Rezultate din textul definițiilor
VINDE, vand, vb. III. Tranz. 1. A ceda unui cumparator dreptul de proprietate asupra unui bun, in schimbul unei sume de bani. ◊ Expr. A vinde pielea ursului din padure (sau pestele din balta) = a promite un lucru pe care nu-l ai; a face planuri in legatura cu un lucru pe care nu-l posezi inca, care este nesigur. A-si vinde (si) pielea sau camasa (de pe sine) = a vinde sau a ceda, din pricina unei nevoi mari, tot ce poseda. A-si vinde scump viata (sau pielea) = a se apara cu indarjire, cauzand pierderi mari dusmanului (inainte de a muri sau de a fi prins). Cum (sau asa) am cumparat-o, asa o vand = o spun asa cum am auzit-o (fara sa-mi iau raspunderea autenticitatii). (Refl. pas.) Cum (sau cu cat) se vinde? = ce pret are? cu cat de plateste? ♦ A scoate un bun la licitatie (pentru neplata datoriilor). ♦ A oferi spre vanzare; a face comert. ♦ Refl. pas. (Despre marfuri) A gasi cumparatori, a avea cautare. ♦ Fig. A face compromisuri morale in schimbul unor avantaje materiale. ♦ Tranz. si refl. Fig. A (se) p*******a. 2. A trada sau a denunta, a pari (pentru bani sau pentru un interes material). [Prez. ind. si: (reg.) vanz] – Lat. vendere.

BAIU interj. (Reg.) Nici sa nu te gandesti (la asa ceva)! nici vorba! – Probabil din ba + io (= eu).

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte) fata de mediul ambiant sau corpul omenesc; care da senzatia de caldura. ◊ Expr. Nu-i tine nici de cald, nici de rece sau nu-i e nici cald, nici rece = nu-l intereseaza, ii este indiferent. Nici calda, nici rece = asa si asa, nici asa, nici asa. (Substantivat) Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala, am febra. ♦ Fierbinte, incins. ♦ (Despre paine) Proaspat. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros, gros. 2. (Despre zone, regiuni, tari etc.) Cu temperatura constant ridicata in tot cursul anului. ♦ 3. Fig. Aprins, infocat; patimas, prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda.4. Fig. (Despre vesti, stiri, informatii etc.) De ultima ora, recent. – Lat. caldus (= calidus).

iaN interj. (Pop.) ia! (1, 2). – ia + ni (= ne).

MORMAiaLA, mormaieli, s. f. Mormait1. [Pr.: -ma-ia-] – Mormai + suf. -eala.

NEORANDUiaLA, neoranduieli, s. f. 1. Lipsa de organizare sau de disciplina; dezordine, debandada; p. ext. agitatie, revolta, rascoala; (fapta care constituie o) incalcare a legii, neregula, abuz. 2. Lipsa de ordine; dezordine, deranj, neordine. ◊ – Loc. adj. si adv. In neoranduiala = dezordonat. [Pr.: ne-o-ran-du-ia-] – Ne- + oranduiala.

INFORMATie s. 1. comunicare, instiintare, stire, veste. (O ~ de mare importanta.) 2. v. stire. 3. (inv.) cuvant. (N-a primit ~iile lui.) 4. referinta, relatie. (Ce ~ii imi poti da despre ...?) 5. v. nota. 6. v. documentare. 7. v. sursa. 8. v. indicatie.

SEMNIFICATie s. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, sens, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ unui cuvant.) 2. (SEmiOTICA) denotatie. (~ si conotatie.) 3. inteles, ratiune, rost, sens, talc, (inv. si pop.) mestesug, (pop.) noima, (Mold. si Munt.) merchez, (inv.) tocmeala. (Ce ~ are aceasta afirmatie?) 4. inteles, mesaj, sens, talc, (inv.) socoteala. (~ adanca a unei poezii.) 5. sens, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~ii noi.) 6. importanta, insemnatate, sens, valoare, (fig.) pret. (a actului Unirii.)

hidroniu s. m. (sil. -dro-) [-niu pron. -nĩu], art. hidroniul; pl. hidronii, art. hidroniii (sil. -ni-ii)

ieremiada s. f. (sil. ie-, -mi-a-), g.-d. art. ieremiadei; pl. ieremiade

pocaianie s. f. (sil. -ca-ia-ni-e), art. pocaiania (sil. -ni-a), g.-d. art. pocaianiei; pl. pocaianii, art. pocaianiile (sil. -ni-i-)

vermillon s. n. [-millon pron. fr. -mi-io]

A SE lua ma iau intranz. 1) (despre culori) A pierde intensitatea initiala (sub actiunea unor factori); a se sterge; a se spalaci; a se decolora. 2) (despre vopsele) A se desprinde de pe obiectul vopsit. 3) (despre barbati sau femei) A se uni prin casatorie cu o persoana de s*x opus; a se casatori. ◊ ~ cu gandul a cadea pe ganduri, fiind absent la cele din jur. ~ cu vorba (sau cu ziua targului) a vorbi mult, uitand de treburi. ~ (cu cineva) a) a-si petrece timpul cu cineva, uitand de griji; a se mangaia; b) a stabili prietenie (cu cineva). ~ dupa cineva a) a fugari (pe cineva); a alunga; b) a porni pe urmele cuiva; c) a urma sfatul (cuiva); d) a imita (pe cineva). /<lat. levare

noi1 s. pl. (reg.) 1. (in superstitii) cenusa, carbuni, frunze etc. (noua elemente), care intra in compozitia unor leacuri babesti. 2. (urmat de determinarea „de apa”) roua; zori. 3. (in expr.) a lua noi = a lua apa neinceputa pentru descantece si leacuri babesti; a fi luat noi = a nu spune nimic, a tacea chitic; a se imbolnavi de reumatism.

NEINTERVENTie s.f. Atitudine (a unui stat, a unei persoane juridice sau fizice) care nu intervine in afacerile altora; noninterventie, neamestec. [Gen. -iei. / < ne- + interventie, cf. fr. non-intervention].

eu pron. – Pronume personal de pers. 1 sing.Mr. eu, io(u), mine, megl., istr. io. Lat. ego (Diez, I, 239; Puscariu 771; Candrea-Dens., 533; REW 2830), cf. alb. un(e), vegl. jo, it. io (sard. eo, Matera eu), prov. ieu, fr. je, sp. yo, port. eu. Gen. miemihi, dat. (i)mimi, acuz. ma sau minemēne. Se foloseste acuz. cu prep.: cu mine, fara mine, decit mine, pentru mine, etc. In Munt., in limbajul popular si vulgar, se pronunta io.

euRISTIC, -A I. adj. referitor la euristica. ◊ (despre procedee metodologice) care, prin intrebari, duce la descoperirea unor adevaruri noi. II. s. f. metoda de studiu si de cercetare prin descoperire; arta de a duce o disputa in scopul de a descoperi adevarul. (< fr. euristique)

naim (-muri), s. n.1. Contract, compromis. – 2. Salariu, plata. – Var. nai(e)m. Sl. naimu „conducere” (miklosich, Lexicon, 404; Cihac, II, 209; Conev 78). – Der. naimi (var. na(ie)mi, (i)na(i)mi), vb. (a contracta, a lua in serviciu; a inchiria), din sl. najmati, cf. bg. naemam, sb., cr. najmiti; naimeala, s. f. (angajare); naiemnic, s. m. (inv., salariat); naimitor, s. m. (persoana care angajeaza, naimeste).

BAIU interj. (Reg.) Nicidecum, nici sa nu te gandesti (la asa ceva). [Pr.: ba-iu] – Din ba + io (= eu).

CALD, -A, calzi, -de, adj. 1. Care se gaseste la o temperatura relativ inalta (fara a fi fierbinte). ◊ Expr. Nu-mi tine nici de cald, nici de rece = nu ma intereseaza. Ma ia cu cald = sunt cuprins de fierbinteala. ♦ Fierbinte, incins. Bate fierul pana e cald (= nu amana un lucru care trebuie facut imediat). ♦ (Despre paine) Proaspat. ◊ Loc. adj. Bun ca painea calda = cumsecade, milos. ♦ (Despre imbracaminte) Calduros. 2. Fig. Aprins, infocat; prietenos, afectuos. Cuvinte calde. Privire calda.Lat. caldus (= calidus).

caramaliu si -niu, -ie adj. (turc. karamanli). Se zice despre un fel de covoare in care firele colorilor [!] in linie dreapta sint separate intre ele.

DECAT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decat mine. 2. (Restrictiv, in constructii negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decat sa... = a) singurul lucru care imi (sau iti etc.) ramane de facut...; b) sunt (sau esti etc.) liber sa, daca vreau (sau vrei etc.) sa... N-ai (sau n-are) decat! = poti (sau poate) s-o faci (sau s-o faca), putin imi pasa! II. Conj. 1. (Introduce o propozitie circumstantiala comparativa de inegalitate) Mai mult banuia decat stia. 2. (Introduce o propozitie circumstantiala de exceptie) Nu facea altceva decat sa citeasca. 3. (Introduce o propozitie circumstantiala opozitionala cu nuanta comparativa) In loc sa... 4. (Pop.; adversativ) Insa, dar, numai ca. – De4 + cat.

RECONFIGURA, pers. 3 reconfigureaza, vb. I. Refl. (Rar) A lua o noua forma. – Re1- + configura.

FIOR s. 1. scuturatura, (rar) scutur. (Un ~ de frig.) 2. (la pl.) racori (pl.). (Ma trec ~ii.) 3. infiorare, (fig.) cutremur. (~ de groaza.) 4. v. freamat.

TRANSPORTA vb. 1. v. cara. 2. a duce, a lua. (Masina ne-a ~ pana la ...) 3. v. duce.

APOZITie s.f. 1. Atribut substantival care sta la nominativ, indiferent de cazul in care este substantivul pe care il determina sau (rar) care sta in acelasi caz cu acesta. 2. (Bot.) Crestere in grosime a membranelor celulare prin depunerea succesiva de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozitiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio].

ASImiLA vb. I. tr. 1. a transforma in substanta proprie materiile nutritive absorbite de organism. 2. a face asemanator. 3. a considera egal, similar cu alta persoana. 4. a-si insusi cunostinte, idei etc. 5. a introduce in procesele de fabricatie produse sau materiale noi, o tehnologie noua etc. II. tr., refl. 1. a integra, a face sa se integreze in alt grup social sau national. 2. (fon.) a (se) transforma sub influenta unui alt sunet din apropiere. (< fr. assimiler, lat. assimilare)

DiaSPOR I. s. m. fragment vegetal, sexuat sau asexuat, care se desprinde de planta mama, putand genera o noua planta. II. s. n. oxid natural hidratat de aluminiu, foarte marunt, sticlos, alb-cenusiu sau brun, in zacamintele de bauxita si in rocile metamorfice. (< fr. diaspore)

HISTOGEN, -A I. adj. care da nastere la noi tesuturi. II. s. n. 1. grupare de celule meristematice generatoare de tesuturi. 2. orice substanta capabila a favoriza dezvoltarea sau regenerarea unui tesut. (< fr. histogene)

ienicer (ieniceri), s. m. – Soldat din corpul de elita al vechii infanterii turcesti. – Var. ianicer. Mr. γianitar, megl. ianiciar. Tc. yani ceri „ostire noua” (Seineanu, II, 224; Lokotsch 954). – Der. ieniceresc, adj. (de ieniceri); ienicereste, adv. (ca ienicerii; in chip crud, nemilos); ienicerime, s. f. (ceata de ieniceri).

mi-a pr. + vb. aux. (mi-a luat)

PREFACE, prefac, vb. III. 1. Tranz. si refl. A da sau a lua o forma noua, un continut nou; a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) schimba, a (se) preschimba. 2. Tranz. A repara, a reface un obiect, schimbandu-i (partial sau total) aspectul, infatisarea. 3. Refl. A incerca (prin atitudine, comportare) sa de o impresie falsa, pentru a induce in eroare; a simula. – Pre2 + face (dupa sl. pretvoriti).

NEVAZUT2, -A, nevazuti, -te, adj. Care nu se vede sau nu se poate vedea, invizibil; p. ext. care nu se poate aprecia, constata, sesiza. ◊ Expr. A se face nevazut = a pleca brusc, a disparea. ♦ (Rar) Care nu este bagat in seama, observat, luat in consideratie. – Ne- + vazut.

CHImiOTAXie s.f. Atractie sau repulsie pe care o au anumite organisme pentru diferite substante chimice; chemotaxie. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimiotaxie, cf. fr. chimie – chimie, gr. taxis – dispozitie].

CHImiATRie s.f. Teorie medicala invechita potrivit careia actiunile psihice se datoreaza unor reactii chimice. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. chimiatrie].

CRISTiaNie s.f. Oprire la schi printr-o intoarcere brusca, cu schiurile apropiate. [Pron. -tia-ni-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. christiania, cf. Kristiania – numele mai vechi al capitalei norvegiene Oslo].

