Dex mari si tari

mare², mari, s. f. Nume generic dat vastelor intinderi de apa statatoare, adanci si sarate, de pe suprafata Pamantului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o stramtoare; parte a oceanului de langa tarm; p. ext. ocean. ◊ Expr. marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vantura mari si tari = a calatori mult. A incerca marea cu degetul = a face o incercare, chiar daca sansele de reusita sunt minime. Peste (noua) mari si (noua) tari = foarte departe. ♦ Fig. Suprafata vasta; intindere mare; imensitate. ♦ Fig. Multime (nesfarsita), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

mare² mari f. 1) Spatiu intins de apa statatoare, sarata, situata intre continente sau in interiorul lor. ~ea Mediterana. ~ea Caspica. ◊ A fagadui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a fagadui (a promite, a cere) imposibilul. A incerca ~ea cu degetul a intreprinde ceva fara sanse de succes. A vantura mari si tari a calatori foarte mult. 2) fig. Intindere mare; vastitate. O ~ de grane. 3) Multime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. marii] /<lat. mare, ~is

tara tari f. 1) Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ si politic. ~ industrial-agrara. ◊ A trece peste mari si tari a face un drum foarte departe. ~a lui Cremene loc unde domneste anarhia. A pune ~a la cale a discuta chestiuni majore fara a avea competenta necesara. ~a nimanui a) comunitate dezorganizata; b) zona neutra (intre doua armate inamice). 2) Totalitate a locuitorilor unui astfel de teritoriu. ◊ A se pune cu ~a a intra in conflict cu toata lumea. A afla targul si ~a a afla toata lumea. 3) Loc unde s-a nascut si traieste o persoana; patrie; bastina. 4) fig. Teritoriu de mare intindere avand anumite caracteristici specifice (de clima, de relief, resurse economice); meleag; tinut; regiune. ◊ La ~ la sat. De ~ rural. [G.-D. tarii] /<lat. terra

CONDIESCU, Nicolae M. (1880-1939, n. Craiova), scriitor roman. General, aghiotant regal. M. de onoare al Acad. (1938). Un roman inspirat din viata de provincie („Insemnarile lui Serafim”); nuvele satirice („Conu Enache”); memorial de calatorie („Peste mari si tari”).

ZDRAVAN, -A, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vanjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voiniceste. 2. Sanatos, teafar, intreg, neatins, nevatamat (la trup sau la minte). 3. mare, tare, solid. Un par zdravan. ♦ (Adverbial) Din plin, mult. Mananca zdravan. – Din sl. sudravĩnu.

EXCELENTA, excelente, s. f. 1. Titlu acordat ambasadorilor sau (in unele tari) marilor demnitari de stat. 2. (In loc.) Prin excelenta = in cel mai inalt grad; mai ales, cu deosebire; eminamente. – Din fr. excellence, lat. excellentia.

TRAVERSA, traversez, vb. I. Tranz. A trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum) pe cealalta parte; a trece peste... ♦ A strabate, a taia de-a curmezisul (munti, tari, mari, oceane etc.) ♦ Fig. A trai, a simti, a suporta (o anumita vreme). Traverseaza o criza morala. – Din fr. traverser.

TRAVERSA vb. tr. 1. a trece de pe o parte pe cealalta a unei strazi, a unui drum, fluviu etc. ◊ a strabate, a taia de-a curmezisul (munti, tari, mari). 2. (fig.) a trai, a simti, a suporta. 3. (mar.) a prinde ancora cu carligul de traversiera si a o aseza orizontal. ◊ a aseza o verga travers pe punte. (< fr. traverser)

CARACAS, cap. Venezuelei, situata in N tarii, la 950 m alt., formind un district federal (1,93 mii km²); 3,2 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Pr. centru politic, comercial, financiar si ind. al tarii. mare nod de comunicatii. Aeroport international Maiquetia. Ind. prelucr. metalelor, cimentului, chimica (petrochimie, cauciuc, produse farmaceutice, hirtie), piel. si incalt., textila si conf., sticlarie, alim. Doua universitati. Catedrala (1614). Panteon in memoria lui S. Bolivar. Intemeiat in 1567 de conchistadorii spanioli. In timpul Razboiului pentru Independenta Coloniilor Spaniole din America Latina (1810-1826), C. a devenit unul dintre centrele luptei pentru eliberare. Cap. Venezuelei din 1830.

ZDRAVAN, -A, zdraveni, -e, adj. 1. Voinic, puternic, vanjos, viguros. ♦ (Adverbial) Cu putere, tare; voiniceste. 2. Sanatos, teafar; intreg, neatins, nevatamat (la trup sau la minte). ◊ Expr. A nu fi zdravan (la cap) = a fi zmintit^[1], nebun. 3. mare, tare, solid. Intepenii usa pe dinlauntru cu un par zdravan (HOGAS). ♦ (Adverbial) Din plin, mult. – Slav (v. sl. sudravĩnu).

ROMANOV, familie de boieri rusi, a carei reprezentati au fondat dinastia de tari (din 1613) si imparati (1721-1917) ai Rusiei. Numele ei vine de la Roman Iuriev (m. 1543), a carui fiica Anastasia (c. 1530-1560) a fost, din 1547, prima sotie a lui Ivan al IV-lea cel Groaznic. Nepotii ei de frate au asumat numele de R. si dinastia incepe prin alegerea ca tar de catre Zemski Sobor (la 21 febr. 1613) a tanarului Mihail Fiodorovici R. (1596-1645), fiul patriarhului Filaret. A domnit pana la Revolutia din februarie 1917, cand ultimul tar, Nicolae II (1894-1917), a fost detronat si executat impreuna cu familia. mai importanti: Petru cel mare, tar (1682-1721) si imparat (1721-1725); Aleksandru I (1801-1825); Nicolae I (1825-1855); Aleksandru II (1894-1917).

AVAN, -A, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Strasnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rau, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid”, ngr. avanis „calomniator”.

TEAPAN, -A, tepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mladiaza; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Intepenit, anchilozat. ♦ Incremenit, inlemnit, inert; p. ext. lipsit de viata, mort. 2. (Despre constructii, obiecte) Solid², trainic. 3. (Despre fiinte) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Strasnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. cepenu.

CODRU, codri, s. m. 1. Padure (mare, deasa, batrana). ◊ Loc. adv. Ca in codru = nestingherit, fara sa-i pese de nimeni si de nimic; foarte tare. 2. Bucata mare de paine, de mamaliga etc. – Din lat. *quodrum (= quadrum).

PARJOL, parjoluri, s. n. 1. Foc mare si iute; incendiu violent si mistuitor. ◊ Expr. A face parjol = a nimici (prin foc); a face prapad, a prapadi. A da parjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plange cu foc si parjol = a plange cu desperare. A se face foc si parjol = a-si iesi din fire, a se infuria foarte tare. 2. Caldura mare si inabusitoare; arsita, zapuseala, zaduf. 3. Fig. Prapad, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din parjoli (derivat regresiv).

PREFECT, prefecti, s. m. 1. (In Roma antica) Demnitar care conducea o prefectura (1). 2. (In vechea organizatie administrativa a tarii) Sef al administratiei si politiei intr-un judet, care reprezenta aici puterea centrala. ◊ Prefect de politie (sau al politiei) = sef de politie in orasele mari ale tarii. 3. Persoana care supraveghea si indruma instructia si educatia intr-o scoala, in vechea organizare a invatamantului din Imperiul Austro-Ungar. – Din lat. praefectus.

VIZIR, viziri, s. m. Nume dat ministrilor (sau inaltilor dregatori) din tarile musulmane. ◊ mare-vizir = nume dat in Imperiul Otoman dregatorului care indeplinea functia de prim-sfetnic al sultanului. – Din tc. vezir.

VORNIC, vornici, s. m. 1. (In evul mediu, in tarile romanesti) mare dregator la curtea domneasca, insarcinat cu supravegherea curtii, cu conducerea treburilor interne ale tarii, avand si atributii judecatoresti. ◊ mare vornic (sau vornic mare) = cel dintai boier din divan, avand sarcina de carmuitor si de inalt judecator al curtii domnesti si al intregii tari. Vornic de tara de Jos (sau de Sus) = dregator cu rang de vornic (1) a carui autoritate se intindea asupra unei jumatati din tara Moldovei. ♦ Reprezentant al domniei in orase, cu atributii judecatoresti. 2. (Inv.) Primar al unui sat sau al unui targ. ♦ Functionar in administrarea comunelor rurale, insarcinat cu distribuirea corespondentei, convocarea satenilor la adunari, anuntarea stirilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2). 3. Vornicel (3) – Din sl. dvorĩniku.

CORPORATIE, corporatii, s. f. 1. (In societatea medievala) Forma specifica de organizare a activitatii economice a meseriasilor; breasla (1); isnaf, rufet. 2. (in unele tari) Intreprindere mare. ♦ Societate pe actiuni. [Var.: corporatiune s. f.] – Din fr. corporation.

taraNTULA, tarantule, s. f. Specie de paianjen mare (din tarile meridionale) a carui intepatura este veninoasa (Lycosa tarentula). [Var.: tarantela s. f.] – Fr. tarentule.

LABURIST, -A, laburisti, -ste, adj., s. m. si f. 1. Adj. (In sintagma) Partid laburist = denumire a unor partide politice de orientare social-democrata din unele tari (ex. marea Britanie, Australia). ♦ Care apartine acestui partid, privitor la acest partid, care sustine acest partid. 2. S. m. si f. Membru al partidului laburist. – Probabil din it. laborista.

taraNTULA, tarantule, s. f. Specie de paianjen mare (din tarile meridionale), cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant si a carui intepatura este veninoasa (Lycosa tarentula). [Var.: tarantela s. f.] – Din fr. tarentule.

ALERGATOR² ~oare (~ori, ~oare) Care alearga. ◊ Pas ~ fuga. (Pasari) ~oare pasari de talie mare, din tarile calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar avand picioarele lungi adaptate la alergare. Piatra ~oare piatra de moara care se invarte, macinand boabele. /a alerga + suf. ~ator

BOGAT ~ta (~ti, ~te) 1) si substantival (mai ales despre persoane) Care poseda mijloace materiale multe si mari; cu avere mare; avut. tara ~ta. 2) Care are aparenta de lucru scump; de mare valoare; somptuos; fastuos; luxos. Un covor ~. 3) (despre bunuri) Care este in cantitate mare; abundent; imbelsugat. Un aliment ~ in vitamine. 4) Care contine elemente importante din abundenta. O limba ~ta. Pamant ~. 5) (despre flori) Care are petale multe si dese; batut. /<sl. bogatu

NOUA¹ num. card. 1) Opt plus unu. ~ carti. ◊ Peste ~ mari si ~ tari foarte departe. A avea ~ vieti (sau suflete) a fi foarte rezistent. 2) (cu valoare de num. ord.) Al noualea, a noua. /<lat. novem

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu par aspru, cu cap conic si picioare scurte, crescut, in special, pentru carne si grasime. ◊ ~ salbatic mistret. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozator de talie medie, acoperit pe spinare si pe parti cu spini lungi si tari. ~-de-mare peste marin de talie medie, de culoare neagra, avand tepi ascutiti si veninosi. A se purta ca un ~ a se purta urat, grosolan. A mana ~cii la jir a sforai tare in timpul somnului. Cine se baga (sau se amesteca) in tarate, il mananca ~cii cine se baga (sau se amesteca) unde nu trebuie, se alege cu neplaceri. 2) fig. depr. Om marsav, neobrazat. /<lat. porcus

VIZIR ~i m. inv. Demnitar in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane. ◊ mare ~ nume dat primului ministru in Imperiul Otoman. /<turc. vezir

EMPORIU s.n. (Ant.) Agentie comerciala intr-o tara straina. ♦ mare magazin universal. [Pron. -riu. / < gr. emporion, cf. fr., lat. emporium].

ANEXIUNE s.f. Incorporare prin mijloace violente a unei provincii, a unei tari mai mici sau mai slabe facuta de catre o alta tara mai mare sau mai puternica. [Pron. -xi-u-. / cf. fr. annexion, lat. annexio – unire, legatura].

GRIFON s. m. 1. (mit.) monstru cu corp de leu inaripat, cu cap si gheare de vultur. ◊ motiv decorativ reprezentand un astfel de monstru. 2. pasare rapitoare din tarile calde, mare, asemanatoare vulturului, cu corpul aproape plesuv si gatul imbracat intr-un guler de pene. 3. specie de caine de vanatoare cu par lung si aspru, cu barba si mustati bogate. (< fr. griffon)

AQABA (AKABA) 1. Golf strimt si si alungit in NE marii Rosii, intre Pen. Sinai si Pen. Arabia. Lungime: 180 km; latime: 28 km. Ad. max.: 1.828 m. 2. Oras in SV Iordaniei, unicul port al tarii, la marea Rosie; 37,4 mii loc. (1986). Export de fosfati.

BIWA (OMI) [biua], lac tectonic navigabil in Japonia (ins. Honshu), cel mai mare din tara; 716 km². Ad. max.: 86 m. Parc national. Pescuit. Turism.

C*****F [ca:dif], oras in SV marii Britanii (tara Galilor), port la Oc. Atlantic (G. Bristol); 626 mii loc. (1981, cu suburbiile). Expl. de carbuni. Nod de comunicatii. Siderurgie, constr. navale. Produse chimice, hirtie, bere. Universitate (1893). Castel (sec. 11, refacut). Muzeul tarii Galilor (1927).

RHONDDA [rəndə], oras tn marea Britanie (tara Galilor); 126,3 mii loc. (2001). Expl. de huila. Ind cocs-chimica; constr. de utilaj minier. Fabrici de mobila si incaltaminte.

BAN², bani, s. m. 1. Guvernator al unei regiuni de granita in Ungaria feudala. 2. (Titlu si functie de) mare dregator in tara Romaneasca dupa sec. XV; (si in forma mare ban) (titlu purtat de) boierul care guverna Banatul Severinului, apoi Oltenia. ♦ (In Muntenia) Cel mai inalt rang boieresc; persoana care detinea acest rang. – Cf. magh. ban, scr. ban.

CATRAN s. n. 1. Lichid vascos de culoare inchisa, obtinut prin distilarea petrolului, a carbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de manie sau de suparare) = a se supara foarte tare. 2. Fig. Suparare mare; venin. Are catran la inima. 3. (Pop.; in expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. - Din tc. katran.

LAVRA, lavre, s. f. Manastire mare in unele tari ortodoxe, unde calugarii locuiesc in chilii construite la distanta unele de altele, in felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

VARTOS, -OASA, vartosi, -oase, adj., adv. I. Adj. 1. Puternic, voinic, viguros, robust. 2. tare, des, indesat, solid, dur, dens, compact. ♦ (In expr.) Vartos la cap = darz, incapatanat, indaratnic. ♦ (Despre vinuri) Care are o concentratie mare de alcool; tare. II. Adv. 1. Cu putere, cu forta, cu tarie, zdravan. 2. (La comparativ) Mai ales, mai cu seama, mai mult, cu atat mai mult. – Lat. virtuosus (< virtus, -utis).

NOUA num. card., s. m. 1. Num. card. Numarul care are in numaratoare locul intre opt si zece; se indica prin cifra 9 (sau IX). ◊ (Adjectival) Are noua ani. ◊ Expr. A avea noua vieti (sau suflete) = a fi foarte rezistent sau foarte viteaz. A avea noua baieri la punga = a fi foarte zgarcit. (Peste) noua mari si (noua) tari = foarte departe. ◊ (Substantivat) Veneau noua. (Cu valoare de num. ord.) Volumul noua. ◊ (Intra in componenta num. adverbial) De noua ori. ◊ (Precedat de „cate”, intra in componenta num. distributiv) Cumpara cate noua (mere). 2. S. m. Semn grafic care reprezinta numarul noua (1); p. ext. desen, figura in forma acestui semn. ♦ Nota noua (1). – Lat. novem.

PLOUA, pers. 3 ploua, vb. I. 1. Intranz. impers. A cadea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu galeata (sau ca din cofa) = a ploua foarte tare, cu picaturi mari si repezi. Ploua de varsa = ploua foarte tare. A ploua ca prin sita = a ploua marunt si des; a cerne, a bura. Parca tot ii ninge si-i ploua, se spune despre o persoana posomorata si mereu nemultumita. (Fam.) A se face ca ploua = a da impresia ca nu observa un lucru sau un fapt neplacut. ♦ Tranz. impers. A cadea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. si intranz. P. a**l. A cadea (de sus) sau a lasa sa cada ceva in cantitate sau in numar mare si in mod neintrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

PRIM-PRETOR, prim-pretori, s. m. (In vechea organizare administrativa a tarii) Functionar mai mare in grad decat pretorul (3). – Prim² + pretor.

