Rezultate din textul definițiilor
MOGALDEATA, mogaldete, s. f. 1. Fiinta sau lucru care apare neconturat, neclar din cauza cetii, a intunericului sau a departarii. ♦ Om mic de statura. 2. Mica ridicatura de pamant; gramada mica. – Et. nec.
CHISTOC, -OACA, chistoci, -oace, subst. 1. S. n. Muc de tigara. 2. S. m. si f. Fig. Copil mic de statura si indesat. [Pl. si: (1) chistocuri. – Var.: chiostec s. n.] – Et. nec.
HOMUNCULUS, homunculusi, s. m. Omulet artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; p. ext. om foarte mic de statura, nedezvoltatVezi nota, pipernicit. – Din lat. homunculus, fr. homuncule.
TANDARICA, tandarele, s. f. Diminutiv al lui tandara; aschiuta, surcica. ♦ Fig. (si s. m.) Om mic de statura; copil. [Var.: (reg.) tandurica s. f.] – Tandara + suf. -ica.
PISCOI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intra in componenta unor instrumente muzicale. II. Om mic de statura, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
POPANDOC, -OACA, popandoci, -oace, s. m., adj. 1. S. m. (Reg.) Numele a doua specii de rozatoare: a) soarece de camp; b) popandau (1). ♦ (Adverbial) Drept, in picioare. 2. S. m. (Fam.) Epitet glumet pentru un copil mic. 3. Adj., s. m. (Fam.) (Om) mic de statura, scund. – Et. nec. Cf. popandau.
PRASNEL, prasnele, s. n. 1. Jucarie mica facuta din lemn, din os, din metal, cu un varf ascutit si care se roteste pe o suprafata plana; titirez, sfarleaza. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prasnelul (sau ca un prasnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statura) si foarte vioi. 2. Capatul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul sa se invarteasca mai usor. 3. Partea interioara a fusului morii, fixata intr-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnel s. n.] – Pristen (reg. „prasnel” < bg.) + suf. -el.
PRICHINDEL, prichindei, s. m. Om mic de statura, de obicei vioi si poznas. ♦ Copil mic (sprinten si zburdalnic); pici. – Et. nec.
OMULET, omuleti, s. m. 1. Diminutiv al lui om; om mic de statura. 2. Fig. Om neinsemnat, fara nici un merit; om cu preocupari marunte, meschine. – Om + suf. -ulet.
BONDOC ~oaca (~oci, ~oace) (mai ales despre persoane) Care este mic de statura si gros; indesat. /<turc. bunduk
INDESAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A INDESA. ◊ Cu varf si ~ mai mult decat trebuie; cu prisosinta. 2) (despre persoane) Care este mic de statura, gros si voinic; bondoc. 3) si adverbial Care este subliniat cu insistenta; apasat. A pasi ~. /v. a (se) indesa
MARUNT ~ta (~ti, ~te) 1) Care este de proportii foarte reduse; mic de tot. Pietre ~te. Pasi ~ti. ◊ Bani ~ti bani in monede divizionare de valoare mica. 2) (despre scris) Care este cu litere foarte mici. 3) (despre persoane) Care este mic de statura; scund. 4) fig. Care este de mica importanta. ◊ Multe si ~te lucruri de tot felul, dar lipsite de importanta. 5) fig. (despre oameni) Care dovedeste lipsa de noblete sufleteasca; lipsit de generozitate; meschin. /<lat. minutus
POPANDOC ~oaca (~oci, ~oace) si substantival fam. (despre persoane) Care este mic de statura; scund. /Orig. nec.
TAGARTA ~e f. pop. Om mic de statura si indesat. /<ngr. tagartzika
TANDARICA ~ele f. fig. (diminutiv de la tandara) Om mic de statura. /tandara + suf. ~ica
cotoi, cotoi, s.m. (reg.) om mic de statura; putoi, ghijura.
nimuric, nimurica, s.m. si f. (reg.) 1. om bicisnic, neputincios, slabanog, infirm (din nastere); om mic de statura, pipernicit, pitic. 2. cel schiop. 3. om sarac; cersetor.
nodic, -a, s.m. si f. (pop.) om mic de statura.
pintoc, pintoci, adj. si s.m. (reg.) 1. (adj. si s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticalos. 2. (s.m.) veche moneda divizionara valorand un gros, o jumatate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statura, scund.
piscoi, piscoi, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intra in componenta unor instrumente muzicale. 2. om mic de statura, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge faina in covata morii; vrana. 4. (inv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergatoare a morii. 7. teica morii, covata, lada in care curge faina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
piticos, piticoasa, adj. (inv.) mic de statura, nedezvoltat, pipernicit, inchircit.
poghirca, poghirci, s.f. (reg.) 1. (mai ales la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate, ramase mici si subtiri; posomogi, barzoci (din care se face cea mai buna canura). 2. (la pl.) cereale, legume, fructe etc. slab dezvoltate. 3. om mic de statura, pipernicit; (in forma: boghirca) om cu mintea slaba, prost, neghiob; jucator prost la jocurile de noroc; femeie urata. 4. nume de pasare. 5. s.m. (in forma poghirc) nume de planta taratoare.
poparda s.f. (reg.) 1. om lenes. 2. caine. 3. fata obraznica si guraliva. 4. (fig.) gura (organ al vorbirii). 5. repros, dojana, ocara. 6. (fig.) om mic de statura; popenchi, popandoc.
popartac2, popartace, s.n. si popartaci, s.m. (reg.) 1. (s.n.) par, prajina, pop etc. cu diferite intrebuintari. 2. (s.n.) carlig aninat de o creanga de care te prinzi cu mainile si te legeni. 3. (s.m.) om mic de statura; popenchi, popandoc, poparda.
popenchi, popenchi, s.m. (reg.) 1. ciuperca comestibila (caciula-sarpelui si buretele-calului). 2. (la pl.) ghebe (ciuperci comestibile). 3. om mic de statura; popandoc, poparda. 4. epitet glumet pentru un copil; popandoc, popandau. 5. (cu forma: popenc) om lenes; popanzac, popanzoi, poparda.
posomog, posomogi, s.m. (reg.) 1. bucata mare din ceva; posolog. 2. (la pl.) fire de canepa rasarite tarziu si nedezvoltate sau ramase dupa recoltat; poghirca, barzoci. 3. om mic de statura (care merge impiedicindu-se).
scarlete, scarleti, s.m. (reg.) 1. saniuta pentru copii. 2. om mic de statura; copil vioi, iute, neastamparat.
somac, somaci, s.m. (reg.) 1. numele unor mamifere care traiesc sub pamant; soarece, sobolan, catelul-pamantului, cartita. 2. specie de caine. 3. om pipernicit, mic de statura; copil. 4. (in forma: somalc) boala care se manifesta prin aparitia unor noduli subcutanati.
somoltoc, -oaca, adj., s.m., f. si n. 1. (reg.; s.m. si f.) (om) mic de statura. 2. (reg.; s.m. si f.) (om) incet, moale, bleg. 3. (reg.; s.m. in forma: solmotoc) fulg mare de zapada. 4. (pop.; s.n.) somoiog, mototol. 5. (reg.; s.n. in forma: solmotoc) smoc (de par sau de lana). 6. (reg.; s.n.; in forma: solmotoc) bucata rupta dintr-un cojoc. 7. (reg.; s.n.) buchet, manunchi.
