet intranz. 1) (despre gheata, zapada) A trece din stare solida in stare lichida (la o temperatura mai mare de zero grade); a se topi. 2) (despre corpuri inghetate) A se m**a din cauza temperaturii mai mari de zero grade. 3) (despre persoane sau despre parti ale corpului lor) A iesi din starea de amorteala de frig (expunandu-se actiunii caldurii); a se dezmorti. 4) fig. A inceta de a mai fi sfios; a prinde curaj. 5) fig. A incepe sa manifeste indemanare; a deveni indemanatic. /<lat. disglaciare

ORAS ~e n. 1) Localitate de mari dimensiuni, centru administrativ, industrial, comercial si cultural. 2) partea centrala a unei astfel de localitati (in raport cu periferiile). ◊ A pleca in ~ a se duce in centrul orasului. 3) Populatia unei astfel de localitati. /<ung. varos

TRIPLU ~a (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; intreit. Doza ~a. 2) Care consta din trei parti; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt proba de atletism incluzand trei sarituri consecutive in lungime. /<fr. triple

TEPUSA ~e f. 1) Bat ascutit la un capat. 2) Varf al unui par. 3) Fiecare dintre barele montate in partile laterale ale unui vehicul pentru a-i mari capacitatea de incarcare. 4) Bucatica subtire si ascutita desprinsa dintr-un corp (de lemn sau alt material); aschie. [G.-D. tepusei] /teapa + suf. ~usa

CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei carti, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o actiune, dintr-o desfasurare. 2. subiect de conversatie; problema; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)

CENTROSFERA s. f. 1. partea centrala a globului terestru, cu densitate foarte mare, din metale grele, complet disociate si gazificate; barisfera, metalosfera. 2. (biol.) regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. (< fr. centrosphere)

GRAD¹ s. n. 1. unitate de masura pentru diverse marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. unitate de masura a unghiurilor, a 36⁰-a parte dintr-un cerc. 3. (mat.) exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. 4. etalon, criteriu de apreciere. 5. treapta, nivel, stadiu; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ◊ loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. 6. (chim.) valoare a mai multor marimi considerate in raport cu o valoare de referinta. ♦ ~ de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu un alt obiect sau cu el insusi intr-o alta imprejurare. (< fr. grade, lat. gradus, germ. Grad)

ARGINTICA, argintele, s. f. Arbust cu flori mari albe si cu frunze verzi lucitoare pe partea superioara si albe pe cea inferioara. (Dryas octopetala). – Din argint + suf. -ica.

CADENTA, cadente, s. f. 1. Repetare regulata a unei miscari; ritm. ◊ Loc. adv. In cadenta = cu miscari repetate la intervale egale. ♦ Numarul de lovituri pe care o arma de foc il trage pe minut. 2. Succesiune ritmica a unor unitati in muzica si in poezie. ♦ Succesiune de armonii care formeaza partea finala a unei compozitii muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistica, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.).

CETACEU, cetacee, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere de marime considerabila, care au forma unui peste si traiesc in mare; (si la sg.) animal mamifer care face parte din acest ordin. Balena este un cetaceu. – Fr. cetace.

COMUNITATEA FRANCEZA, asociatie de state si teritorii creata in 1958 (succedind Uniunii Franceze, fondata in 1946) in scopul conlucrarii pe plan politic, economic, social si cultural, din care fac parte Franta, departamentele si teritoriile franceze de peste mari, precum si unele din fostele posesiuni coloniale franceze ce si-au dobindit independenta. Nu are organe proprii, insa sint organizate anual intilniri la nivel inalt franco-africane.

RAZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfasurate intre anii 500 si 449 i. Hr. pentru hegemonie in bazinul oriental al Marii Mediterane, intre statele grecesti pe de o parte si Imp. Persan pe de alta parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antica.