DRAGOMAN, dragomani, s. m. Interpret, talmaci oficial folosit in trecut in tarile din Orient. ◊ mare dragoman = dregator in Imperiul Otoman care se ocupa de relatiile diplomatice ale tarii cu statele europene. – Din ngr. dragomanos, dragumanos.

SUBDEZVOLtare s. f. Fenomen social-economic specific unui mare grup de tari ale lumii contemporane, cu un potential economic scazut. – Sub¹- + dezvoltare.

INTENS adj., adv. 1. adj. mare, puternic, stralucitor, tare, viu. (O lumina ~.) 2. adj. v. viu. 3. adj. v. tipator. 4. adj. v. puternic. 5. adj. v. sonor. 6. adv. v. tare. 7. adj. v. patrunzator. 8. adj. aprig, mare, puternic, strasnic, tare, violent, zdravan. (Un vant ~.) 9. adv. v. tare. 10. adj. v. chinuitor. 11. adj. v. acut. 12. adv. v. mult. 13. adj. adanc, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emotie ~.) 14. adj. puternic, viu, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 15. adj. febril, incordat, insufletit, viu. (Ritm ~ de munca.)

PRECUMPANI vb. 1. a predomina, a prepondera, a prevala, (inv.) a predomni. (O tara in care ~ marea proprietate agricola.) 2. a prevala, (inv.) a prisosi. (A ~ dreptatea lor.) 3. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpani, a (se) echilibra, (livr.) a (se) pondera. (Acesti factori ~.)

BAN² ~i m. 1) Titlu si functie de mare dregator in tara Romaneasca dupa sec. XV. 2) Persoana care detinea acest titlu. /<ung. ban, sb. ban

FORTISSIMO adv. muz. (indica modul de interpretare) Cu cea mai mare intensitate; foarte tare. /Cuv. it.

A SE HURDUCA ma hurduc intranz. (despre vehicule sau persoane in miscare) A se scutura tare (facand zgomot mare); a se zdruncina. /Onomat.

INCA adv. 1) Pana acum (pana atunci); in continuare. ~ dureaza. 2) (insotit de o negatie) Tot nu. ~ nu m-am dus. 3) De acum; deja. 4) In plus (peste ceea ce este); pe de-asupra. ~ o data. ◊ Ba ~ ba mai mult decat atat. (Si) ~ cum in mare masura; foarte tare. /<lat. unquam

taraS adv. 1) tarand pe jos; tragand dupa sine. 2) tarandu-se pe pamant pentru a nu fi vazut. 3) tarand cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grapis cu mare greutate. /a tari+ suf. ~is

VARTOS¹ ~oasa (~osi, ~oase) 1) Care are forta fizica mare. 2) Care rezista la actiunea fortelor externe; tare; dur; solid. 3) (despre vin) Care are concentratie mare de alcool; tare. /<lat. virtuosus

ALGA s.f. Algele comestibile sunt folosite traditional in bucataria japoneza (kombu, nori, mekabu, wakame), dar si in cea europeana, indeosebi in tarile nordice, in marea Britanie si Irlanda (kelp, carrageen / caragheen, Irish moss), proaspete („salata-de-mare”) sau uscate si presate; ele se utilizeaza si ca materie prima pentru producerea de gelifiante; v. agar-agar.

jib², jiba, adj. (reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravan, mare.

INTENSIV, -A adj. 1. Cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ◊ Cultura intensiva = sistem de cultivare a pamantului prin aplicarea caruia se obtine o mare productie agricola pe o suprafata de pamant. 2. (Fiz.; despre marimi) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea constanta. [Cf. fr. intensif].

RAION s.n. 1. Suprafata, teritoriu limitat de o anumita raza in raport cu un centru. ♦ Unitate teritorial-administrativa in care se imparte o regiune, un district sau un oras mare in unele tari. ♦ Fasie de teren pe care actioneaza o unitate militara in aparare. 2. Sectie a unui magazin unde se gasesc marfuri de acelasi fel. [Pron. ra-ion, pl. -oane. / < fr. rayon, rus. raion].

DOCTOR s. m. 1. titlu stiintific conferit doctoranzilor in urma sustinerii examenelor si a unei teze originale; posesor al unui asemenea titlu. ♦ ~ docent = titlu stiintific care se acorda doctorilor (1) care fac dovada unei activitati stiintifice indelungate si valoroase; ~ honoris causa = titlu onorific acordat de institutiile de invatamant superior unei personalitati de mare prestigiu, din tara sau din strainatate, pentru realizari deosebite in domeniul stiintei, tehnicii si culturii, pentru servicii de mare insemnatate aduse patriei si umanitatii. 2. medic. 3. (fam.) persoana foarte priceputa intr-un anumit domeniu; maestru. (< germ. Doktor, lat. doctor, fr. docteur)

GALEZ, -A adj., s. m. f. (locuitor) din tara Galilor (/Wales/ – marea Britanie). ◊ (s. f.) limba celtica vorbita de galezi. (< fr. gallois)

INTENSIV, -A adj. 1. cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ♦ cultura ~a = sistem de cultivare a pamantului prin aplicarea caruia se obtine o mare productie pe o suprafata de teren. 2. (fiz.; despre marimi) care, prin compunerea mai multor sisteme identice, isi pastreaza valoarea constanta. (< fr. intensif)

ALBU (ALBU CEL mare) (?-1460), mare dregator din tara Romaneasca. Complotind impotriva domniei, a fost ucis de Vlad Tepes.

ANSHAN, oras in NE Chinei (Liaoning); 1,3 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Cel mai mare centru de expl. a min. de fier din tara. Termocentrala (220 MW). mare centru al ind. grele; cel mai mare combinat metalurgic al tarii; uzine chimice, de ciment si constr. de masini.

AUCKLAND [ouclənd], oras in Noua Zeelanda (Insula de Nord), port la Oc. Pacific; 841,7 mii loc. (1988, cu suburbiile). Cel mai mare oras al tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. textila, prelucr. metalelor, chimica, a piel., mat. de constr., alim. Santiere navale. Universitate (1882). Muzeu al artei maori. Capitala tarii (1840-1865).

BILBAO, oras in N Spaniei (tara Bascilor), cel mai mare port al tarii, pe canalul Nervion, la G. Biscaya (25,8 mil. t trafic, 1985); 985 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Expl. de min. de fier. Metalurgie, produse chim. si textile. Constr. navale. Pescuit. Universitate. Fundat in 1300.

BLANTYRE [blæntair], oras in S statului Malawi; 402,5 mii loc. (1987, impreuna cu Limbe). Cel mai mare oras la tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Prelucrarea tutunului si fructelor; ciment, textile. Fundat in 1876.

BOMBAY [bombei] (MUMBAY), oras in V Indiei (al doilea al tarii), centru ad-tiv al Statului Mahārāshtra, situat pe continent si pe o ins. in apropierea coastei; 10,14 mil. loc. (1985, cu suburbiile). Cel mai mare port al tarii, cu un trafic de 24,2 mil. t (1985). Aeroport international (Santa Cruz). mare centru comercial (piata mondiala a bumbacului), financiar si ind. (tesaturi de bumbac, montaj de automobile, constr. navale, vagoane si locomotive, produce chimice si farmaceutice, aparataj electrotehnic, prelucr. petrolului). Reactor atomic (Trombay ). Studiouri cinematografice (2/3 din prod. nationala). Universitate (1857), institut tehnologic. In sec. 16 a fost cucerit de portughezi, iar intre 1668 si 1873 s-a aflat in stapinirea Companiei Engleze a Indiilor Orientale.

BRISTOL [bristl] 1. B. Channel, golf al Oc. Atlantic, pe coasta de SV a marii Britanii, intre tara Galilor si Pen. Cornwall. Lungime: 230 km; latime max.: 126 km. Ad. max.: 50 m. maree max.: 14,4 m. Pr. porturi: Bristol, C*****f, Newport. 2. Oras in SV marii Britanii (Anglia), pe Avon, 630 mii loc. (1981, cu suburbiile). Port maritim si centru ind. (metalurgie neferoasa, prelucr. petrolului, constr. mecanice, aeronautice si navale, produse textile, chimice si alim., manufacturi de tutun, hirtie). Universitate. Catedrala (1142). Biserica Saint Mary Redcliffe (sec. 14-15), cladiri din sec. 18. Muzeu.

BULAWAYO [biuləueiəu], oras in SV Rep. Zimbabwe; 429 mii loc. (1983, cu suburbiile). Cel mai mare oras al tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Centru comercial. Otelarii, masini agricole, aparate de radio, produse zaharoase, metalurgie neferoasa, ciment, produse textile, bere.

RUNA (‹ Germ. run „secret”, „mister”) s. f. (mai ales la pl.) 1. Semn grafic crestat in lemn sau cioplit in piatra, apartinand celui mai vechi alfabet germanic atestat (alfabetul runic), utilizat in inscriptiile epigrafice despre care avem marturii incepand cu sec. 2. Scrierea runica este de origine incerta, dar probabil derivata dintr-un alfabet dintr-o reg. mediteraneeana. S-au pastrat peste 4.000 de inscriptii si manuscrise runice, majoritatea dintre ele aflandu-se in Suedia (Pe terit. Romaniei r. apar pe un vas apartinand tezaurului de la Pietroasele). Au avut o mare raspandire in tarile scandinave si anglo-saxone (sec. 2-12). R. atestate sunt in numar de 24 si au atat valoarea fonetica, cat si ideografica. 2. Scriere consonantica utilizata de triburile turcice din Asia, in sec. 5-11.

calic m. (rut. kalika, om mutilat, vsl. „pelerin, nomad”, d. pers. kalak, diform). Cersitor [!], milog. Adj. Sarac de tot: om calic, tara calica. Munt. mare avar, chirnog. Calic lipit pamintului, extrem de sarac. V. coldus.

RADU CEL mare, domn al tarii Romanesti (1495-1508). Fiul lui Vlad Calugarul, care si l-a asociat la domnie in 1492. Bucurandu-se de concursul familiei boierilor Craiovesti, cu care se inrudea si pentru care a creat institutia marii banii, a luat unele marusi privind centralizarea statului. Supus fata de Poarta. S-a aflat in bune relatii de vecinatate cu regele Ungariei si cu regele Poloniei. A acordat o mare atentie vietii culturale (a infiintat o tipografie si l-a adus in tara pe ieromonahul Macarie, care a tiparit cele trei carti de cult – „Liturghierul”, 1508, „Octoihul”, 1510 si „Evangheliarul”, 1512, primele tiparituri aparute pe teritoriul romanesc) si religioase, pentru reorganizarea careia l-a adus in tara Romaneasca pe Nifon. Prin grija sa a fost construita in mare parte biserica Sf. Nicolae a Manastirii Dealu (1499-1501), terminata de fratele sau, Vlad cel Tanar in perioada 1510-1512, precum si biserica de la Lopusnia (Lopusnja, Serbia, 1501). Dupa moartea sa, scaunul domnesc a fost dobandit, cu ajutor turcesc, de Mihnea cel Rau, fiul nelegitim al lui Vlad Tepes.

PORSGRUNN, oras in S Norvegiei, la gura de varsare a raului Skienselva in Frierfjorden; 33,2 mii loc. (2003). Centru industrial: prelucr. metalelor, santiere navale, intreprinderi chimice si de cherestea. Cel mai mare centru al tarii de fabricare a portelanurilor. Bisericile Østre (1760) si Vestre (1758), ambele in stil rococo. Fundat in 1652 ca post de vama, a primit statul de oras in 1842.

BAS-BOIER, bas-boieri, s. m. (Inv.) Cel mai de seama boier al tarii; p. ext. boier mare. – Bas¹+Boier.

BULBUCA, bulbuc, vb. I. 1. Refl. si tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.); a (se) holba. 2. Intranz. si refl. (Despre apa, la pers. 3) A face bulbuci, a (se) bulbuci. – Cf. bulbuc.

GROZAV, -A, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groaza (prin aspect, manifestari, consecinte); groaznic, ingrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vant grozav. ♦ (Adverbial) tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care iese cu totul din comun prin calitatile sale; remarcabil; exceptional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o parere exagerat de buna despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lauda, a se mandri (in mod nejustificat) cu calitatile sale, a se grozavi. – Din bg. grozav.

HOLBA, holbez, vb. I. Tranz. A face ochii mari, a-i deschide tare (de mirare, uimire, spaima etc.). ♦ Refl. A se uita la cineva sau la ceva cu ochii mariti de curiozitate, de spaima etc.; a se zgai. – Din lat. volvere.

HOTAR, hotare, s. n. 1. Linie de demarcatie care desparte o tara de alta; frontiera, granita. ◊ Piatra de hotar = piatra, stalp prin care se indica un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o asezare de alta. 2. Fig. Limita, margine, capat, sfarsit. 3. Mosie, proprietate (mare); p. ext. regiune, tara. ♦ (Reg.) Teritoriu in proprietatea (locuitorilor) unei comune. – Din magh. hatar.

TATA, tate, s. f. 1. (Pop.) Matusa. ♦ Termen de respect cu care cineva se adreseaza (la tara) unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta; lele. 2. (Pop.) Termen alinator dat de un barbat femeii iubite; mandra. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgara, lipsita de gust si de finete; mahalagioaica. – Din ngr. tsa'tsa.

DEPOPULA, depopulez, vb. I. Tranz. (Despre calamitati) A reduce numeric sau a distruge in mare parte populatia unei tari, a unei regiuni. – Din lat. depopulare. Cf. fr. depeupler, it. depopolare.

DEPOZIT, depozite, s. n. 1. Loc, cladire in care se pastreaza materiale de constructie, marfuri etc., magazie. ♦ Formatie militara care aprovizioneaza unitatile armatei cu materiale, munitii etc. 2. Ceea ce se depune spre pastrare; (in special) bani sau hartii de valoare depuse in pastrare la o institutie bancara. ◊ Loc. adv. In depozit = in pastrare. ♦ Depozit legal = fond de carti constituit prin predarea obligatorie de catre tipografii si edituri a unui numar de exemplare din fiecare volum tiparit marilor biblioteci publice din tara. 3. Strat format prin sedimentarea substantelor solide dizolvate sau aflate in suspensie intr-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri dupa fr. depot).

VISTIER, vistieri, s. m. (In evul mediu, in tarile romanesti) Titlu dat marelui dregator care avea in sarcina sa administrarea financiara a tarii si a vistieriei statului; persoana care purta acest titlu; vistiernic. [Pr.: -ti-er] – Din lat. vestiarius.

NESPUS, -A, nespusi, -se, adj. Care nu poate fi spus, exprimat, descris, evaluat (atat este de mare, de intens, de tare etc.), inexprimabil, indescriptibil; p. ext. nemaipomenit, extraordinar. – Ne- + spus.

SPUMA, spume, s. f. 1. (Adesea fig.) Strat albicios care se formeaza la suprafata unui lichid agitat; sistem dispers format intr-un lichid in care sunt raspandite bule de gaz separate intre ele de lichidul respectiv. ♦ Fig. Ceea ce este (sau se crede ca este) mai bun, mai ales, mai de pret (din ceva). 2. Strat care se ridica deasupra unor alimente (lichide) in timpul fierberii sau al fermentatiei (si care trebuie indepartat). 3. Clabuci de sapun, de sudoare, de saliva. ◊ Expr. A face spuma (sau spume) la gura = a se infuria foarte tare, a face scandal mare. 4. Compus: spuma-de-mare = piatra ponce. – Lat. spuma.

LAVRA ~e f. rel. Manastire de mari proportii din unele tari ortodoxe (Grecia, Rusia), in care calugarii locuiesc in chilii separate, de tip rural. /<sl. lavra

PUTERNIC ~ca (~ci, ~ce) (in opozitie cu slab) 1) (despre fiinte sau despre parti ale corpului lor) Care are o mare putere fizica; voinic; tare. 2) Care rezista la actiunea fortelor din afara; tare; dur; solid. Stalp ~. Gard de fier ~. 3) (despre masini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanica mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporita; intens. 5) (despre medicamente) Care actioneaza cu putere. 6) (despre actiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~ca. 7) (despre sentimente, senzatii) Care se caracterizeaza prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivitati, organizatii, state etc.) Care se bucura de autoritate si influenta. 9) fig. Care este important prin continut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

SUPRAMONOPOL s.n. Denumire data de Lenin monopolurilor internationale, care reprezinta intelegeri incheiate intre cele mai mari monopoluri din diferite tari cu privire la impartirea pietelor, la preturi, la dimensiunile productiei. [< supra- + monopol].