HOMUNCULUS s. m. 1. omulet artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic de statura. 2. fetus uman. (< fr. homuncule, lat. homunculus)
POGHIRCA, poghirci, s. f. 1. (Pop., la pl.) Fire de canepa, rasarite tarziu si nedezvoltate; resturi de canepa ramase dupa cules. 2. Porecla data unui om mic de statura.
TASTI-BASTI s. m. invar. (Fam.) Om de statura mica, slab si care nu are astampar. ♦ Om (tanar) neinsemnat. – Formatie onomatopeica de la tasti.
ASCHIMODIE, aschimodii, s. f. (Fam.) Persoana foarte urata (prin slabiciune exagerata, statura mica etc.) – Cf. gr. ashimosini „uratenie”.
MOPS, (1) mopsi, s. m., (2) mopsuri, s. n. 1. S. m. Caine de statura mica, cu capul mare, patrat, cu botul turtit, cu parul scurt si neted; buldog. ♦ Epitet dat unei persoane cu nasul turtit. 2. S. n. Cleste cu falci curbate folosit la strangerea tevilor, a vanelor etc. in cadrul operatiilor de montare. – Din germ. Mops.
TERIER, terieri, s. m. Numele unor rase de caini de statura mica, foarte curajosi, folositi la vanarea animalelor care traiesc in vizuini; caine din aceasta rasa. [Pr.: -ri-er] – Din fr. terrier.
SCUND, -A, scunzi, -de, adj. (Despre fiinte) De statura mica; scurt, marunt. ♦ (Despre lucruri) De inaltime mica, putin inalt; jos. – Din sl. skondu.
STELUTA, stelute, s. f. I. Diminutiv al lui stea (I 1); stelisoara. ♦ Fig. Scanteie. II. P. a**l. 1. Obiect, desen etc. in forma de stea (mica). ♦ Asterisc. 2. (La pl.) Pasta fainoasa taiata in forma de stea (care se pune in supa). 3. Cusatura in forma de stea. 4. Pata de par alb pe fruntea unor animale. 5. Fulg de zapada. 6. Stea (II 2) (mica). II. 1. Planta erbacee cu frunze ovale si cu flori albe (Stellaria nemorum). 2. Compus: stelute-de-munte = floare-de-colt. – Stea + suf. -uta.
INALTIME s. 1. v. damb. 2. v. altitudine. 3. v. inalt. 4. (la pl.) v. vazduh. 5. v. statura. 6. faptura, statura, talie, (inv. si pop.) boi, (pop.) stat. (mic de ~.) 7. v. tonalitate. 8. (art.) v. marie. 9. v. varf.
statura s. 1. inaltime, marime, talie. (De ~ mica.) 2. faptura, inaltime, talie, (inv. si pop.) boi, (pop.) stat. (mic de ~.)
TALIE s. 1. v. brau. 2. v. silueta. 3. v. trunchi. 4. v. statura. 5. faptura, inaltime, statura, (inv. si pop.) boi, (pop.) stat. (mic de ~.) 6. v. masura.
MOG~LDEATA ~ete f. 1) Imagine a unei persoane sau a unui lucru cu contururi vagi (din cauza cetii, a intunericului sau a distantei). 2) Persoana de statura mica. /Orig. nec.
NANISM n. 1) Stare patologica caracte-rizata prin statura mica in raport cu varsta si specia sau rasa respectiva. 2) Crestere sub limitele normale ale unor plante (ca urmare a unor conditii nefavorabile). /<fr. nanisme
PIGMEU ~i m. 1) (in mitologia antica) Fiinta imaginara cu aspect de pitic. 2) Negroid apartinand unei rase de oameni de statura mica. 3) Persoana de statura neobisnuit de joasa; pitic; liliputan. 4) fig. Persoana lipsita de orice valoare sau merite; om de nimic. /<fr. pygmee
PITIC1 ~ca (~ci, ~ce) 1) (despre persoane) Care are statura mai mica decat cea obisnuita; de statura mica. 2) (despre unele varietati de animale si plante) Care are o inaltime mai mica decat cea proprie speciei. 3) (despre obiecte) Care are dimensiuni foarte reduse; de proportii mici; minuscul; miniatural. /cf. sl. pitiku
PRICHINDEL ~i m. 1) Om de statura mica, istet si poznas (mai ales in basmele populare). 2) Copil mic; praslea; puradel. /Orig. nec.
SCUND ~da (~zi, ~de) 1) (despre fiinte) Care este de statura mica; mic de stat. 2) (despre lucruri) Care este de inaltime mica; putin inalt; jos. /<sl. skondu
STAT4 ~uri n. v. statura. ◊ mic de ~ de statura joasa. De un ~ de om de inaltimea unui om. /v. a sta
PRINCIPE s.m. (Ist.) 1. Titlu dat imparatului in Imperiul roman. 2. (la pl.; acc. principi) Nume dat soldatilor veterani care formau o a doua linie in formatia de lupta a unei legiuni romane. 3. Persoana care face parte dintr-o familie domnitoare sau care detine suveranitatea unui stat (mic); print. [< lat. princeps, cf. it. principe].
muscheci adj. (reg.; despre cai) de statura mica, cu corpul si gatul scurt.
parci2, parci, s.m. 1. (inv. si pop.) tap de prasila; berbec de prasila. 2. (pop.) miros caracteristic pe care il au tapii in perioada de imperechere; sudoare de tap, parceala, parcit, parcitura, parcioc, parcita. 3. (reg.) hormonii s*****i la om. 4. (reg.) tanar d*******t, usuratic. 5. (reg.) om de statura mica, pipernicit; copil. 6. (reg.) varietate de struguri cu boabe mici.
politioara, politioare, s.f. (inv.) asezare mica omeneasca; cetate mica; oras mic; tara mica; stat mic.
sfac1, -a, interj., s.m. si f. 1. (interj.) cuvant care sugereaza vioiciunea, rapiditatea, caracterul brusc al unei miscari. 2. (s.m. si f.) persoana de statura mica, vioaie, neastamparata, sprintena.,
sopartic, sopartici, s.m. (reg.) copil mic statura.