RAZBOIUL DE 7 ANI (1756-1763), razboi purtat intre marea Britanie, Prusia si Portugalia, pe de o parte, si Franta, Austria, Rusia, Suedia, Saxonia si Spania, pe de alta parte. A izbucnit ca urmare a ascutirii luptei dintre Anglia si Franta pentru colonii si a inaspririi antagonismelor dintre Prusia, pe de o parte, si Franta, Austria si Rusia, pe de alta parte. Razboiul s-a purtat, in Apus, pe mare si in coloniile din America de Nord, intre Franta si marea Britanie, iar in centrul Europei intre armatele coalizate ale Frantei, Austriei si Rusiei impotriva Prusiei. Razboiul s-a incheiat in 1763 prin pacile de la Paris (intre Franta si Anglia) si de la Hubertusburg (intre Prusia, Austria si Rusia, care-si schimbase, in ultimul an la razboiului, atitudinea fata de Prusia). In urma acestui razboi a slabit considerabil puterea coloniala si comerciala a Frantei, a inceput suprematia maritima a Marii Britanii, iar Prusia si-a consolidat preponderenta in randul statelor germane.

COZOROCI, Gheorghe (1933-1993, n. Iasi), actor roman de teatru si film. Dictie impecabila, joc sobru, incisiv (in teatru: „Becket” de Anouilh, „Danton” de Camil Petrescu, „Tineretea lui Moromete” de M. Preda; in film: „partea ta de vina”, „Patima”, „Clipa”, „Stefan cel mare – Vaslui 1475”).

CALDARE, caldari, s. f. I. Vas mare tronconic sau cilindric, prevazut cu o toarta la partea superioara, folosit pentru pastrarea si transportul materialelor lichide, pulverulente sau granuloase; galeata. ◊ Caldare de abur = instalatie (la locomotive, locomobile, vapoare etc.) cu ajutorul careia se trece apa, sub actiunea caldurii, din faza lichida in vapori cu o presiune mai mare decat cea atmosferica; cazan cu abur. Caldare de rachiu = alambic pentru distilarea rachiului. ♦ Continutul unei caldari (1). II. (Geogr.) Depresiune circulara cu versante prapastioase in zona muntilor inalti; scobitura in albiile apelor curgatoare, la baza unei cascade; cazan. ◊ Caldare glaciara = circ glaciar. – Lat. caldaria.

OPUNTIA s. f. Gen de plante din familia cactaceelor, carnoase, cu ramuri cilindrice sau turtite lateral, de forma ovala, cu spini asezati in smocuri, cu flori mari, albe, rosii sau galbene. (Opuntia); planta care face parte din acest gen. [Pr.: -ti -a] – Din lat., fr. opuntia.

SCOARTA, scoarte, s. f. 1. Invelis extern (gros si tare) al trunchiului si al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coaja. ◊ Expr. Obraz de scoarta = om necioplit, lipsit de rusine de buna-cuviinta. (Reg.) Mama (sau sora) de scoarta = mama (sau sora) vitrega. 2. Invelisul exterior si solid al globului pamantesc, cu o grosime care variaza intre 5 si 8 km in zona oceanica si intre 30 si 80 km in zona continentala; coaja care se formeaza la suprafata pamantului dupa ploi mari urmate de seceta. 3. (Anat.; in sintagma) Scoarta cerebrala = partea exterioara a emisferelor cerebrale, formata din substanta nervoasa cenusie. 4. Coperta rigida a unei carti, a unui registru etc. ◊ Expr. Din scoarta in scoarta = de la prima pana la ultima pagina, de la inceput pana la sfarsit, in intregime. 5. Perete de scanduri cu care se inlocuiesc loitrele carului cand se transporta graunte. 6. Covor cu urzeala de lana sau bumbac si bateala din lana. – Lat. scortea.

PAUZA, pauze, s. f. 1. Suspendare, oprire temporara a unei actiuni, a unei miscari, a unei activitati; interval de timp cat dureaza aceasta intrerupere; repaus. ◊ Loc. adv. Fara pauza = continuu, neintrerupt. ♦ (La scoala) Recreatie¹. ♦ (La spectacole) Antract. 2. (Concr.) Semn muzical, corespunzator valorilor de fraze de note, care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea unei fraze muzicale si durata acestei intreruperi. 3. (Concr.) Linie orizontala, mai lunga decat cratima, folosita ca semn de punctuatie pentru a indica cititorului o oprire in lectura mai mare decat la virgula sau pentru a separa doua parti deosebite ale unui text. [Pr.: pa-u-] – Din lat. pausa, fr. pause, germ. Pause.