HEmiEDRie s.f. Caracteristica a unor cristale de a nu prezenta modificari decat pe jumatate din muchii. [Pron. -mi-e-, gen. -iei, var. emiedrie s.f. / < fr. hemiedrie].

HEMATOmiELie s.f. Hemoragie in maduva spinarii. [Pron. -mi-e-, gen. -iei. / < fr. hematomyelie, cf. gr. haima – sange, myelos – maduva].

HEmiAGeuZie s.f. Absenta a gustului pe o jumatate de limba. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hemiageusie, cf. gr. hemi – jumatate, a – fara, geusis – gust].

HEmiANOSmiE s.f. (Med.) Pierdere a simtului mirosului pe jumatate din mucoasa nazala. [Pron. -mi-an-, gen. -iei. / < fr. hemianosmie, cf. gr. hemi – jumatate, an – fara, osmemiros].

HEmiASINERGie s.f. (Biol.) Asinergie a unei jumatati a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hemiasynergie].

HEmiATAXie s.f. Ataxie care afecteaza o jumatate a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hemiataxie, cf. gr. hemi – jumatate, a – fara, taxis – ordine].

LEISHMANie s.f. (Zool.) Protozoar parazit endocelular uman. [< Pron. les-ma-ni-e, gen. -iei. / < fr. leishmanie, cf. W. B. Leishmann – descoperitorul parazitului].

LINiaTie s.f. (Geol.) Aspect vargat al unor roci efuzive, produs de paralelismul mineralelor inchise care s-au regrupat in benzi lungi pe directii de scurgere. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / cf. it. lineazione, lat. lineatio].

miELEmiE s.f. (Med.) Prezenta de celule medulare in sange. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelemie, cf. gr. myelos – maduva, haima – sange].

miELOCITEmiE s.f. (Med.) Prezenta crescuta a mielocitelor in sange. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelocytemie].

miELOMALACie s.f. (Med.) Ramolisment al maduvei spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelomalacie].

miELOTOmiE s.f. (Med.) Sectionare chirurgicala a unei parti din maduva spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelotomie, cf. gr. myelos – maduva, tome – taiere].

miODINie s.f. Durere musculara, care apare in anumite cazuri de reumatism, nevralgie etc.; mialgie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myodynie, cf. gr. mys – muschi, odyne – durere].

miOGLOBINURie s.f. Prezenta mioglobinei in u***a. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoglobinurie].

miOMALACie s.f. Slabire, ramolire a muschilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomalacie, cf. gr. mys – muschi, malakia – inmuiere].

miOMECTOmiE s.f. (Med.) Extirpare chirurgicala a unui miom. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomectomie].

miONEVRALGie s.f. Nevralgie musculara. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myonevralgie].

miOPie s.f. (Med.) Defect al cristalinului care nu permite formarea imaginilor obiectelor indepartate pe retina, ci inaintea ei; vedere scurta; miopism. ♦ (Fig.) Marginire, lipsa de perspectiva in judecarea situatiilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myopie].

miOPLASTie s.f. (Med.) Transplantare musculara. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoplastie, cf. gr. mys – muschi, plassein – a forma].

miORAFie s.f. (Med.) Sutura a unui muschi. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myorraphie, cf. gr. mys – muschi, raphe – sutura].

miOTOmiE s.f. 1. Incizie in muschi. 2. Parte a anatomiei care se ocupa cu disectia muschilor. [Pron. mi-o-, gen -iei. / < fr. myotomie, cf. gr. mys – muschi, tome – taietura].

NEOFILie s.f. Tendinta, dorinta pentru tot ceea ce este nou; tendinta pentru schimbare (neprevazuta). [Pron. ne-o-, gen. -iei. / cf. it. neofilia < gr. neos – nou, philos – prieten].

–NOmiE Element secund de compunere savanta cu semnificatia „conducere”, „administratie”, „guvernare”, „distributie rationala”. [Pron. -mi-e, gen. -iei. / < fr. -nomie, it., lat. -nomia, cf. gr. nomos – norma, lege].

ONIOMANie s.f. Tendinta patologica de a face cumparaturi excesive. [Pron. -ni-o-, gen. -iei. / < fr. oniomanie, cf. gr. onesthai – a cumpara, mania – nebunie].

SAMPANie s.f. Vin alb spumos, obtinut prin procedee speciale. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. champagne, cf. (vin de) Champagne – regiune viticola din estul Frantei].

UNiaTie s.f. (Bis.) Uniatism. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < rus. uniiatiia].

ACTINie s.f. (Zool.) Animal inferior de mare din increngatura celenteratelor, cu gura inconjurata de tentacule frumos colorate, care traieste lipit de stanci. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < fr. actinie, cf. gr. aktis – raza].

CADmiE s.f. Oxid de zinc impur, care se depune pe peretii cuptoarelor de zinc. [Pron. -mi-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. cadmie, cf. gr. kadmeia].

CHImiOPROFILAXie s.f. (Med.) Profilaxia bolilor infectioase cu ajutorul substantelor chimioterapice. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. chimio-prophylaxie].

COSmiATRie s.f. Specialitate medicala care se ocupa cu inlaturarea defectelor fizice, cu mentinerea frumusetii. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. cosmiatrie].

ELECTROmiOGRAFie s.f. Inregistrare electrica a activitatii musculare. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. electromyographie].

EPIDEmiOLOGie s.f. Disciplina care studiaza epidemiile. [Pron. -mi-o-, gen. -iei. / < fr. epidemiologie, cf. fr. epidemie, gr. logos – studiu].

FONiaTRie s.f. Disciplina medicala care studiaza tulburarile si afectiunile vocii. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < fr. phoniatrie].

GENEALOGie s.f. Tablou care reprezinta filiatia unei familii; insiruire sistematica a stramosilor, a inaintasilor care formeaza filiatia unei familii. ♦ Disciplina care studiaza filiatia familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. genealogie < gr. genealogia < genos – generatie, logos – stiinta].

HEmiALGie s.f. (Med.) Durere limitata la o singura parte a corpului. [Pron. -mi-al-, gen. -iei. / < fr. hemialgie, cf. gr. hemi – jumatate, algos – durere].

HEmiANESTEZie s.f. Pierderea sensibilitatii pe jumatatea laterala a corpului. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hemianesthesie, cf. gr. hemi – jumatate, an – fara, aisthesis – simtire].

HEmiATROFie s.f. (Med.) Atrofie limitata la o jumatate a corpului sau a unui organ. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hemiatrophie, cf. gr. hemi – jumatate, a – fara, trophe – hrana].

LINie s.f. 1. Figura continua cu o singura dimensiune, descrisa de un punct prin deplasare sau obtinuta prin intersectia a doua suprafete. 2. Trasatura imaginara care arata o directie data, o limita etc. 3. Descendenta, filiatie. 4. Sistem de fortificatii. ◊ Nava de linie v. nava. ♦ Sirul luptatorilor intr-o batalie; sir de transee; directia generala a pozitiilor trupelor. 5. Cele doua sine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalatiilor unei cai ferate. 6. Legatura aeriana sau maritima intre doua puncte. ♦ Legatura de telecomunicatii intre doua puncte. 7. (La pl.) Trasaturile caracteristice ale unui obiect, ale fetei cuiva; contur, profil. ♦ Tinuta. 8. (Fig.) Orientare; directie. 9. (Poligr.) Rand intr-o pagina. ♦ Placa subtire de metal cu care se imprima liniile sau se distanteaza randurile. 10. Rigla. 11. (Mar.) Ecuator. [Pron. -ni-e, gen. -iei. / < lat., it. linea, cf. germ. Linie].

miELOPATie s.f. Denumire generala a afectiunilor maduvei spinarii. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelopathie, cf. gr. myelos – maduva, pathos – boala].

miELOGRAFie s.f. Studiul formatiilor celulare din maduva formatoare de sange. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myelographie, cf. gr. myelos – maduva, graphein – a scrie].

miOCLONie s.f. (Med.) Contractie involuntara brusca, dezordonata a muschilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoclonie, cf. gr. mys – muschi, klonos – dezordine].

miOGRAFie s.f. Inregistrare grafica a activitatii musculare facuta cu ajutorul miografului. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myographie].

miOLOGie s.f. Parte a anatomiei care studiaza muschii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – muschi, logos – studiu].

miOTONie s.f. (Med.) Boala caracterizata prin tulburari in contractia muschilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myotonie, cf. gr. mys – muschi, tonos – tensiune].

SEmiARTICULATie s.f. Articulatie intre doua corpuri care permite si o deplasare relativa a acestora in lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulatie].

ANTROPOGEN I. adj. antropic. II. s. n. cuaternar (II). (< fr. anthropogene)

AXIOMATIC, -A I. adj. intemeiat pe o axioma, cu caracter de axioma. ♦ metoda ~a = metoda stiintifica de expunere care, pornind de la axiome, deduce noi propozitii (teoreme). II. s. f. disciplina care studiaza inlantuirea coerenta a axiomelor, in scopul asigurarii corectitudinii fundamentelor matematicii si a utilizarii corecte a deductiei in stiinte; timologie. (< fr. axiomatique)

CARTEZiaN, -A I. adj., s. m. f. (adept) al cartezianismului. II. adj. coordonate ene = sistem de numere care definesc pozitia unui punct in raport cu doua axe perpendiculare (abscisa si ordonata). (< fr. cartesien)

HALUCINOGEN, -A adj., s. n. (substanta) care produce halucinatii; psihedelic (II). (< fr. hallucinogene)

HOLOCEN, -A adj., s. n. (din) ultima epoca a cuaternarului, care se continua pana azi; aluviu; actual (II). (< fr. holocene)

ICARiaN, -A adj. referitor la Icar(ia) (Grecia). ♦ jocuri ene = exercitii acrobatice de voltija. (< fr. icarien)

LITOGEN, -A adj. (med.) care produce calculi (II). (< fr. lithogene)

REFLEXOGEN, -A adj. care provoaca reflexe1 (II, 3). (< fr. reflexogene)

hazna (haznale), s. f.1. Tezaur, visterie. – 2. Depozit, rezervor. – Mr. hazna, megl. azna. Tc. haz(i)ne (Roesler 607; Seineanu, II, 214; Lokotsch 857; Ronzevalle 86), cf. ngr. χαζνές, alb. hazne, sb. (h)azna, rus. hazna.Der. haznagiu, s. m. (vidanjor); haznatar (var. haznadar, haznetar, hasnadar), s. m. (vistiernic), din tc. haznadar, cf. sb. haznadar.

minie (manii), s. f. – Suparare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Puscariu 1087) cf. alb. meni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. minia, vb. (a irita, a infuria); miniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de minie (Tiktin), sec. XVIII, inv.; miniecie, s. f. (sarlatanie), inv.; minios, adj. (suparat, infuriat).

mucenic (mucenici), s. m.1. Martir. – 2. (S. m. pl.) Sarbatoarea celor 40 de martiri din Sevastia, la 9 martie. – 3. Un fel de covrigi care se servesc de sarbatoarea Sf. Mucenici. Sb. mucenik (Tiktin; Candrea), din sl. mąceniku (Cihac, II, 205), cf. bg. macenik, cf. munca.Der. muceni, vb. (inv., a martiriza); mucenicie (var. mucenie), s. f. (martiriu), din sb. mucenje; mucenicesc, adj. (de mucenic); mucenita, s. f. (martira), din sb. mucenica.

muscoi (-i), s. m. – Catir. – Var. miscoi.Mr. musca, s. f., megl. moasca, s. f. Sl. misku (miklosich, Slaw. Elem., 31; miklosich, Lexicon, 389; Cihac, II, 206), cf. bg. maska, alb. musk (Philippide, II, 725; Rosetti, II, 119). Der. din lat. musculus (Lambrior, Carte de cetire, iasi, 1882, p. LVIII; Skok, cf. Dacor., VII, 362), nu pare posibila. Sec. XVI, inv.Der. muscoaie (var. miscoaie), s. f. (catirca).

najit (-turi), s. n. – Otita, inflamatie a urechii. Sl. nezitu (Cihac, II, 209; Conev 92), cf. sb., ceh. nezit.

CAVE NE CADAS! (lat.) ia seama sa nu cazi! – In cortegiile triumfale la romani, in spatele invingatorului, se afla un sclav, care-i spunea aceste cuvinte, avertisment impotriva trufiei.

JE PRENDS MON BieN OU JE LE TROUVE (fr.) iau (ceea ce-mi trebuie) de unde gasesc – Moliere, „Les fourberies de Scapin”, act. II, scena 11. A devenit deviza celor care nu-si fac nici un scrupul cand este vorba sa-si procure ceva.

bre interj. chemare, mirare si admiratiune adresata barbatilor, ca si mai: Bre omule! ia stai, bre! Bre! Mare minune! Bre! Da invatat e! (ngr. bre, vre si more. V. mare).