RHODE ISLAND [roud ailənd], stat in NE S.U.A., cu iesire la Oc. Atlantic; 3,14 mii km2; 1,1 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Providence. Cel mai mic stat al S.U.A. Terit. sau include si o serie de insule printre care si Rhode island (101 km2) de la care provine numele statului. Metalurgie; constr. de masini si de instrumente optice; ind. electronica, textila. Cresterea animalelor (pentru carne si lapte). Legumicultura. Cereale. Pescuit. Colonizata in 1636 de puritanii disidenti din Massachusetts, este prima colonie care-si proclama independenta in 1776, intrand in Uniune in 1790.
POSIDIC, (1) posidicuri, s. n., (2) posidici, s. m. (Reg.) 1. S. n. (Colectiv) Multime, droaie, gloata de copii; p. ext. multime de animale mici. 2. S. m. (Fam.) Epitet dat tinerilor, copiilor sau oamenilor mici de statura. [Var.: posandic, posodic s. n., s. m.] – Cf. magh. posadek.
PIGMEU, -EE, pigmei, -ee, s. m. si f. (Rar la f.) 1. (Mitol.) Persoana care facea parte dintr-o populatie fabuloasa de pitici, despre care se credea, in antichitate, ca locuieste in diverse tinuturi indepartate. 2. Persoana care apartine unor populatii din Africa centrala, din bazinul fluviului Congo, cu inaltimea medie sub un metru si jumatate; p. gener. persoana de statura foarte mica. ◊ (Adjectival) Populatie pigmee. 3. Fig. Persoana lipsita de orice valoare, de calitati, de merite. – Din fr. pygmee.
NAPARSTOC, -OACA, naparstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. si f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoana mica de statura; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprastok.
posidic (persoana mica de statura) s. m., pl. posidici
BURSUC ~ci m. 1) Animal carnivor, cu corpul greoi, cu picioarele scurte si cu botul lunguiet, asemanator cu al porcului; viezure. 2) fig. fam. Persoana mica de statura, indesata si greoaie. 3) fig. fam. Persoana ursuza; om nesociabil. /<turc. borsuk
FLAMURA ~i f. 1) Bucata de material textil atasata la un suport, purtand culorile si emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii si servind ca semn distinctiv sau simbol al acestora; steag; drapel; stindard. 2) Steag mic de forma triunghiulara reprezentand emblema marinei unui stat sau semnul distinctiv al unui stat. 3) Steag mic folosit pentru semnalizare; fanion. /< ngr. flammuron
PITIC2 ~ci m. 1) Persoana de statura neobisnuit de joasa; pigmeu; liliputan. 2) fig. Persoana lipsita de valoare; om de nimic; pigmeu. 3) (in basme) Personaj fantastic de statura foarte mica, vioi si istet. /cf. sl. pitiku
STELUTA ~e f. (diminutiv de la stea) 1) Pata mica de culoare alba pe fruntea unor animale. 2) la pl. Pasta fainoasa in forma de stele mici. 3) Fulg de zapada. 4) Cusatura in forma de stea. 5) Ochi de grasime pe suprafata unor alimente lichide ferbinti. 6) Plan-ta erbacee cu tulpina paroasa, cu frunze late, alungite, cu flori albe, ce creste prin locuri umbroase si umede. /stele + suf. ~uta
TABALTOC2 ~ci m. pop. Persoana mica de statura si indesata. /cf. sl. tobolici
DINAST s.m. Sef de trib sau suveran al unui stat mai mic din antichitate. ♦ Feudal suzeran sau vasal. [< fr. dynaste, gr. dynastes].
HOMUNCULUS s.m. 1. mic om artificial pe care alchimistii pretindeau ca au reusit sa-l fabrice; (p. ext.) om foarte mic ca statura. 2. Fetus uman. [< fr. homuncule, lat. homunculus].
pacila s.f. (reg.) femeie mica de statura si slaba.
pispirica, pispirici, s.m. si f. 1. (pop. si fam.) persoana mica (de statura) slaba, prizarita sau neinsemnata. 2. (reg.) pietricica plata aruncata de copii pe suprafata apei, cu salturi numeroase; pitarig.
potoloschita, potoloschite, s.f. (reg.) baba mica de statura, vioaie si indemanatica.
schinduf2, -a, s.m. si f. (reg.) 1. persoana mica de statura. 2. persoana cu parul ciufulit, zbarlit; cu aspect neingrijit, ingalata sau cu hainele in dezordine. 3. om (copil) infofolit, incotosmanat. 4. om molau, posac, ursuz.
sfarlogea s.m. invar. (reg.) persoana mica de statura si slaba.
TERIER s.m. (Zool.) Rasa de caini mici de statura si cu botul patrat, folositi la vanatul animalelor care traiesc in vizuini. [Pron. -ri-er. / < fr. terrier].
DINAST s. m. 1. (ant.) sef de trib, suveran al unui stat mai mic. ◊ feudal suzeran sau vasal. 2. intemeietor al unei dinastii. (< fr. dynaste, gr. dynastes)
TERIER s. m. rasa de caini mici de statura si cu botul patrat, la vanarea animalelor care traiesc in vizuini. (< fr. terrier)
asteroid m. si n., pl. e (vgr. asteroeides, care seamana a stea). Astr. Planeta foarte mica. Aerolit, stea cazatoare.
Damastes, tilhar inzestrat cu o forta supraomeneasca si care ataca trecatorii pe drumul dintre Megara si Athenae. El avea doua paturi, unul mare si altul mic si inainte de a ucide oamenii, ii tortura intinzindu-i pe cei mici de statura ca sa-i aseze in patul mare, sau taindu-le picioarele celor inalti ca sa incapa in patul cel mic. Damastes a fost ucis de catre Theseus. Era pomenit adesea si sub numele de Procrustes (sau Polypemon).
MAXIMAL, -A, maximali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Maxim2 (1). ◊ Pret maximal = pret a carui depasire este interzisa de lege. 2. S. n. (Iesit din uz) Tabel care continea preturile fixate de stat pentru marfurile micilor producatori. – Din fr. maximal.
METAL, metale, s. n. 1. Nume generic dat oricarui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducator de caldura si de electricitate, maleabil si ductil, de obicei solid la temperatura obisnuita; p. ext. aliaj format din doua sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente si alte materiale etc. ◊ Metal nobil = metal care se gaseste in natura in cantitati mici si care se oxideaza sau se altereaza cu greutate. Metal pretios = aurul, platina si argintul. Metal rar = metal care se gaseste in cantitati mici sau in stare dispersa in scoarta Pamantului. ♦ Fig. Bani. 2. (Pop.; la pl.) Substanta chimica. [Pl. si: (rar) metaluri] – Din fr. metal, germ. Metall.
TIMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o institutie special autorizata, care se lipeste pe acte oficiale sau pe scrisori si care reprezinta un impozit sau o taxa; taxa reprezentand valoarea unui timbru (1) si care este platita direct unei administratii publice. ◊ Timbru sec = imagine imprimata in relief pe hartie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care intareste valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tiparit ocazional si folosit in locul timbrelor obisnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru incasarea unor taxe fiscale. ♦ stampila aplicata de oficiile postale, care indica locul si data plecarii sau a sosirii unei scrisori. 2. Insusire a sunetului muzical datorita careia se deosebesc intre ele sunetele de aceeasi inaltime si intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifica a unui sunet care permite ca el sa fie distins de alt sunet, independent de inaltimea, intensitatea si durata lui. 3. (Inv.) Clopot, clopotel. – Din fr. timbre.
SCUND adj. 1. marunt, mic, scurt, (rar) scundac. (Un om ~ de statura.) 2. jos, marunt, mic, (reg.) pitulat. (Casa ~.) 3. v. pitic.
MASURA ~i f. 1) Valoare a unei marimi determinata prin raportare la o unitate data. ◊ In mare ~ in mare (sau buna) parte. De o ~ la fel; deopotriva. Pe (sau dupa) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, intocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cat. 2) Valoare, proportie fireasca a lucrurilor; limita pana la care se poate concepe sau admite ceva; marime normala, rezonabila. ◊ Cu ~ atat cat trebuie; cu socoteala. Peste ~ mai mult decat trebuie; exagerat. A intrece ~a a depasi limita permisa. 3) Unitate conventionala pentru masurare. ◊ Cu aceeasi ~ la fel, in acelasi mod. 4) Cantitatea si natura unitatilor ritmice din textul unui vers; structura metrica a versului. 5) Cea mai mica diviziune care sta la baza organizarii si gruparii duratei sunetelor intr-o piesa muzicala. 6) Actiune (mijloc, procedeu) la care se recurge in vederea realizarii unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotari cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. masurii] /<lat. mensura
TIMBRU1 ~e n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxa postala, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Sil. tim-bru] /<fr. timbre
podici, podice, si podiciuri, s.n. (reg.) 1. podul casei. 2. platforma in interiorul bisericii, pe care sta corul. 3. pod mic peste o apa; podet.
MAXIMAL, -A I. adj. maxim2 (I, 1). ♦ pret ~ = pret maxim ingaduit de o lege. II. s. n. tabel continand preturile curente fixate de stat pentru marfurile micilor producatori. (< fr. maximal)
KOCHAB (in araba „Steaua Nordului”), stea apartinand Carului mic, de marimea 2,2. Denumita astfel in perioada cand s-a aflat in locul actual al Stelei Polare, fiind folosita in navigatie pentru determinarea pozitiei navelor.
MARCA4, marci, s. f. (adesea determinat prin „postala”) mic imprimat emis de stat si care, aplicat sau tiparit pe scrisori, pe unele colete etc., serveste drept plata anticipata a transportului postal. – Din germ. Marke.
LOJA, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzand un numar redus de locuri pentru spectatori, asezat, alaturi de altele, in jurul incintei unei sali de spectacole. ◊ Loja orchestrei = spatiul dintre scena si primul rand de scaune (intr-o sala de spectacol), amenajat sub nivelul scenei si al salii, in care sta orchestra; fosa orchestrei. 2. mic compartiment sau cabinet la unele cladiri, comunicand cu exteriorul, destinat unor servicii de indrumare a publicului sau de paza. 3. (In sintagma) Loja masonica = asociatie de francmasoni. II. 1. Cavitate in floarea unei plante, in care se gasesc ovulele sau polenul; cavitate in fructul unei flori, in care se gasesc semintele. ♦ Fiecare dintre cele doua parti ale staminei, care contin polenul. 2. Loc ocupat de un organ sau de alta formatie anatomica. [Pl.si: loje] – Din fr. loge.
SCUTER s. n. motocicleta usoara, cu roti mici, pe care conducatorul sta ca pe un scaun. (< engl., fr. scooter)
ARGEA, argele, s. f. (Pop.) 1. Razboi de tesut. ♦ Nume dat celor doua scanduri care unesc in sens transversal extremitatile razboiului si pe care stau femeile cand tes. 2. mica constructie de scanduri in care se asaza, vara, razboiul de tesut. 3. Acoperis. 4. Fiecare dintre grinzile de lemn fixate de o parte si de alta a unei plute, pentru a tine stranse lemnele care o compun.
copacel m., pl. ei. Copac mic. Balsamina (Bz.). A sta copacel, a sta pop, in picioare (vorbind de copii cind incep sa stea in picioare).
MODEST ~sta (~sti, ~ste) 1) (despre persoane) Care manifesta o atitudine rezervata fata de propriile merite; lipsit de ingamfare. 2) Care are o atitudine simpla; lipsit de pretentii. 3) Care este simplu si fara fast. 4) Care este de valoare mica; cu valoare redusa. Contributie ~sta. Salariu ~. /<lat. modestus, fr. modeste, it. modesto
POLAR ~a (~i, ~e) 1) Care este caracteristic polilor Pamantului; de la poli. ◊ Stea ~a stea principala din constelatia Ursa mica, dupa care se poate determina directia spre polul nord. Noapte ~a v. NOAPTE. Urs ~ v. URS. 2) Care tine de polii unui (electro)magnet; propriu polilor unui (electro)magnet. 3) fig. Care se caracterizeaza prin polaritate; cu polaritate. /<lat. polaris, fr. polaire
palusca, palusti, si paluste, s.f. (reg.) 1. catea mica; caine mic de casa. 2. nume de stea.
pontean, -a, adj. (inv.) care apartine Pontului, privitor la Pont (stat antic in nordul Asiei mici).
pupurez, pupureze, s.n. si adv. (reg.) 1. (s.n.) paine mica. 2. (adv.; in expr.) a sta pupurez = a sta chircit, cu spatele curbat, a sta pe vine.