BOT ~uri n. 1) partea anterioara a capului unor mamifere, cuprinzand gura si nasul. ◊ A bea la ~ul calului a bea ultimul pahar, in picioare, inainte de plecare. 2) depr. Cavitate a capului omului in care se afla limba si dintii si care serveste ca organ al alimentatiei si al vorbirii; gura. ◊ A pune (pe cineva) cu ~ul pe labe a pune (pe cineva) la punct; a obliga la tacere (pe cineva). A se sterge pe ~ de ceva a fi nevoit sa renunte la ceva de mult ravnit. A se intalni (cu cineva) ~ in ~ a se intalni (cu cineva) pe neasteptate, fata in fata. A se pupa in ~ cu cineva a fi in mare prietenie cu cineva. A face ~ a se bosumfla. 3) partea din fata (ascutita) a unui obiect. ~ul automobilului. ~ul pantofului. /Orig. nec.

GULER ~e n. 1) Portiune a unor obiecte de imbracaminte care inconjura gatul. ◊ A apuca (sau a lua, a insfaca) pe cineva de ~ a) a forta pe cineva sa se supuna; b) a cere cuiva socoteala. 2) Dunga de spuma, formata la suprafata berii turnata intr-un pahar. 3) tehn. parte inelara la suprafata unei piese, avand diametrul mai mare decat restul acesteia si servind, de obicei, la etansare. /<ung. galler

JERBA ~e f. Buchet mare de flori, dispuse cu fata intr-o singura parte. ◊ ~ nucleara fascicul de traiectorii ale particulelor electronice provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. /<fr. gerbe

NISETRU ~i m. Peste rapitor de talie mare, acoperit cu placi osoase pe spinare si pe partile laterale, apreciat pentru carnea si icrele lui (negre). /<bulg. nesetar, esetar

FLAPS s.n. Volet situat in partea dinapoi a planurilor unui avion pentru a-i mari portanta. [< germ. Flaps].

OUTSIDER s.m. 1. (Anglicism) Strain, din afara; situat in afara. ♦ Declasat. 2. (Sport) Cal care nu are sanse sa ocupe un loc de frunte in concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipa) fara prea mari sanse intr-o competitie. 3. Intreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolista. [Pron. aut-sai-dar. / < engl. outsider].

GRAD s.n. I. 1. Unitate de masura a anumitor marimi variabile (temperatura, presiune etc.). 2. Unitate de masura a unghiurilor, reprezentand a 360-a parte dintr-un cerc. ◊ Grad centezimal = grad care reprezinta a suta parte dintr-un unghi drept. 3. (Mat.) Exponentul cel mai mare al necunoscutei unei ecuatii sau maximul sumei exponentilor necunoscutelor. II. Treapta, nivel; fiecare dintre treptele unei ierarhii. ♦ Loc ocupat de cineva in ierarhia institutiei careia ii apartine. ◊ Grad de comparatie = forma pe care o ia adjectivul sau adverbul pentru a arata masura in care un obiect prezinta o insusire in raport cu alt obiect sau cu el insusi (in alte imprejurari). [Pl. -de, -duri. / < lat. gradus, cf. fr. grade, it. grado, germ. Grad].

vajdoc, vajdoace, s.n. (reg.) o parte din turma (o suta, doua de oi); card mare.

FLAPS s. n. volet in partea dinapoi a planurilor unui avion pentru a-i mari portanta. (< germ. Flaps)

LUNETA s. f. 1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte indepartate. 2. dispozitiv pe o masina-unealta servind la sustinerea pieselor de prelucrat. 3. element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mari. ♦ ~ cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri cu raze inegale. ◊ (la portaluri, ferestre) suprafata plana intre lintel si arc. ◊ coronament semicircular al unui altar poliptic. (< fr. lunette)

SUPERCARGOU s.m., s.n. 1. persoana ambarcata pe o nava comerciala de catre proprietarul marfurilor in scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc. 2. delegat al marinei militare pe o nava comerciala care face parte dintr-un convoi. ◊ ~ aerian = avion de transport de mare capacitate. (< engl., fr. supercargo)

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

JEGALIA, com. in jud. Calarasi, pe bratul Borcea; 4.816 loc. (1998). Statie de c. f. mare sistem de irigatii. Herghelie. Intre 1968 si 1981 a facut parte din jud. Ilfov.

bot-gros m., pl. bot-grosi. O pasare cu botu scurt si gros, ceva mai mare decit floreanu, din a carui familie si face parte (coccothraustes vulgaris). – In Buc. si ciresar.