MAieSTRie, (2, 3) maiestrii, s. f. 1. Pricepere, iscusinta deosebita; talent, dibacie, arta. ◊ Maiestrie artistica = totalitatea elementelor pe care le pune in valoare artistul in procesul desavarsirii unei opere literare sau de arta. 2. (Inv.; concr.) Lucrare, opera, creatie. ♦ Lucru care denota iscusinta sau mestesug in executie; unealta, instrument, aparat ingenios. 3. Meserie, mestesug (care cere pricepere). [Pr.: ma-ies-] – Maiestru + suf. -ie.

PEPINieRie, pepinierii, s. f. (Rar) Ocupatia pepinieristului. [Pr.: -ni-e-] – Pepiniera + suf. -ie.

NEOPLAZie, neoplazii, s. f. (Med.) Proces patologic de formare a unui tesut nou, tumoral, prin inmultirea exagerata a celulelor si uneori prin modificarea structurii caracteristice a tesutului din care a luat nastere. ♦ Cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neoplasie.

CORESPONDENTA s. I. posta. (Ne vine aproape zilnic ~.) II. 1. v. potrivire. 2. v. concordanta. 3. (GRAM.) corespondenta timpurilor = consecutia timpurilor. 4. (MAT.) simetrie. (~ unghiurilor.)

A SE AMAGI ma ~esc intranz. A lua un neadevar drept adevar; a se insela; a se pacali. /<lat. ammagire

A SE ATINGE ma ating intranz. A lua contact (cu ceva sau cu cineva). /<lat. attingere

BACANie ~i f. 1) Magazin mic sau raion intr-un magazin, unde se vand produse alimentare. 2) Ocupatia bacanului. 3) mai ales la pl. inv. Ingredient care se adauga in cantitati mici in alimente, pentru a le da gust sau miros placut; mirodenie; condiment. [Art. bacania; G.-D. bacaniei; Sil. -ni-e] /bacan + suf. ~ie

BADARANie ~i f. fam. 1) Comportare de badaran. 2) Manifestare de badaran. [Art. badarania; G.-D. badaraniei; Sil. -ni-e] /badaran + suf. ~ie

CAPITANie ~i f. 1) Conducere administrativa a unui port. 2) Sediul acestei conduceri. [Art. capitania; G.-D. capitaniei; Sil. -ni-e] /capitan + suf. ~ie

CATANie ~i f. inv. Serviciu militar; militarie. [Art. catania; G.-D. cataniei; Sil. -ni-e] /catana + suf. ~ie

CETATENie f. Drept juridic de cetatean; calitatea de a fi cetatean. A acorda ~. A dobandi ~. ◊ Dubla ~ stare de a fi cetatean a doua state. [Art. cetatenia; G.-D. cetateniei; Sil. -ni-e] /cetatean + suf. ~ie

CIOBANie f. 1) Ocupatie a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobania; G.-D. ciobaniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie

A SE DECLARA ma declar tranz. 1) A lua o atitudine; a-si expune o parere; a se pronunta (pentru sau contra ceva). 2) (despre procese, fenomene) A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se dezlantui; a izbucni; a se declansa; a irupe. /<fr. declarer, lat. declarare

DOMNie ~i f. 1) Functia de domn; conducere a tarii de un domn. A veni la ~.A(-i) lua (cuiva) ~a a lipsi pe cineva de functia de domn. 2) Exercitare a acestei functii. 3) art. (in componenta locutiunilor pronominale de reverenta) Domnia-ta, domnia-lui, domnia-sa, domnia-voastra, domnia-lor. [Art. domnia; G.-D. domniei; Sil. -ni-ei] /domn + suf. ~ie

DUSMANie f. Atitudine rauvoitoare, fata de cineva; vrajmasie; ostilitate; vrajba; ura. [Art. dusmania; G.-D. dusmaniei; Sil. -ni-e] /dusman + suf. ~ie

FARMAZONie ~i f. mai ales la pl. pop. Procedeu magic caruia i se atribute insusiri supranaturale; vrajitorie; farmec. [Art. farmazonia; G.-D. farmazoniei; Sil. -ni-e] /farmazon + suf. ~ie

A SE HOTARI ma ~asc intranz. A lua o decizie (manifestand interes personal). /Din hotar

A SE INSELA ma insel intranz. A lua un neadevar drept adevar; a cadea in eroare; a se pacali; a se amagi. ◊ ~ in asteptarile sale a se dezamagi; a se deziluziona. /<lat. insellare

A SE INTEPENI ma ~esc intranz. A lua o pozitie rigida, ramanand ca infipt. /in + teapan

MAieSTRie ~i f. 1) Capacitate de a face totul cu usurinta si cu dibacie; dexteritate; pricepere. 2) mai ales la pl. inv. Obiect, creatie executata cu multa iscusinta; creatie artistica. 3) inv. Indeletnicire bazata pe munca manuala calificata; mestesug; meserie. [Sil. ma-ies-] /maiestru + suf. ~ie

A SE PACALI ma ~esc intranz. A lua un neadevar drept adevar; a cadea in eroare; a se insela; a se amagi. /Orig. nec.

LACTACIDEmiE s.f. (Med.) Prezenta acidului lactic in sange. [Gen. -iei. / cf. germ. Laktazidamie].

NEOECOLOGie s.f. Ramura a ecologiei care studiaza ecosistemele actuale. [Pron. ne-o-e-, gen -iei. / et. incerta].

SIZIGie s.f. Conjunctie sau opozitie a Lunii ori a unei planete cu Pamantul si cu Soarele. ◊ Maree de sizigie = maree care coincide cu Luna noua sau plina. [Gen. -iei, var. sizigiu s.n. / < fr. syzygie, cf. gr. syzygia – reuniune].

EGOLATRie s.f. (Rar) Adorare de sine, divinizare a propriei persoane. [Gen. -iei. / cf. lat. egoeu, gr. latreia – adoratie].

banui (-uesc, banuit), vb.1. (Trans.) A regreta, a (se) lamenta. – 2. a se simti jignit, a se ofensa. – 3. A avea o parere proasta; a reprosa, a face mustrari. – 4. A-si face o parere, a considera, a socoti. – 5. A presupune, a presimti. – Var. bani, (inv.) a deranja, a supara. Mag. banom „regret” sau „imi pare rau”. (Cihac, II, 478; Berneker 42; DAR; Galdi, Dict., 103); cf. banat. A trecut din mag. in cr. banoveti, rut. banuvati, bg. din Trans. banuva (miklosich, Bulg., 119). Der. banuielnic, adj. (suspect; indoielnic); banuiala, s. f. (repros, suspiciune); banuitor, adj. (care banuieste, lipsit de incredere).

BOLESLAV, numele a trei cneji cehi. Mai importanti: 1. B. I (c. 935-967). Si-a extins autoritatea asupra Moraviei si Slovaciei, a consolidat autoritatea centrala si a dat Cehiei o noua organizare administrativa. 2. B. II cel Pios (967-999). Si-a extins autoritatea asupra intregii Cehii.

APROPia, apropii, vb. I. I. Refl. (Local) A veni, a se duce, a se aseza aproape de ceva sau de cineva. Petre se apropie respectuos (REBREANU). ◊ Expr. A nu te putea apropia de cineva = a nu reusi sa comunici sau sa te intelegi cu cineva. A nu te putea apropia de ceva = a nu putea sa obtii ceva. Se apropie funia de par = se apropie deznodamantul, sfarsitul. ♦ Tranz. A duce, a aduce, a aseza aproape de ceva sau de cineva. Fiecare pas ne apropie de casa. II. Refl. (Temporal) A veni, a fi aproape. Ziua se apropie si raman singur pe mal (SADOVEANU). ♦ A ajunge aproape de o anumita varsta. Se apropie de 30 de ani.Expr. I se apropie vremea = e aproape de moarte. III. Fig. 1. Refl. si tranz. A fi, a ajunge sau a face sa fie sau sa ajunga (aproape) la fel cu altcineva sau cu altceva. Cunostintele lui se apropie de ale profesorului sau. 2. Tranz. A-si face prieten pe cineva. – Lat. appropiare.

BALNEAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II). Statiune balneara. [Pr.: -ne-ar] – Fr. balneaire (lat. lit. balnearius).

miE, mii, num. card., s. f. I. Numarul care in numaratoare are locul intre 999 si 1001. 1. (Cu valoare adjectivala) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indica un numar foarte mare, nedeterminat) mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivala) Unde merge mia, mearga si suta.Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = in numar foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. mii si sute sau mii si mii = extrem de multi. A avea o mie si o suta pe cap = a avea foarte multa treaba sau griji, nevoi etc. 3. (Intra in componenta numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numarul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnota a carei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

NESOCOTIT, -A, nesocotiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care este lipsit de judecata, de socotinta, de chibzuinta in actiuni; nechibzuit, nesabuit; p. ext. usuratic, imprudent. ♦ (Despre manifestarile oamenilor) Care dovedeste nesocotinta; nechibzuit, absurd, prostesc. 2. Care nu este luat in seama; ignorat, desconsiderat. – Ne- + socotit.

NeuRAL, -A, neurali, -e, adj. Care face parte din sistemul nervos, care este in legatura cu sistemul nervos. ♦ Canal neural = sant care brazdeaza ectodermul embrionului, din peretii caruia ia nastere sistemul nervos. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neural.

CUNUNie ~i f. 1) Ceremonie religioasa cu ocazia casatoriei. 2) Cununa care se tine deasupra capetelor mirilor in timpul ceremoniei religioase. [Art. cununia; G.-D. cunu-niei; Sil. -ni-e] /a cununa + suf. ~ie

A SE FORMA ma ~ez intranz. A-si lua inceputul; a lua nastere; a lua fiinta. /<fr. former, lat. formare

A INSTAURA ~ez tranz. 1) A face sa se instaureze. 2) A transpune in viata (pentru prima data); a face sa ia fiinta; a infiinta. ~ legi noi. [Sil. in-sta-u-] /<fr. instaurer, lat. instaurare

A SE IMPELITA ma ~ez intranz. inv. 1) A lua o infatisare (pelita) straina, dandu-se drept altcineva. 2) (in basme, despre fiinte spirituale) A se transforma in om sau animal. /in + pelita

A SE INCAieRA ma incaier intranz. A se lua la bataie (unul cu altul); a incepe sa se bata (unul cu altul). /in + caier

A SE LEGA ma leg intranz. 1) A-si lua obligatia (sa faca ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin juramant. 2) A se apropia sufleteste (de cineva sau de ceva); a se atasa. 3) A avea pretentii (fata de cineva), atacandu-l si cerand socoteala; a se agata (de cineva). 4) (despre dulceturi, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind intr-o stare intermediara dintre cea lichida si cea solida; a se ingrosa. /<fr. leguer, lat. legare

A NESOCOTI ~esc tranz. (pareri, spuse, dispozitii, legi etc.) A trece in mod intentionat cu vederea (facandu-se a nu observa); a nu lua in seama; a ignora. /ne- + a socoti

A SE PILDUI ma ~iesc intranz. inv. A lua pilda de la cineva; a trage invatatura. /pilda + suf. ~ui

A SE REVANSA ma ~ez intranz. 1) A-si lua revansa; a intoarce cuiva binele sau raul cauzat anterior. 2) sport A-si lua revansa; a obtine o victorie dupa o infrangere anterioara. /<fr. revancher

ANeuRie s.f. Paralizie, slabire a functiilor nervoase; aneuroza. [Pron. -ne-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. aneurie, cf. gr. a – fara, neuron – nerv].

euPATie s.f. (Liv.) Resemnare in fata suferintei. [Gen. -iei. / < fr. eupathie, cf. gr. eu – bine, pathos – suferinta].

euPRAXie s.f. (Med.) Capacitate de a executa miscari coordonate. [Gen. -iei. / < fr. eupraxie, cf. gr. eu – bine, praxis – actiune].

NeuROINFECTie s.f. Boala infectioasa a sistemului nervos. [Pron. ne-u-ro-in-, gen. -iei. / < fr. neuroinfection].

SENIORie s.f. (Ist.) Calitatea de senior. ♦ Forma de guvernamant a oraselor-republici medievale din Italia. [Pron. -ni-o-ri-e, gen. -iei. / cf. fr. seigneurie, it. signoria].

