Rezultate din textul definițiilor
TRANSDUCTIE, transductii, s. f. (Biol.) Transfer de material genetic intre bacterii prin intermediul bacteriofagelor. – Din fr. transduction.
ANDROGENEZA f. Proces de dezvoltare a unui organism dintr-o celula care poseda numai material genetic patern. /<fr. androgenese
MUTATIE ~i f. 1) Schimbare, transformare, modificare radicala. 2) biol. Aparitie brusca intr-un organism a unui material genetic nou. 3) Modificare fundamentala de structura (in domeniul social, economic, politic etc.). 4) Schimbare de domiciliu a unei persoane. 5) Modificare a vocii la baieti in perioada pubertatii /<fr. mutation, lat. mutatio
MUTON s.m. (Biol.) Cel mai mic segment de material genetic care poate suferi o mutatie (2). [< mut(atie) + -on].
RECOMBINARE s.f. Actiunea de a recombina si rezultatul ei. ♦ (Fiz.) Neutralizare reciproca a particulelor cu sarcina electrica de semn contrar; recombinatie. ◊ Recombinare genetica = schimb de material genetic intre bacterii. [< recombina].
ANDROGENEZA s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui organism dintr-o celula care poseda numai material genetic patern. [< fr. androgenese, cf. gr. aner – barbat, genesis – nastere].
TRANSDUCTIE s.f. (Biol.) Transfer de material genetic interbacterian, purtatoare ale acestuia fiind bacteriofagele. [< fr. transduction, it. trasduzione].
ANDROGENEZA s. f. 1. proces de producere a hormonilor masculi; androgenie. 2. dezvoltare a unui organism dintr-o celula cu numai material genetic patern. (< fr. androgenese)
GENOM s. n. material genetic acumulat intr-un set de cromozomi. (< fr. genome)
RECOMBINARE s. f. 1. actiunea de a recombina. 2. (fiz.) neutralizare reciproca a particulelor cu sarcina electrica de semn contrar. 3. (biol.) aparitie a unui nou genotip prin schimb de material genetic intre doi parentali care difera prin doua proprietati ereditare. (< recombina)
TRANSDUCTIE s. f. 1. rationament transductiv. 2. (biol.) transfer de material genetic de la o celula la alta prin intermediul unui vector (2) viral. (< fr. transduction)
RETROVIRUS (GENET.) (‹ fr. retro + virus) s. n. Oricare dintre virusurile al caror material genetic este reprezentat de ADN. Denumirea provine de la faptul ca r., folosind enzima numita reverstranscriptaza, sunt capabile sa sintetizeze ADN pornind de la ARN (invers fata de succesiunea normala a proceselor care au loc in celule). In acest fel genomul viral se poate integra in ADN-ul celulei gazda si este replicat de catre acesta. Cele mai cunoscute r. sunt virusul HIV (care provoaca SIDA) si oncovirusurile (responsabile pentru unele forme de cancer la om si animale).
IDIOTIP, idiotipuri, s. n. (Biol.) 1. Totalitate a materialului genetic din celula. 2. Genotip. 3. Constituent determinant antigenic situat in regiunea variabila a moleculei de imunoglobulina. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiotipe.
INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.
INGINERIE s. f. 1. Profesiunea inginerului. 2. (In sintagma) Inginerie genetica = modificare a structurii genetice a unui organism prin introducerea de gene noi, apartinand unor organisme din aceeasi specie sau din specii diferite, prin inserarea de gene sintetizate artificial sau prin reorganizarea materialului genetic propriu. – Inginer + suf. -ie.
MUTAGENEZA, mutageneze, s. f. (Biol.) Proces de modificare a materialului genetic datorita unui agent mutagen. – Din fr. mutagenese.
CROSS s. n. 1. (biol.) proces de fuzionare a materialului genetic adus de cei doi gameti. 2. (tenis) lovitura in diagonala, mingea trimitandu-se pe partea dreapta a adversarului, cat mai spre coltul terenului. (< engl. cross)
INFORMATIE s. f. 1. stire, veste, comunicare. ◊ lamurire asupra cuiva sau a ceva; totalitatea materialului de informare si de documentare; izvor, sursa. 2. notiune centrala a teoriei comunicatiilor si a ciberneticii, desemnand elementele noi in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in structura unui mesaj, in semnificatia unui simbol. ♦ teoria ĩ = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 3. ~ genetica = totalitatea materialului genetic dintr-o celula. (< fr. information, lat. informatio)
PLASMOTIP s. n. totalitatea materialului genetic situat in afara nucleului celulei; plasmon (2). (< fr. plasmotipe)
PSEUDOPOLIPLOIDIE s. f. multiplicare a numarului de baza al cromozomilor, fara cresterea corespunzatoare a materialelor genetice. (< fr. pseudopolyploidie)
RECOMBINARE (‹ re2 + combinare) s. f. 1. (FIZ.) Neutralizare reciproca a purtatorilor de sarcina electrica de semn contrar, produsa fie direct la intalnirea acestora, fie indirect, prin mijlocirea unei particule neutre, cu refacerea moleculelor substantei respective. 2. (GENET.) Rearanjare a materialului genetic ce are loc in momentul formarii celulelor reproducatoare (gameti). La organismele eucariote se intalnesc doua tipuri principale de r. intracromozomiala, prin schimb reciproc de gene intre cromozomii pereche (crossing-over), si intercromozomiala, prin separarea independenta a perechilor de cromozomi. Datorita r., gametii produsi de un individ sunt extrem de variati din punct de vedere genetic; prin combinarea probabilistica a lor in procesul fecundatiei se obtine un numar imens de genotipuri, astfel incat niciodata copiii unei familii nu sunt identici cu parintii sau bunicii si nici intre ei.
MUTATIE, mutatii, s. f. 1. Schimbare de domiciliu sau de sediu; indeplinire a formelor legale in legatura cu mutarea dintr-o locuinta sau dintr-o localitate in alta; viza de mutare. ♦ Inregistrare a unei schimbari intervenite in statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau in situatia militara a cuiva. 2. Prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicala). ♦ Spec. (Biol.) Aparitie brusca a unui caracter genetic nou, care reflecta o modificare ereditara corespunzatoare a materialului ereditar. ♦ Spec. (Fon.) Transformare sistematica a unei serii de sunete in altele. ◊ Mutatie consonantica (sau a consoanelor) = transformare a unor consoane oclusive in limbile germanice. 3. (Jur.) Transmitere a unui bun dintr-o proprietate in alta. – Din fr. mutation, lat. mutatio.