INDOI, (I) indoi, (II, III) indoiesc, vb. IV. I. 1. Tranz. A strange in doua o stofa, o hartie, un material etc.; a strange ceva de doua sau de mai multe ori (punand marginile una peste alta). 2. Tranz. si refl. A face sa devina sau a deveni curb; a (se) incovoia, a (se) apleca, a (se) inclina. ♦ Refl. (Despre oameni) A se garbovi. II. Tranz. 1. A mari ceva de doua ori; a dubla; p. ext. a inmulti, a mari (de un numar oarecare de ori). 2. A amesteca (in parti egale) un lichid cu altul; a subtia. III. Refl. A fi nesigur in parerea sa, a sta la indoiala; a nu avea incredere (in cineva sau in ceva). – In + doi.

mare², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MARINAR, marinari, s. m. Persoana care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lasat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniforma). – Marina + suf. -ar.

PENINSULA, peninsule, s. f. Intindere de pamant care inainteaza adanc in mare ca o prelungire a uscatului, ramanand inconjurata din trei parti de apa. – Din lat. peninsula, fr. peninsule.

TRAPAS, trapasi, s. m. (La pl.) Nume generic dat raselor de cai specializati pentru o mare viteza la trap (1); (si la sg.) cal care face parte dintr-o astfel de rasa. – Trap + suf. -as.

SOLDI, soldesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vatama un animal la solduri, lovindu-l sau supunandu-l unor eforturi prea mari. ♦ Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lasa intr-o parte; a se stramba. – Din Sold.

NAVIGATOR, -OARE, navigatori, -oare, s. m. si f. 1. Persoana care intreprinde lungi calatorii pe mari si oceane; persoana care conduce o nava (1) sau face parte din personalul unei nave; p. ext. persoana care calatoreste pe apa. 2. Membru al echipajului unei aeronave care conduce efectiv zborul ei. – Din fr. navigateur, it. navigatore.

TERITORIAL, -A, teritoriali, -e, adj. Care apartine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = portiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei tari. (In vechea organizare militara) Armata teritoriala = armata formata din soldati rezervisti varstnici, destinata apararii interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.

TRANSOCEANIC, -A, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face intre mai multe oceane. 2. S. n. Nava (comerciala) de mare tonaj folosita pentru transportul intre porturi situate de o parte si de alta a unui ocean. – Din fr. transoceanique.

FOND ~uri n. 1) parte interioara de baza, care poate fi sesizata cu ajutorul ratiunii. 2) Plan uniform al unui tablou sau al unei tesaturi pe care sunt imprimate motivele sau desenele; culoare de baza. 3) Baza sensibila care pune in valoare senzatiile de alta natura. ~ sonor. 4) Element de baza, esential sau permanent. ◊ ~ul lexical de baza al unei limbi partea esentiala, stabila a lexicului, denumind notiuni fundamentale, cu o mare frecventa in uz. In ~ de fapt, in realitate. 5) Ansamblu de mijloace financiare si materiale cu o anumita distributie. 6) Ansamblu de valori esentiale, apartinand unui domeniu. ~ de carti. 7) Institutie menita sa acorde asistenta materiala sau sprijin social-cultural. ~ul literar. 8) Proba sportiva pe distanta mare. /<fr. fond

PATRICIAN¹ ~eni m. 1) (in Roma antica) Persoana care, prin nasterea sa, apartinea clasei superioare de cetateni romani, bucurandu-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (in evul mediu) Persoana care facea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

STACOJ ~i m. inv. 1) Crustaceu asemanator cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagra-verzuie, avand in partea anterioara a corpului o pereche de clesti lungi si vigurosi; rac. /<ngr. stakos

ANTECALA s.f. parte a calei unei nave care se gaseste sub nivelul marii. [< it. antecala].

LUNETA s.f. 1. Instrument optic format dintr-un tub cu mai multe lentile, folosit pentru observarea de la departare a unor obiecte etc. 2. Dispozitiv fixat pe o masina-unealta, servind la sustinerea pieselor care se prelucreaza. 3. Element arhitectonic in forma de bolta semicirculara, care strapunge partea inferioara a unei cupole sau a unei bolti mai mari. ◊ Luneta cilindrica = bolta rezultand din intersectia a doi semicilindri de raze inegale. [< fr. lunette].

