Rezultate din textul definițiilor
meríng / meréng s.n., pl. merínguri / merénguri
MERÍNG / MERÉNG s.n. prăjitură fină preparată din zahăr și albuș de ou. (< fr. meringue)
meréng v. mering
MERÉNG s. m. v. mering.
MERÉNG s.m. v. mering.
MERÉNG s. n. elem. mering.
MÉRING s.n. Prăjitură fină, preparată din zahăr și albuș de ou. [Var. mereng s.m. / < fr. meringue].
MERÍNG ~gi m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr (umplută cu cremă) și acoperită cu frișcă. [Var. mereng] /<fr. meringue
MERÍNG, meringi, s. m. Prăjitură preparată din albuș de ou bătut cu zahăr, coaptă în foc slab, adesea umplută cu cremă (de ciocolată) și acoperită cu frișcă. [Var.: meréng s. m.] – Din fr. meringue.
MERÍNG s.n. Compoziție de cofetărie, spumoasă sau crocantă, realizată prin încorporarea zahărului în albuș de ou bătut; se folosește ca atare, ca o spumă, în lapte de pasăre, la acoperirea tartelor, pentru a da consistență cremelor și înghețatelor etc., iar prin coacere se realizează blaturi sau coji dulci și crocante, de diferite forme. [var. mereng; sin. bezea.] – Din fr. meringue, it. meringa.