BUTONOASA adj. febra ~ = febra transmisa de o capusa, parazit la oi si la caini, prin mici pustule pe piele, cu stare generala proasta, astenie si temperatura mare. (< fr. boutoneuse)
POLAR I. adj. 1. referitor la poli (2), de la poli, caracteristic polilor. ♦ zona ~a = zona cuprinsa intre latitudinile de 75 si poli; cerc ~ = cerc paralel cu ecuatorul, care delimiteaza zonele polare; Steaua P~a = stea principala din constelatia Carului-mic, care indica directia nord. 2. referitor la polii unui magnet sau ai unei pile electrice. ◊ referitor la un corp, la un mediu care prezinta polaritate. 3. (mat.) coordonate ~ e = coordonate al caror sistem de referinta este format dintr-un punct (pol) si o semiaxa cu originea in acesta. 4. (fil.) care se afla in raport de polaritate (2). II. s. f. loc geometric al punctelor conjugate cu un punct dat, in raport cu cele doua puncte in care o secanta variabila ce trece prin punctul dat intersecteaza o conica. (< fr. polaire, lat. polaris, it. polare)
BONDOC, -OACA, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Marunt la statura si gras, scurt si indesat, mic si gros. – Cf. tc. bunduk.
CUSCA ~ti f. 1) Adapost, in forma de casuta sau de cutie de lemn, pentru unele animale sau pasari. 2) Cutie facuta din vergele in care se tin pasari cantatoare sau decorative; colivie. 3) Cutie mare din gratii de fier, in care se tin fiarele salbatice. 4) Incapere mica sub scena unui teatru, unde sta sufleorul. 5) fig. Locuinta sau odaie mica. [G.-D. custii] /<ucr. kutka
TINTA1 ~e f. 1) Cui mic de metal cu floare, folosit (in cizmarie, curelarie, tapiterie etc.) pentru a fixa ceva. 2) fig. Pata mica alba pe fruntea unor animale; stea. Cal cu ~ in frunte. [G.-D. tintei] /<sl. centa
LOJA s.f. I. 1. Fiecare dintre despartiturile amenajate in jurul unei sali de spectacol, in care incap fotolii numai pentru un numar mic de spectatori. 2. Camera in care sta portarul unei institutii in timpul serviciului. 3. (Determinat prin „masonica”) Unitate a unei asociatii francmasonice. II. 1. Cavitate in floarea unei plante (unde se afla ovulele sau polenul) sau in fructul ei (unde se afla semintele). 2. Cavitate in care se afla un organ sau alta formatie anatomica. [Pl. -ji, -je. / < fr. loge].
BATAN, batani, s. m. (Reg.) mic tantar care tremura din picioare cand sta pe loc (Chironomus leucopogon). – Din batai.
INGUST ~sta (~sti, ~ste) 1) (in opozitie cu lat) Care are latime mica; care nu este lat; stramt. Strada ~sta. Talie ~sta. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de orizont; marginit; limitat. Vederi ~ste. Interese ~ste. ◊ ~ la minte prost. /<lat. angustus
SCUTER ~e n. Vehicul usor, asemanator motocicletei, dar cu roti mai mici si cadrul deschis, pe care se sta ca pe scaun. /<fr., engl. scooter
PICHET3 s.n. 1. (In trecut) Punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ♦ mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. ◊ Pichet de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. Pichet de greva = detasament de muncitori grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor, previn pe muncitorii din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. [Pl. -te, -turi. / < fr. piquet, cf. germ. Pikett].
SCUTER s.n. Tip de motocicleta usoara, cu roti mici si cadrul deschis, pe care conducatorul sta ca pe un scaun. [Scris si scooter. / < fr., engl. scooter].
GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculara foarte mica. 2. substanta sau amestec de substante in stare gazoasa, drept combustibil. ◊ petrol lampant. 3. (pl.) emanatii gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substante toxice, iritante, asfixiante etc. folosite in razboi. (< fr. gaz)
PICHET3 I. s. n. 1. (in trecut) punct intarit la frontiera unei tari unde sta de paza un detasament de graniceri. ◊ mic detasament de soldati destinat sa fie folosit in primul rand in caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizata in cadrul unei institutii sau intreprinderi. 2. ~ de greva = detasament de grevisti, care, stand la poarta intreprinderilor sau a institutiilor, previn pe cei din afara de declararea grevei si impiedica pe spargatorii de greva sa actioneze. II. s. m. tarus de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket)
PODIUM s. n. 1. platforma inaltata fata de arena unui teatru, a unui circ roman. ◊ treapta, platforma ingusta si scunda la casele romane, pe care se asezau diferite obiecte casnice, urne funerare etc. 2. estrada amenajata intr-o sala de conferinte, de spectacole etc. sau in aer liber. ◊ mica instalatie mobila, in trepte, pe care stau sportivii invingatori in timpul cat li se inmaneaza premiile. (< lat., fr. podium, germ. Podium)
PUP2, pupuri, s. n. (Reg.) 1. (In expr.) A sedea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoasa. 3. Paine mica, malai copt in cenusa; turta, bot. – Magh. pup „gheb”.
ASTEROID (‹ fr. {i}; {s} aster „stea” + eidos „aspect”) s. m. Fiecare dintre micile planete ale sistemului nostru solar, ale caror orbite se afla, in general, intre orbitele planetelor Marte si Jupiter. A. nu pot fi vazuti cu ochiul liber; majoritatea lor au diametrele de 1-1.000 km. Pina in prezent au fost descoperiti c. 2.500 de a. (ex. Adonis, Apolo, Eros, Hermes, Hidalgo, Icar, Iunona, Pallas, Vesta s.a.); primul a. descoperit a fost Ceres in 1801. Sin. planetoid.
CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situata langa a doua stea din protap. – Cara + suf. -us.
MONEDA, monede, s. f. Ban de metal (rar de hartie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mica); maruntis. ◊ Expr. A bate (sau a taia, a face) moneda = a emite bani de metal. A bate moneda (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plati (cuiva) cu aceeasi moneda = a raspunde (cuiva) printr-o comportare similara. (Fam.) Asta e moneda platita, se spune despre o intamplare neplacuta survenita in viata cuiva ca o pedeapsa pentru fapta sau faptele rele facute; fapta si rasplata. [Pl. si: monezi. – Var.: moneta s. f.] – Din ngr. monedha.
FLUCTUATIE, fluctuatii, s. f. Abatere foarte mica, intamplatoare si temporara fata de o anumita stare; fluctuare. ♦ Schimbare neintrerupta, oscilatie, mutare dintr-un loc in altul. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. fluctuation, lat. fluctuatio.
WINDSURF s.n. Scandura, planseta prevazuta cu catarg si o mica vela, cu ajutorul careia se poate pluti, stand in picioare, pe apele fara valuri mari. [Pr. uind-sarf] (din engl. windsurf)
CONCERTO-GROSSO s. n. Compozitie muzicala de virtuozitate care sta la baza concertului si in care un mic grup de instrumente solistice canta alternativ cu restul orchestrei. – Cuv. it.