AMONIURie s.f. (Med.) Prezenta amoniacului in u***a. [Pron. -ni-u-ri-e, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. ammoniurie, cf. fr. ammoniaque, gr. ouron – u***a].

absolvi (-v, -it), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsa. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este imprumutat din terminologia referitoare la invatamint din Austria si Germania; exista cu acest sens tendinta de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o forma de invatamint); absolventa, s. f. (terminarea unei forme de invatamint).

euGENie s.f. Teorie care preconizeaza ameliorarea calitatilor biologice umane prin masuri genetice (alegerea parintilor, sterilizarea celor tarati etc.), folosita uneori in scopuri rasiste. [Gen. -iei. / < fr. eugenie, cf. gr. eu – bine, gennan – a zamisli].

euPEPSie s.f. Digestie usoara. [Gen. -iei. / < fr. eupepsie, cf. gr. eu – bine, pepsis – digestie].

euSEmiE s.f. (Med.) Totalitatea simptoamelor favorabile in evolutia unei boli. [Pron. e-u-, gen. -iei. / < fr. eusemie, cf. gr. eu – bine, sema – semn].

euTEXie s.f. Fenomen prezentat de un amestec a carui temperatura de fuziune constanta este mai joasa decat cea a altui amestec facut in alte proportii. [Gen. -iei. / < fr. eutexie, cf. gr. eu – bine, tekein – a topi].

euTOCie s.f. Nastere normala. [Gen. -iei. / < fr. eutocie, cf. gr. eu – bine, tokos – nastere].

euTROFie s.f. Dezvoltare armonioasa a organismului, ca urmare a unei bune nutritii a tesuturilor. [Gen. -iei. / < fr. eutrophie, cf. gr. eu – bine, trophe – hrana].

NECOMBATANT, -A adj., s.m. (Cel) care nu ia parte efectiva la lupta. [< ne- + combatant, dupa fr. non-combattant].

dumica (-c, -at), vb. – A sfarima, a farimita, a taia in bucatele. – Mr. dińic, dińicari. Lat. *dēmῑcāre, de la mῑca „bucatica”, cf. mica (Puscariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greseste propunind lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat in sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formatia paralela din fr. emittiermielat. mica. Dupa Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikat, mag. domika „terci”; este insa mai probabil ca aceste cuvinte sa provina din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s. m. (farima; imbucatura).

io – Formula care preceda, in documentele si inscrisurile oficiale, numele domnitorilor Tarii Romanesti, si apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, in documentele muntenesti (sec. XIV). Originea sa nu este precizata cu claritate; se pare ca este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. In rom. trebuie sa se fi confundat cu io, pronuntare vulgara a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fara circulatie reala.

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva sa paraseasca un loc; a goni, a indeparta. Spune o vorba grea, bate-ma, alunga-ma, ma duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga dupa...; a urmari, a fugari. Un dulce copilas... alunga un fluturas (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

bag, a baga v. tr. (cp. cu vsl. badati, a gauri). Introdus, vir, fac sa intre: a baga dulapu’n casa. Asez, fac sa fie primit ca: il bag in functiune, il bag argat. Implic, amestec: a baga pe cineva in datorii, in belea. Cauzez, produc: a baga groaza’n cineva (a-l baga in groaza, a-l spaiminta). A baga sama sau (ob.) a baga de sama, a lua aminte, a observa. A baga in sama o persoana, a o lua in consideratiune. V. refl. Ma angajez: s’a bagat vizitiu. Intru, ma vir, ma amestec: nu te baga in tarita, ca te maninca porcii (Prov.).

HOC ERAT IN VOTIS (lat.) asta imi era dorinta – Horatiu, „Satirae”, II, 6, 1. Sentiment de satisfactie deplina la indeplinirea unei mari dorinte.

HORRESCO REFERENS (lat.) ma infior povestind – Vergiliu, „Eneida”, II, 204. Cuvintele de la inceputul povestirii lui Enea despre moartea cumplita a lui Laocoon.

iaTA interj. uite!, vezi!, (pop.) ia!, iaca!, ian!, (inv. si reg.) ni!, (Mold. si Bucov.) inga! (~!, se apropie de noi.)

A SE DECIDE ma decid intranz. (despre persoane) A lua o decizie; a se hotari. /<fr. decider, lat. decidere

A SE ieRTA ma iert intranz. pop. 1) A-si lua ramas bun (unul cu altul). 2) A se desparti pentru totdeauna de cineva care a murit sau care e pe moarte. /<lat. libertare

NeuRAL ~a (~i, ~e) Care tine de sistemul nervos; propriu sistemului nervos. ◊ Tub ~ tub embrional din care ia nastere sistemul nervos cerebro-spinal. [Sil. ne-u-] /<fr. neural

A RASARI rasar intranz. 1) (despre plante) A iesi din pamant (dupa incoltire); a aparea. ◊ ~ ca ciupercile (dupa ploaie) a aparea repede si in numar mare. Seamana, dar nu rasare se spune despre lucruri sau despre persoane intre care nu este nici o asemanare. 2) (despre astri) A se ridica deasupra orizontului. 3) fig. A-si face brusc aparitia; a se arata; a se isca; a se ivi. ~ ca din pamant. 4) fig. A lua nastere; a-si lua inceputul; a aparea. Rasar orase noi. 5) (despre copii) A creste in inaltime; a deveni mai inalt; a se salta. 6) pop. A se ridica in picioare (cu repeziciune). ◊ ~ din somn a tresari. 7) rar (despre aluat) A creste in timpul dospirii. /<lat. resalire

CHINESTEZie s.f. Totalitatea senzatiilor de miscare pe care ni le da corpul nostru. [Gen. -iei, scris si kinestezie. / < fr. kinesthesie, cf. gr. kinein – a se misca, aisthesis – senzatie].

JARGONAFAZie s.f. (Med.) Afazie constand din folosirea de catre bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente si fara semnificatie. [Gen. -iei. / < fr. jargonaphasie].

IMAGINATie s.f. Capacitatea omeneasca de a transforma reprezentarile care reflecta realitatea existenta si de a crea pe aceasta baza noi reprezentari; inventie. ♦ Inchipuire, fantezie. [Gen. -iei, var. imaginatiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].

KILOCALORie s.f. Unitate de masura a cantitatii de caldura, egala cu 1000 de calorii. [Gen. -iei. / < fr. kilocalorie, gr. chilioi – o mie + calorie].

ACLIMATIZA vb. I. tr., refl. (despre organisme vegetale sau animale) a (se) adapta la conditiile noi de clima; a (se) aclimata. II. refl. (fig.; despre oameni) a se obisnui cu noi conditii de viata. (< germ. akklimatisieren)

RECRUTA vb. I. tr. 1. a inscrie tineri pentru stagiul militar; a inrola. 2. (fig.) a angaja, a atrage, a primi noi membri (intr-o asociatie etc.) II. intr. a se prezenta pentru inscrierea in evidenta armatei. (< fr. recruter, germ. rekrutieren)

TROMBOGEN, -A I. adj. care produce tromboza. II. s.n. protrombina. (< fr. thrombogene)

rododafin (-ni), s. m. – Leandru. Ngr. ροδοδάφν (Cihac, II, 693), din ρόδον „trandafir”; cf. rodozahar, s. n. (dulceata de petale de trandafir), din ngr. ροδοζάχαρι (Galdi 247); rododendron, s. m. (smirdar), din gr. ροδοδένδρον prin intermediul fr. rhododendron.

tigau (-aie), s. f. – Varietate de oi cunoscuta prin finetea linii. Origine incerta. Se pare ca trebuie pornit de la o calificare a animalului, mai curind decit a linii sale; in asa fel ca sa ne gindim la o deformare a lui tiglau; dar explicatia semantica ne scapa. Der. propusa de Cihac, II, 534, din mag. cikyuh „varietate de oi din Asia”, sau de Diculescu, Elementele, 438, din gr. σιγαλόεις „moale” pare si mai indoielnica. Tigii, s. m. (insecta, Hylobius abietus) pare sa confirme prima ipoteza.

ANCH’ IO SONO PITTORE (lat.) sunt si eu pictor – Exclamatie atribuita lui Coreggio in fata tabloului „Sfanta Cecilia” al lui Rafael. Are un sens dublu: admirativ si stimulativ.

contez v. intr. (fr. compter. V. comput). Barb. Ma bazez, ma incred: contez pe tine. Is luat in seama, is numarat, is considerat: in socotelile mari sumele mici nu conteaza. Socotesc, sper, cred: contez sa vin mine [!].

iaCA1 interj. 1. ia! iata! uite! vezi! ♦ Asculta! iaca ce-mi zicea el. 2. Deodata, pe neasteptate. 3. Exprima mirare, contrarietate, protest. [Var.: iaca; iacata interj.] – ia + ca.

NEBELIGERANTA s. f. Stare a unei natiuni, care, fara a manifesta o stricta neutralitate, se abtine de a lua parte efectiva la un conflict armat. – Ne- + beligeranta. Cf. fr. non- belligerance.

BABILONie ~i f. rar 1) Exprimare (orala sau scrisa) confuza si incurcata. 2) Invalmaseala mare; dezordine generala. [Art. babilonia; G.-D. babiloniei; Sil. -ni-e] /Din Babilon n. pr. + suf. ~ie

A SE INDEMNA ma indemn intranz. (despre fiinte) A se lua la intrecere (unul cu altul) (stimulandu-se reciproc). ~ la fuga. /<lat. indeminare

euFONie s.f. Imperechere armonioasa de sunete, care impresioneaza placut auzul. V. muzicalitate. [Gen. -iei. / cf. fr. euphonie, lat., gr. euphonia < eu – bine, phone – voce].

MENISCOPEXie s.f. Sutura a fragmentelor meniscului articular dupa traumatism. [Gen. -iei. / < fr. meniscopexie, cf. gr. meniskos – luna noua, pexis – fixare].

READmiSie s.f. Noua admisiune, readmitere. [Pron. re-ad-, gen. -iei, var. readmisiune s.f. / cf. fr. readmission].

euRITmiE s.f. 1. Imbinare armonioasa a elementelor componente ale unei opere de arta (sunete, miscari, linii etc.). 2. Functionare regulata a oricarei activitati organice ritmice. ♦ Ritm regulat al pulsului. [Gen. -iei. / < fr. eurythmie, lat. eurythmia, cf. gr. eu – bine, rhythmos – ritm].

miELOBLAST s.n. (Biol.) Celula a maduvei, din care iau nastere leucocitele polinucleare din sange. [Pron. mi-e-. / < fr. myeloblaste, cf. gr. myelos – maduva, blastos – vlastar].

burtuca (-ci), s. f. – Copca, gaura in gheata unei ape. Cuvint rar, pe care in ce ne priveste nu il cunoastem. La Cihac, II, 486, este mentionat ca un der. al mag. burduga „suvoi de apa”. Inclinam sa vedem acest cuvint ca un diminutiv de la borta, „gaura” probabil scris gresit.

PARDON I. interj. (ca formula de politete) iertati-ma! scuzati! ♦ ba nu, nu este asa. II. s. n. 1. iertare, scuza. 2. (fam.) sezut, dos. (< fr. pardon, germ. Pardon)

hasma (hasme), s. f. – Planta erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)ma, (h)agima. Mag. hagyma „ceapa” (Cihac, II, 504), cf. atmatuchi.

INTAI, INTAia adv. num. ord. I. adv. 1. La inceput. ♦ (Precedat de „mai”) Mai demult. 2. Inainte de toate, in primul rand. Sa ne-asezam intai la masa. ♦ (Pentru) prima oara. II. Num. ord. (Adesea adjectival; cand preceda substantivul, in forma articulata intaiul, intaia) Care se afla in fruntea unei serii (in ceea ce priveste spatiul, timpul, calitatea); prim2. Intaiul, intaia in clasa. E in clasa intai.Loc. adv. (Pentru) intaia data (sau oara) = (pentru) prima data. ◊ Expr. Mai intai si-ntai (de toate) = in primul rand. ♦ (Inv., precedat de „cel”, „cea”) Dintai. ♦ (Substantivat, m.; in sintagma) Intaiul nascut = cel mai mare dintre fii. – Lat. *antaneus (< ante „inainte”).

PSIHOGEN, -A, psihogeni, -e, adj. Care ia nastere datorita cauzelor psihice. – Din fr. psychogene.

SPUmiERA, spumiere, s. f. Lingura plata, prevazuta cu gauri, cu care se ia spuma de pe mancarurile care fierb. [Pr.: -mi-e-] – Spuma + suf. -iera.

PE prep. 1. (local) v. deasupra. 2. (local) (inv.) spre. (~ fata pamantului.) 3. (local) v. in. (Au poposit ~ culme.) 4. (local) (reg.) intre. (ia cojocul ~ umeri.) 5. (local) v. peste. (Cade ploaia ~ noi.) 6. (termen comercial; modal-instrumen-tal) pentru, per. (900 de lei ~ kg de grau.)