RODODENDRU s.m. Arbust originar din regiunea mediteraneana, cu frunze tari si cu flori mari, frumoase, rosii sau albe, cu miros patrunzator; (pop.) smirdar. [Var. rododendron s.n. / < fr. rhododendron, germ. Rhododendron].

dada (dade), s. f. – Nume care se da de obicei la tara unei surori mai mari, unei matusi, si, in general, unei femei mai in virsta. – Mr. dada. Tc. dada „stapina casei, gospodina”, probabil in parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dadaca, s. f. (doica); dadaci, vb. (a creste; a educa, a forma, a calauzi); dadaceala, s. f. (crestere; educatie, grija); daica, s. f. (Olt., Munt., stapina casei; sora mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. doda.

BUNGALOU s. n. locuinta din lemn si impletituri de trestie, cu un singur etaj si inconjurata de vegetatie. ◊ casa mica din materiale usoare, la tara sau pe malul marii, in timpul vacantelor. (< engl. bungalow)

METROPOLA s. f. 1. stat-oras antic considerat in raport cu coloniile pe care le-a intemeiat. 2. stat imperialist considerat in raport cu coloniile sale. 3. oras mare, capitala a unei tari. (< fr. metropole)

SERENISIM, -A adj. (titlu de onoare al principilor sau conducatorilor bisericii in unele tari din Occident) prealuminat, marit. (< fr. serenissime, it. serenissimo)

taraNTULA s. f. paianjen mare, foarte veninos, din tarile meridionale, cu patru ochi mari si numerosi ochi mai mici, care isi sapa galerii in pamant. (< fr. tarentule)

BOKARO, oras in NE Indiei (Bihar), la NV de Asansol; 264,5 mii loc. (1981, cu suburbiile). Cel mai mare combinat siderurgic al tarii, in zona miniera Chotanagpur. Se mai numeste Bokaro Steel City.

BAS-BOIER, bas-boieri, s. m. (Inv.) Cel mai de seama boier al tarii; p. ext. boier mare. – Din bas¹- + boier.

HAAVIKKO [ha:viko], Paavo Juhani (1931-2008), poet, prozator si dramaturg. finlandez. Unul dintre cei mai mari poeti contemporani ai tarii sale. A reinnoit formele traditionale ale expresiei poetice, apeland la o metafora de tip special, care imbina mentalul cu materialul („Palatul de iarna”, „Arborii, toata verdeata lor”, „Drumuri spre departe”).

CORBEA, numele a doi carturari romani, originari din Scheii Brasovului. Au trait la curtea domnului Constantin Brincoveanu, unde au detinut importante dregatorii si pentru care au indeplinit diferite misiuni diplomatice. Fratii C. au militat pentru eliberarea tarii Romanesti de sub dominatia otomana. 1. David C. (c. 1666-1707, n. Brasov), ceaus. Dupa 1704 a detinut un important rol in diplomatia tarului Petru I cel mare in centrul Europei. 2. Teodor C. (1670-c. 1724, n. Brasov), logofat. Autor al unui dictionar latino-roman si al unei „Insemnari” despre o solie a fratelui sau David in Polonia. Traducerea a unei „Psaltiri” in versuri. Dupa 1711, s-a refugiat in Rusia.

VEL adj. invar. (Preceda un titlu sau un rang boieresc in evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) mare. Vel logofat. – Din sl. veliĩ.

RIDICAT², -A, ridicati, -te, adj. 1. (Despre invelitori, capace) Dat la o parte, inlaturat. ♦ (Despre perdele, storuri etc.) Dus mai sus (sau intr-o parte); tras. ♦ (Despre obiecte de imbracaminte, mai ales despre maneci) Sumes, suflecat. ♦ (Despre oameni) Sculat in picioare; Fig. insanatosit, inzdravenit. 2. Care sta drept, in pozitie verticala, indreptat in sus. ♦ Inalt. 3. Fig. (Despre preturi) Care depaseste plafonul normal, obisnuit; marit, sporit, urcat. ♦ (Despre voce) tare, intens. ◊ Ton ridicat = ton rastit, aspru, poruncitor. ♦ (Despre oameni si felul lor de viata) Cu un nivel inalt, superior; inaintat. [Var.: (inv.) aridicat, -a adj.] – V. ridica.

FORTISSIMO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) Cu cea mai mare intensitate sau putere; foarte tare. – Cuv. it.

POLITAI, politai, s. m. Sef al politiei intr-un oras de provincie sau intr-o circumscriptie de oras mai mare, in vechea organizare a tarii; politmaistru. ♦ (In trecut) Sergent de strada sau agent de politie. – Din germ. Polizei.

OFITER, ofiteri, s. m. I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent pana la general; persoana care poarta unul dintre aceste grade. 2. Titlu dat unor functionari cu atributii sau cu insarcinari speciale; persoana avand acest titlu. ◊ Ofiter al starii civile = persoana insarcinata cu incheierea actelor de stare civila si cu oficierea casatoriei civile. 3. (Iesit din uz) Grad (mai mare decat cel de cavaler) conferit prin anumite decoratii; persoana care a primit acest grad. II. (Pop.) Varietate de crap lung si subtire, cu capul mare si osos, cu carnea tare si putin gustoasa, care traieste in baltile din Delta Dunarii (Cyprinus carpio oblongus). – Din pol. oficer, rus. ofiter, fr. officier.

NANA, nane, s. f. (Reg.) Termen de respect cu care se adreseaza la tara cineva unei surori mai mari sau unei femei mai in varsta ori cu care vorbeste despre acestea. – Cf. bg., scr. nana, alb. nane.

SUSAN s. m. 1. Planta erbacee din tarile calde, paroasa, cu frunze mari, dantelate si cu flori galbene, cultivata pentru semintele sale oleaginoase, comestibile (Sesamum indicum). ♦ P. restr. Semintele acestei plante, care contin un ulei comestibil, din care se prepara tahanul sau care se presara pe covrigi. 2. Preparat dulce facut din zahar, miere si seminte de susan (1). – Din tc. susam.

taraS adv., tarasuri, s. n. 1. Adv. tarand pe jos, tragand dupa sine. 2. Adv. tarandu-se pe jos (ca sa nu fie vazut); abia miscand picioarele de oboseala, de slabiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. taras-grapis = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. tarare. – tari + suf. -is.

CURCA, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curca bronzata = rasa de curci crescuta si in tara noastra, cu greutate corporala mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curca plouata (sau beata) = a fi (sau a sta, a umbla) abatut, dezorientat, zapacit. Nici curca, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situatie precisa. Rad si curcile = e din cale-afara de caraghios. – Din bg. kurka.

SLAVIT adj. 1. binecuvantat, glorificat, laudat, marit, preamarit, preaslavit, proslavit. (~ zi a Unirii!) 2. preamarit, preaslavit, (rar) august. (~ul imparat.) 3. inaltat, marit, preamarit, preaslavit, (in unele tari) serenisim. (~e doge!) 4. laudat, marit, preainaltat, prealuminat, preamarit, preaslavit, proslavit, venerat, (reg.) prealuminos, (inv.) prealaudat, preaseninat. (~e Doamne!)

BADITA m. (diminutiv de la bade) 1) Termen de adresare, la tara, pentru un frate mai mare. 2) Termen dezmierdator (de adresare) pentru barbatul iubit. /bade + suf. ~ita

DEPOPULA vb. I. tr. A distruge, a nimici o mare parte din populatia unei tari, a unui teritoriu etc. [Var. despopula vb. I. / < de + popula, cf. it. depopolare].

METROPOLA s.f. 1. Stat, oras antic considerat in raport cu coloniile pe care le-a intemeiat. 2. Stat considerat in raport cu coloniile sale. 3. Oras mare, de obicei capitala unei tari. ♦ Resedinta unei arhiepiscopii catolice. [< fr. metropole, cf. lat., gr. metropolis < gr. meter – mama, polis – oras].

taraNTULA s.f. Specie de paianjen mare care se intalneste in tarile sudice si a carui intepatura este deosebit de toxica. [Var. tarantela s.f. / < fr. tarentule, cf. it. tarantola].

FENIX s. m. 1. pasare legendara ca un vultur cu penele de aur si de purpura, despre care se credea ca renaste din propria ei cenusa, simbol al reinnoirii vesnice. 2. (fig.) om superior, unic in genul sau, de mare valoare. 3. palmier cultivat in tarile temperate ca planta de apartament. (< fr. phenix, lat. phoenix)

BERNANOS [bernanos], Georges (1888-1948), scriitor si eseist francez. Romane de intensa forta dramatica („Sub soarele lui Satan”, „Jurnalul unui preot de tara”). Eseuri cu caracter antifascist („marile cimitire sub luna”).

RAFFET [rafe], Denis Auguste marie (1804-1860), pictor si grafician francez. S-a consacrat litografiei. Prodigios ilustrator (Beranger, Chateaubriand). Calatorind prin Balcani si mai ales prin tarile Romane (1837), a realizat un mare numar de litografii (tipuri, costume, peisaje, monumente).

ROMAN, numele a doi domni ai Moldovei. Mai important: R. I (c. 1392-c. 1394). S-a intitulat „mare domn, singur stapanitor al tarii Moldovei de la munte pana la mare”. Vasal al regelui Poloniei, apropiat de Mircea cel Batran si in conflict cu Patriarhia din Constantinopol, pentru numirea lui Iosif ca mitropolit.

INCINS², -A, incinsi, -se, adj. 1. (Despre foc) Care arde cu flacari mari, bine aprins. ♦ Infierbantat², incalzit foarte tare (de foc, de soare etc.). ♦ Fig. Aprins², inflacarat, intetit. 2. (Despre fan, cereale, faina etc.) Care a inceput sa fermenteze, stricat, alterat; aprins², fermentat. – V. incinge¹.

TAR², tari, s. m. 1. Scrumbie mica de mare, care se pescuieste primavara si se consuma mai ales sarata si uscata. 2. Fig. Om foarte slab. – Din ngr. tsiros.

SCORTOS, -OASA, scortosi, -oase, adj. 1. Care nu se indoaie, care ramane drept, lipsit de suplete, teapan, tare, rigid; a carui suprafata prezinta asperitati, care este aspru la pipait ca o scoarta (1). ♦ Fig. (Despre oameni si manifestarile lor). Care este lipsit de maleabilitate, care nu este conciliant; rigid, distant. 2. (Despre lemne, pamant etc.) Cu o crusta groasa si aspra, cu scoarta. ◊ Pepene scortos = pepene galben cu miezul tare. Mere scortoase = varietate de mere mari, cu coaja groasa, de culoare galbena-ruginie. ♦ (Despre piele) Ingrosat, aspru, uscat, batatorit, crapat; (despre fata, maini etc.) cu pielea ingrosata, aspra, batatorita, crapata. – Scoarta + suf. -os.

APRECIABIL, -A, apreciabili, -e, adj. (Destul de) mare, (destul de) mult, (destul de) tare. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. appreciable.

POLICHET, polichete, s. n. (La pl.) Clasa de viermi inelati caracterizati prin parapode bine dezvoltate, prevazute cu un numar mare de pori, si care se tarasc pe fundul apelor marine sau se afunda in mal si nisip; (si la sg.) vierme inelat care face parte din aceasta clasa. [Var.: policheta s. f.] – Din lat. polychaeta, fr. polychetes.

YUCCA s.f. inv. Planta liliacee arborescenta din India si America, cu frunze lungi, in smocuri si flori mari, albe sau violete, aclimatizata in tarile temperate ca planta ornamentala. · Fibra textila obtinuta din yucca. (din engl., fr. yucca)

COMIS, comisi, s. m. mare dregator in Moldova si in tara Romaneasca, in evul mediu, care avea in sarcina sa caii si grajdurile curtii domnesti, precum si aprovizionarea cu furaje. – Din ngr. komis.

SOLID², -A, solizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp) care poseda capacitatea de a-si mentine forma si dimensiunile, de a se opune fortelor deformatoare, avand o structura compacta si o mare coeziune; p. ext. (corp) dur, tare, rigid, rezistent. 2. Adj. Care este astfel facut incat rezista mult timp; rezistent, trainic, durabil. 3. Adj. mare (ca dimensiuni si greutate); (fam., despre fiinte) voinic, robust. 4. Adj. Fig. Temeinic, serios; p. ext. sigur, statornic. ♦ Care infrunta cu tarie greutatile; darz. – Din fr. solide, lat. solidus.

SPATAR², spatari, s. m. Inalt demnitar la curtea domneasca in timpul feudalitatii, care avea la inceput functia de a purta la festivitati spata domneasca, iar mai tarziu pe cea de sef al armatei si al politiei. ◊ mare spatar = comandant suprem al ostilor tarii. – Ngr. spatharis.

CUCURBITACEE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini taratoare sau agatatoare, cu frunze mari, cu fructul carnos avand coaja tare; (si la sg.) planta care face parte din aceasta familie. ◊ (Adjectival) Planta cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacee.

INALTAT adj. 1. ridicat. (Un loc mai ~.) 2. v. ri-dicat. 3. marit, preamarit, preaslavit, slavit, (in unele tari) serenisim. (~te Doamne!)

A CAFTANI ~esc tranz. 1) (domnitori) A urca in tron (daruind un caftan ca semn distinctiv). 2) (inalti demnitari) A pune in posesia unui rang de boierie; a face mare boier. 3) fig. (persoane) A bate tare peste spate. /Din caftan

CUCURBITACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, taratoare sau agata-toare, cu frunze mari si fructul carnos, cu coaja tare (reprezentanti: dovleacul, pepenele etc.). 2) Planta din aceasta familie. /<fr. cucurbitacee

EXPORT ~uri n. 1) Expeditie a marfurilor dintr-o tara in alta in scop de vanzare sau schimb comercial. ◊ ~ de capital investitie de capital in alte tari pentru a obtine profituri mai mari. 2) Totalitate a marfurilor exportate. /<germ. Export

LIRA² ~e f. Unitate a sistemului monetar in unele tari. ~ italiana. ◊ ~ sterlina unitate monetara in marea Britanie. /<turc., it. lira

MUFTIU ~i m. Capetenie a unei comunitati religioase musulmane. ◊ marele ~ conducatorul cultului islamic dintr-o tara. /<turc. mufti

MULT² adv. 1) In numar mare; in cantitate mare; un timp indelungat. A produce ~. A canta ~. ◊ Cu ~ in mare masura; considerabil. Mai ~ mai cu seama; indeosebi. Cel ~ a) maximum; b) in cel mai bun caz. A fi mai ~ mort (decat viu) a) a fi cuprins de un sentiment puternic de frica; b) a fi peste masura de istovit. Din ~ in mai ~ intr-o masura tot mai mare; din ce in ce mai tare, mai intens. Mai ~ sau mai putin intr-o masura oarecare; intrucatva. Nici mai ~, nici mai putin a) atat, cat se cuvine; tocmai cat trebuie; b) se spune pentru a exprima o nedumerire, stupoare. Asta-i prea ~ asta intrece orice masura; asta-i prea-prea. ~ si bine a) mult timp; timp indelungat; b) degeaba; in zadar. A nu mai avea ~ a) a fi pe cale de a termina un lucru; b) a fi aproape de a muri. 2) La departare mare; departe. A lasa ~ in urma. 3) (deseori urmat de prea) In cel mai inalt grad; foarte tare; extrem de. ~ stimat. ~ dorit. ~ preafrumos. /<lat. multus

PETRECANIE ~i f. inv. 1) Conducere a unui mort la groapa; inmormantare. 2) Stingere din viata; moarte. ◊ A-i face cuiva de ~ a) a omori pe cineva; b) a bate tare pe cineva. 3) reg. fam. Petrecere mare si vesela; chef. [G.-D. petrecaniei] /petrecere + suf. ~anie

A SE UCIDE ma ucid intranz. 1) A face (concomitent) schimb de batai mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop. A-si cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere

BLOC¹ s.n. 1. Bucata, masa mare dintr-o materie grea si tare; corp, obiect dintr-o bucata. ♦ Bloc continental = sector al scoartei terestre de mari dimensiuni, inconjurat de depresiuni oceanice sau marine de mare adancime. ♦ (Poligr.) Caracter de litera, inrudit cu caracterul grotesc. 2. Gramada de obiecte, de lucruri etc. care formeaza o masa unica. ◊ In bloc = impreuna, laolalta, global. ♦ (Filat.) Ansamblu de marci postale, neseparate intre ele, desprinse impreuna dintr-o coala. 3. Pachet, mapa de foi de hartie egale prinse impreuna, servind pentru a face insemnari, desene etc. 4. Piesa metalica turnata, care cuprinde cilindrii unui motor. 5. (Ferov.) Mecanism care permite manevrarea acelor din cabina acarului sau din statie. ◊ Bloc sistem = dispozitiv de semnalizare folosit pentru a evita orice ciocnire intre trenuri care circula sau manevreaza pe aceeasi linie. 6. Grup de voleibalisti care sar la fileu pentru a impiedica pe adversari sa inscrie un punct dintr-o lovitura de atac. [< fr. bloc, cf. (3) bloc-notes, (4) bloc-moteur].