RADIOSTEA, radiostele, s. f. Radiosursa de dimensiuni foarte mici (cat un punct). [Pr.: -di-o-] – Radio1- + stea.
TUSCA2 ~ti f. reg. Ardei mic, iute. ◊ A se face ~ a ajunge in stare de maxima ebrietate. /Orig. nec.
OLIGARHIE s.f. 1. Guvernare, conducere in care puterea este exercitata numai de un mic numar de persoane sau de familii; oligocratie. ♦ stat cu o asemenea forma de guvernamant. 2. Dominatia politica si economica a unui grup, reprezentanti ai marelui capital monopolist; grup care exercita dominatia politica-economica. [Gen. -iei. / cf. fr. oligarchie, it. oligarchia, gr. oligarchia < oligos – putin, arche – putere].
FLUCTUATIE s. f. abatere foarte mica, intamplatoare si temporara, fata de o anumita stare, de un anumit reper. ◊ fluctuare; oscilatie, schimbare. (< fr. fluctuation, lat. fluctuatio)
CARAUS, carausi, s. m. 1. Carutas. 2. Numele unei stele mici din carul-mare, asezata langa a doua stea din protap. – Din cara + suf. -aus.
SOFRA, sofrale, s. f. (Inv.) Masa mica, circulara si foarte joasa, la care se manca stand pe divan. – Din tc. sofra.
sofra, sofrale, s.f. 1. (inv.) masa mica circulara, si foarte joasa, la care se manca stand pe divan, pe un scaunel sau pe o rogojina. 2. ghizd (la fantana).
ATASAT, -A I. adj. alaturat, alipit. ◊ apropiat, devotat. II. s. m. cel mai mic in rang intre membrii reprezentantei diplomatice a unui stat. (< atasa)
DISPERSIE ~i f. 1) Raspandire in diferite directii; imprastiere. 2) chim. stare de imprastiere a unei substante sub forma de particule mici intr-un mediu solid, lichid sau gazos. ◊ ~a luminii descompunere, sub forma unui spectru, a unei radiatii de lumina compuse, cand trece printr-o prisma de sticla. [Art. dispersia; G.-D. dispersiei; Sil. -si-e] /<fr. dispersion, lat. dispersio, ~onis
BERBECUL 1. (Aries) Constelatie zodiacala din emisfera boreala. Se compune din: o stea de marimea a doua, o stea de marimea a treia si c. 80 de stele mai mici. 2. Primul semn al zodiacului, corespunzind perioadei 21 mart.-20 apr.
BURGHEZIE, burghezii, s. f. Clasa sociala care, in oranduirea capitalista, stapaneste mijloacele de productie, exploateaza munca salariata si detine puterea de stat; clasa capitalistilor. ◊ Marea burghezie = varfurile societatii burgheze (industriasi, bancheri). mica burghezie = patura sociala formata din micii producatori de marfuri, micii proprietari ai mijloacelor de productie (negustori, meseriasi, tarani cu proprietate mica si mijlocie), care nu exploateaza forta de munca straina, ocupand o pozitie intermediara intre burghezie si proletariat, sovaind intre aceste doua clase, dar devenind pana la urma un aliat al proletariatului in lupta acestuia cu burghezia. Burghezia sateasca (sau taranesca) = chiaburimea. – It. borghesia.
PODIUM, podiumuri, s. n. 1. Estrada demontabila, amenajata intr-o sala sau in aer liber in vederea unei conferinte, a unui spectacol etc. 2. Platforma de scanduri, inaltata fata de nivelul unei suprafete, servind ca postament pentru diverse obiecte. ♦ mica instalatie mobila, in forma de platforma cu trepte, pe care stau sportivii in momentul inmanarii premiilor. [Pr.: -di-um] – Din lat., fr. podium, germ. Podium.
FIOLA ~e f. Flacon mic de sticla, inchis ermetic, in care se pastreaza medicamente in stare sterila. [Sil. fi-o-] /<fr. fiole
OLIGURIE f. stare patologica manifestata prin eliminare de u***a in cantitati anormal de mici si cauzata de anumite afectiuni renale. [Art. oliguria; G.-D. oligurei] /<fr. oligurie
statura ~i f. (la om) 1) Inaltime a corpului; talie. Inalt de ~. mic de ~. ◊ In toata ~a in toata inaltimea. 2) Configuratie a corpului; silueta. [G.-D. staturii] /<lat. statura, fr. stature
REVERIE s. f. 1. stare de visare cu ochii deschisi. 2. piesa vocala sau instrumentala la mici proportii, cu caracter visator. (< fr. reverie)
ambasador m. (fr. ambassadeur, d. mlat. ambactiator, de unde s' a facut ambasseor, apoi -adeur supt infl. it. ambasciatore). Reprezentantu unui stat mare in alt stat mare, superior in rang ministrului plenipotentiar, care reprezinta state mai mici.
SCUTER, scutere, s. n. Tip de motocicleta usoara, cu roti mici, cu motorul asezat, de obicei, sub saua conducatorului, permitand acestuia sa stea intr-o pozitie comoda (ca pe scaun), si care poate transporta una sau doua persoane. – Din engl., fr. scooter.
POPANDAU ~ai m. Mamifer rozator de camp, de talie mica, cu ochi mari si coada stufoasa, avand blana galbena-cenusie. ◊ A sta ~ a sta drept si nemiscat (inaintea cuiva). /Orig. nec.
OFICIU s.n. 1. Serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ◊ Din oficiu = fara a fi cerut; ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. Functie, indatorire, slujba. 3. (la pl.) Servicii, ajutoare, inlesniri. ◊ Bune oficii = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. Slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei; camara. [Pron. -ciu, var. ofitiu s.n. / cf. lat. officium, germ. Offizium, fr. office].
OFICIU s. n. 1. serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. ♦ ~ diplomatic = misiune diplomatica pe langa o organizatie internationala; din ~ = fara a fi cerut, ca un serviciu obligatoriu; (in mod) oficial. 2. functie, indatorire, slujba. 3. (pl.) servicii, ajutoare, inlesniri. ♦ bune ĩi = interventie diplomatica a unui stat in vederea impacarii unor state in litigiu sau beligerante. 4. slujba religioasa. 5. mica incapere langa sufragerie, in care se depoziteaza cele necesare pentru servirea mesei. (< lat. officium, germ. Offizium, fr. office)
BANCHETA, banchete, s. f. 1. Banca mica (capitonata) fara speteaza; banca sau canapea montata in vehicule, pe care stau oamenii. 2. Portiune orizontala, de forma unei trepte, intr-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.