A SE APRINDE ma aprind intranz. 1) A incepe sa arda; a lua foc. Paiele s-au aprins. 2) fig. (despre persoane) A manifesta o activitate sporita; a se infierbanta; a se inflacara; a se infoca; a se intarata. 3) fig. (despre persoane) A se inrosi la fata (din cauza unei emotii). 4) fig. A incepe brusc si cu violenta; a se starni; a se declansa; a izbucni. 5) (despre cereale, plante furajere, faina etc.) A-si pierde calitatile initiale (din cauza umezelii, a ingramadirii etc.), capatand gust neplacut; a se incinge. /<lat. apprehendere

A SE REPEZI ma reped intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce pana undeva in graba si pentru putin timp; a da o fuga. 3) A se arunca cu lacomie sau cu violenta; a navali; a napadi; a tabari. /Din repede

FERMENTATie s.f. Fermentare; transformare chimica a materiei organice in noi substante sub influenta fermentilor. ♦ Substanta fermentata. [Gen. -iei, var. fermentatiune s.f. / cf. fr. fermentation, lat. fermentatio].

bolozan (-ne), s. n. – Nava, corabie. Origine necunoscuta. Seineanu, II, 57, il deriva din tc. bolozan; insa cuvintul nu apare in dictionarele turcesti, cf. Loebel 237 si DAR. Cuvint rar, inv. Cf. sb. bolozan „trompeta”.

bruft (brufturi), s. n. – Varuit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „actiunea de a uda podeaua cu apa” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, il pune in legatura cu pol. obrzucic, din sl. rjutiti „a zacea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a varui; a brusca); bruftu(lu)iala, s. f. (varuit; dojana, cearta). Iordan, BF, II, 192, considera bruftui drept creatie expresiva; in ce ne priveste, credem ca este expresiva numai adaugarea grupului lu, la var.

cirpi (pesc, carpit), vb.1. A petici, a coase un obiect rupt. – 2. A repara, a aranja. – 3. A acoperi gaurile dintr-un perete. – 4. A completa puietii sau rasadurile unei culturi. – 5. A minti, a nascoci lucruri neadevarate. – Megl. cripes „(eu) sustin”. Sl. krupiti „a petici” (Cihac, II, 44; DAR), contaminat cu sl. krepiti „a intari”, de la krepu „tare”; cf. bg. kurpia, sb. krpiti, slov. kerpiti, toti cu sensul de „a petici”. Se confunda actualmente cu cirpi „a bate.” Se confunda actualmente cu cirpi „a bate”. – Der. cirpeala, s. f. (petic; mijloc, resursa; oiste suplimentara pentru plugul cu patru boi), cf. bg. kurpel „petic; reparatie”; cirpitura, s. f. (petic, cirpeala; minciuna).

CAVEANT CONSULES (NE QUID DETRIMENTI REIPUBLICAE CAPiaT!) (lat.) consulii sa ia masuri (ca republicii sa nu i se aduca vreun prejudiciu!) – Formula rostita in Senat prin care consulii erau investiti cu puteri discretionare in momente de mare primejdie. Azi, avertisment, semna de alarma. (Si Cicero, „In Catilinam”, I, 2, 4).

CUNAXA, asezare in Mesopotamia, la 100 km NE de Babilon. Linga C., regele persan Artaxerxe II, l-a infrint si ucis in 401 i. Hr. pe fratele sau Cirus cel Tinar, pretendent la tron.

BALNEAR, -A, balneari, -e, adj. De bai1 (II); privitor la baile de mare. Cura balneara. [Pr.: -ne-ar] – Din fr. balneaire, lat. balnearius.

CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.

LUCRATOR, -OARE, lucratori, -oare, adj., s. m. si f. I. Adj. 1. Care lucreaza, care munceste. 2. (Despre zile) In care se lucreaza, de lucru. 3. (Inv.; despre plantatiile de vie) Care da rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este in activitate. II. S. m. si f. Persoana care munceste producand bunuri materiale; p. gener. orice om care munceste (intr-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ator.

SEmiOTIC, -A, semiotici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. Semiologie (2). 2. Ramura a logicii simbolice (matematice) care se ocupa cu studiul general al semnelor. II. Adj. Referitor la semiotica (I), de semiotica. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. semiotique.

SENS s. I. 1. (LINGV.) acceptie, continut, insemnare, inteles, semnificatie, valoare, (rar) semantica, semantism, (inv.) noima, simt, talc. (~ul unui cuvant.) 2. v. semnificatie. 3. coerenta, logica, noima, sir. (Vorbeste fara ~.) 4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, temei. (Nu vad ~ul acestei decizii.) 5. inteles, mesaj, semnificatie, talc, (inv.) socoteala. (~ul adanc al unei poezii.) 6. semnificatie, talc, (fig.) pret. (Iscat-am frumuseti si ~uri noi.) 7. v. scop. 8. importanta, insemnatate, semnificatie, valoare, (fig.) pret. (~ul actului Unirii.) II. 1. directie, parte. (In ce ~ o iei?) 2. directie, latura, parte. (Din toate ~urile veneau spre noi.) 3. cale, directie, linie. (Ce ~ va urma aceasta dezvoltare?) 4. directie, linie, orientare. (~ul luat de un fenomen.) 5. chip, fel, gen, maniera, mod, (rar) spirit. (Se pot face si alte observatii in acelasi ~.)

A SE DISCREDITA ma ~ez intranz. A-si pierde creditul, reputatia; a se compromite. /<fr. discrediter

ANTINeuTRIN s.m. Particula elementara care se presupune ca ia nastere in procesele nucleare, nedescoperita inca experimental. [Pron. -ne-u-, var. antineutrino s.m. / < fr. antineutrino].

cinie (cinii), s. f. – (Inv.) Portelan (de China). Tc. cini „portelan” de la cin „China” (Seineanu, II, 128; Meyer 446; Tagliviani, Arch. rom., XVI, 355); cf. alb. tśeni, bg., sb. cinija: Cf. Bogrea, Anuarul Inst. de Istorie nationala, Cluj, I, (1921), p. 310.

NOVATOR, -OARE I. adj. innoitor. II. s. m. f. om cu idei si conceptii noi; cel care introduce o noutate intr-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

isca (isc, iscat), vb. refl.1. (Cu pron. in dat.) A se i nazari cuiva, a-i trece prin minte. – 2. A se produce, a se intimpla, a se ivi. – 3. (Tranz.) A produce, a provoca. Sl. iskati „a dori”, prin intermediul bg. iska mi se „am chef de” (Candrea; DAR; cf. Cihac, II, 149). Este gresita parerea lui Tiktin, care pleaca de la iasca*iesca „a aprinde”.

iscali (iscalesc, iscalit), vb. – A semna, a-si pune numele, semnatura. Origine incerta. Dupa Tiktin (cf. Candrea; DAR; Scriban), de la formula de acceptare juridica azu iskalueu vreau” (din sl. iskati, cf. isca). Dupa Cihac, II, 149 (cf. Seineanu, Semasiol., 15), din sl. iskaljati „a pata”, cf. bg. iskaljam „a murdari”, datorita faptului ca cea mai mare parte a iscaliturilor din vechime erau doar amprente ale degetului sau pete de cerneala. Ambele explicatii par posibile. – Der. iscalitura, s. f. (semnatura), din part. iscalit (sec. XVII); iscalitor, adj. (semnatar), inv.

mlaca (mlaci), s. f. – Mocirla, mlastina. Sb., rut. mlaka (Tiktin). In Olt. si Banat. – Der. mlacos, adj. (mocirlos); mlastina, s. f. (mocirla), probabil in loc de *mlacistina, din pl. sau mai curind de la un dim. *mlacka (dupa Scriban, de la un sl. *mlascina; dupa Puscariu, Conv. Lit., XXXVIII, 463, din alb. mlask, cf. Philippide, II, 724; dupa Conev 40, din sl. mlastina, care nu ne e clar); mlastinos, adj. (mocirlos); mlastinita, s. f. (planta, Epipactis palustris).

pricaz (pricazuri), s. n. – Necaz, nenorocire, paguba. Sl. prikazu „poveste” (miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 208), cf. necaz. Pentru semantism, cf. fr. j’ai eu une histoire „am avut un necaz”. Cuvint nefolosit in Munt.Der. pricaji, vb. (a face sau a zice lucruri care aduc necaz; a se minji, a se molipsi; a se chinui), ca necaji de la necaz (din sl. prikazati, „a demonstra”, dupa Cihac; din sl. prokaziti „a se strica”, dupa Tiktin); pricaza, s. f. (inv., lepra); pricaznic, adj. (inv., nenorocit, funest).

rovina (rovine), s. f. – Groapa, ripa, adincitura. Sl. rovu „groapa” (Cihac, II, 318), cf. rofii, si bg. rovina (Conev 40), care nu ne este clar, bg. rovenie „sapatura”.

sampson (-ni), s. m. – Buldog. – Var. samson. Tc. samsun (Seineanu, II, 312; Tiktin). Inv., se folosea mai ales ca nume de ciine.

cauc n., pl. e (lat. caucus, cupa). Vest. Caus ori lingura mare de luat lichide ori faina. E un cuv. neauzit de mine, si de aceia nu-s sigur de acc. In rev. I. Crg. 2,210, e un ex. fara acc.: ia cu caucu apa din galeata. In Univ. 24,4,37; 12,4, e o coresp. din Dolj, unde scrie cauc, si atunci are alta orig. V. chepcea, ciorbalic, polonic.

bunatate f., pl. ati (lat. bonitas, -atis, it. bonta, pv. bontat, fr. bonte, sp. bondad, pg. bondade). Calitatea de a fi bun. O bunatate de om, un om foarte bun. A face cuiva o bunatate, a-i face un bine, un serviciu. ia fa bunatate si..., ia fa bine, ia fa-mi placere si... Pl. Bunatati, lucruri bune de mincat.

NEAPARAT, -A, neaparati, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De care nu te poti lipsi, care este (absolut) necesar; indispensabil. ◊ Expr. A fi de (sau a avea) neaparata nevoie (sau trebuinta) = a fi de (sau a avea) absoluta nevoie. 2. (Rar) Caruia nu i te poti impotrivi, care nu poate fi ocolit, evitat sau omis; fatal, inevitabil. II, Adv. In mod necesar, cu orice pret; negresit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aparat.

NEOCLASICISM s. n. Curent in arta, literatura si arhitectura aparut in sec. XVIII care isi ia ca model arta, literatura si arhitectura clasica (antica). [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-classicisme.

A SE ASIGURA ma asigur intranz. 1) A incheia un contract de asigurare. 2) A lua masurile necesare de precautie. /a + sigur

euHARISTie s.f. Impartasanie, cuminecatura (la catolici). [Gen. -iei, var. eucaristie s.f. / cf. fr. eucharistie, gr. eucharistia < eu – bine, charis – har, gratie].

euTANASie s.f. 1. Moarte usoara, fara suferinta. 2. Provocare de catre medic a mortii unui bolnav incurabil. ♦ Sacrificare prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave care nu mai pot fi vindecate. [Gen. -iei, var. eutanazie s.f. / < fr. euthanasie, cf. gr. euthanasia < eu – bine, thanatos – moarte].

ciocni (ciocnesc, ciocnit), vb.1. A bate, a izbi. – 2. A bate in usa. – 3. A inchina, a lovi usor paharele inainte de a bea. – 4. A tabari, a navali, a se repezi. – 5. A rezista, a se opune. – Mr. ciucaes, megl. ciucnes. Formatie spontana, plecindu-se de la cioc „zgomot produs de o izbitura”, care prezinta un paralelism perfect cu ciocani. Se considera, totusi (Cihac, II, 55; DAR; Candrea), ca trebuie sa provina din vreo forma sl. ca rus. coknuti, bg. ceknuvam; ceea ce nu pare posibil, daca se ia in consideratie aceeasi posibilitate expresiva, aplicata identic boc(a)ni si poc(a)ni. Der. ciocnas, s. m. (miner care munceste intr-o salina), cf. ciocanas, probabil prin contaminare cu ocnas; ciocneala s. f. (izbitura); ciocnet, s. f. (izbitura); ciocnitura, s. f. (izbitura).

fi2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. sunt, neacc. (pop.) -s (mi-s, astia-s), (reg.) is, 2 sg. esti [e pron. ie], 3 sg. este [e pron. ie], neacc. e [pron. ie], (fam.) -i (asta-i), (reg.) ii, 1 pl. suntem, 2 pl. sunteti; imperf. 1 eram, 2 sg. erai, 3 sg. era, 2 pl. erati, 3 pl. erau [e pron. ie], perf. s. 1 sg. fusei / fui, 1 pl. fuseram / furam, m.m.c.p. 1 sg. fusesem, 1 pl. fuseseram; conj. prez. 1 sg. sa fiu, 2 sg. sa fii, 3 sa fie; cond. prez. 3 ar fi / (in imprecatii) fir-ar; imper. 2 sg. fii, neg. nu fi, pl. (nu) fiti; ger. fiind (fi-ind); part. fost

NEOGRAMATIC, -A I. adj. scoala ~a = curent lingvistic care sustine principiul regularitatii absolute a schimbarilor fonetice, analogia ca factor principal in crearea formelor noi si necesitatea studierii limbilor moderne si a dialectelor lor. II. s. m. adept al acestei scoli. (dupa fr. neo-gramairien, germ. Junggrammatiker)

SINTAGMATIC, -A I. adj. 1. referitor la sintagma. ♦ clasa ~a = ansamblu de termeni care au, in fraza, acelasi comportament gramatical; raporturi ce = raporturi care unesc intre ele diversele elemente ale unei sintagme. 2. reguli ce = (in gram. generativa) reguli de expansiune care dau o noua versiune unei categorii oarecare sub forma constituentilor ei imediati. II. s. f. studiul sintagmelor. (< fr. syntagmatique)

stacana (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanu (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanu.