DILI, dilesc, vb. IV. (Arg.) 1. Tranz. A lovi, a bate. 2. Tranz. A fura, a sterpeli. (etim. neclara; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. tig.; se poate de asemenea pune in leg. cu tig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. deliti (= a imparti, a distribui) (cf. deli); acceptia 2. se justifica fara nici o indoiala din expresia a da o lovitura; der. dileala)

sapalau, sapalaie, s.n. (reg.) 1. sapa mare si grea. 2. (in forma: sapalau) tarnacop. 3. tarnacop a carui parte metalica e ascutita la un capat si in forma de ciocan la celalalt capat; ghionoi. 4. lopatica cu care se curata de pamant brazdarul si cormana plugului; otic. 5. (in forma: sapalau) unealta cu care se jupoaie scoarta de pe trunchiurile de copaci.

DORSAL, -A I. adj. 1. referitor la partea posterioara a corpului sau a unui organ. ♦ (s. m.) marele ~ = cel mai lat muschi al spatelui. 2. (despre foneme) articulat in spatele limbii. II. s. f. 1. sistem muntos care se intinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separand doua bazine. 2. lant muntos care se intinde pe spatiul unui continent. 3. relief mai putin accidentat, care separa unitati de relief mai joase. 4. prelungire a unui anticiclon intre doua zone cu presiune atmosferica mai coborata, care poate fi asemanata cu un „bot de deal”. (< fr. dorsal)

DURAMEN s. n. partea centrala a trunchiului unui arbore, cu o densitate mai mare decat alburnul. (< fr., lat. duramen)

BULB, bulbi, s. m. 1. Tulpina (subterana) a unor plante, alcatuita din mai multe foi carnoase suprapuse, cu un invelis membranos uscat. 2. (In expr.) Bulb rahidian = prelungire a partii superioare a maduvei spinarii, care face legatura intre creierul mare, creierul mic, maduva spinarii si marele simpatic, si in care se gasesc cativa centri nervosi importanti. Bulbii ochilor = globii ochilor. 3. Obiect, umflatura etc. care are forma unui bulb (1). – Fr. bulbe (lat. lit. bulbus).

CALCAN², calcani, s. m. Peste de mare cu corpul turtit si lat, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baligi].

DEDITEL (‹ bg.) s. m. 1. (La pl.) Denumire data speciilor de plante erbacee perene, toxice, din genul Pulsatilla, familia ranunculaceelor, cu frunze paroase, penat- sau palmat-compuse si flori mari, de culori diferite; (si la sg.) planta care face parte dintr-una din aceste specii; adormitele; sisinei. 2. (ZOOL.) Deditel-de-mare = actinie.

AVAR², -A, avari, -e, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Persoana facand parte dintr-o populatie turcica asezata in Campia Panoniei in timpul marilor migratiuni ale popoarelor de la inceputul evului mediu. 2. Adj. Care apartine avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.

INDIRECT, -A, indirecti, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este direct, care se produce, apare sau se obtine prin mijlocirea cuiva sau a ceva. 2. (Lingv.; in sintagmele) Stil indirect sau vorbire indirecta = procedeu sintactic de redare a spuselor sau gandurilor cuiva prin subordonarea comunicarii fata de un verb sau de un alt cuvant de declaratie, caracterizat prin prezenta in numar mare a elementelor de relatie, prin lipsa afectivitatii etc. Complement indirect = parte de propozitie asupra careia se rasfrange in chip indirect (1) actiunea verbului. Propozitie completiva indirecta = propozitie care indeplineste in fraza functia de complement indirect. 3. (Fin.; in sintagma) Impozit indirect = impozit inclus in pretul anumitor obiecte de consum. 4. (Mil.; in sintagma) Tragere indirecta = tragere asupra unor tinte care nu se vad, dirijata cu ajutorul unor calcule matematice. – Din fr. indirect, lat. indirectus.

FREGATA, fregate, s. f. 1. Vas de razboi cu trei catarge (obisnuit in secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri si destinat serviciului de recunoastere si de paza. 2. Gen de pasari palmipede marine, zvelte, cu corpul mic si cu coada si aripile foarte mari, care traiesc in regiunea marilor tropicale si se hranesc cu pesti (Fregata); pasare care face parte din acest gen. – Din fr. fregate, it. fregata.