MUCHIE ~i f. 1) Linie de intersectie a doua fete ale unui corp. ◊ Pe ~ la limita. 2) Margine ingusta a unui obiect, a unei suprafete; cant. ◊ ~a palmei marginea palmei dinspre degetul mic. 3) Partea opusa taisului la unele instrumente. ~a cutitului. ◊ A fi (sau a sta, a se afla) pe ~ de cutit a fi intr-o situatie critica, periculoasa. 4) Creasta, coama de deal sau de munte. [G.-D. muchiei; Sil. -chi-e; Var. muche] /Probabil lat. mutila
TABURET ~e n. 1) Scaun mic, fara spatar si fara brate. 2) Scaun rotund, fara speteaza, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret
BASTIDA s. f. 1. mica lucrare provizorie, pentru a ataca o fortificatie. 2. oras fortificat pentru apararea unui stat seniorial sau a unui domeniu. (< fr. bastide)
SA, sei, s. f. 1. Piesa de harnasament confectionata din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului si pe care sade calaretul. ◊ Expr. A pune saua (pe cineva) = a supune, a stapani, a exploata (pe cineva), a constrange pe cineva sa faca ceva. A vorbi din sa = a vorbi de sus, cu siguranta de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formata dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se sta in timpul deplasarii vehiculului. 3. Os din spinarea gainii. ◊ Saua turceasca = scobitura in grosimea osului sfenoid, in care se afla situata glanda hipofiza. 4. Forma de relief reprezentand o depresiune cuprinsa intre doua parti de teren mai ridicate, cu care alcatuieste un ansamblu; curmatura. Saua dealului. [Var.: sea s. f.] – Lat. sella.
DISPERSIE, dispersii, s. f. 1. Imprastiere, raspandire, risipire. ♦ Spec. (Chim.) stare de imprastiere, intr-un mediu oarecare, a unei substante aflate in particule foarte mici. ♦ Spec. (Fiz.) Separare a unei radiatii sau a unei unde sonore in urma refractiei, difractiei etc. 2. (Mat.) Repartizare a unei multimi de valori in jurul unei anumite valori tipice. [Var.: dispersiune s. f.] – Din fr. dispersion, lat. dispersio, -onis.
PLANCTON ~oane n. 1) biol. Totalitate a organismelor vii (vegetale si animale), care traiesc in apele dulci sau marine plutind pasiv sau aflandu-se in stare de suspensie (constituind hrana unor pesti si animale acvatice). 2): ~ atmosferic totalitate a particulelor mici (solide si lichide), care plutesc in atmosfera. /<fr. plancton, germ. Plancton
BASTIDA s.f. (Mil.) 1. mica lucrare provizorie, construita pentru a ataca o fortificatie. 2. Oras fortificat pentru apararea unui stat senioral sau a unui domeniu. [< fr. bastide, cf. prov. bastir – a construi].
MODEL s. n. 1. sistem ideal sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate, prin analogie, proprietatile si transformarile unui alt sistem mai complex. ◊ sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. 2. obiect destinat sa fie reprodus prin imitatie; tipar. ◊ reprezentare in mic a unui obiect care urmeaza a fi executat la dimensiuni normale. ◊ tipul unui obiect confectionat. 3. schema teoretica elaborata in diferite stiinte pentru a reprezenta elementele fundamentale ale unor fenomene sau lucruri. 4. persoana, lucrare, opera etc. vrednica de imitat. 5. persoana care pozeaza pictorilor, sculptorilor. (< fr. modele, it. modello)
DADACA ~ce f. Femeie angajata intr-o casa sau intr-o institutie prescolara pentru a ingriji copiii mici. ◊ A face pe ~ca a manifesta o grija exagerata fata de cineva. A-i sta cuiva ~ pe cap a coplesi pe cineva cu povete. /<ngr. dada, turc. dadi
ANDHRA PRADESH [əndrə prədes], stat in SE Indiei; 276,8 mii km2; 53,6 mil. loc. (1981). Centrul ad-tiv: Hyderabad. Expl. de carbuni, mica si mangan. Cereale (orez, griu), arahide, bumbac, tutun.
BOIER ~i m. 1) (folosit si ca titlu de noblete pe langa numele respectiv) Mare proprietar de pamant (care detinea si o functie inalta in stat). ◊ ~ de divan mare demnitar care facea parte din divanul domnesc. ~ mare boier de prim rang. ~ mic boier de rang inferior. 2) fig. fam. Persoana cu atitudini si maniere de aristocrat. ◊ A face pe ~ul a) a se feri de munca fizica; b) a astepta sa fie servit. A trai ca un ~ a trai fara griji, fiind indestulat. [Sil. bo-ier] /<sl. boljarinu
BUDISM (‹ fr.) s. n. Religie aparuta in India, in sec. 6-5 i. Hr., a carei intemeiere este atribuita lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor in fata suferintei si dreptul tuturor de a curma suferinta si de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fara ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat in sec. 3 i. Hr. sub regele Asoka. A evoluat in trei mari directii hinayana sau „micul vehicul”, fidel invataturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Raspindit in China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam.
CEVA pron. nehot., adj. nehot., adv. I. Pron. nehot. 1. Un lucru oarecare; oarece. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge etc.) ceva de speriat, se spune despre cineva sau despre ceva care iese din comun (in bine sau in rau), care provoaca uimire, spaima etc. Asa ceva = un lucru ca acesta. E ceva de el (sau de capul lui) = are (unele) calitati. 2. Un lucru (cat de) mic, o cantitate, o parte (cat de) neinsemnata, (cat de) putin. Sa fac si eu ceva cat stau aici. 3. Lucru important, valoros, mult. II. Adj. nehot. 1. Oarecare, oarecat, catva. 2. (Fam.) Foarte bun, foarte frumos. ◊ Expr. Mai ceva = mai de seama, mai frumos, mai bun sau mai rau, mai urat etc. III. Adv. Intrucatva, putin, cat mai (sau cat de) putin. ♦ (Repetat) Cat de cat, macar, (foarte) putin. – Ce + va.
DEPRESIUNE, depresiuni, s. f. I. 1. Forma de relief situata la un nivel mai jos decat regiunile inconjuratoare. 2. Vartej de aer in care presiunea aerului este mai mica decat in regiunile vecine si care aduce timp nefavorabil in locurile pe unde trece. II. Fig. stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. III. (Ec. pol.) Faza a ciclului economic, posterioara crizei economice, in care productia se mentine la un nivel scazut, marfurile se vand greu si la preturi scazute, in conditiile in care ramane redusa si puterea de cumparare a populatiei. [Pr.: -si-u-] – Din fr. depression, lat. depressio, -onis.