ASUNCION [asunsion], cap. Paraguay-ului, port. pe fl. Paraguay la confl. cu Pilcomayo; 794,2 mii loc. (1985, cu suburbiile). Aeroport international. Cel mai mare centru politic si financiar al tarii. Produse textile si alim. Universitate (1889). Muzee. Prin port se realizeaza 75 la suta din exportul si 96 la suta din importul tarii. Intemeiat in 1537 de conchistadorul Juan de Ayolas, a devenit capitala Paraguay-ului independent (in 1811).

BREMERHAVEN [bremərhafən], oras in N Germaniei (Bremen), la gura de varsare a Weserului; 190 mii loc. (1987, cu suburbiile). Avanportul orasului Bremen. mare port de pescuit (50% din flota tarii). Santiere navale. Constr. de masini. Conserve de peste.

CAMPINEANU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Constantin C., mare spatar (1830). 2. Ion C. (1798-1863), colonel si om politic de conceptie liberala. Sef al „partidei nationale” (1835-1840), conducatorul actiunii de emancipare nationala a tarilor Romane in perioada regulamentara, atit in tara cit si in strainatate. Si-a eliberat robii de pe mosii in 1837. Ministru in guvernul provizoriu (1848). Unul dintre intemeietorii Societatii Filarmonice (1834). Prof. la Scoala de Agricultura de la Pantelimon (1835). 3. Ion. I.C. (1841-1888, n. Bucuresti), om politic liberal. Fiul lui C. (2). De mai multe ori ministru.

COCORASCU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: Radu C. (?-1656), mare vistier si mare logofat (1637-1654), unul dintre cei mai devotati boieri ai domnului Matei Basarab. Iancu C. (1779- dupa 1829), mare postelnic, a participat la un complot al marii boierimi impotriva domnului Grigore IV Ghica (1823).

CORBEANU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Vintila C., mare ban, sfetnic de incredere al lui Constantin Brincoveanu. 2. Dumitrascu C., fratele lui C. (1), mare paharnic, fruntas in partida Cantacuzinilor.

OBEDEANU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Petru O. (?-1718), mare setrar (1697-1700), mare armas (1705-1713), mare serdar (1714), mare sluger (1715); filo-austriac. Impreuna cu Barbu Brailoiu si Staico Bengescu, a contribuit la inlaturarea de pe tron a lui Nicolae Mavrocordat (1716). 2. Constantin O., mare vornic (1725). Fiul lui O. (1). Comisar al provinciei Oltenia (1728), sub stapanirea austriaca, si consilier imperial (1732).

RADU DE LA AFUMATI, domn al tarii Romanesti (1522, 1522-1523, 1524, 1524-1525, 1525-1529). Fiul lui Radu cel mare si ginere al lui Neagoe Basarab. A fost ales domn de catre boieri. A dus o politica antiotomana si a luptat impotriva lui Mehmed beg, Vladislav III si Radu Badica, pretendenti la scaunul domnesc, sprijiniti de Poarta, ca0e i-au intrerupt domnia. La indemnul boierilor Craiovesti, s-a supus Portii. Incercand sa reia politica antiotomana, a fost ucis de boieri la Ramnicu Valcea, domnia fiind incredintata de catre complotisti unui oarecare Basarab, pretins fiu al lui Neagoe Basarab.

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit stramosul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stema a Moldovei, inchipuind un cap de bour (1). 3. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

HATISERIF, hatiserifuri, s. n. (Turcism inv.) Ordin sau decret emis de cancelaria Portii otomane catre marii demnitari ai imperiului si catre domnii tarilor romanesti, purtand pecetea sultanului pentru a fi executat intocmai. – Din tc. hatti-serif.

MATUROI, maturoaie, s. n. Augmentativ al lui matura (1); matura mare; spec. matura de nuiele (folosita la tara); tarn¹. – Matura + suf. -oi.

LOGOFAT, logofeti, s. m. 1. (In evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) Titlu de mare dregator in ierarhia boierilor romani, membru al sfatului domnesc; persoana care detinea acest titlu. ◊ mare logofat = (in Moldova) intaiul boier de divan, care conducea cancelaria domneasca si, in lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (in Muntenia) unul dintre cei mai de seama boieri de divan, urmand dupa ban. Logofat al doilea = loctiitorul marelui logofat. Logofat al treilea = secretarul marelui logofat. Logofat de obiceiuri = dregator avand atributii de maestru de ceremonii. Logofat de taina (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofat de vistierie = secretar al vistieriei domnesti. ♦ Seful cancelariei domnesti. 2. (Inv.) Secretar, scriitor intr-o cancelarie; gramatic, diac, pisar, copist. 3. Vataf (la o mosie boiereasca). – Din ngr. logothetis.

MUFTIU, muftii, s. m. Capetenie religioasa a unei comunitati musulmane mai mari. ◊ marele muftiu = conducatorul cultului islamic dintr-o tara, avand si atributii judecatoresti. – Din tc. mufti.

CROCODIL s.m. 1. Reptila sauriana amfibie, foarte mare, care traieste pe langa fluviile din tarile tropicale (in special pe malurile Nilului). ◊ (Fam.) Lacrimi de crocodil = plans prefacut, ipocrit. 2. Dispozitiv de comanda automata pentru semnalizarea, pe locomotiva unui tren in mers, a pozitiei semnalelor de acoperire a liniei. 3. Clema folosita pentru legaturi electrice provizorii. [Cf. fr. crocodile, lat. crocodilus].

ALEXANDRIA (EL ISKANDARIYAH), oras in Egipt, port la marea Mediterana, prin care trece 3/4 din exportul tarii (34 mil. t/an); 3,35 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Aeroport international. Termocentrala. Santiere navale. Ind. de rafinare a petrolului, de egrenare a bumbacului, ind. cimentului, hirtiei, metalurgica. Montaj de automobile. Produse alim. Ingrasaminte chimice. Renumita statiune balneara maritima. Universitate (1942). Muzee. Intemeiat de Alexandru Macedon in 332-331 i. Hr., orasul a devenit cap. regatului Ptolemeilor (305-30 i. Hr.); important centru economic si cultural al lumii elenistice si romane. Aici a fost construit in sec. 3 i. Hr. Farul, una din cele sapte minuni ale lumii antice. Celebra biblioteca, continind c. 700.000 de volume (arsa in mai multe rinduri).

CABANATUAN, oras in Filipine, in ins. Luzon, la N de Manila; 170,9 mii loc. (1989). Nod rutier. Centrul celei mai mari zone de cultura a orezului din tara. Ind. alim.

CARAGEA, familie de boieri de origine greaca, stabilita in tara Romaneasca in sec. 17. Mai importanti: 1. Nicolae C., mare dragoman al Portii Otomane (1769-1774), domn al tarii Romanesti (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Portii Otomane, domn al tarii Romanesti (1812-1818); a dus o politica fiscala excesiva si a reglementat renta feudala in defavoarea taranimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). In timpul domniei sale a bintuit o epidemie de ciuma („ciuma lui Caragea”).

CHAPALA, cel mai mare lac din Mexic, situat in SV tarii (S Pod. Mexic) la 1.500 m alt.; 1.038 km². Ad. max.: 33 m. Statiuni turistice (Ocotlan).

BATAT, batati, s. m. Planta perena din tarile calde, cu tulpina lunga, taratoare, cu frunze mari, cu flori albe sau roz, cultivata pentru tuberculele sale comestibile bogate in amidon, vitamine si zahar, cartof dulce (Ipomoea batatas); p. restr. tuberculul acestei plante. – Din. rus. batat. Cf. sp., port., it. batata.

CALCAN¹, calcani, s. m. Peste de mare cu corpul rombic, turtit lateral si asimetric, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate; peste-de-mare (Scophthalmus maeoticus). – Din tc. kalkan [baitgi].

POSTELNIC, postelnici, s. m. 1. (In evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) Titlu dat unui mare boier, membru al sfatului domnesc, care avea in grija camera de dormit a domnului si organiza audientele la domn; boier care avea acest titlu. ◊ Postelnicul al doilea (sau al treilea etc.) = subordonat (de grade diverse) al postelnicului (1). ♦ (Mai tarziu) Ministru al Afacerilor Externe. 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atributii administrative; boier care avea acest titlu. – Din sl. posteĩlniku.

EXPORT, exporturi, s. n. Faptul de a exporta; operatie cu caracter comercial prin care o parte din marfurile produse, prelucrate, completate sau reparate intr-o tara se vand pe piata altor tari; exportare. ♦ (Concr.) Totalitatea marfurilor exportate. ◊ Export invizibil = vindere de servicii in (sau la) alte tari. Export de capital = plasare de capital in alte tari, unde se pot obtine mai usor profituri mari. – Din germ. Export.

DEZVOLTAT adj. 1. evoluat. (Fiinta ~.) 2. v. crescut. 3. mare. (Falci ~; nas ~.) 4. avansat, civilizat, evoluat, inaintat. (O tara ~; un popor ~.) 5. v. ama-nuntit.

CATRAN n. pop. 1) Lichid vascos de culoare inchisa, cu miros specific, obtinut prin distilarea uscata a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ◊ A se face ~ a se mania tare; a se supara foc. /<turc. katran

CODRU ~i m. 1) Padure mare si batrana. ◊ A lua drumul ~ului a deveni haiduc. A tipa ca in ~ a vorbi foarte tare, ignorand mediul in care se afla. 2) Bucata mare dintr-un produs alimentar (paine, mamaliga, branza etc.). /<lat. quodrum

HATMAN ~i m. 1) (in Moldova medievala; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Boier de divan care avea in grija ostirile tarii; comandant suprem de osti (in lipsa domnitorului); mare spatar. 2) (la cazaci si polonezi; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) mare conducator de osti. [Acc. si hatman] /<pol. hetman

MARGINE ~i f. 1) Parte extrema a unei suprafete; capat; extrema. ~ea mesei. ◊ A tine (sau a bate) ~ile a se feri de lucru greu; a cauta sa scape de o obligatie. (De) la ~ea lumii (de) foarte departe. Fara (de) ~i foarte mare, imens, nesfarsit. 2) rar Linie care desparte (o tara, o localitate, terenuri etc.). 3) Locul de unde incepe sau unde se termina ceva. ~ea padurii. ~ea marii. ~ea satului. 4) fig. Limita pana la care se poate admite sau concepe ceva. 5) Linie care margineste suprafata unor vase, obiecte; buza. ~ea farfuriei. [G.-D. marginii] /<lat. margo, ~inis

A RADE rad intranz. 1) A-si exprima buna dispozitie prin ras. ~ cu pofta. ◊ ~ in barba (sau pe sub mustata) a rade abia observat. ~ in pumni a rade pe ascuns. ~ cu hohote (sau cu lacrimi) a rade foarte tare. A-i ~ cuiva inima a simti o mare bucurie. A-i ~ cuiva norocul (sau soarta) a i se deschide cuiva o perspectiva luminoasa, promitatoare. 2) A-si bate joc (de cineva sau de ceva). ◊ ~ cuiva in nas (sau in fata, in obraz) a sfida fatis pe cineva. Rade harb de oala sparta (sau rade ruptul de carpit) se spune despre cineva, care critica pe altul pentru un cusur, pe care il are el insusi. Rad si cainii (sau ciorile, curcile etc.) de cineva se spune despre cineva care a ajuns de rasul tuturor. ~ de cineva (sau de ceva) a lua in ras pe cineva (sau ceva). /<lat. ridere

SPAIMA ~e f. 1) Stare de teama violenta (cauzata de o primejdie sau de ceva neprevazut si amenintator); frica mare. A fi cuprins de ~. ◊ A baga ~a in cineva a face ca cineva sa se teama foarte tare. A da ~a in cineva a fi cuprins de frica mare. A trage o ~ a trece printr-o frica mare. A muri de ~ a se teme foarte tare. 2) fig. Ceea ce provoaca teama. [G.-D. spaimei] /<lat. expavimen

TOL¹ ~i m. (in marea Britanie, S.U.A. si in alte tari) Unitate de masura a lungimii (egala cu 25,4 mm). /<germ. Zoll

NAUT s.m. Planta din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale carei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de baza in tarile orientale, fiind utilizate intregi, zdrobite sau macinate, la fel ca fasolea uscata la noi; traditional, din naut se prepara falafel (bulete din pasta picanta de naut) si humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.

INDUSTRIALIZA vb. I. tr. A dezvolta industria; a introduce tehnica masinista in anumite procese de munca; a transforma un proces de productie mestesugareasca intr-un proces de productie intemeiat pe tehnica masinista moderna. ♦ tr., refl. A deveni sau a face (un stat, o tara etc.) sa devina industrial, sa treaca la marea industrie masinista. ♦ A transforma o materie prima in produse industriale. [Pron. -tri-a-. / cf. fr. industrialiser].

BERKNER, ins. in M. Weddell (Antarctica de V), in cuprinsul ghetarului de self Filchner, in fata tarii Edith Ronne. Supr.: 61 mii km² (cea mai mare ins. a Antarcticii). Relief muntos (alt. max.: 976 m).

BOUR, bouri, s. m. 1. Taur salbatic, care traia odinioara si in tara noastra, socotit ca stramosul direct al vitelor mari cornute de la noi (Bos primigenius). ♦ (Inv.) Vechea stema a Moldovei inchipuind un cap de bour (1). 2. (Inv.) Fier (inrosit) cu care se insemnau raufacatorii, vitele, pietrele de hotar etc. – Lat. bubalus.

RADU PAISIE (Petru de la Arges), domn al tarii Romanesti (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel mare si var cu umanistul Nicolaus Olahus. Calugarit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al manastirii Arges. Ales domn de catre boieri, dupa uciderea lui Vlad Vintila, fratele sau vitreg, de catre complotisti la o vanatoare. Supus Portii. In timpul domniei lui se accentueaza luptele dintre gruparile boieresti, iar turcii fac dese incursiuni in tara, cucerind Braila si teritoriul inconjurator, pe care le transforma in raia (1540). Ctitor al manastirilor Valea (1533-1534) si Mislea (1536-1537). Mazilit de catre turci, a fost inlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel mare.

INDUSTRIALIZA, industrializez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta industria; a da unei tari un caracter industrial, a face sa treaca la marea industrie mecanizata. ♦ A introduce tehnica masinista in locul tehnicii manuale; a mecaniza. 2. A promova metode, procedee (tehnice, organizatorice) industriale in diverse ramuri. [Pr.: -tri-a-] – Din fr. industrialiser.

APANAJ, apanaje, s. n. 1. Parte dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat din averea tarii membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva; fig. ceea ce este propriu unei persoane sau unui lucru. – Din fr. apanage.

LIRA², lire, s. f. Numele mai multor unitati monetare principale intrebuintate in diferite tari si epoci. ◊ Lira sterlina = unitate baneasca principala in marea Britanie. – Din it. lira.

COARNA, coarne, s. f. 1. Fructul comestibil, rosu si acrisor, al cornului. 2. (La sg.) Varietate de struguri de masa, cu boaba mare, lunguiata, neagra sau galbena-verzuie si cu coaja tare. – Lat. corna (pl., devenit sg. f., al lui cornum).

MONOPOLISM s. n. Tendinta de a organiza economia unei tari pe baza de monopol; sistem de asociere a marilor intreprinderi pentru a forma monopoluri (2). – Monopol + suf. -ism.