DAS EWIG-WEIBLICHE (germ.) eternul feminin – Goethe, „Faust”, II, act. 5: „Das Ewig-Weibliche zicht uns hinan” („Etern-feminin ne-nalta-n tarii”). Feminitatea vazuta in esenta ei tulburatoare si in vesnicia ei.

A SE CHIBZUI ma ~iesc intranz. A se consulta (unul cu altul), pentru a lua o decizie. /<ung. kepezni

A SE CRACANA ma ~ez intranz. (despre fiinte) A-si desface picioarele in laturi (luand o pozitie neestetica). /Din cracana

A SE FAmiLiaRIZA ma ~ez intranz. A deveni familiar cu ceva; a se deprinde, luand cunostinta indeaproape. [Sil. -li-a-] /<fr. familiariser

A SE INCRUNTA ma incrunt intranz. 1) A exprima nemultumire (printr-o mina crunta); a lua o infatisare suparata. 2) inv. A se umple de sange. /in + inv. a (se) crunta

CROMOGEN, -A I. adj. (despre substante, bacterii etc.) care produce pigmenti, coloranti. Ii. s. m. combinatie biochimica continand in molecula cromofori. (< fr. chromogene)

MUCIGEN, -A I. adj. (despre glande) care secreta mucus. II. s. n. glicoproteida secretata de celulele tesutului mucos. (< fr. mucigene)

SCHIZOGEN, -A adj. 1. care ia nastere prin diviziune. 2. care se reproduce prin schizogeneza. (< fr. schizogene)

iorgan (-ne), s. n. – Plapuma, cuvertura. – Megl. iurgan(e). Tc. yorgan (Seineanu, II, 227), cf. bg., sb. jorgan.Der. iorgangiu, s. m. (inv., plapumar); iorgangerie, s. f. (inv., plapumarie).

parasin (-ni), s. m. – Tremuratoare (Briza media). Bg. perusina „penaj” (Cihac, II, 253).

prisna (-ne), s. f. – (Inv.) Lumina vesnica. Sl. prisno „vesnic” (Tiktin; Cihac, II, 293).

salcim (-mi), s. m. – Acat (Robinia pseudacacia). – Mr. salcim. Tc. salkim (Seineanu, II, 310; Roesler 601; Lokotsch 1809; Ronzevalle 100), cf. ngr. σαλϰίμι, bg. salkam.

soldan (-ni), s. m.iepuras, pui de iepure. Mag. suldő (Cihac, II, 528).

zagan (-ni), s. m. – Vultur-barbos (Gypaetus barbatus). Tc. (per.) zagan (Seineanu, II, 380), cf. ngr. ζαγάνος.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) ma tem de danai chiar si cand aduc daruri – Vergiliu, „Eneida”, II, 49. Cuvintele prin care marele poet troian, Laocoon, a incercat sa-i convinga pe concetatenii sai sa nu introduca in cetate calul de lemn lasat de ahei pe tarm si in care se aflau Odiseu si luptatorii lui.

PETITOR, -OARE, petitori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Persoana care, in numele unui barbat, cere in casatorie o fata, de obicei adresandu-se parintilor sau rudelor acesteia; (inv. si pop.; la m.) barbat care cere (pentru sine) in casatorie o fata. ◊ Expr. Sa (ne) sada petitorii, formula glumeata cu care un musafir este invitat sa ia loc sau sa (mai) stea. 2. S. f. Femeie (de obicei mai in varsta) care mijloceste cunostinta a doua persoane de s*x opus pentru a le inlesni casatoria. – Peti + suf. -tor.

MODESTie s.f. Insusirea de a fi modest; simt, sentiment care ne face sa nu exageram valoarea ideilor si a actiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].

catana (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. catana. Mag. katona (miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Galdi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan.Der. catanesc, adj. (militar); cataneste, adv. (soldateste); catani, vb. (a se inrola; a merge la oaste); catanie, s. f. (serviciu militar); catanime, s. f. (trupa de soldati).

TAIFUN s.n. Vant foarte puternic, cu furtuna si cu vartejuri, care bate in regiunile din vestul Oceanului Pacific, luand nastere in timpul schimbarii directiei musonilor. [Pron. tai-fun, pl. -nuri, -ne. / < germ. Taifun, cf. rus. taifun, chin. ta fun – vant mare].

GENO- /GENEA- /GENEZIO-, -GEN, -GE-NEZA, -GENEZie, -GENie elem. „care produce, care ia nastere”; „specie, gen, fel”, „familie, neam”. (< fr. geno-, genea-, genesio-, -gene, -genese, -genesie, -genie, cf. gr. genos, genesis)

INDIGEN, -A I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, marfuri etc.) din propria tara. (< fr. indigene, lat. indigenus)

miNA vb. I. tr. a planta mine pe un teren sau intr-o apa (in scop de distrugere). II. tr., refl. (fig.) a (se) slabi, a (se) distruge (cu incetul), a (se) macina. (< fr. miner)

stepena (-ne), s. f.1. Treapta, scara, rang. – 2. Grad, clasa, categorie. Sl. stepeni (Cihac, II, 367). Sec. XVII, inv.

struna (-ne), s. f.1. Coarda. – 2. Botar, zabaluta. – 3. Flictena. Sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. instruni), vb. (a intinde o coarda; a intinde pinza ferastraului de mina; a acorda un instrument de coarde; a intinde arcul; a infrina calul; a subjuga, a infrina); struneala, s. f. (pana, strunire).

contractez v. tr. (fr. contracter, a face contract [d. lat. contractus, contract], si a micsora, a contrage, a stringe, a lua [un obicei, o boala], d. lat. contractus, contras, contrahere, a contrage). Ma invoiesc, convin: a contracta o alianta. micsorez: frigu contracteaza corpurile. Fig. iau cu timpu: a contracta un obicei. A contracta o boala, a lua o boala, a te imbolnavi. A contracta o datorie, a face o datorie, a te indatora.

NEOBLIGATORIU, -ie, neobligatorii, adj. Care nu trebuie urmat intocmai; care nu este impus. [Pr.: ne-o-] – Ne- + obligatoriu.

ENDOGEN, -A, endogeni, -e, adj. 1. (Despre fenomenele geologice) Provocat de forte care provin din interiorul pamantului si care conduc la aparitia denivelarilor scoartei. 2. (Med.) Care ia nastere, care se datoreste unor cauze din interiorul organismului. – Din fr. endogene.

FILOLOGie s.f. Disciplina care se ocupa cu studiul culturii scrise a popoarelor, in special cu studiul textelor vechi si al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influentelor suferite, al modelului in care ni s-au transmis si al autenticitatii, precum si cu editarea lor. [Gen. -iei. / < fr. philologie, cf. gr. philos – prieten, logos – vorbire].

corvan (-ne), s. n. – (Inv.) Cutia milelor, la biserici. Ngr. ϰορβανᾶς, cf. rus. korvan (Cihac, II, 73).

ANDROGEN, -A I. adj. (despre o femela) care produce numai descendenti masculi. II. adj., s. m. (hormon) care stimuleaza dezvoltarea caracterelor s*****e masculine. (< fr. androgene)

EPONIM, -A I. adj. care da numele sau unui loc, unui oras etc. II. s. m. 1. (ant.) magistrat care dadea numele sau anului; primul dintre cei noua arhonti ai Atenei sau unul dintre cei doi consuli ai Romei, care dadea numele sau anului. 2. termen pentru desemnarea unei statiuni arheologice unde a fost cercetata prima data o cultura materiala si care, ca urmare, a dat numele culturii. (< fr. eponyme, gr. eponymos)

GAZOGEN, -A I adj. care emana gaze. II. s. n. aparat, instalatie pentru gazificarea combustibililor solizi (carbuni, lemn). (< fr. gazogene)

ONCOGEN, -A I. adj., s. n. (agent) cancerigen. II. s. f. gena anormala care genereaza modificari de natura canceroasa. (< fr. oncogene)

paparoana (-ne), s. f. Mac (Papaver Rhoeas). – Var. paparuna. Ngr. παπαρόῦνα, din it. papavero (Cihac, II, 682).

sultan (-ni), s. m. – Monarh musulman. Tc. sultan, diun arab. sultan „putere” (Seineanu, II, 328; Lokotsch 1945), cf. ngr. σουλτάνος, bg., rus. sultan etc. – Der. sultana, s. f. (sotie sau fiica de sultan); sultanea, s. f. (conduras, Tropaeolum mauis); sultanesc, adj. (de sultan); sultanica, s. f. (dans popular din Munt. si Dobr.); sultanin, adj. (imperial), din tc. sultani.

tarhon (-ni), s. m. – Planta folosita drept condiment (Artemisia d*********s). Tc. (arab.) tarhun (Seineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya.

vreme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vremę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja.Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vremeninu; vremelnicesc, adj. (temporal), inv.; vremelniceste, adv. (in mod provizoriu), inv.; vremui, vb. (a face vreme urita); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, inv.

APOI adv. 1. Dupa aceea, pe urma. Isi lua ramas bun si apoi pleca. ♦ Pe langa asta. Si-apoi tot nu ma pot duce. ♦ Mai, in plus. Dupa ce ca e frig, apoi si ploua. 2. Totusi. Apoi tot am sa-ti mai vorbesc putin. 3. Atunci, in cazul acesta; daca e asa, asa fiind. Apoi dar ce vrei ?. ♦ Ei si! n-are importanta! S-apoi ce daca a plecat! 4. (De obicei precedat de conjunctii) a) Doar; b) (precedat de „si”) si inca; unde mai pui ca; c) vezi! ei!; d) dar; e) cu toate acestea; f) (precedat de „ca”) altminteri; g) (serveste la introducerea unui raspuns concesiv, evaziv, sau ca scuza) Apoi de, ce pot sa-ti spun?; h) (precedat de „si”, serveste ca introducere in poezie, proverbe etc.) S-apoi lin, dorule, lin. (JARNIK-BARSEANU). – Lat. ad-post.

ME, ME ADSUM QUI FECI! (lat.) sunt aici, eu, cel care am savarsit (aceasta fapta) – Vergiuliu, „Eneida”, IX, 427. Tanarul troian Nisus ia asupra sa intreaga raspundere pentru omorurile savarsite in tabara rutililor impreuna cu prietenul sau eurial pentru a-i salva acestuia viata. Devotament prietenesc dus pana la sacrificiul suprem.

atentiune f. (lat. at-tentio, -onis. V. in-tentiune). Atintirea mintii, luare aminte: a da atentiune cuiva. Fig. Pl. Preveniente, ingrijiri: i-a aratat mii de atentiuni, a avut mii de atentiuni pentru el. Atentiune! Fii atent, da atentiune. – Si atentie.

ARUNCATOR, -OARE, aruncatori, -oare, subst. 1. S. m. si f. Atlet specializat in aruncarea discului, sulitei, greutatii etc. 2. S. n. Arma de foc cu teava neghintuita, cu pereti subtiri, usor transportabila, cu care se arunca mine; brand. ◊ Aruncator de flacari = arma care serveste la aruncarea unui lichid inflamabil (care ia foc in aer) asupra obiectivelor inamice mai apropiate. – Arunca + suf. -ator.

NEINCEPUT, -A, neinceputi, -te, adj. Care nu este (inca) inceput, folosit. ◊ Apa neinceputa = apa luata din fantana sau de la izvor dimineata, inainte de a mai fi luat si altii in ziua aceea, careia in descantece i se atribuie puteri miraculoase. – Ne- + inceput.

PRIVILEGIU s. 1. v. prerogativa. 2. drept. (S-a folosit de ~ pe care il are.) 3. v. avantaj. 4. avan-taj, favoare. (Ma bucur de ~ul de a-l cunoaste.) 5. v. cinste. 6. avantaj, binefacere, dar, folos. (~iile tehnicii moderne.)

A SE BATE ma bat intranz. 1) A se lovi repetat (si concomitent) unul pe altul; a se lua la bataie. ◊ A se da batut a se lasa invins; a ceda. ~ cap in cap a se contrazice; a fi diametral opus. ~ cu pumnii in piept a) a se mandri; a se fuduli; b) a se lovi in piept in semn de suparare sau de pocainta. 2) A se lupta cu arme; a se razboi. /<lat. batt[u]ere

NEMULTUmiT ~ta (~ti, ~te) si adverbial (negativ de la multumit): ~tului i se ia darul se spune despre o persoana ingrata, care pierde ceea ce a primit. /ne- + multumit

EXPLOATATie s.f. Intreprindere cu caracter economic care exploateaza pamanturi, paduri, mine etc.; (p. ext.) terenul, padurea etc. exploatate de o astfel de intreprindere. [Gen. -iei, var. exploatatiune s.f. / cf. fr. exploitation].