TARLA, tarlale, s. f. 1. Suprafata de teren marginita de patru drumuri care se intretaie (facand parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodarii agricole mari); cultura de pe o astfel de portiune. 2. (Rar) Drum ingust care desparte semanaturile; hotar. – Tc. tarla.

ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.

ANSAMBLU ~ri n. 1) Unitate rezultata din suma partilor componente; tot unitar; totalitate. ~ de masuri. ◊ In ~ in general; in mare. 2) Colectiv artistic. ~ de estrada. /<fr. ensemble

A CULEGE culeg tranz. 1) (legume, fructe, flori etc.) A strange, rupand de pe tulpina sau de pe ramuri. ◊ ~ de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) fig. A obtine in urma unui efort; a dobandi; a capata. ~ multe laude. 3) A aduce, din mai multe parti, punand laolalta; a aduna; a strange. ~ pietricele de pe malul marii. 4) tipogr. (texte) A pregati pentru tipar, alegand caracterele tipografice si asezandu-le in culegar; a zetui. /<lat. colligere

NALBA ~e f. Planta erbacee cu tulpina e****a ramificata, cu frunze palmat lobate si cu flori rosii, cu dungi negre. ◊ ~- mare nalba cu tulpina foarte inalta, cu frunze paroase pe ambele parti si cu flori albe-roz. ~-de-gradina planta erbacee cu tulpina e****a si inalta, cu frunze zbarcite, dintate si cu flori purpurii; rujalina. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

PAUZA ~e f. 1) Intrerupere temporara a unei activitati; recreatie; odihna; ragaz; repaus. 2) Perioada de trecere in timpul vorbirii. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica intreruperea melodiei si durata de tacere. 4) lingv. Semn de punctuatie constand dintr-o bara care indica o oprire (putin mai mare decat la virgula) in timpul lecturii sau care deosebeste doua parti diferite ale aceluiasi text. [G.-D. pauzei; Sil. pa-u-] /<lat. pausa, fr. pause, germ. Pause

BAZIN s.n. 1. Rezervor mare de apa, alimentat de obicei de la o sursa. ♦ (Mar.) parte a unui port amenajata special pentru stationarea navelor. 2. Regiune de unde isi aduna afluentii un rau sau un fluviu. 3. Regiune in care se gasesc zacaminte de minereuri. 4. Cavitate cuprinsa intre oasele iliace; pelvis. [Pl. -ne, -nuri, var. basin s.n. / < fr. bassin].

GEOTERMIE s.f. 1. Caldura interna a Pamantului. 2. parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. [Gen. -iei. / < fr. geothermie, cf. gr. ge – pamant, therme – caldura].

MONOPOL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuarii unor operatii etc. 2. Intreprinderi foarte mari sau uniuni de intreprinderi care concentreaza in mainile lor o parte atat de importanta a productiei, incat aceasta permite limitarea concurentei si stabilirea la marfuri a unor preturi ridicate, de monopol (1), ceea ce asigura obtinerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care si-l aroga cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde].

scalus, scalusi, s.m. si scaluse, scalusari, s.n. (reg.) 1. specie de lacusta; cosas, calut. 2. gandacel de culoarea aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe elitre. 3. (s.n.; inv.) calus (pentru oameni sau animale). 4. (s.n.) speteaza a jugului; cui care tine polita jugului de sulul grindeiului. 5. (s.n.) lemn in forma de triunghi asezat intre acoperis si capriori, pentru a ridica streasina casei. 6. (s.n.) parte a morii care se poate regla, pentru a macina mai mare sau mai marunt. 7. (s.n.) calus de vioara. 8. (s.n.) bucata de lemn pusa la capatul unei funii, pentru a putea fi apucata mai bine. 9. (s.n.) carlig (la coasa). 10. (s.n.) lat pentru prins pasari. 11. s.n. semn la urechile oilor (facut cu preduceaua, potricala). 12. (s.n.) trecatoare prin gard sau peste gard de la un vecin la altul; parleaz. 13. (s.m.) jocul „calusul”.

GEOTERMIE s. f. 1. caldura interna a Pamantului. 2. parte a geologiei care studiaza variatiile in adancime ale temperaturii uscatului, marilor si oceanelor. (< fr. geothermie)

BARISFERA s. f. partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. centrosfera. – Din fr. barysphere.

CALCAN¹, calcani, s. m. Peste de mare cu corpul rombic, turtit lateral si asimetric, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate; peste-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitgi].

