Rezultate din textul definițiilor
IGNIFUGA, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (in special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra actiunii focului si a-i mari rezistenta la ardere. – Din fr. ignifuger.

APRINDE, aprind, vb. III. 1. Tranz. A face sa arda focul sau un material combustibil; a da foc unui obiect. ◊ Expr. A-si aprinde paie in cap = a-si crea singur o neplacere; a o pati cu cineva, a nu putea scapa de cineva. ♦ Refl. A incepe sa arda, a lua foc. 2. Tranz. (Inv.) A face sa ia foc o arma. 3. Refl. Fig. A izbucni, a se dezlantui. 4. Tranz. si refl. A face sau a incepe sa lumineze. A aprins lampa. 5. Refl. Fig. (Despre oameni) A se inflacara, a se pasiona; a-si iesi din fire. ♦ A se inrosi, a se imbujora (la fata). 6. Refl. (Despre fan, cereale, faina etc.) A se incinge1; a se altera. – Lat. appre[he]ndere.

APRINDERE, aprinderi, s. f. 1. Actiunea de a (se) aprinde si rezultatul ei. ◊ (Pop.) Aprindere de plamani = congestie pulmonara. 2. Operatie prin care incepe arderea unui material combustibil in camera de combustie a unui motor. – V. aprinde.

FUM fumuri, s. n. I.1. Suspensie de particule solide intr-un mediu gazos, produsa in cursul arderii incomplete a materialelor combustibile (sau, artificial si intentionat, cu ajutorul unor substante chimice). ♦ Fig. Incetosare, tulbureala, ameteala (provocata de alcool). 2. Cantitate de fum (I 1) pe care fumatorul o trage dintr-o data din tigara sau din pipa. 3. (Inv.) Gospodarie, considerata ca o grupare in jurul vetrei; familie, casa. 4. Fig. (La pl.) Ingamfare; pretentii nejustificate, gargauni. II. Canal cotit, in interiorul unei sobe, prin care circula gazele calde inainte de a iesi pe cos. – Lat. fumus.

A IGNIFUGA ~ghez tranz. (materiale combustibile) A trata cu substante ignifuge. /<fr. ignifuger

CONSUM s. n. 1. folosire de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ♦ bunuri de larg ~ = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale. 2. cantitate de combustibil, materii prime, materiale consumata pentru functionarea unui sistem tehnic, pentru realizarea unui produs, a unei operatii etc. ♦ ~ specific = consumul de combustibil, material, energie etc. raportat la o anumita unitate. (< germ. Konsum/verein/)

NUCLEAR, -A adj. 1. referitor la nucleul celulei. 2. referitor la nucleul atomului. 3. referitor la energia atomica, bazat pe aceasta energie. ♦ energie ~a = energie care se dezvolta prin dezintegrarea atomului in urma unor reactii nucleare; combustibil~ = material fisionabil care produce energie nucleara. ◊ arme e = arme care folosesc energia nucleara (arma atomica si termonucleara). (< fr. nucleaire)

combustibil, -A, combustibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre materiale) Care are insusirea de a arde. 2. S. m. Materie, de obicei organica, care arde, dezvoltand caldura, si care este folosita ca izvor de energie in industrie si in economia casnica. ◊ combustibil conventional = combustibil teoretic cu putere calorica de 7000 kcal/kg, utilizat ca etalon pentru compararea diferitilor combustibili reali. combustibil nuclear = material fisionabil intrebuintat pentru a produce energie in reactoarele nucleare. – Din fr. combustible.

CONSUM, consumuri, s. n. 1. Folosire a unor bunuri rezultate din productie pentru satisfacerea nevoilor productiei si ale oamenilor. ◊ Consum productiv = folosire a mijloacelor de productie pentru crearea de noi bunuri materiale. Consum neproductiv = consum care nu are drept rezultat producerea de noi bunuri materiale. Bunuri (sau marfuri) de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare care intra in proportii mari in consumul individual al oamenilor si prin a caror folosire nu rezulta produse noi. 2. Cantitate de materiale, materii prime, combustibil sau energie folosite pentru a realiza un produs tehnic, o lucrare etc. ◊ Consum specific = cantitate de combustibil, de material si de energie consumata intr-o unitate de timp pentru executarea unui produs, a unei operatii etc. – Din consuma1 (derivat regresiv).