SUPRAPOPULATIE, suprapopulatii, s. f. mare concentrare de populatie intr-un oras, intr-o tara etc. ♦ (Biol.) Stare a unui mediu unde populatiile de microorganisme, de plante si de animale depasesc posibilitatile de vietuire. – Supra- + populatie (dupa fr. surpopulation).

PALISANDRU s.m. Arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, de culoare neagra-violeta, se intrebuinteaza in tamplaria fina. [< fr. palissandre, cf. it. palissandro].

CASALOT s. m. cetaceu din tarile calde, asemanator cu balena, cu un cap foarte mare si dinti pe falca inferioara. (< fr. cachalot)

PALISANDRU s. m. arbore exotic cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn mirositor, foarte tare, negru-violet, e folosit in tamplaria fina. (< fr. palissandre)

BANATUL SEVERINULUI (BANATUL DE SEVERIN), unitate militar-administrativa constituita in 1230; cuprindea S Banatului, regiunea Severinului si o mica parte din V Olteniei, cu centrul in cetatea Severinului; conducatorul purta titlul de ban². Feud al domnilor tarii Romanesti, incepind din vremea lui Basarab I; o mare parte din B.S. a cazut, in sec. 16, sub dominatie turceasca.

BAN², bani, s. m. (Inv.) Titlu de dregator: a) (si in forma mare-ban) titlu purtat de dregatorul delegat de domnul tarii Romanesti cu carmuirea Olteniei; (mai tarziu) titlu purtat de primul boier in rang din tara Romaneasca (numit ban al Craiovei); b) titlu purtat de dregatorii delegati cu administrarea unor judete din Oltenia; c) titlu purtat de dregatorul delegat de regele Ungariei cu administrarea unor provincii. – Sb. ban.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare pret; comori. 2. Starea, conditia celui bogat. 3. (Urmat de determinari) Resurse naturale ale solului si ale subsolului (unei tari). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare si variata (de lucruri concrete sau abstracte); abundenta. – Din bogat + suf. -ie.

BOIER, boieri, s. m. 1. (In oranduirea feudala a unor tari) Reprezentant al clasei exploatatoare, facand parte din randul marilor proprietari de pamant (si care detinea o functie inalta in stat); (in regimul burghezo-mosieresc) persoana apartinand claselor dominante; (in special) mosier; p. ext. stapan. ◊ (In oranduirea feudala) Boier de divan (sau cu barba) = boier de rang inalt care facea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul intai. ♦ (In regimul burghezo-mosieresc) Persoana cu atitudini si obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispret fata de lumea muncitoare; (in special) a se feri de munca; a astepta sa fie servit. 2. (Inv.) Titlu de politete (echivaland cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinu, pl. boljare).

CASABLANCA (DAR EL-BEIDA), oras in Maroc, port la Oc. Atlantic (23,2 mil t, 1985); 2,89 mil. loc. (1990, cu suburbiile). Aeroport international. mare centru comercial si ind., care asigura 85% din prod. tarii (alim., siderurgie, conf., tesaturi, ciment, ind. chimica, hirtie). Santiere navale. Export de fosforite, cereale si lina. Pescuit. Intemeiat in sec. 16. Aici a avut loc o conferinta anglo-americana (14-24 ian. 1943) care a hotarit masuri militare comune pentru anul 1943 (operatiunile din Africa si deschiderea unui front in Italia).

CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. Bucuresti), om politic conservator roman. Orator de mare talent. Ministru de finante in primul guvern din tara Romaneasca dupa Unire. A condus intiiul guvern (ian.-iul. 1862) dupa proclamarea Unirii definitive a principatelor si a sustinut solutionarea chestiunii agrare, prin generalizarea invoielilor agricole libere intre tarani si mosieri si improprietarirea limitata din domeniile statului. Asasinat la iesirea din incinta Parlamentului de o persoana ramasa neidentificata.

CHILIA VECHE, com. in jud. Tulcea, pe bratul Chilia; 2.919 loc. (1991). Fabrici de brinzeturi si de conserve din peste. Morarit; abator. Complex de crestere a porcilor. Pe terit. ei a existat o veche cetate ridicata de bizantini la sfirsitul sec. 10; in ev. med., a avut un rol comercial si strategic. Stapinita de genovezi (mijlocul sec. 14), a intrat inainte de 1372 sub autoritatea tarii Romanesti; cucerita de Alexandru cel Bun, apoi din nou de tara Romaneasca (in 1447), a fost dobandita de Stefan cel mare in 1465; in 1479 a fost demantelata.

HAAKON [ha:ko:n] (HAKON, HAKAN), numele a sapte regi norvegieni. Mai importanti: 1. H. I cel Bun (935-961). A incercat sa crestineze supusii. 2. H. IV Haakonsson cel Batran (1217-1263). A cucerit Groelanda (1261) si Islanda (1262), alipindu-le Norvegiei. 3. H. V Magnusson (1299-1319). A stabilit capitala la Oslo. 4. H. VI Magnusson (1355-1380). Prin casatoria cu Margareta, fiica regelui danez Valdemar IV, a realizat uniunea perosnala a Suediei, Norvegiei si Danemarcii (1363). 5. H. VII (1905-1957). Dupa invadarea tarii de catre trupele germane, s-a refugiat in marea Britanie (1940-1945), de unde a organizat rezistenta norvegiana impotriva ocupatiei.

BOGATIE, bogatii, s. f. 1. Cantitate abundenta de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte pretioase etc. 2. Starea, situatia in care se afla posesorul unei mari cantitati de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei tari, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transforma in bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogatie nationala. 4. Abundenta si varietate de valori spirituale. Bogatie de idei. Bogatie de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

CAIMACAM, caimacami, s. m. 1. Loctiitor al unor demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = loctiitor al marelui vizir. 2. Loctiitor al domnului, insarcinat cu administrarea Moldovei si tarii Romanesti pana la instalarea pe tron a noului domn. 3. Loctiitor al banului Craiovei, incepand din 1761. [Var.: caimacan s. m.] – Din tc. kaymakam.

INDUSTRIALIZARE, industrializari, s. f. Actiunea de a industrializa si rezultatul ei; proces de transformare a unei tari agrare intr-o tara industriala dezvoltata din punct de vedere economic prin crearea marii industrii mecanizate. ♦ Prelucrare industriala a unor materii prime, transformarea lor in produse industriale. ♦ Aplicarea unor metode, procedee (tehnice, organizatorice etc.) specific industriale in alte ramuri. [Pr.: -tri-a-] – V. industrializa.

TALHAS, talhasuri, s. n. Raport prezentat de marele vizir sultanului, pentru numirea sau destituirea unui domn din tarile vasale. ♦ Firman. – Din tc. telhas.

A SE RETRAGE ma retrag intranz. 1) A se intoarce, mergand spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce intr-o parte. 3) A pleca, parasind un loc. 4) (despre armate) A da inapoi in fata inamicului. 5) A parasi un domeniu de activitate sau o functie. 6) A se departa de tumultul vietii, traind in singuratate; a se pustnici; a se inchide; a se izola. ~ la tara. 7) (despre ape) A reintra in albie (dupa revarsare). 8) (despre mare) A fi in reflux. /re- + a trage

BELLINGSHAUSEN 1. Faddei Faddeevici B. (1778-1852), navigator si explorator polar rus. Amiral. A condus expeditia antarctica rusa si a descoperit, impreuna cu M.P. Lazarev, continentul Antarctica (1819-1821). 2. mare in S Oc. Pacific, in apropierea coastelor Antarctidei, intre tara Graham si tara Ellsworth, intre 75 si 98º long. V si 70-72º lat. S, acoperita de cimpuri de gheata si aisberguri; c. 487 mii km². Ad. max.: 4.115 m. Salinitate: 33,5‰. 3. Arh. coraligen nelocuit, in Oc. Pacific, in NV ins. Societatii.

CERNOVODEANU, Paul (1927-2006, n. Bucuresti), istoric roman. Cercetari consacrate relatiilor tarilor Romane cu Anglia si S.U.A. in sec. 18-19: „Imaginea <lumii noi> in tarile Romane si primele lor relatii cu Statele Unite ale Americii pina in 1859”; „Relatiile comerciale romano-engleze in contextul politicii orientale a marii Britanii (1803-1878)”. Editor de izvoare externe (colectia „Calatori straini despre tarile Romane”).

CABINET, cabinete, s. n. I. 1. Incapere dintr-o locuinta sau dintr-o institutie, folosita pentru exercitarea unei profesiuni. ♦ Biroul unei persoane cu munca de raspundere. Cabinetul ministrului ◊ Sef (sau director) de cabinet = functionar insarcinat cu pregatirea lucrarilor unui conducator de mare institutie. Lucrari de cabinet = lucrari auxiliare, de secretariat. (In unele tari) Cabinet de instructie = birou pentru cercetarea si trierea probelor de acuzare condus de un judecator de instructie. ◊ Incapere in care sunt expuse obiecte de muzeu, de studiu etc. Cabinet de numismatica. 2. Sectie sau serviciu in intreprinderi, in institutii de invatamant etc., destinate unor studii si consultatii de specialitate. Cabinet tehnic. 3. (In unele tari) Consiliu de ministri; guvern. II. Mobila de dimensiuni mici, cu sertare, destinata pastrarii obiectelor de pret. – Din fr. cabinet.

SERDAR, serdari, s. m. 1. (In sec. XVII-XVIII, in tara Romaneasca si Moldova) Comandant de oaste, mai ales de calarime. ◊ marele serdar sau serdarul mare = comandant de oaste facand parte dintre boierii de divan. Serdar de mazili = comandantul calarimii formate din boierii mazili. 2. (In sec. XVIII-XIX) Boier de rang mijlociu. – Din tc. serdār.

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvarcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage sa moara. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni, a palpita. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. (Reg.) A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).

REGIUNE, regiuni, s. f. 1. Intindere mare de pamant mai mult sau mai putin omogena, dintr-o tara sau de pe glob, care prezinta caractere comune; tinut, zona. 2. Unitate administrativa si teritoriala in Romania (intre 1950 si 1968) alcatuita din raioane si din unul sau mai multe orase importante. 3. Portiune determinata a unei fiinte sau a unui obiect. [Pr.: -gi-u-] – Din fr. region, lat. regio, -onis.

CONSOLIDA, consolidez, vb. I. 1. Tranz. si refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) intari, a se inchega. 2. Tranz. A mari (prin diferite operatii, lucrari etc.) capacitatea de rezistenta a unui sistem tehnic; a (se) intari. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

COMUNA, comune, s. f. 1. Unitate de baza administrativ-economica, alcatuita din unul sau mai multe sate si condusa de un primar. ♦ (In evul mediu) Asezare urbana in tarile din apusul Europei, dezvoltata in cadrul vechilor cetati asezate pe marile drumuri comerciale si posedand o anumita autonomie. 2. (In sintagma) Comuna primitiva = prima treapta de dezvoltare a societatii omenesti, caracterizata prin munca in comun si prin impartirea egala a bunurilor materiale. – Din fr. commune.

BAIERA baieri f. Sfoara sau curea prinsa la un obiect pentru a-l putea transporta, atarna sau lega. ◊ A i se rupe (cuiva) baierile inimii a avea o mare durere sufleteasca. A ofta din baierile inimii a ofta foarte tare, adanc. A strange baierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. baierii; Sil. ba-ie-; Pl. si baiere] /<lat. bajulus, bajula

CONTOAR s.n. 1. Birou de comert, mai ales birou al unui bancher. ♦ Agentie comerciala intr-un stat strain (mai ales intr-o tara comerciala). 2. Masa, mobila, loc unde se fac platile in casele mari de comert sau de banca. [Var. (1) contuar, comptuar s.n. / < fr. comptoir].

NEREIDA s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale marii, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se taraste pe fundul paraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. nereide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis].

SERENISIM, -A adj. (Rar) Prealuminat, marit (titlu de onoare dat principilor sau conducatorilor bisericii in unele tari din Occident). [Voc. serenisime. / cf. fr. serenissime, it. serenissimo].

AMUNDSEN [a:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a strabatut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pina in Alaska) si primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A disparut in reg. Polului Nord in timpul incercarilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. marea ~, mare in partea meridionala a Oc. Pacific, in Antarctica, in dreptul tarii Byrd, cu adincimi de peste 1.000 m, acoperita permanent de gheturi. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Inghetat) cuprins intre ins. Banks, Victoria si litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; latime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

BASARAB CEL BATRIN (LAIOTA), domn al tarii Romanesti (1473-1474, 1475-1476 si 1476-1477). A obtinut domnia cu sprijinul lui Stefan cel mare, pe care l-a tradat, participind alaturi de turci la campania acestora in Moldova (1476).

ZBATE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre fiinte) A face miscari bruste, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scapa de o stransoare); a se zvarcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca pestele pe uscat (sau ca musca in panza paianjenului), se zice despre cineva care se sileste din toate puterile sa scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre parti ale corpului) A se misca, a zvacni. ♦ A face tot ce-i sta in putinta, a se stradui din rasputeri pentru a realiza ceva. 2. A se misca cu putere incoace si incolo; a se involbura, a se invarteji. 3. A se targui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Inv.) A reduce, a scadea din pretul unei marfi prin targuiala. – Lat. exbattere (= battuere).

binzar m. (amplificat din bizii si ruda cu bondar. V. tintar). Mold. sud. Un fel de gindac mare negru (cu corn ori fara corn) care zboara noaptea zbirniind tare. V. caradasca.

ODO (EUDES) de Bayeux (c. 1036-1097), episcop de Bayeux (1049). Frate vitreg al lui William Cuceritorul. Participant la lupta de la Hastings (1066), dupa care a primit ca apanaj ducatul de Kent. A guvernat tara in timpul absentei regelui ca un tiran, atragandu-si ostilitatea marilor feudali, condusi de nepotul sau William II Rufus (1088). A murit pe drumul catre locul de adunare a participantilor la prima Cruciada.

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A impacheta ceva intr-un material protector, in vederea usurarii manipularii lui si a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor sa devina mai mare decat viteza lui nominala. 3. Refl. (Despre cai) A incepe sa fuga tare (fara a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lasa purtat de manie, de entuziasm, a se avanta intr-o discutie aprinsa; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

INtari, intaresc, vb. IV. 1. Refl. A se face (mai) tare, (mai) rigid, a (se) indura; a deveni (mai) dens. 2. Tranz. A mari rezistenta unei piese, a unui sistem tehnic etc. ♦ A fortifica un loc, o pozitie strategica; a baricada. 3. Tranz. si refl. A face sa prinda sau a prinde puteri (de obicei dupa o boala), a face sa-si recapete sau a-si recapata puterile; a (se) intrema, a (se) inzdraveni. ♦ A deveni mai mare, mai puternic; a se dezvolta. ♦ Fig. A reconforta, a da puteri fizice sau morale. 4. Tranz. si refl. A (se) consolida. 5. Tranz. A confirma, a adeveri (o convingere, o banuiala). ♦ A accentua o linie, un contur etc. 6. Tranz. A legaliza o actiune, un act. 7. Refl. (Despre fenomene atmosferice) A se inteti, a se intensifica. – In + tare.

TALHASCIU, talhascii, s. m. Demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Din tc. telhisci.

VENIN ~uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) fig. Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu ~. 3) pop. Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) fig. Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ◊ A avea ~ la (sau pe) inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face ~ a se amari foarte tare. A pune cuiva ~ la (sau pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa ~ul (asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum

CAPITALA s.f. 1. Oras al unei tari unde isi au resedinta organele puterii de stat. 2. Litera (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].

BEGONIE s. f. planta ornamentala cu frunze mari, verzi sau rosii si flori albe, roz sau rosii, originara din tarile calde. (< fr. begonia)

CONSOLIDA vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) intari, a (se) inchega. II. tr. a mari capacitatea de rezistenta a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

TALHALCIU, talhalcii, s. m. (Turcism inv.) Demnitar la curtea otomana, care prezenta sultanului raportul marelui vizir si care transmitea firmanul imparatesc de numire a domnilor din tarile vasale. – Tc. telhisci.

BENGHAZI, oras in N Libiei, port la M. Mediterana (G. Sirta mare); 700 mii loc. (1983, cu suburbiile). Aeroport international. Ind. cimentului, alim. Universitate. Cap. tarii pina in 1975. Aici, trupele aliate, sub conducerea maresalului C. Auchinleck, au obtinut o stralucita victorie (24 dec. 1941) asupra trupelor Axei, conduse de E. Rommel.

BORILA, tar vlaho-bulgar (1207-1218). In timpul lui s-au intensificat tendintele centrifuge ale marii boierimi, iar taratul a suferit pierderi teritoriale. A combatut bogomilismul.