CATEL, catei, s. m. I. 1. Pui de caine; p. ext. pui de animal salbatic (asemanator cu cainele). ◊ Expr. (Fam.) Cu catel, cu purcel = cu intreaga familie si cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingusitor si fara scrupule. 3. Compuse: (Zool.) catelul-pamantului = orbet; catel-de-mare = corosbina; catel-de-frasin sau catelul-frasinului = cantarida. II. Fiecare dintre partile care compun capatana de usturoi. – Lat. catellus.

CENTROSFERA s. f. 1. partea centrala a globului pamantesc, cu raza de 3500 km si densitatea foarte mare, care se considera a fi alcatuita din nichel si fier; nife. 2. (Biol.) Regiune care inconjura centriolul si are rol activ in diviziunea celulara. – Din fr. centrosphere.

CONGESTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sange intr-o anumita parte a corpului; boala provocata de acest aflux. ◊ Congestie cerebrala = acumulare foarte mare de sange in vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio.

INCINTA, incinte, s. f. 1. Spatiu (mare) inchis in interiorul unei constructii. 2. Suprafata de teren inconjurata din toate partile de constructii, de amenajari. 3. (In sintagma) Incinta acustica = caseta de lemn de constructie speciala in care sunt fixate unul sau mai multe difuzoare in scopul ameliorarii caracteristicilor acustice ale acestora; boxa. – Din fr. enceinte.

JALES, jalesi, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dintate si cu florile viu colorate (Salvia); planta care face parte din acest gen. 2. Planta erbacee melifera din familia labiatelor, cu frunze ovale si cu flori purpurii dispuse in spice (Stachys germanica). – Jale² + suf. -es.

MONSTRU, monstri, s. m. 1. Fiinta mitologica cu corpul format din parti ale unor animale diferite sau din unele parti de om si altele de animal. 2. Fiinta care se naste cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic, crud, denaturat. 3. Namila, matahala. ♦ (Fig.) (Adjectival) De proportii mari, extraordinar, neobisnuit. – Din lat. monstrum, fr. monstre.

ROTATIV, -A, rotativi, e, adj., s. f. 1. Adj. (Despre miscari) Circular. 2. Adj. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora) Care poate efectua o miscare de rotatie partiala; care are parti rotitoare. 3. S. f. Masina pentru tiparirea ziarelor si a publicatiilor de mare tiraj, care are forma de imprimare si suprafata de presiune cilindrice. – Din fr. rotatif.

APANAJ, apanaje, s. n. 1. parte dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea tarii membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu m****e pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul si maimuta; (si la sg.) animal care apartine acestui ordin. – Din fr. primate.

OAIE, oi, s. f. 1. Animal domestic rumegator, crescut pentru lana, lapte si carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ◊ Expr. Ca oile = cu gramada, gramada; in dezordine. A umbla sa iei (sau sa scoti) doua piei de pe o oaie = a urmari un castig exagerat. A suge (de) la doua oi = a trage concomitent foloase din doua parti. A o face de oaie = a proceda neindemanatic, a face o mare prostie, o gafa. A fi destept (sau siret) ca oaia, se spune ironic despre un om naiv sau prost. (Prea) e de oaie, se spune despre vorbe sau actiuni cu totul nepotrivite, lipsite de tact, de masura. ♦ Carne de oaie (1). ♦ Blana de oaie (1). 2. (In limbajul bisericesc; mai ales la pl.) Credincios, considerat in raport cu preotul; crestin, drept-credincios. [Pr.: oa-ie] – Lat. ovis.

A SE IMPRASTIA pers. 3 se imprastie intranz. A se raspandi in diferite directii sau pe un spatiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at in toate partile. /in + prastie

OUSOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la incheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Planta erbacee cu tulpina e****a, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer in forma de guler si cu fructe capsule, de culoare rosie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~usor

PAR¹ peri m. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, zemoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare. /<lat. pirus

PRASAD ~zi m. reg. Pom fructifer cu fructe mari, ovale, mustoase, de culoare galbena sau galbena-verzuie si rosiatica pe partea dinspre soare; par. /cf. bulg. prisad

GENERAL, -A adj. 1. Comun, aplicabil unui mare numar de persoane, de fiinte sau de lucruri dintr-o anumita categorie. ♦ Care priveste multa lume, la care ia parte multa lume. 2. Universal. ♦ Care priveste (se ocupa de) ceva in linii mari, in ansamblu, in ceea ce are esential. ♦ (Despre notiuni) Care rezulta dintr-o generalizare. 3. Care are loc, care exista pe o mare intindere. 4. (Despre functii, grade etc.) De rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, a unei intreprinderi etc. // s.n. (Fil.) Categorie filozofica care desemneaza unitatea trasaturilor fundamentale ale unei clase de obiecte si procese care, desemnand esentialul, se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. [Cf. fr. general, it. generale, lat. generalis].