PREMUNITie s.f. 1. (Med.) Stare de rezistenta la orice noua infectie a unui organism deja infectat; imunitate la infectie. 2. Premonitie (1) [in DN]. [Gen. -iei. / < fr. premunition, cf. lat. praemunitio – aparare].

IZOFEN, -A I. adj. (despre organisme) 1. cu caractere asemanatoare. 2. derivat din acelasi fenotip. II. s. f. linie de pe glob care uneste frecvente fenotipice egale. (< fr. isophene)

PLANTA vb. I. tr. 1. a sadi (pomi, plante). 2. a infige in pamant (un stalp, un par etc.). ◊ a instala in decor (in scena, pe un platou de filmare). 3. (mil.) a instala mine pe un teren. 4. a fixa cu insistenta. 5. (fam.) a parasi brusc pe cineva. II. refl. (fig., fam.) a se posta (ostentativ), a se protapi (in fata cuiva). (< fr. planter, lat. plantare)

TRANSVERSAL, -A I. adj. dispus perpendicular pe lungimea unui corp; care taie (ceva) de-a curmezisul. II. s. f. 1. dreapta care intersecteaza o figura data. 2. galerie orizontala in interiorul unei mine care trece prin roci sterile de-a curmezisul directiei stratului. (< fr. transversal)

noroi (noroaie), s. n. – Glod, clisa, namol. Sl. naroj „elan, impuls” (Tiktin), din riti „a misca”, cf. paroi. Der. din sl. nora „ascunzatoare” (miklosich, Slaw. Elem., 32; mikloisch, Lexicon, 455; Cihac, II, 218) nu e probabila. Bg. noroj (Conev 40; Scriban) pare sa provina din rom., deoarece ne-am fi asteptat la naroj, ca in sl.Der. (i)noroi, vb. (a inamoli, a inglodi; a tencui); noroiala, s. f. (namol, glod); noroios, adj. (cu noroi).

soim (-mi), s. m. – Pasare rapitoare (Falco laniarius, F. peregrinus). Mag. soly(o)m (Cihac, II, 528; Tiktin; Galdi, Dict., 97). Nu este probabila der. din per. sahin, cf. sah (Lokotsch 1764). – Der. soiman, s. m. (soim; viteaz); soimana, s. f. (dragaica, duh rau); soimani, vb. (a ciomagi, a bate); soimar, s. m. (crescator de soimi, vinator cu ajutorul soimilor); soimesc, adj. (de soim); soimeste, adv. (ca un soim; rapid); soimoaica (var. soimoaie), s. f. (femela soimului).

tifna (-ne), s. f.1. Cobe. – 2. Ifos, aroganta. – Var. tifna si der. Mr. tifna. Ngr. τσίφνα (Cihac, II, 709; Galdi 261). – Der. tifni, vb. (a gifii, a sforai, despre cai); tifnos, adj. (cu tifna; suspicios, irascibil, susceptibil).

tina (-ni), s. f. – Noroi, namol, glod. Sl. (ceh., rus.) tina (miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se foloseste mai ales in Trans.Der. tinos, adj. (noroios, mocirlos); tinoava, s. f. (Trans. de N, mocirla, balta de noroi); intina, vb. (a murdari cu noroi, a umple de noroi; a pata; a prihani).

vina (-ni), s. f.1. Culpa, delict. – 2. Greseala, eroare. Sl. vina „acuzatie” (miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 457). – Der. vinovat, adj. (culpabil, inculpat), din sl. vinovatu; nevinovat, adj. (inocent); (in)vinovati, vb. (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, s. f. (culpabilitate); vinovatie, s. f. (culpabilitate); nevinovatie, s. f. (inocenta).

ZECE, zeci, num. card. 1. Numar care are in numaratoare locul intre noua si unsprezece; se indica prin cifra 10 sau X. ◊ (Adjectival) Ora zece. ◊ (Substantivat) A luat un zece la matematica. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul zece. 2. (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la unsprezece pana la nouasprezece) Cincisprezece. ♦ (Intra in compunerea numeralelor c*******e compuse, de la douazeci pana la nouazeci si noua) Patruzeci si trei.Lat. decem.

cimpiu, -ie adj. (d. cimp). Rar. De coloarea [!] cimpului, soriciu, cenusiu-cafeniu (germ. feldgrau): haine cimpii. – La Dos. loc cimpiu, loc, ses. V. pamintiu.

NEBAGAT2, -A, nebagati, -te, adj. (in expr.) Nebagat in seama = a) care nu este luat in consideratie, care este trecut cu vederea; b) care nu a fost vazut, observat. – Ne- + bagat.

A SE AVANTA ma avant intranz. 1) A se repezi inainte (spre cineva sau ceva) cu avant. 2) A-si lua avant; a se angaja cu indrazneala intr-o actiune; a se lansa. ~ in lucru. /a + vant

A SE INGRIJI ma ~esc intranz. 1) A avea grija (personala) deosebita; a se interesa indeaproape. ~ de sanatate. 2) A lua (din timp) masurile cuvenite. 3) inv. v. A SE INGRIJORA. /in + grija

A SE ZAmiSLI ma ~esc intranz. 1) A aparea pe lume; a capata viata; a se naste. 2) fig. A lua nastere; a se constitui; a se forma; a aparea. /<sl. zamysliti

NOVATie s.f. 1. Stingere a unei obligatii prin crearea alteia noi, care se deosebeste de prima prin calitatea debitorului sau a creditorului. 2. (Rar) Inovatie. [Gen. -iei, var. novatiune s.f. / cf. fr. novation, lat. novatio].

desetina (-ni), s. f. – Dijma, bir pe porci si pe oi. Sl. desetina „dijma” (Cihac, II, 94; Tiktin); cf. rus. desjatina.Der. desetnic, s. m. (inv., persoana care stringe dijma; Bucov., ajutor de primar); desetinar, s. m. (perceptor).

RIZOGEN, -A I. adj., s. n. (tesut vegetal) care da nastere la radacini adventive. II. s. n. 1. planta care produce numai radacini si flori. 2. parazit al radacinilor. (< fr. rhizogene)

moroi (moroi), s. m. – Vampir, fantoma in care se incarneaza copilul mort nebotezat. Sl. mora „vrajitoare”, cf. sb., cr., slov., pol. mora „cosmar”, alb. more, ngr. μόρα (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bg. marok (Conev 106). Der. din ngr. μωρόν „copil” (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai putin convingatoare. – Der. moroaie, s. f. (fantoma, spiridus, duh rau).

scirna (-ne), s. f. – Excrement. – Megl. scrama „urdoare”. Sl. skrvuna „poluare” (miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja.Der. scirnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvunavu, bg. skarnav (Conev 97); scirnavi, vb. (a murdari); scirnavie, s. f. (murdarie, mirsavie).

EXACT, -A, exacti, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este conform cu realitatea, care este in deplina concordanta cu adevarul. ◊ Stiinte exacte = stiinte in care formularile se pot prezenta in forma matematica. ♦ Care reproduce intocmai un model, care reda intocmai originalul. 2 Punctual. II. Adv. 1. In concordanta cu realitatea. Spune exact ce s-a intamplat. ♦ Tocmai, chiar. Avem exact noua sute. 2. In conformitate cu un program, fara abatere, cu punctualitate. [Pr.: eg-zact] – Din fr. exact, lat. exactus.

miSTO adj. invar. (Arg.) (Foarte) bun, (foarte) frumos. ♦ (Substantivat, n., in expr.) A lua (pe cineva) la misto = a-si bate joc (de cineva), a-l ironiza. – Din tig. misto.

A SE JUCA ma joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsa de consideratie; a nu lua in seama gravitatea unei situatii. ◊ ~ cu focul a) a se expune in mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situatii. ~ cu sanatatea a-si neglija sanatatea, expunandu-se unui pericol. /<lat. jocare

EMBRION s.m. 1. (Biol.) Prima stare a unei fiinte vii de la fecundarea ovulului pana la formarea deplina a organelor. ♦ Germen al unei plante existent in samanta din care va lua nastere prin germinatie. 2. (Fig.) Inceput, germen de la care porneste un lucru, o actiune. [Pl. -ni, (s.n.) -oane. / cf. fr., gr. embryon].

chiulhan (-ne), s. n. – Banchet, zaiafet, chef. – Var. chiolhan. Tc. kulhan „cuptor de incalzit baia” (Seineanu, II, 118; Lokotsch 1234). Semantismul rom. se explica prin obiceiul turcesc de a minca in baie. – Der. chiulhangiu, s. m. (persoana care incalzeste baia; chefliu, petrecaret), din tc. kulhanci; chiulhaniu (var. chiolhanos), adj. (fatarnic, viclean), din tc. kulhani „persoana care incalzeste baia”.

mesina (-ni), s. f. – Piele tabacita. – Mr. misine, megl. misin. Tc. mesin, din per. mῑs „oaie” (Seineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mesin, rus. mesina.

neghiob (neghioaba), adj. – Prost, nating. Origine obscura. Ne- pare sa fie element expresiv, ca in nata-, cf. navleg, navirlie; dar al doilea element e greu de identificat. Der., din sl. negodinu „ingrat”, cf. rus. negodnyi „nerod” (Cihac, II, 215), sau din mag. nagyobb „mai mare, major” (Scriban) nu pare posibila. Tiktin il interpreteaza pe ne- drept prefix negativ. Der. neghiobesc, adj. (prostesc); neghiobeste, adv. (prosteste); neghiobi, vb. (a prosti); neghiobie, s. f. (prostie).

sina (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obada. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. sinar, s. m. (cui de fier cu care se fixeaza sinele); sinui, vb. (a pune cercuri, sine); sineu, s. n. (Trans. de N, bat cu care se stringe o sfoara sau un lant sau un fier-balot).

smochina (-ne), s. f. – Fruct comestibil carnos inchis intr-un receptacul. Sl. smokvina (miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 353; Conev 49), cf. bg. smokin, sb. smovka.Der. smochin, s. m. (arbore, Ficus c****a); smochini, vb. refl. (a se zbirci, a se increti); smochinet, s. n. (multime de smochini).

tavan (-ne), s. n. – Plafon, pod. – Var. pl. tavanuri. Mr. tavane, megl. tavan. Tc. tavan (Roesler 603; Seineanu, II, 352; Lokotsch 2052), cf. ngr. τάβανι, alb., bg., sb. tavan.Der. tavani, vb. (a face tavanul unei incaperi).

telina (-ni), s. f. – Pirloaga, ogor necultivat. – Var. talina. Sl. celi(z)na (miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina.Der. telinos, adj. (desert, salbatic).

A SE INCLINA ma inclin intranz. 1) A-si schimba pozitia normala, lasandu-se pe o parte. 2) (despre obiecte verticale) A lua o pozitie oblica; a se apleca. 3) fig. (despre astri) A se lasa spre orizont; a asfinti; a apune; a declina; a cobori; a scapata. Soarele inclina spre asfintit. 4) v. A SE INCHINA. /<fr. incliner, lat. inclinare

A SE OBRAZNICI ma ~esc intranz. A se abate de la normele de buna-cuviinta; a deveni obraznic; a-si lua nasul la purtare. [Sil. -bra-] /Din obraznic

A SE TRANTI ma ~esc intranz. 1) (despre fiinte) A se lasa cu toata greutatea corpului; a se prabusi. 2) A se lua la tranta (unul cu altul); a se lupta corp la corp (unul cu altul). /<sl. trotiti

NEALINieRE s.f. Pozitia politica a unui mare numar de state din diferite regiuni ale lumii care nu participa la grupari politice, militare, iau insa atitudine pentru pace si isi aduc contributia la dezvoltarea cooperarii internationale; neangajare, neutralitate activa. [Pron. ne-a-li-ni-e-. / < ne- + aliniere, dupa fr. non-alignement].