APANAJ, apanaje, s. n. 1. Portiune dintr-un domeniu feudal acordata fiilor din casele domnitoare si din marile familii nobile; proprietate sau venit acordat in chip arbitrar, din averea tarii, membrilor unei familii domnitoare. 2. Bun material sau, fig., spiritual care se atribuie cuiva sau este acaparat in mod exclusiv de cineva. – Fr. apanage.

BUTE (lat. buttis) s. f. 1. Recipient din doage de lemn cu capacitate mare (1.000-4.000 l); butoi (1); continutul unui astfel de recipient. In evul mediu in tarile Romane era folosit si ca masura de capacitate. 2. (La pl.) Stilpi principali din esafodajul de sprijinire a unui tunel in constructie.

1) ban m. (germ. ban, porunca supt amenintare de pedeapsa, jurisdictiune, ocol, judet, ngerm. bann, cu verbu bannen, a fermeca, verbannen, a exila, francic banjan, got. bandνjan, de unde fr. bannir, a exila. Sunetu a ramas intact ca’n lat. annus, rom. an. D. rom. vine ung. ban, sirb. bg. ban, domn, stapin; vpol. ban, bsn, moneta. Int. a evoluat de la judet la stapinu judetului, „ban”, apoi la moneta banului. V. banal). Titlu conferit de regii Ungariii unor nobili inferiori in Transilvania, apoi comandantilor unor provincii de frontiera, ca Croatia, Bosnia, Dalmatia si, mai ales, Severinu (1368). Dupa anul 1500, acest titlu trecu guvernatorului Craiovei (care era considerat ca locotenent al domnului in Oltenia). Mai pe urma, primu boier in tara Romaneasca. Un boier mai mic in Moldova (pe la 1700) intre marele spatar si si marele paharnic (la Xen., 3, 162, dupa paharnic). Guvernator austro-unguresc in Croatia si Slavonia. Ban de judet, banisor.

IOAN VODA CEL VITEAZ, domn al Moldovei (1572-1574). A dus o politica de intarire a autoritatii domnesti, lovind in interesele marii boierimi (care l-a numit „Cel Cumplit”) si de eliberare a tarii de sub dominatia otomana. Refuzand sa plateasca Portii un bir sporit, in apr. 1574 a inceput razboiul antiotoman, infrangand, la Jiliste (apr. 1574) o armata turco-munteana. A patruns apoi in tara Romaneasca, inscaunandu-l pe Vintila-Voda, dar, tradat de o parte a boierimii, a fost infrant la Iezeru Cahulului si la Roscani (iun. 1574), fiind ucis de turci in chinuri groaznice. A dezvoltat comertul, a batut moneda proprie, a intarit armata.

PAEZ HERRERA, Jose Antonio (1790-1873), om politic venezeulean. Combatant (1810-1822) in Razboiul de Independenta impotriva spaniolilor, a devenit, in urma infrangerii acestuia, sef al armatei Venezeulei (care facea parte din Republica marea Columbie). In 1829 a inabusit revolta lui S. Bolivar. A declarat independenta tarii, devenind presedinte al Republicii Venezuela (1830-1835; 1839-1843; 1861-1863); a condus tara in mod dictatorial.

GALON², galoane (galoni), s. n. (m.) 1. Unitate de masura pentru capacitate folosita in tarile de limba engleza si egala cu circa patru litri. 2. (Rar) Sticla mai mare in care se pastreaza bauturi. – Din fr. gallon.

ANAFORA, anaforale, s. f. (In Moldova si in tara Romaneasca, in sec. XVIII – XIX) 1. Raport scris adresat domnitorului (de catre un mare dregator). 2. Proclamatie a domnitorului. – Din ngr. anafora.

tariE, (rar) tarii, s. f. 1. Forta fizica; putere, vigoare. 2. Capacitate de lupta, putere de afirmare, forta morala; fermitate. 3. Autoritate; stapanire. 4. Soliditate, trainicie; duritate. ♦ Fig. Valoare, valabilitate. 5. (Inv.; concr.) Fortificatie. 6. Moment culminant. 7. Fig. Bolta cereasca, firmament; vazduh. ♦ Altitudine, inaltime; (concr.) varf, pisc. 8. Grad (mare) de concentratie de alcool, de aroma etc. 9. Intensitate auditiva a unui sunet. – tare + suf. -ie.

TRESTIE, trestii, s. f. Numele a doua plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigida; a) planta erbacee care creste pana la 4 sau 5 m inaltime, cu tulpina avand numeroase noduri, cu frunze verzi-albastrui si cu flori verzi-galbui, patate cu violet, dispuse in spice, a carei tulpina se intrebuinteaza la impletituri, ingradituri etc. (Arundo donax); b) stuf. ◊ Trestie de camp(uri) (sau mica, noduroasa) = planta erbacee din familia gramineelor, cu tulpina inalta si puternica, cu frunze lungi si inguste, cu inflorescenta un panicul, cultivata in tarile calde ca planta industriala, pentru fabricarea zaharului (Saccharum officinale). ◊ Compus: trestie-de-mare sau trestie-spaniola = planta din familia palmierilor, cu tulpina foarte lunga, subtire si flexibila, din care se fac bastoane si impletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĩstĩ.

APRINS adj. v. aprig, avantat, congestionat, disputat, darz, entuziasmat, entuziast, fervent, focos, furtunos, impetuos, impulsiv, intens, iute, imbujorat, impurpurat, indarjit, inflacarat, infocat, inrosit, insufletit, inversunat, mare, navalnic, nedomolit, nepotolit, nestapanit, nestavilit, pasionat, puternic, rosu, rumen, rumenit, salbatic, stralucitor, tare, tumultuos, vehement, violent, viu.

FALCONIDA ~e f. 1) la pl. Familie de pasari sedentare, rapitoare, de talie mare, cu cioc scurt, gros si incovoiat, cu aripi lungi si cu gheare tari (reprezentanti: vulturul, pajura, uliul, soimul etc.). 2) Pasare din aceasta familie. /<fr. falconides

SPROT s.m. (La sg., cu sens colectiv) Peste mic din fam. clupeizilor (heringi), de 15 cm lungime, de culoare albastruie-verzuie, unul din pestii cei mai importanti din marile nordice, prezent si in marea Neagra (Sprattus sprattus); se comercializeaza de obicei afumat, in conserve, dar in tarile occidentale se consuma si pestii proaspeti, intregi, impreuna cu heringi mici(numiti „albitura”, engl. whitebait), prajiti in ulei, la fel ca hamsiile la noi; din germ. Sprotte.

AMMᾹN, cap. Iordaniei, la NE de marea Moarta; 1,25 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Pr. centru politic, economic si cultural al tarii. Nod de comunicatii. Aeroport international. Ind. textila, a cimentului, a piel., a tutunului, alim. Universitate. Cucerit in 635 de arabi; intre 1516 si 1918 a facut parte din Imp. Otoman. In 1921 a devenit cap. Transiordaniei si apoi (1949) a Iordaniei. Numele biblic: Rabbah Ammon, apoi Philadelphia.

BALACEANU, familie de boieri din tara Romaneasca. Mai importanti: 1. Badea B., boier dregator; lunga si interesanta cariera politica; mare postelnic, mare sluger, mare clucer, mare vornic (1664-1687). 2. Constantin B. (?-1690), fiul precedentului si ginerele domnului Serban Cantacuzino; aga (1682-1688). 3. Constantin B., zis „Buclucasu” (?-1831), om politic, a detinut importante dregatorii. Adversar al regimului fanariot si adept al restaurarii domniilor pamantene. Sef al grupului de boieri constituit in „partidul patriei”, urmarind emanciparea Principatelor Romane de sub suzeranitatea turceasca si de sub protectoratul rusesc. 4. Ion (Iancu) B. (1828-1914, n. Bucuresti), om politic, diplomat. Participant la Revolutia de la 1848; luptator pentru unirea Principatelor Romane. Memorii. 5. Constantin B.-Stolnici (n. 1923, Bucuresti), medic roman. Cercetari si inventii in domeniul neurologiei, gerontologiei, ciberneticii („Elemente de neurocibernetica”, „Personalitatea umana – o interpretare de cibernetica”, „Neurogeriatrie”, in colab.).

CARAVANA, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni si de animale de povara (de obicei camile), care transporta marfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule impreuna cu calatorii din ele, care parcurg impreuna acelasi drum. ♦ Grup de vehicule care strabat o tara in scopuri culturale, sanitare etc. Caravana sanitara. Caravana cinematografica. 2. (Reg.) Caruta sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane.

DADA, dade, s. f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la tara pentru a se adresa unei femei mai in varsta sau unei surori mai mari; lelita, daica. – Din bg., scr. dada.

MILA², mile, s. f. Unitate de masura pentru lungimi folosita in trecut, care a variat in timp si de la o tara la alta; (azi) unitate de masura pentru lungimi egala cu 1609,3 m, folosita in marea Britanie si in S.U.A. ◊ Mila marina = unitate de masura pentru lungimi, folosita in navigatie, egala cu 1852 m. – Din pol. mila.

TERITORIAL, -A, teritoriali, -e, adj. Care apartine unui teritoriu, privitor la un teritoriu. ◊ Ape teritoriale = portiune de mare sau de ocean, de-a lungul coastelor, care face parte din teritoriul unei tari. (In vechea organizare militara) Armata teritoriala = armata formata din soldati rezervisti varstnici, destinata apararii interne a teritoriului. [Pr.: -ri-al] – Din fr. territorial.

SAU conj. 1. (Cu functie disjunctiva) Ori, fie: a) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plange sau rade? (Al doilea membru al disjunctiei este o negatie) Sunt sau nu sunt? b) (Leaga notiuni sau propozitii care se exclud ca alternative) Doriti cafea sau ceai? ♦ (Corelativ, indica necesitatea de a alege intre doua alternative) Sau luni, sau miercuri. ◊ (In enumerari, precedand fiecare element al enumerarii sau numai pe ultimul) Pentru a da la rindea se intrebuinteaza sau rindeaua sau cioplitorul sau gealaul. 2. (Cu functie explicativa) Adica, cu alte cuvinte. Adunarea, sau soborul intregii tari. 3. (Cu functie copulativa) Precum, si. Nisipul se gaseste pe fundul raurilor, lacurilor sau marilor. 4. (In propozitii interogative, cu functie conclusiva, atenuata de o nuanta de indoiala) Nu cumva? oare? poate? De ce nu scrii? Sau n-ai timp? – Sa + au¹.

CUPRINS s. 1. intindere, intins, spatiu, suprafata, teritoriu, (inv.) cuprindere, olat. (Pe tot ~ul tarii.) 2. limita, (rar) perimetru, (inv.) ocol. (In ~ ul cetatii.) 3. continut, (rar) plin. (Se zbuciuma marea si ~ul ei.) 4. continut, corp, materie, (inv.) cuprindere. (In ~ul cartii.) 5. continut, sumar, tabla de materii, (inv.) registru, scara, suma, (grecism inv.) pinax. (~ul unui volum.)

USCAT adj., s. 1. adj. zbicit, zvantat. (Rufe ~.) 2. adj. (reg.) ujujit. (Vreascuri ~.) 3. adj. v. deshidratat. 4. adj. (pop.) sec. (Are gura ~ de sete.) 5. adj. sec, secat, (inv. si reg.) sterp. (Albia ~ a unui rau.) 6. adj. v. arid. 7. adj. v. secetos. 8. adj. v. sec. 9. adj. sec. (Tuse ~.) 10. adj. v. ofilit. 11. adj. mort, vested. (Frunza ~.) 12. adj. v. slab. 13. adj. intarit, tare. (Paine ~.) 14. adj. rece, tare, vechi. (Un coltuc ~ de paine.) 15. s. pamant, (inv.) tarie. (Portiune de ~ in mijlocul marii; a coborat din corabie pe ~.)

A SE OMORI ma omor intranz. 1) A-si cauza moartea; a se sinucide. 2) A se stradui din rasputeri sa faca ceva; a se epuiza realizand ceva. ◊ ~ de ras a rade foarte tare si cu pofta. 3) fig. fam. (despre persoane) A se ingramadi in numar foarte mare, vrand sa obtina ceva (deficitar). /<sl. umoriti

HODOROGI, hodorogesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre vehicule, mai ales despre vehicule uzate, vechi; la pers. 3) A face zgomot (mare) in mers; a hurui. ♦ A face zgomot cotrobaind undeva. 2. Intranz. Fig. A vorbi mult, tare si fara rost. 3. Refl. (Despre lucruri) A se uza, a se strica, a se darapana, a se harbui. ♦ Fig. (Despre oameni) A se subrezi, a se ramoli de boala sau de batranete. – Din hodorog¹.

VELIT, veliti, adj. (In evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) Care ocupa primul loc in ierarhia boierilor; de rangul intai; mare. – Vel + suf. -it.

SCRIITOR s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (inv.) literator, (latinism inv.) scriptor. (Un mare ~.) 2. autor. (~ul meu preferat.) 3. (IST.) diac, gramatic, logofat, pisar, scrib, uricar. (~ in cancelariile din tarile romane.)

STAT² ~e n. 1) Institutie politico-administrativa a societatii in frunte cu un guvern si cu organele acestuia, cu ajutorul carora se asigura functionarea vietii sociale pe un anumit teritoriu; tara. ◊ De ~ a) care reprezinta interesele statului; b) care este condus de stat; c) care apartine statului. 2) (in unele tari) Unitate administrativ-teritoriala autonoma. 3) : ~-major a) organ de conducere a fortelor armate (pe langa mari unitati militare); b) sediu al acestui organ de conducere. /<lat. status, fr. etat, it. stato, germ. Status

CALCAN², calcani, s. m. Peste de mare cu corpul turtit si lat, avand ambii ochi pe partea stanga si solzi lungi, tari pe burta si pe spate (Rhombus maeoticus). – Tc. kalkan [baligi].

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura spre a vorbi, spre a striga, spre a lua mancarea etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare, cu curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare reflexa de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin), a se crapa (4). – Lat. *cascare.

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. ♦ (Inv.) Veche moneda austriaca de argint (care a circulat in trecut si in tara noastra), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 2. (In basme) Pasare foarte mare, cu doua capete. 3. Fig. Epitet dat unui om rau, avar, hraparet. [Var.: zgripsor s. m.] – Comp. ngr. gryps.

CONCURENTA (‹ fr.) s. f. 1. Rivalitate, lupta dusa cu mijloace economice (reducerea pretului de cost, lansarea de produse noi, cumparari de actiuni etc.) si extraeconomice (spionaj industrial, actiuni de sabotaj etc.) intre producatori sau comercianti, monopoluri, tari etc. pentru producerea si desfacerea unor marfuri, acapararea unor piete si obtinerea de profituri mari. ◊ C. neloiala = infractiune care consta in fabricarea si punerea in circulatie a unor produse care poarta denumiri de origine ori indicatii de provenienta false, precum si aplicarea pe produsele puse in circulatie a unor mentiuni false privind brevetele de inventie sau in folosirea unor nume comerciale ori a denumirilor organizatiilor de comert sau industrie in scopul de a induce in eroare pe beneficiari. ◊ Libera c. = c. intre intreprinzatorii privati, neingradita de organizatii monopoliste, de stat etc. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate; competitie.

VALIZA, valize, s. f. Geamantan; geanta(mare, de bagaje). ◊ Valiza diplomatica = geamantan, geanta etc. cu care se transporta acte diplomatice in alta tara (si al caror continut este scutit de controlul vamal). – Din fr. valise.

VIU adj. 1. (inv. si pop.) traitor, vietuitor. (Fiinte ~.) 2. insufletit. (Oameni ~ si oameni morti.) 3. v. deschis. 4. (pop.) verde. (Plante ~ si plante uscate.) 5. v. intens. 6. intens, stralucitor, (fig.) aprins. (Culori ~.) 7. puternic, tare, (frantuzism) criant, (fig.) aprins. (O nuanta ~ a unei culori.) 8. v. chinuitor. 9. v. acut. 10. adanc, intens, mare, profund, puternic. (O impresie, o emotie ~.) 11. intens, puternic, (fig.) aprins, arzator, fierbinte, inflacarat, infocat, pasionat. (O dorinta ~.) 12. v. vivace. 13. febril, intens, incordat, insufletit. (Ritm ~ de munca.) 14. animat, insufletit. (O discutie ~.) 15. v. sustinut. 16. v. vesnic. 17. actual, proaspat. (O amintire mereu ~.) 18. v. expresiv.