DISTRIBUITOR, -OARE, distribuitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care distribuie ceva, calificata sa distribuie ceva. 2. S. n. Aparat, piesa, dispozitiv sau masina care asigura distribuirea rationala a unui material, a combustibilului etc. [Pr.: -bu-i-] – Distribui + suf. -tor. Cf. fr. distributeur.

INDUSTRIE s.f. 1. Ramura a productiei materiale, a economiei nationale care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara atat a produselor obtinute in aceasta ramura, cat si a celor produse in agricultura. 2. (Cu determinari) Ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (Rar) Profesiune, meserie. [Pron. -tri-e, gen. -iei. / cf. fr. industrie, germ. Industrie, it., lat. industria].

CONSUM s.n. Folosirea de bunuri, de produse pentru satisfacerea diferitelor necesitati. ◊ Bunuri de larg consum = produse ale industriei usoare sau alimentare destinate consumatiei individuale; societate de consum = termen desemnand societatea contemporana din tarile capitaliste dezvoltate, in care exista o aparenta abundenta de marfuri, produse peste cererea consumatorului, de marile monopoluri si impuse in mod artificial printr-o reclama comerciala exagerata; consum specific = cantitatea de material, de combustibil etc. consumata intr-o lucrare tehnica ori pentru functionarea unei masini sau a unei instalatii. [Cf. it. consumo, germ. Konsumverein].

INDUSTRIE s. f. 1. ramura a productiei materiale si a economiei nationale, care cuprinde totalitatea intreprinderilor (uzine, centrale electrice, fabrici, mine etc.) ocupate cu productia uneltelor de munca, cu extractia materiilor prime, a materialelor si combustibililor si cu prelucrarea ulterioara a produselor obtinute. 2. ramura industriala, domeniu al industriei (1). 3. (rar) profesiune, meserie. (< fr. industrie, lat. industria)

FURNAL, furnale, s. n. 1. Cuptor inalt in forma de turn, folosit pentru obtinerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu carbune si cu alte materiale, cu ajutorul combustibililor si fondantilor; instalatie industriala prevazuta cu un astfel de cuptor. 2. Incarcatura de exploziv introdusa in stanca, zidaria etc. care urmeaza sa fie aruncate in aer. – Cf. fr. fourneau.

TIZIC, tizicuri, s. n. Un fel de turta prismatica facuta din baliga amestecata cu paie, folosita de tarani drept combustibil sau ca material de constructie. – Din tc. tezek.

CUBILOU, cubilouri, s. n. Cuptor vertical cilindric, format dintr-o manta de tabla captusita cu caramida refractara, in care se incalzeste metalul impreuna cu combustibilul si cu materialele auxiliare, pentru a obtine fuziunea metalului sau pentru topirea si turnarea lui in forme. – Din fr. cubilot.

combustibil, -A adj., s. m. (material) care arde in prezenta unui comburant, izvorand energie calorica. (‹ fr. combustible).

combustibil ~a (~i, ~e) si substantival (despre materiale) Care are proprietatea de a arde. Materie ~a. ~ solid. ~ gazos. ~ nuclear. /<fr. combustible

MUFLA, mufle, s. f. 1. Camera a unui cuptor industrial sau de laborator, cu pereti refractari, in care materialul supus incalzirii nu vine in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Dispozitiv construit din mai multi scripeti, folosit pentru ridicarea greutatilor mari. – Din fr. moufle.

combustibil, -A adj. Care (poate) arde. // s.m. material care arde dezvoltand caldura, fiind folosit de obicei ca izvor de energie calorica. [Cf. fr. combustible].

NEcombustibil, -A, necombustibili, -e, adj. (Despre substante, materiale etc.) Care nu poate arde, care nu este combustibil. – Ne- + combustibil (dupa engl. non-combustible).

