Rezultate din textul definițiilor
RUBEROID s. n. Carton elastic si neinflamabil, impregnat cu asfalt, intrebuintat ca material pentru acoperisuri si pentru izolarea partior subterane ale cladirilor. – Din fr. ruberoide, engl. ruberoid, germ. Ruberoid.
ASTEREALA, astereli, s. f. Captuseala de scanduri asezate pe un schelet de lemn, pentru a sustine un strat de material (invelitoarea unui acoperis, o bolta de beton in timpul turnarii etc). – Din astari (iesit din uz) + suf. -eala.
AZBESTOLIT s. n. material de constructii pentru acoperisuri, usor, rezistent si ignifug, fabricat din fibre de azbest. (< fr. asbestolite)
SERA, sere, s. f. Constructie speciala cu acoperis (si cu pereti) din sticla sau din material plastic pentru adapostirea si cultivarea plantelor care nu suporta frigul. – Din fr. serre.
SERA ~e f. Constructie cu acoperis si pereti de sticla sau dintr-un material transparent, care serveste pentru cultivarea plantelor pe timp rece. /<fr. serre
REVERBERATIE, reverberatii, s. f. 1. Persistenta a unui sunet intr-o incapere inchisa, datorita reflexiei, dupa ce izvorul sonor a incetat sa mai emita unde. ◊ Reverberatie artificiala = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemanatoare celor determinate de reverberatia (1) naturala. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetata a caldurii pe peretii unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor cu acoperisul boltit, captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radiere din acoperisul boltit. – Din fr. reverberation.
REVERBERATIE s.f. 1. Persistenta, datorita reflexiei pe pereti, a unui sunet intr-o incapere inchisa dupa ce sursa sonora nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a caldurii; stralucire, scanteiere. ◊ Cuptor cu reverberatie = cuptor de topit cu acoperisul boltit si captusit cu caramida refractara, in care incalzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere si prin radierea caldurii din acoperis. [Gen- -iei, var. reverberatiune s.f. / < fr. reverberation].
CAPOTA, capote, s. f. 1. Imbracaminte din tabla sau din alt material cu care se acopera un sistem tehnic in vederea protejarii lui. 2. acoperis pliabil al unui autovehicul. – Din fr. capote.
A SE SPARGE ma sparg intranz. 1) (despre obiecte fragile sau casante) A-si pierde integritatea (prin lovire, ciocnire, apasare etc.). ◊ ~ (oalele) in capul cuiva a suporta consecinte neplacute fara a fi vinovat. 2) (despre obiecte de sticla, faianta, portelan) A forma despicaturi la suprafata (fara a se preface in cioburi). 3) (despre obiecte sau despre materiale tari) A-si pierde integritatea, deteriorandu-se (prin actiunea unor factori externi). acoperisul s-a spart. 4) (despre adunari, petreceri etc.) A ajunge pana la capat; a se incheia; a se mantui; a se sfarsi; a se termina. 5) (despre abcese, buboaie, rani etc.) A se deschide, lasand sa curga puroiul; a incepe sa supureze. 6) fig. (despre glas, voce) A deveni ragusit. /<lat. spargere
OALA ~e f. 1) Vas de bucatarie (din lut ars, de metal, de faianta etc.) folosit pentru gatitul sau pentru pastrarea mancarii. ◊ S-a facut (sau este) ~e si urcioare (sau ulcele) a murit de mult timp. A plati ~ele sparte a raspunde pentru faptele savarsite de altii. A lua (sau a prinde) pe cineva din ~ a prinde pe cineva fara nici o greutate. A-i da ~a in foc a-si pierde calmul; a se aprinde de manie. 2) Continutul unui asemenea vas. 3) Vas de lut cu toarta, lunguiet, inalt si mai ingust in partea de sus, in care se pune laptele la prins; urcior. 4) Vas de lut ars in care se planteaza florile; glastra; ghiveci. 5) Vas special folosit in tehnica, industrie si in operatiile de laborator. 6) reg. material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit pentru acoperisuri; tigla. 7) Fiecare din aceste placi; tigla. [G.-D. oalei] /<lat. olla
TIGLA ~e f. material de constructie in forma de placi, fabricat din argila arsa sau din ciment, folosit pentru acoperit; oala. acoperis de ~. [G.-D. tiglei] /<sb. cigla
OLAN1 ~e n. 1) material de constructie in forma de semicilindru, fabricat din argila arsa sau din ciment si folosit, mai ales, pentru crestele acoperisurilor. 2) Fiecare dintre acesti semicilindri. 3) Tub cilindric de argila arsa, cu o mufa de imbinare la capat, folosit la construirea canalelor de scurgere a fluidelor. /ol + suf. ~an
CAPOTA s.f. acoperis (pliabil) al unui vehicul facut din panza, din piele etc. ♦ Invelis de tabla care acopera si protejeaza motorul unui automobil. ♦ Invelitoare (de panza sau de alt material) a unor angrenaje. [< fr. capote].
BURLAN ~e n. 1) Tub de tinichea, prin care se scurge apa de ploaie de pe acoperisurile caselor. 2) Tub (de tinichea sau de olane) prin care trece fumul din soba spre cos. 3) rar Teava prin care se scurge apa dintr-un izvor; sipot; turloi. 4) Tub din materiale de mare rezistenta (otel, fonta, beton) care se introduce in gaurile sondelor pentru sustinerea peretilor acestora. /cf. turc. buru
PANA s. f. 1. nefunctionare accidentala a unei masini, a unui autovehicul. ♦ a ramane in ~ = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta. 2. pozitie a unei nave cu panze care nu inainteaza, avand velele orientate invers, astfel incat efectul vantului se anuleaza. 3. grinda longitudinala rezemata pe elementele transversale de rezistenta ale acoperisului. (< fr. panne)
FURCA ~ci f. 1) Unealta agricola formata din cativa dinti curbati, fixati intr-o coada de lemn, folosita la diferite lucrari. ~ de fier. 2) Cantitate de material care poate fi luata dintr-o singura data cu aceasta unealta. 3) Unealta constand dintr-o vergea de lemn la capatul careia se pune caierul, pentru a-l toarce. 4) Obiect cu o parte bifurcata. ◊ ~ca telefonului parte componenta a aparatului de telefon pe care se pune receptorul. 5) Fiecare dintre stalpii de care se fixeaza grinzile si care sustin acoperisul si peretii unei case taranesti. /<lat. furca