CROCODIL ~i m. 1) Reptila mare cu corpul acoperit de placi osoase si cu cap alungit, care traieste in apele din tarile tropicale. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi prefacute; plans de ochii lumii. 2) Clema de conectare cu falcile dintate pentru legaturi electrice provizorii. /<fr. crocodile, lat. crocodilus

SENIOR¹ ~i m. 1) (in evul mediu) mare feudal, stapan al unui domeniu, care avea drept de suzeranitate asupra vasalilor sai. 2) (in unele tari europene; folosit si ca termen de adresare) Reprezentant al claselor avute. [Sil. -ni-or] /<fr. seigneur, it. signor, signore

CONSUM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale; societate de consum = termen desemnand societatea contemporana din tarile capitaliste dezvoltate, in care exista o aparenta abundenta de marfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri si impuse in mod artificial printr-o reclama comerciala exagerata; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumata intr-o lucrare tehnica ori pentru functionarea unei masini sau a unei instalatii. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

BASARAB CEL TINAR (TEPELUS), dom al tarii Romanesti (1477-1481, 1481-1482). A participat alaturi de turci la o campanie in Transilvania (1479). Infrint de Stefan cel mare in 1481.

BEDR-ED-DIN (1363-1420 sau 1353-1416), seic turc. Unul dintre conducatorii marii rascoale antifeudale din Imp. Otoman (1415-1420); sprijinit de Mircea cel Batrin, care l-a adapostit in tara Romaneasca.

BUCHISI, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. si refl. A face un lucru cu mare truda si migala, fara spor; (in special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisa vb. I]

COLEOPTERE (‹ fr. {i}; {s} gr. koleos „teaca” + pteron „aripa”) s. n. pl. Ordin se insecte (ex. carabusul, radasca) cu o pereche de aripi tari, chitinoase si dure (elitre), care acopera o a doua pereche, membranoasa; gindaci. Este cel mai mare ordin de insecte, cu peste 30.000 de specii.

SAMUIL, tar (997-1014) al taratului Bulgar de Apus. A purtat un indelungat razboi cu Imp. Bizantin, eliberand o mare parte a Bulgariei si cucerind Tesalia, Epirul si o parte a Serbiei. In cele din urma trupele sale au fost infrante in batalia de la Belasita (29 iul. 1014) de cele ale imparatului bizantin Vasile II, care a fost supranumit Bulgaroctonul, adica „omoratorul de bulgari”, datorita cruzimii sale. Dupa victorie, din ordinul bazileului au fost orbiti prin scoaterea ochilor 15.000 de prizonieri bulgari, dupa care au fost eliberati. Se zice ca tarul bulgar, vazandu-si ostenii mutilati, si-a pus capat zilelor (oct.).

contuar n., pl. e (fr. comptoir, d. compter, a socoti). Masa, biurou [!], localu unde se primesc banii intr´o pravalie mare, intr´o banca s. a. Agenta [!] generala de comerciu a unei tari in alta tara: contuaru Indiilor. Stabiliment de credit public, banca: contuar de scont. – Pop. cantor, pl. oare (rus. kontora, pron. kantora, d. fr. comptoir).

CONCURENTA, concurente, s. f. 1. Rivalitate comerciala, lupta dusa cu mijloace economice intre industriasi, comercianti, monopoluri, tari etc. pentru acapararea pietei, desfacerea unor produse, pentru clientela si pentru obtinerea unor castiguri cat mai mari. 2. Intrecere, rivalitate intr-un domeniu de activitate. ◊ Expr. A face concurenta cuiva = a cauta sa intreaca pe cineva, tintind spre acelasi scop. 3. (Geom.) Proprietate a dreptelor concurente. ◊ Punct de concurenta = punct de intersectie a dreptelor concurente. – Din fr. concurence.

A COSTA pers. 3 costa 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumita valoare (baneasca); a valora; a face; a pretui. 2) A avea un pret mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reintoarcerea in tara l-a costat mult. ◊ Ce ma costa? nu-mi cere nici un efort; e foarte usor. /<it. costare

BAN² (‹ scr.) s. m. 1. (Din sec. 10, la slavii de sud) Titlu purtat de unii demnitari cu atributii politice, administrative, judiciare si militare. 2. (In sec. 13-16, in Ungaria) Dregator regal, conducator al unor regiuni de granita. 3. (In ev. med. in tara Romaneasca) Reprezentant al domnului in Oltenia; de la sfirsitul sec. 15 pina in 1831 (si in forma de mare ban), a fost primul demnitar, dupa domn, in ierarhia dregatorilor. Vreme indelungata bania a fost apanajul familiei Craiovestilor. 4. (Din sec. 17, in Moldova) Dregator domnesc. 5. Persoana care avea acest titlu.

RESID PASA, Mustafa (1800-1858), diplomat si om politic turc. mare-vizir al Imp. Otoman (1846-1848, 1848-1852, mart.-aug. 1852, 1854-1855, 1856-1857, 1857-1858). Unul dintre initiatorii Tanzimatului. A fost favorabil unirii Moldovei si tarii Romanesti, urmarind crearea unui „stat-tampon” intre Turcia si Rusia. Favorabil unei apropieri de Franta si marea Britanie.

FINTA, com. in jud. Dambovita; 4.736 loc. (1995). Expl. de gaze naturale. Resed. com. este satul Finta mare. Satul Finta, atestat documentar in 1494. Aici a avut loc, in mai 1653, o lupta in care oastea tarii Romanesti, condusa de Matei Basarab, a infrant oastea moldo-cazaca, condusa de Vasile Lupu si Timus Hmelnitki.

OBOROC, oboroace, s. n. 1. (In evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) Danie. 2. Masura de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosita in trecut. ♦ Vas mare de forma cilindrica, larg la gura, facut de obicei din scoarta de tei, care serveste ca unitate de masura pentru cereale sau pentru pastrarea si transportul acestora; continutul acestui vas. ◊ Expr. A pune (sau a ascunde, a tine etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de vazul lumii, a tine ascuns, a ascunde bine ceva. 3. Cos de nuiele fara fund cu care se prind pestii. [Var.: obroc s. n.] – Din ucr. uborok.

STRASNIC, -A, strasnici, -ce, adj., adv., s. m. I. Adj. (Exprima ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Ingrozitor, infiorator, inspaimantator; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. Adv. 1. (Foarte) tare, (tare) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. „de”, exprima raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. S. m. Specie de feriga din regiunea montana (Asplenium trichomanes). – Din sl. strasĩnu.

SUPUS ~sa (~si, ~se) m. si f. 1) Persoana care apartine prin cetatenie unui anumit stat. 2) inv. Locuitor al unei tari dependent de o autoritate centrala sau de un stapanitor. 3) pop. Persoana care se supune altei persoane mai mare in grad. /v. a supune

INCINGE¹, incing, vb. III. 1. Refl. (Despre foc) A arde cu flacara mare, a se aprinde bine. ◊ Tranz. fact. El incinge focul. 2. Refl. si tranz. A (se) infierbanta, a (se) incalzi tare. ♦ Tranz. Fig. (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a coplesi pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ Refl. Fig. A se manifesta puternic; a se aprinde, a se inflacara. ♦ Refl. si tranz. Fig. (Despre o lupta, o confruntare, o discutie etc.) A (se) inteti. 3. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A incepe sa se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [Perf. s. incinsei, part. incins] – Lat. incendere.

ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A deschide tare, a casca, a holba ochii; a se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.

PRETOR, pretori, s. m. 1. Magistrat roman cu inalte atributii judiciare (si care adesea guverna o provincie romana). 2. (In vechea armata) Persoana numita pe langa marile unitati militare, cu atributii in politia administrativa si juridica in timp de razboi. 3. (In vechea organizare administrativa a tarii) Sef al administratiei si al politiei intr-o plasa, care reprezenta aici puterea centrala. – Din lat. praetor, -oris.

STAT¹, state, s. n. 1. Teritoriul si populatia asupra carora isi exercita autoritatea aceasta organizatie; tara. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emana de la stat¹; b) care e condus si controlat de stat¹, care apartine statului¹; c) care angajeaza statul¹, care se refera la stat¹. ♦ Om (sau barbat) de stat = persoana care are un rol important in conducerea treburilor tarii. 2. (La pl., in evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite tari. 3. (Mil.; in sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofiteri, care functioneaza pe langa comandamentele marilor unitati militare sau la nivelul intregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri dupa fr. etat).

JOC ~uri n. 1) Activitate fizica sau mintala desfasurata din placere. ◊ ~ de societate distractie la care participa un grup de persoane lansate in dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de gluma, obtinut prin imbinarea unor cuvinte asemanatoare ca forma dar deosebite ca sens. A-si bate ~ de cineva a lua in ras pe cineva. 2) Distractie (a copiilor) lipsita de griji; joaca. 3) Competitie sportiva (de fotbal, de baschet etc.). ◊ ~uri olimpice competitii sportive, sub forma de manifestari internationale de mare amploare, care au loc o data la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la tara; hora. ◊ A intra in ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Miscare repede si neregulata a ceva. ◊ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitata) de deplasare independenta a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus

ROSU² ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea sangelui; sangeriu. 2) Care are reflexe rosietice. ◊ Pieile ~ii nume dat populatiei indigene din America de Nord. 3) (despre persoane) Care are fata rumena; aprins la fata; imbujorat. ◊ A se face ~ a se aprinde la fata (din anumite cauze); a se imbujora. 4) (despre metale) Care a fost incalzit foarte tare in foc. ◊ Fier ~ fier infierbantat puternic, cu care se insemneaza animalele. 5): (Rasa) ~ie de stepa rasa de vite mari cornute, pentru lapte. 6) (despre ochi) In care este un aflux anormal de sange; injectat. /<lat. roseus

BOOM s.n. 1. Ridicare rapida si mare a valorilor pe piata; lovitura economica de rasunet, reusita (mai ales economica). 2. Inviorare brusca a activitatii economice in tarile capitaliste, creata si intretinuta prin intensificarea speculatiilor la bursa, prin umflarea preturilor marfurilor si a cursului hartiilor de valoare. ◊ Boom militar = avant artificial al productiei, provocat de militarizarea economiei si de uriasele cheltuieli militare facute pe seama contribuabililor. 3. (Sport) Actiune ofensiva. [Pron. bum, scris si bum. / < americ. boom].

CRACIUNA, cetate construita inainte de 1471 de domnul tarii Romanesti Radu cel Frumos, localizata de unii istorici pe inaltimea Magura Odobestilor. Cucerita in mart. 1482 de Stefan cel mare, a facut parte apoi din sistemul defensiv al Moldovei.

HARAPNIC, harapnice, s. n. (Reg.) Bici mare impletit din canepa sau din curele, cu codiristea scurta si cu sfichi de matase la varf (ca sa pocneasca tare). – Din pol. harapnik.

NAP, napi, s.m. Planta erbacee a carei radacina carnoasa de culoare alba sau rozalie, de forma rotunda sau lunguiata, este comestibila (Brassica rapa, var. napus); este utilizata ca o leguma, avand gust de gulie, mai ales in bucataria franceza si cea germana (aici numita weiße Rube = sfecla alba). In tarile scandinave si in SUA este preferat napul galben (Brassica napobrassica), un hibrid dintre nap si varza, cat o sfecla mare, cu pulpa de culoare oranj, avand gust pronuntat de varza (germ. Kohlrube = sfecla-varza), comercializat sub denumirea scandinava rutabaga.

ZGAI, zgaiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a casca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistenta, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se stramba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgau.

INVAZIE, invazii, s. f. 1. Intrare neasteptata, navalire a unei armate inamice intr-o tara (cu scopul de a o cuceri, de a o subjuga); cotropire, invadare; p. ext. navalire, venire neasteptata si in numar mare a cuiva sau a ceva intr-un anumit loc. 2. Aparitie rapida si masiva, cu caracter de calamitate, intr-o regiune, a unor specii de plante sau de animale daunatoare sau parazite. 3. (Med.) Stadiu in evolutia ciclica a unei boli infectioase, care dureaza de la aparitia primelor semne de boala pana la instalarea fenomenelor clinice caracteristice. – Din fr. invasion, lat. invasio.

ARNAUT, arnauti, s. m. 1. Soldat mercenar (de origine albaneza) angajat in garda domneasca din tarile romane; p. ext servitor inarmat, angajat de boieri mai ales pentru paza personala. 2. Specie de grau de primavara cu bobul mare si lunguiet, de culoare galbena-deschisa. ◊ (Adjectival) Grau arnaut. – Din tc. arnavud.

BOIER (‹ sl.) s. m. (In ev. med. in tarile Romane) Stapin de mosii exploatate prin munca taranimii dependente, beneficiind de anumite privilegii. Din sec. 18, b. se imparteau in boieri mari sau veliti (din rindul carora se alegeau dregatorii si membrii sfatului domnesc), ai caror urmasi se numeau neamuri, si boieri mici, ai caror urmasi se numeau mazili. V. feudal, mosier. ♦ Epitet dat unei persoane cu infatisare, atitudine etc. aristocratica.

dara f. (turc. dara, d. ar. tara, de unde si bg. sirb. dara, alb. tara, ngr. it. pv. sp. pg. tara, fr. tare. V. tara). Greutatea unui vas deosebit de a marfii cuprinse in el: a lua daraua unui clondir. Prov. Mai mare daraua de cit ocaua, mai mult ata de cit fata, mai mare munca de cit cistigu, mai mare spaima de cit motivu spaimei s.a

ZGRIPTOR, zgriptori, s. m. 1. Specie de acvila mare (Aquila heliaca). ♦ (Inv.) Stema care reprezinta un vultur cu doua capete. 2. Veche moneda austriaca de argint (care a circulat si in tarile romanesti in sec. XVII-XVIII), avand imprimata pe o parte stema cu acvila bicefala. 3. Animal fantastic, urias, inaripat, cu gheare de pasare. ♦ Motiv ornamental folosit in ceramica, reprezentand acest animal. 4. Fig. Om rau, avar, hraparet; zgripturoi. [Var.: zgripsor s. m.] – Cf. ngr. ghrips.

FULG, fulgi, s. m. 1. Pana subtire, de marime mijlocie, pe jumatate moale si matasoasa, care creste pe pantecele pasarilor si printre penele mai mari. ◊ Loc. adj. Ca fulgul = foarte usor. ◊ Expr. A bate (pe cineva) de-i merg (sau sa-i mearga) fulgii = a bate tare (pe cineva). Ca fulgul pe apa = la voia intamplarii. 2. Asociere de mici cristale de apa, care se formeaza iarna in atmosfera si care, cazand pe pamant, alcatuiesc zapada. 3. (La pl.) Crapaturi intermitente, grupate si fine, care se formeaza mai ales in lingourile sau in piesele de otel aliat cu nichel si cu cromnichel. 4. (La pl.) Produs alimentar sub forma de foite subtiri, obtinut din boabe de ovaz alimentar decorticat, din porumb sau din cartofi taiati fin. – Et. nec.

ASPRU, -A, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafata zgrunturoasa care da la pipait o senzatie specifica, neplacuta. ♦ (Despre fire de par) tare si tepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari si tepoase. 2. (Despre apa) Care contine (din abundenta) saruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust intepator; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) mare, intens, puternic, inversunat. Vant aspru. 2. Care provoaca suferinte, greu de indurat. Aspra robie. 3. Lipsit de indulgenta, sever, neinduplecat, necrutator. Purtarea aspra. – Lat. asper.

TOPOR, topoare, s. n. Unealta pentru taiat copaci, pentru despicat lemne etc., formata dintr-un corp de otel cu tais la un capat si cu un orificiu la partea opusa, in care se fixeaza o coada de lemn tare. ◊ Loc. adj. si adv. Din topor = fara finete; grosolan, necioplit. ◊ Expr. A fi topor de oase = a avea de indurat greutati mari, a suferi mult. A sta cu toporul la brau = a fi totdeauna gata de cearta, de bataie. – Din sl. toporu.

ROMANY (ROMANI, TIGANEASCA) (‹ (rom²) adj. Limba indo-europeana din ramura indo-iraniana, grupul indic. Are patru mari grupuri dialectale (caldaresc, ursaresc, carpatic si spoitoresc), fiecare cu mai multe graiuri. Limba r., cu c. 3 mil. vorbitori, este utilizata in tari de pe toate continentele, cei mai multi in E Europei. Din 1990 exista un alfabet standard al limbii r., ale carei inceputuri dateaza din prima jumatate a sec. 20. Sin. subst. romanes.