BUNKER [pr.: buncar] ~e n. 1) Recipient (de otel, beton, lemn etc.) de dimensiuni mari, montat pe un schelet de sustinere si destinat depozitarii temporare a unor materiale granulare (carbuni, minereuri). 2) mar. Compartiment special amenajat pentru depozitarea combustibilului pe o nava. 3) mil. Adapost blindat de dimensiuni reduse. /<germ. Bunker

MUFLA s.f. 1. Camera cu pereti refractari a unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. Grup de mai multi scripeti asezati pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. [< fr. moufle].

MUFLA s. f. 1. camera cu pereti refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de incalzit pentru a nu intra in contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeti pe acelasi ax sau pe axe in prelungire, care formeaza o parte a palanului. (< fr. moufle)

NAPALM s. n. amestec incendiar, obtinut prin gelificarea combustibililor lichizi cu saruri de aluminiu, polimeri sintetici, cauciuc si alte materiale solubile, folosit in bombele incendiare, aruncatoare de flacari etc. (< fr., engl. napalm)

PANA s.f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].

BUNCAR, buncare, s. n. 1. Constructie alcatuita dintr-un recipient de otel, de beton etc. si un schelet de sustinere, destinata depozitarii temporare a unor materiale granulare. 2. Cutie metalica destinata depozitarii pieselor la masinile-unelte in vederea prelucrarii lor. 3. Compartiment amenajat pe nave pentru depozitarea combustibilului (carbuni). 4. Mic adapost blindat; cazemata. – Din germ. Bunker. Cf. rus. bunker.

SARJA, sarje, s. f. I. Incarcatura normala a unui cuptor metalurgic, constituita din straturi alternative de minereu, fondant si combustibil. ♦ Cantitate de metal lichid obtinuta intr-un cuptor metalurgic la o singura operatie de elaborare. ♦ Proces de incarcare, prelucrare si scoatere a materialului din cuptorul metalurgic. II. 1. Atac violent, in goana cailor, al cavaleriei asupra inamicului, cu sabia sau cu lancea. 2. (Sport) Atac impetuos asupra adversarului. III. 1. Creatie literara, in general de dimensiuni reduse, care prezinta trasaturile negative, ridicule ale unei situatii sau ale unui personaj intr-o forma ingrosata, exagerata, c**********a. 2. (Teatru) Interpretare voit exagerata, prin sublinieri ingrosate ale trasaturilor unui personaj, folosita de obicei in comedia bufa. – Din fr. charge.

CHIMIZARE (‹ chimie) s. f. Ansamblul reactiilor si proceselor fizico-chimice prin care materii prime – utilizate conventional pentru alte scopuri, uzual drept combustibili – sint convertite in produse chimice. Se supun c. titeiul, gazele naturale, carbunii, stuful, lemnul, paiele, sarea. Prin c. se obtin cauciuc sintetic, fibre sintetice si artificiale, materiale plastice etc. ♦ C. agriculturii = folosirea intensiva a ingrasamintelor chimice, insectofungicidelor, biostimulatorilor etc. in scopul cresterii eficientei agricole.

LEMN ~e n. 1) Parte dura a arborilor, constand dintr-un tesut compact sau fibros, aflat intre scoarta si maduva. 2) material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore taiat si folosit in constructii sau pentru confectionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari taiati si folositi drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapa ~ele ger cumplit. A ramane ~ a ramane incremenit. 4) : ~-cainesc arbust cu frunze mici, cu flori albe si fructe negre, cultivat in parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene si cu miros de lamaie. /<lat. lignum

A CONSUMA1 consum tranz. 1) (bunuri materiale, marfuri) A intrebuinta in procesul de consum; a folosi pentru a-si satisface cerintele proprii sau pentru a obtine alte produse. 2) (produse alimentare) A intrebuinta in calitate de hrana; a manca. 3) (bauturi) A bea in mod sistematic. 4) (combustibil, energie etc.) A folosi in mod curent. 5) (probleme, teme, discutii etc.) A trata sub toate aspectele. 6) A face sa se consume; a epuiza; a extenua; a istovi; a sfarsi. /<fr. consommer



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)