MODUL¹ s.m. 1. (Mat.) Valoare absoluta a unei marimi reale (fara sa se ia in considerare semnul algebric). ♦ (Statist.) Varianta a caracteristicii (4) [in DN], inregistrata la cele mai multe unitati ale unei colectivitati statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecventa. ◊ Modul al unui numar complex = radacina patrata a sumei patratelor partii reale si a coeficientului partii imaginare; modul al unui numar real = valoare absoluta a numarului. 2. Coeficient care caracterizeeaza o proprietate mecanica oarecare. ♦ Raportul dintre diametrul primitiv al unei roti dintate si numarul dintilor acesteia. ◊ Modul de elasticitate = marime reprezentand raportul dintre efortul unitar normal si lungirea specifica corespunzatoare a unei piese solicitate la intindere sau incovoiere. 3. Unitate de masura, in special pentru apele curgatoare. ◊ Modul de irigatie = cantitatea de apa necesara in unitatea de timp pentru irigarea unui hectar. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr. module, cf. lat. modulus].

CONCENTRA vb. I. refl. a (se) strange, a (se) aduna, a (se) acumula intr-un (singur) loc; a (se) indrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-si incorda atentia, gandirea intr-o (singura) directie; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mari procentul unui component intr-o solutie, intr-un amestec. 3. a separa partile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer)

nemes², nemesa, adj., s.m. (inv.) 1. (adj.) care facea parte din randul nemesilor, care apartinea nemesilor; de famile boiereasca, de neam mare, nobil. 2. (adj.) de dimensiuni potrivite; frumos. 3. (s.m.) nobil maghiar (mic sau mijlociu); stapan de pamant mult, fara titluri nobiliare; boier. 4. (s.m. la pl. art.) nobilime maghiara mica si mijlocie. 5. (s.m. pl.; reg.) papuci.

ESTUAR s. n. parte a unui fluviu, mai largita, prin care acesta se varsa in mare. (< fr. estuaire, lat. aestuarium)

ETAPA s. f. 1. interval de timp; stadiu, faza. 2. oprire scurta in timpul unei calatorii. ◊ distanta parcursa de trupele in mars intr-un timp anumit. 3. portiune a unei curse sportive de fond care trebuie parcursa fara oprire. ◊ parte dintr-o competitie sportiva care se disputa succesiv intr-un interval mare de timp. (< fr. etape)

GENERAL²-A I. adj. 1. comun, aplicabil unui mare numar de persoane, fiinte sau obiecte dintr-o anumita categorie. ◊ care priveste pe toti, la care ia parte multa lume. 2. universal. ◊ care priveste, se ocupa de ceva in linii mari, in ceea ce are esential. ◊ (despre notiuni) care rezulta dintr-o generalizare. 3. care are loc, exista pe o mare intindere. 4. (despre functii, grade etc.) de rang superior; care poarta raspunderea unei directii, a unei institutii, intreprinderi etc. II. s. n. categorie desemnand unitatea trasaturilor fundamentale, esentiale ale unei clase de obiecte si procese, care se manifesta ca lege a existentei si dezvoltarii acestora. (< fr. general, lat. generalis)

AZVARLITOR, -OARE, azvarlitori, -oare, adj. Care azvarla. ♦ (Substantivat, f.) partea in contrapanta a unor jilipuri pentru aruncarea lemnelor intr-o gramada mare. – Din azvarli + suf. -(i)tor.

RIPIDA (‹ sl.) s. f. Obiect din recuzita mesei altarului dintr-o biserica ortodoxa, de metal sau de lemn, de forma unei palete sau evantai, decorat cu reliefuri pe ambele parti (scene biblice, donatori etc.), folosit in cursul unor ceremonii religioase. R. mari, cu manere mai lungi, in forma de aripi simbolizeaza heruvimii (serafimii).