REFACUT, -A, refacuti, -te, adj. (Despre industrie, agricultura, economie etc.; p. ext. despre regiuni, tari etc.) Readus in starea buna de mai inainte; restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casa etc.) Executat din nou (sau in cea mai mare parte); reconstruit. ♦ Fig. (Despre oameni) insanatosit, intremat, intarit. – V. reface.

SPATAR², spatari, s. m. (In evul mediu, in tara Romaneasca si in Moldova) Dregator la curtea domneasca care purta la ceremonii sabia si buzduganul domnului, iar mai tarziu avea comanda cavaleriei. ◊ mare spatar = comandant suprem al armatei in lipsa domnului. – Din ngr. spatharios.

A SE RUPE ma rup intranz. 1) (despre obiecte tari sau materiale) A se desface in bucati (prin intindere, indoire, frangere etc.). ◊ A i ~ cuiva inima (sau sufletul) a fi cuprins de mare durere. 2) (despre imbracaminte, incaltaminte sau obiecte confectionate din tesaturi) A-si pierde integritatea, nemaiputand fi folosit. Sacii s-au rupt. 3) A se departa (de langa cineva sau ceva), fara a mai avea contact. ~ de casa. /<lat. rumpere

CLUB¹ s. n. 1. cerc pe langa o intreprindere, o institutie, un sindicat etc., unde se reunesc membrii sai in timpul liber pentru activitati cultural-educative, sport etc. 2. (in tarile capitaliste) asociatie (politica), cerc de persoane care se intrunesc regulat intr-un anumit local; localul insusi. 3. (mar.) verga montata pe bompresul corabiilor mari pentru a sustine marginea de intinsura a velelor triunghiulare numite focuri. (< fr., engl. club)

DUR², -A adj. 1. (despre corpuri) tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ♦ consoana ~a = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (despre ape) cu mare proportie de saruri de calciu si magneziu. 3. (fig.) aspru; crud, brutal. (< fr. dur, lat. durus)

BASARABI, familie domnitoare din tara Romaneasca, intemeiata de Basarab I: B. au condus tara pina in sec. 16, dintre ei remarcindu-se: Mircea cel Batrin, Dan al II-lea, Vlad D****l, Vlad Tepes, Vlad Calugarul, Radu cel mare si Radu de la Afumati. Unii domni din sec. 16-17 (Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Serban, Serban Cantacuzino, Constantin Brincoveanu) si-au zis Basarab pentru a-si justifica pretentiile la domniei, desi nu faceau parte din familia domnitoare, ci din aceea a boierilor din Oltenia, Craiovestii.

CARA, car, vb. I. 1. Tranz. A duce ceva dintr-un loc in altul; a transporta (in cantitati mari). ◊ Expr. A cara apa cu ciurul = a face o munca zadarnica. A cara cuiva (la) pumni (sau palme, garbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l cara (pe cineva) pacatul = a se lasa dus, tarat oarecum fara voie. 2. Refl. A se duce dintr-un loc in altul. ♦ (Fam.) A pleca repede (si pe furis) de undeva. – Lat. *carrare (< carrum).

arcas m. (d. arc). Vechi. Soldat armat cu arc. Azi. Buc. (In amintirea vechilor arcasi ai lui Stefan cel mare). Membru al unei societati de gimnastica si tragere la tinta, (june sau caciular in Trans.), care implineste si rolu de pompier la tara. Constelatiunea sagetatorului.

OASTE (lat. hostis) s. f. 1. (In Evul Mediu, in tarile Romane) Armata. O. se compunea din: oastea domnului, alcatuita din curteni, tarani liberi (mosneni, razesi), nemesi, targoveti, si oastea stapanilor feudali (steagurile marilor boieri), alcatuita din slugile boieresti (in Transilvania, familiares). O. era formata din calarime (in special in oastea stapanilor feudali) si din pedestrime. 2. Ostire.

BRANCUSI, Constantin (1876-1957, n. sat Hobita, jud. Gorj), sculptor roman. Personalitate marcanta a artei sec. 20. Dupa studii in tara, pleaca in 1902 in strainatate, stabilindu-se in 1904 la Paris. Intr-o prima perioada sculpteaza portrete („Pictorul N. Darascu”, capete de copii) de o mare finete a expresiei si plasticitate a formei, in spiritul artei lui Rodin. Catre sfirsitul primului deceniu al sec. 20 se desprinde de sculptura traditionala, urmarind esentializarea formelor si concentrarea maxima a expresiei. Ecouri stravechi se imbina cu un simt foarte modern al formelor in spatiu, in lucrari ca: „Pasarea maiastra”, „Pasarea in spatiu”, „Inceputul lumii”, „Cocosul”. Dupa „Rugaciunea”, complexul statuar de la Tirgu Jiu („Poarta sarutului”, „Masa tacerii”, „Coloana fara sfirsit”) constituie o creatie de seama in materie de sculptura monumentala. Reprezentat in muzeele din Romania si in marile muzee din Europa si S.U.A. M. post-mortem al Acad. (1990).

HERMAN von SALZA (1170-1239), mare maestru al Ordinului Teutonic (1209-1239). A stramutat Ordinul din Palestina in Europa (colonizati, din 1211 pana in 1225, de regele ungur Andrei al II-lea in tara Barsei). In timpul lui a avut loc unirea Ordinului Teutonic cu Ordinul Livonian (1237).

bun, -a adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus si benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunatate, care face bine: tata bun. Care poseda calitatile dorite, e propriu la ceva: cal bun, cal bun de calarie. Care se distinge: lucrator bun. Favorabil: timp bun. tare, puternic: o lovitura buna. Valabil: bilet bun pentru trei persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevarat, drept, nevitreg: frate bun. Adevarat, primar: var bun. mare: un bun numar de cetateni. Om bun la Dumnezeu, iubit de Dumnezeu. Bun de gura, elocuent. Oameni buni! formula de chemare adresata mai ales taranilor si care corespunde cu domnilor. A pune un cuvint bun pentru cineva, a starui p. cineva. A fi bun plecat, buna plecata, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a buna (Munt.), nu e cea mai buna (treaba), nu e spre bine, e semn rau. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda incet (cu ogodu). S.m. si f. Vechi. Bunic, bunica. S.n., pl. uri si e. Vechi. Bunatate. Azi (pl. uri). Avere (propriu si fig.): bunuri mobile si imobile, sanatatea e cel mai mare bun. – Bun! interj. ild. bine!.

BEIRUT (BEYROUTH), cap. Libanului, port la M. Mediterana; 1,68 mil. loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicatii. Aeroport international. Pr. centru politic, comercial si bancar al tarii. Constr. de masini. Ciment; rafinarie de petrol. Ind. alim., de tricotaje si de prelucr. a pieilor. Patru universitati (intre care una franceza si alta americana). marea Moschee (1291). Muzee. Anticul Berytos, in ev. med. s-a aflat in stapinirea arabilor, a cruciatilor (1110-1187 si 1197-1291), iar mai tirziu a turcilor otomani (1516-1918). Centru ad-tiv al terit. „marele Liban”, sub mandat francez (din 1920), B. devine cap. rep. independente Liban (din 1943). Structura populatiei – musulmani, crestini si refugiati palestinieni (dupa 1975) – a provocat violente lupte de strada soldate cu numeroase victime si distrugerea practic a orasului.

AGRAR, -A, agrari, -e, adj. Care se refera la proprietatea funciara si la problemele legate de aceasta proprietate. ◊ Reforma agrara = reforma prin care marile latifundii mosieresti sunt expropriate si impartite taranilor muncitori. Problema (sau chestiunea) agrara = problema cailor de dezvoltare a agriculturii si a raporturilor de clasa la sate. tara agrara = tara care isi sprijina economia in special pe productia agricola. – Fr. agraire (lat. lit. agrarius).

MAGNA CHARTA LIBERTATUM, denumire a actului semnat de regele Angliei, Ioan Fara de tara, la 15 iun. 1215. Impusa regelui de baronii, cavalerii si orasenii rasculati, M.C.L. stipula, in 63 de articole, limitarea autoritatii regale, care era trecuta sub controlul marii nobilimi si garantarea de privilegii pentru participantii la rascoala.

REVOLUTIA DIN 1905-1907 DIN RUSIA, ansamblu de actiuni ca urmare a crizei economice din 1900-1903, agravata de pierderile suferite in Razboiul Ruso-Japonez (1904-1905). A inceput prin manifestatia pasnica din 9/22 ian. 1905, de la Sankt-Petersburg, reprimata violent („Duminica sangeroasa”), careia i-a urmat in primavara si vara anului 1905, mari greve politice, in principalele centre industriale si puternice rascoale taranesti in regiunea Volgai. Au avut loc framantari in randurile armatei, culminand cu rascoala din iun. 1905 a marinarilor de pe cuirasatul „Potemkin” din flota marii Negre. Revolutia isi propunea rasturnarea tarismului, confiscarea pamanturilor mosieresti, ziua de munca de opt ore. In toamna lui 1905 miscarea revolutionara s-a extins in toata tara, creandu-se detasamente de muncitori inarmati. In oct., in urma unei puternice geve generale, tarul Nicolae II a dat la 17/30 oct. un manifest in care fagaduia satisfacerea unor revendicari general-democratice si convocarea Dumei de Stat. Miscarile au continuat, culminand cu insurectia armata din dec. 1905. Dupa infrangerea ei la Moscova, revolutia a intrat in declin, fiind, pana in 1907, inabusita.

SALE (SLA), oras in NV Marocului, situat la Oc. Atlantic, la gura de varsare a fl. Bou Regreg, in apropiere NNE a capitalei tarii, Rabat; 579,9 mii loc. (1994). Port comercial si de pescuit. Aeroportul Rabatului. Ind. textila si alim. Productie de covoare si de vase ceramice. Artizanat. Important port si mari antrepozite. In Ev. med. moschee (sec. 12). Mausoleul lui Sῑdῑ Abd Allāh ibn Hasan, patronul sfant al orasului. Numeroase poduri peste Bou Regreg il leaga de Rabat. Fundat in sec. 10. Dupa 1627 aici s-a aflat o importanta baza de pirati.

SAN REMO sau SANREMO, oras in NV Italiei (Liguria), situat pe Riviera dei Fiori a M. Mediterane, la poalele Alpilor maritimi, la 122 km SV de Genova, in apropiere de granita cu Franta; 50,8 mii loc. (2003). Renumita statiune balneara estivala (din 1861) pe Riviera italiana. Piata pentru flori. Festival anual national de muzica usoara (din 1951). Hoteluri, vile, pensiuni. Cazino. Catedrala romanica San Siro (sec. 13-14). Turism. – Conferinta de la ~, conferinta internationala (19-26 apr. 1920). Au participat: Franta, marea Britanie, Italia, Japonia; observator: S.U.A.; invitati: Belgia si Grecia. S-a discutat proiectul tratatului de pace cu Turcia, repartizarea mandatelor Societatii Natiunilor asupra tarilor arabe, indeplinirea de catre Germania a prevederilor militare ale tratatului de la Versailles, pozitia Aliatilor fata de Rusia Sovietica.

MOSIE ~i f. 1) mare proprietate funciara stapanita de un mosier. ~ boiereasca. ~ manastireasca. 2) inv. Teritoriu cultivat care apartinea unei localitati satesti. 3) Ceea ce apartine cuiva in mod exclusiv. 4) inv. Pamant stramosesc; tara natala; patrie. /mos + suf. ~ie

PREZIDENT ~ti m. 1) Conducator al unei tari cu forma republicana de guvernamant; sef al statului; presedinte. 2) Persoana care se afla in fruntea unei institutii obstesti sau stiintifice, a unei asociatii sau organizatii de mare importanta sociala; conducator ales. /<fr. president, lat. praesidens, ~ntis

DUR, -A adj. 1. tare, solid; greu de strapuns, de zgariat. ◊ (Fon.) Consoana dura = consoana care nu are nici un element palatal in articulatia ei. 2. (Despre ape) Bogat in saruri, cu mare proportie de saruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].

RADU CEL FRUMOS, domn al tarii Romanesti (1462-1473, 1473-1474, sept.-oct. 1474, 1474-1475). Fiul mezin al lui Vlad D****l. A obtinut domnia cu ajutorul turcilor, inlaturandu-l pe Vlad Tepes, fratele sau. Infrant de Stefan cel mare la Soci (1471) si, mai tarziu, la paraul Vodna (1473). Fiica sa, maria Voichita, a fost una dintre sotiile lui Stefan cel mare. L-a urmat in scaunul domnesc Basarab Laiota cel Batran.

PITAR, pitari, s. m. (In evul mediu in tarile romanesti) Titlu dat boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu paine a curtii domnesti (si a ostirii) si cu supravegherea brutarilor domnesti; boier care avea acest titlu. ◊ mare (sau vel) pitar = boier de divan insarcinat cu supravegherea brutariei domnesti si care avea sub ordinile lui mai multi pitari. – Pita + suf. -ar.

BAIERA, baieri, s. f. Curea, sfoara, ata etc. cusuta sau prinsa de un obiect spre a putea fi transportat, atarnat, strans etc. ◊ Expr. A strange baierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea noua baieri la punga = a fi zgarcit. A (i se) rupe baierile inimii = a simti (sau a produce cuiva) o mare durere sufleteasca. A-si dezlega baierile inimii = a se destainui. A ofta (sau a striga, a rade) din baierile inimii = a ofta (sau a striga, a rade) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. si: baieri. Var.: baier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.

CHICAGO [sicagəu], oras in N S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. t – 1990) la L. Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). mare nod de comunicatii. Noua aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piata mondiala pentru animale si griu. mare centru financiar si ind.: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic si electronic (uzinele concernului „Zenith”), masini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive si motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimica, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universitati, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturala etc.). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o greva in amintirea careia muncitorii din multe tari ale lumii sarbatoresc ziua de 1 Mai.

BULUC, bulucuri, s. n. 1. Numar mare de oameni stransi la un loc; droaie, gloata. ♦ (Adverbial) In masa, in randuri stranse, cu gramada; unul peste altul, inghesuindu-se; repede, iute. 2. (In vechea organizare a armatei din tarile romanesti) Unitate militara tactica formata din mercenari, care corespundea aproximativ efectivului unei companii; bulucbasie; p. ext. ceata de oameni inarmati. – Din tc. boluk.

DUNARE s. f. (Pop.) Apa mare; cantitate mare de apa. ◊ Expr. A creste dunare = a creste peste masura. Dunare de manios sau manios dunare = foarte manios sau suparat. A se face dunare (turbata) = a se mania foarte tare. – Din n. pr. Dunare.

COSTIN, familie de boieri din Moldova. Mai importanti: 1. Miron. C (1633-1691), cronicar de orientare umanista, mare logofat al Moldovei, partizan al aliantei cu Polonia, ucis, impreuna cu fratele sau, hatmanul Velicico, din porunca domnitorului Constantin Cantemir. Povestitor si portretist talentat, a continuat, sub titlul „Letopisetul tarii Moldovei de la Aron voda incoace”, letopisetul lui Grigore Ureche, relatind evenimentele din istoria Moldovei dintre 1595-1661. A mai scris poemul filozofic „Viata lumii”, lucrarea „De neamul moldovenilor”, afirmind originea romana a poporului roman, precum si doua cronici in limba polona: „Cronica tarilor Moldovei si Munteniei” si „Istoria in versuri polone despre Moldova si tara Romaneasca”. 2. Nicolae C. (c. 1660-1712), cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat, compilator de cronici romanesti si straine. Fiul lui C. (1). A prelucrat in romaneste romanul episcopului spaniol Antonio D. Guevara „Ceasornicul domnilor”.

CASCA, casc, vb. I. 1. Tranz. A deschide gura pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a manca etc. ◊ Expr. A casca gura = a privi cu interes, cu mirare sau curiozitate naiva; p. ext. a umbla fara nici o treaba, a pierde vremea. A casca ochii = a deschide ochii tare, mai ales de mirare; a se holba, a se zgai; p. ext. a baga de seama, a fi atent. ◊ Compus; casca-gura s. m. = gura-casca. 2. Intranz. A deschide gura mare printr-o miscare de inspirare adanca, urmata de o expiratie prelungita, tradand oboseala, plictiseala si mai ales somn. 3. Refl. (Despre obiecte) A se deschide (putin); a se crapa. – Lat. *cascare.