DEZVOLTA vb. I. refl. (despre materie, fenomene) a trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ◊ a se extinde, a creste, a se mari. ◊ (despre fiinte) a evolua treptat. II. tr. 1. a amplifica in mod creator (o doctrina, o teorie), a imbogati cu principii, cu teze noi. 2. a expune pe larg, amanuntit. 3. a produce, a emana, a degaja caldura, energie etc. (dupa lat. disvolvere)

IZOCHIMEN, -A I. adj. cu egala temperatura medie de iarna. II. s. f. linie care uneste punctele terestre cu aceeasi temperatura medie in timpul iernii. (< fr. isochimene)

SAHARiaN, -A I. adj., s. m. f. (locuitor) din Sahara. ♦ limbi ene = limbi negro-africane vorbite la nord si vest de lacul Ciad si in sudul desertului Libiei. II. s. f. haina usoara de panza, cu epoleti si maneci scurte. (< fr. saharien)

SCALEN I. adj. (despre un triunghi) cu toate laturile inegale. II. adj., s. m. (muschi inspirator) intre vertebrele cervicale si primele doua perechi de coaste. (< fr. scalene, lat. scalenus)

ojina (-ni), s. f. – (Mold., Trans.) Gustare. – Var. ujina. Sl. (sb., bg.) uzina (miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 226), cf. mag. ozsona.Der. ojini (var. ujini), vb. (a lua o gustare).

slatina (-ne), s. f. – Salina, apa sarata. Sl. (sb., cr., slov., ceh., rus.) slatina (miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 347; Conev 41), cf. slanina. Se pastreaza mai ales ca toponim. – Der. slatinos, adj. (salin, sarat); slatioara, s. f. (baltoaca).

spin (-ni), adj. m. – Glabru, fara par. – Mr. spin. Gr. σπάνος, de la στάνυς „lipsa de densitate” (Densusianu, Hlr., 345; Philippide, II, 14 si 733; Bezdechi, Dacor., IV, 1282; REW 8118b; Rohlfs, EWUG, 2012; Rosetti, II, 68; Sandfeld 29), cf. alb. spenk, sl. spanu. Prezenta unui intermediar lat. *spanus nu pare o ipoteza posibila si nici necesara (calabr., sicil. spanu este imprumut direct din gr.). Der. din sl. este posibila, dar se loveste de dificultatea trecerii lui anin, care este aceeasi din cuvintele mult discutate, jupin, smintina, stina si stapin.Der. spinatic (var. spinatec), adj. (glabru).

CHiaR, -A, chiari, -e, adv., adj. I. Adv.1. Tocmai, intocmai, exact. Porneste chiar acum. ♦ Insusi, singur, nu altcineva sau altceva decat... Era chiar copilul lui. 2. Pana si, inca si. Chiar prin somn tot simtea. ♦ Inca; deja. Chiar de la inceput. ♦ (Precedat de „nici”) Macar. ♦ (Urmat de propozitie concesiva introdusa prin „daca” sau „de”) Si in cazul. Ma asez chiar daca nu ma pofteste nimeni. 3. In realitate, cu adevarat, intr-adevar. iata ca chiar vine. 4. (Inv.) In mod clar, lamurit. II. Adj. (Inv.) Clar, curat, pur, limpede. – Lat. clarus.

NESILIT, -A, nesiliti, -ie, adj. 1. (Despre gesturi, miscari; despre stil, limba) Natural, spontan, degajat. 2. Care este facut de bunavoie, fara constrangere. – Ne- + silit.

NERECEPTIONAT, -A, nereceptionati, -te, adj. 1. Care nu a fost luat in primire verificandu-i-se calitatea. 2. Care nu a fost receptionat prin aparatura radio. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + receptionat.

altan (-ne), s. n. – Terasa, foisor, mirador. Ngr. ἀλτάνα, din it. altana (Meyer, Neugr. St., IV, 8), cf. tc. altincik (Seineanu, II, 18). Cuvint rar, lipseste din majoritatea dictionarelor (apare la Eminescu). Din acelasi cuvint tc., altingic, s. m. (planta, caltunas), cf. Lokotsch 61.

carje (-ji), s. f.1. Baston de episcop. – 2. Bat cu partea superioara bifurcata pe care se sprijina infirmii. – 3. Bat, par. – 4. Cutit de tabacar. – 5. La plug, regulator. – 6. Macara pentru mine. Var. cirja. Sl. krizi „cruce”, care provine din lat. crucem, prin intermediul v. germ. (Cihac, II, 42; Skok 63); cf. sb. krza „cirje”. Var. este numai ortografica. – Der. cirjoiat, adj. (curbat, arcuit); cirjob (var. girjob), adj. (incovoiat), prin contaminare cu girbov (DAR). Din rom. provin rut. kyrza „cirje” (Candrea, Elementele, 403), si mag. gerzsa (Edelspacher 13).

dusman (-ni), s. m. – Inamic, vrajmas. – Mr. dusman. Tc. (per.) dusmen (Roesler 591; miklosich, Turk. Elem., I, 288; Seineanu, II, 165; Lokotsch 554; Ronzevalle 90), cf. alb., bg., sb. dusman.Der. dusmanca, s. f. (inamica, vrajmasa); dusmanesc, adj. (privitor la dusmani; dusmanos); dusmaneste, adv. (cu dusmanie, ostil); dusmanos, adj. (ostil); dusmani, vb. (a fi ostil; a uri; a invrajbi); dusmanie, s. f. (vrajmasie); indusmani, vb. (a invrajbi).

DEMONSTRA vb. I. tr. a arata in mod convingator, pe cale de rationament sau prin exemple concrete, (ne)adevarul unei afirmatii. ◊ a dovedi, prin calcule si rationamente, adevarul exprimat intr-o teorema, intr-un enunt. II. intr. a lua parte la o demonstratie; a manifesta, a arata ceva prin semne exterioare. (< lat. demonstrare, dupa fr. demontrer, /II/ rus. demonstrirovati)

menghine (-ni), s. f. – Unealta de strins. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Seineanu, II, 256; Meyer, Turk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.

tragan (-ne), s. n. – Adenita, mai ales la animale. Origine incerta. Se considera drept der. din ngr. τράγανον „cartilaj” (Cihac, II, 707; Tiktin; Candrea; Galdi, Dict., 263), dar semantismul nu apare clar. Poate a existat o confuzie cu ngr. θράϰα sau θράϰια „jar, jaratic”, cf. antrax „carbune” si „tumoare” si carbunco. Der. din gr. τράχαλος „ceafa” (Diculescu, Elementele, 431), nu este probabila.

boarna (-ne), s. f. – Varietate de musca, Mosca vomitoria. Formatie expresiva, care incearca sa imite biziitul mustei. Dupa Giuglea, LL, II, 29, din lat. borna.

caputa (capute), s. f.1. Parte a incaltamintei care acopera partea superioara a labei piciorului. – 2. Parte de deasupra a labei piciorului. Origine incerta. Este clara legatura sa cu sl. kopyto (› rom. copita); sl. kopytice „tip de incaltaminte”, dar nu este clara calea acestui der. Cf. mag. kapta „calapod de pantofi” (Cihac, II, 487;DAR), alb. keputse (Philippide, II, 703), pe care Meyer 188 il deriva cu mica probabilitate, din tc. papuc (Berneker 484). Der. caputa, vb. (a pune capute noi); caputar, s. m. (cizmar); caputatura, s. f. (pantofi vechi; pantofi in general); incaputa, vb. (a caputa; a repara).

laun (-ni), s. m. – Planta, Myriophyllum verticillatum. Origine obscura. Pare cuvint inrudit cu vb. la „a spala” (dupa Bogrea, Dacor., II, 667, prin intermediul unui lat. *lavōnem „spalatorie”; mai curind cu ajutorul suf. expresiv -un, cf. bauna, gaunos etc.). Este planta care creste in ape statatoare; dar formarea cuvintului e putin clara. – Der. launos, adj. (murdar); Launele, s. f. pl. (riu in Olt.), al carui nume este vizibil identic cu cuvintele anterioare (dupa Iordan, Rum. Toponomastik, 141, cf. DAR, din lat. leonem).

nalban (-ni), s. m.1. Potcovar. – 2. Veterinar. – Var. nalbant. Mr. nalban, megl. nalbanti. Tc. (arab.) nalband (miklosich, Etym. Wb., 211; Loebel 68; Seineanu, II, 269; Lokotsch 1549), cf. ngr. ναλμπάντης, alb. naljban, bg., sb. nalbant.

pamatuf (pamatufuri), s. n.1. Felestioc, matauz, pensula de ras, periuta. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchu, din pomesti, pometą „a matura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „matura”, care apartine aceleiasi familii, e mai putin probabila. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometusa.

sic interj. – Bine facut, bine infaptuit, ma bucur. Creatie expresiva. Nu pare sa aiba nimic in comun cu sb., cr. sik, ceh. sik „zgiltiiala” (Cihac, II, 388), slov. sik, ceh., pol. syk „fluierat” (Tiktin), tc. sik „suparator” (Philippide, Principii, 148; Seineanu, II, 320), ci pare sa aminteasca de hic, bic, smic.Der. sicii, vb. (a scutura, a desela, a deregla; a stinjeni, a m*****a), a carui der. expresiva este evidenta (totusi, Seineanu, II, 320, Lokotsch 1960 si Ronzevalle 113 se refera la tc.); sicala, s. m. (prost, neghiob, pisalog); siciiala, s. f. (suparare, cicaleala).

somn (-ni), s. m. – Peste rapitor (Silurus glanis). – Var. inv. som. Megl. som. Sl. (rus.) somu (miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53), cf. bg., sb., cf., slov. som. Fonetismul indica o apropiere de somn „faptul de a dormi”. – Der. somotei, s. m. (somn mic), dim. al var.

FOCOS, -OASA, focosi, -oase, adj., s. n. 1. Adj. Plin de foc1 (II 1); infocat, inflacarat. 2. Adj. (Rar) Rosu ca focul1; aprins. 3. S. n. Dispozitiv de aprindere a incarcaturii expozive (la grenade, bombe, mine, etc.). – Foc1 + suf. -os.

NECRISTALIZAT, -A, necristalizati, -te, adj. (Despre substante) Care nu prezinta o stare cristalina regulata; care nu a luat o forma precisa, potrivita; amorf. ♦ Fig. Care nu s-a inchegat, nu s-a limpezit, nu s-a clarificat. – Ne- + cristalizat.

CAT conj., adv., prep., s. I. 1. conj. ca, cum, precum. (Noi ~ si ei ...) 2. adv., prep. ca, precum. (E inalt ~ bradul.) 3. adv. (pop.) precat. (~ imi dau seama ...) 4. conj. oricat. (~ era el de retinut, tot ...) 5. conj. ci, ce, cum. (~ as mai rade!) 6. adv. v. ce. II. s. (MAT.) (inv.) catuitor, cuprinzator, cvotient, petrecator. (~ al unei impartiri.)

A ieRTA iert tranz. 1) (persoane) A scuti de pedeapsa. 2) A elibera de acuzatie, primind scuzele aduse; a scuza. Vecinul l-a iertat.A-l ierta Dumnezeu a inceta din viata (dupa o boala grea si indelungata). Dumnezeu sa-l ierte! formula folosita de credinciosi vorbind despre mort. Doamne, iarta-ma! expresie folosita de o persoana care a spus sau este pe cale de a spune o vorba necuviincioasa. Ba sa ma iertati! a) nu sunt de acord; b) nici vorba. iertati-ma (va rog)! va rog sa nu va suparati. 3) (greseli, fapte reprobabile) A trece cu vederea; a inceta de a lua in consideratie; a da uitarii; a scuza. 4) (datorii, obligatii etc.) A declara nul; a anula. 5) A da voie; a ingadui; a permite. iertati-ma, vin si eu cu o explicatie. /<lat. libertare

IZOHELie s.f. Procedeu fotografic de separatie a tonurilor, constand in a face, pornind de la negativul original, doua noi negative, dintre care unul contine detaliile luminilor celor mai inalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie].

NEOFORMATie s.f. 1. (Biol.) Formare noua a unui organ sau tesut; tumoare; neoplazie. 2. (Geol.) Acumulare (locala) care poate aparea in diverse orizonturi ale solului. [Gen. -iei, var. neoformatiune s.f. / < fr. neoformation].

DEDUCTie s.f. Rationament logic prin care se obtine o judecata noua (numita concluzie) din doua sau mai multe judecati (numite premise), dintre care una trebuie sa fie neaparat universala. [Gen. -iei, var. deductiune s.f. / cf. lat. deductio, fr. deduction].

capan (-ne), s. n. – Magazie, depozit de alimente; in special tirgul oficial de la Constantinopol, sau camara imperiala. – Tc. kapan (Seineanu, II, 87; Lokotsch 1062; Ronzevalle 132); cf. ngr. ϰαπάντζα, bg. kapan.Der. capanliu, s. m. (inv., negustor turc angrosist, care cumpara marfuri pentru tirgul din Constantinopol, sau pentru intendenta armatei; se bucura de prioritate in cumpararea alimentelor), din tc. kapanli; capange (var. capanga), s. f. (lat, cursa, plasa), din tc. kapanca.

A SE INSPIRA ma inspir intranz. A imprumuta ganduri, idei, mijloace de expresie, elemente, folosindu-le in procesul de elaborare a unei opere; a lua in calitate de izvor de inspiratie. [Sil. in-spi-] /<fr. inspirer, lat. inspirare

BIOGEN, -A I. adj. 1. esential pentru mentinerea vietii. 2. produs prin actiunea organismelor vii. II. s. n. preparat din culturi de bacterii, care imbogateste solul in azot, folosit pentru a spori productivitatea leguminoaselor. (< fr. biogene)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)