Rezultate din textul definițiilor
SARBU, Iosif (1925-1964, n. Sibot, jud. Alba), sportiv roman. A concurat (Helsinki, 1952) la proba de arma libera, castigand prima medalie de aur din istoria participarii Romaniei la Jocurile Olimpice de Vara.
FALERA s.f. 1. (Ant.) medalie de aur care se dadea soldatilor romani ca premiu si care era purtata la gat. 2. Ornament care se prinde la gat. [Var. faler s.n. / < it. falera, lat. phalera, gr. phalara].
left (lefti), s. m. – 1. Moneda de aur de cinci ducati. – 2. medalie, medalion. – 3. Colier, salba. Ngr. λεφτόν, forma populara a lui λεπτόν „centima” (Cihac, II, 668; DAR; Galdi 205). Nu este posibila der. din bg. levce „moneda” (Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Sensul 3 se explica prin uzul comun al medaliilor de aur cu margele in sirag.
COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).
medalie ~i f. Piesa de metal in forma de moneda, gravata cu figuri si inscriptii, emisa ca distinctie sau pentru a marca anumite evenimente importante. ~ de aur. ~ de bronz. ◊ ~ comemorativa medalie in amintirea unui eveniment remarcabil sau in memoria unei personalitati ilustre. /<it. medaglia