TOANA1, toane, s. f. 1. Capriciu. ◊ Loc. adj. Cu toane = capricios, rasfatat. ♦ Criza, atac. ◊ Expr. A-i veni (cuiva) o toana (sau toanele) = a-l apuca (pe cineva) nabadaile, furiile; a-i veni (pe neasteptate) cheful sa faca ceva (neobisnuit). Toana de plans = ropot, val, izbucnire de plans. ♦ stare de spirit, dispozitie. ♦ Fig. Miscare repede, violenta. 2. (Precedat de „o”) Interval de timp, rastimp (scurt). ♦ Cantitate mica din ceva. – Cf. tuna.
SANTA CATARINA, stat in SE Braziliei; 95,4 mii km2; 5,6 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Florianopolis. Expl. de lemn, carbuni si mica. Trestie de zahar, cafea, banane, cereale, maslini. Pomicultura. Cresterea animalelor.
SUPRACONDUCTIBILITATE s. f. (Fiz.) stare a unor substante la temperaturi in apropiere de zero absolut si la intensitati de camp magnetic foarte mici, in care rezistivitatea lor electrica devine practic nula; supraconductie. – Din fr. supraconductibilite.
CELULA ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrana, citoplasma si nucleu) care sta la baza structurii si activitatii vitale a organismelor vii. ~ vegetala. 2) Fiecare dintre cavitatile unui fagure; alveola. 3) Incapere mica intr-o inchisoare, destinata detentiei izolate a celor intemnitati. 4) Camera mica de locuit intr-o manastire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre partile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula
LASTUN ~i m. Pasare migratoare de talie mica, asemanatoare cu randunica, dar cu coada mai putin bifurcata si cu o pata alba pe ea. ◊ A sta ~ pe capul cuiva a deranja pe cineva (cu rugaminti insistente); a nu da pace cuiva. /<sl. lastunu
staVRID ~zi m. Peste marin rapitor de talie mica, cu gura mare, prevazuta cu numerosi dinti, avand pe laturi o dunga longitudinala cu solzi ascutiti. [Sil. sta-vrid] /<ngr. stavridi
RIDICOL2 ~a (~i, ~e) 1) Care provoaca rasul; in stare sa starneasca rasul; caraghios; rizibil. Are o infatisare ~a. 2) (despre sume, cantitati etc.) Care este foarte scazut; foarte mic; neinsemnat; derizoriu. /<it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculis
apanagiu n. si (ob). -aj n., pl. e (fr. apanage, d. vfr. apaner, mlat. apanare, a nutri cu pine [!]). Mosie daruita unui suveran de catre stat. Fig. Parte, lot, proprietate. calitate: invidia e apanaju gloriii. – In Francia, regii acordau mosii fiilor lor mai mici ori fratilor lor. Dar, dupa stingerea neamului lor, aceste mosii redeveneau ale regelui. V. arpalic.
SUPLEANT ~ta (~ti, ~te) m. si f. 1) inv. Judecator de rang inferior (cu atributii de mica importanta). 2) Persoana care suplineste temporar pe cineva intr-o functie. ◊ Membru ~ membru ales (sau numit) intr-un organ de stat, intr-un comitet, care poate inlocui pe titular, avand drept de vot consultativ. [Sil. -ple-ant] /<fr. suppleant
A SE CHIRCI ma ~esc intranz. 1) A-si micsora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiinte, plante) A se opri din dezvoltare, ramanand sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor conditii neprielnice); a se pipernici; a se prizari. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
SENSIBIL ~a (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care reactioneaza usor la actiunea factorilor externi. 2) (despre fiinte) Care reactioneaza cu usurinta la durere. 3) (despre lucruri) Care poate fi perceput cu usurinta de organele de simt sau de spirit. 4) (despre organe sau organisme) Care poate reactiona la cele mai slabe e*******i. 5) Care se vede dintr-o data; in stare a fi constatat usor; evident; vadit. Scadere ~a a temperaturii. 6) (despre instrumente, aparate sau materiale) Care reactioneaza la cele mai mici variatii ale unor factori externi. Balanta ~a. 7) (despre materiale fotografice) Care se modifica usor sub actiunea luminii. /<lat. sensibilis, fr. sensible, it. sensibile
ALVEOLA s. f. 1. cavitate de implantare a dintilor in osul maxilar. ♦ ~ pulmonara = fiecare dintre micile cavitati ce se gasesc in plamani la capatul bronhiilor. 2. casuta construita de albine in fagure. 3. (bot.) scobitura. 4. locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori sau al unui trior. 5. loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei, dintr-un spatiu plantat. 6. scobitura creata la suprafata unei roci omogene. ♦ ~ eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile de desert. ◊ fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, pentru pastrarea oualor. (< fr. alveole)
ASTEROXILON ({s} gr. aster „stea” + xilon „lemn”) subst. Criptogama vasculara din grupul grupul celor mai vechi plante terestre, cu tulpina subterana si aeriana, acoperita cu frunze mici la partea bazala, inmultirea facindu-se prin spori. Este caracteristica Devonianului (Asteroxylon).
CABINA s.f. Incapere, camera pe bordul unei nave; incapere mica, avand diverse destinatii. ◊ Cabina telefonica = cabina amenajata si echipata cu un post telefonic; cabina spatiala = compartiment al unei nave cosmice in care stau astronautii in timpul zborului; capsula cosmica. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].
DEPRESIUNE s. f. 1. intindere de teren inconjurata de inaltimi; adancitura de teren de intindere mare. 2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul cand statia este amplasata la inaltime. 3. presiune mai mica decat cea de referinta. ♦ ~ atmosferica = presiune atmosferica inferioara valorii normale a presiunii dintr-o anumita zona. 4. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologica de tristete intensa; depresivitate, deprimare. 5. scadere a valorilor, a actiunilor etc., cauzata de o criza. (< fr. depression, lat. depressio)
SPION, -OANA I. s. m. f. 1. cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii. II. s. m. 1. oglinda oblica in fata unei ferestre sau lentila mica intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. 2. (tehn.) calibru pentru determinarea si verificarea jocurilor dintre doua piese asamblate. 3. particula nucleara cu masa apropiata de cea a pionului (2), dar avand spin. (< germ. Spion, it. spione, dupa fr. espion, /II, 3/ engl. s/pinning/ + pion)
SPION, -OANA s.m. si f. 1. Cel care face spionaj pentru un stat intr-un alt stat. 2. Cel care pandeste, observa pe altii pentru a furniza cuiva informatii; iscoada. // s.m. Oglinda oblica instalata in fata unei ferestre sau lentila mica introdusa intr-o usa, prin care se poate vedea in afara fara a fi vazut. [Pron. spi-on, spi-oa-na, var. spion, -oana s.m.f. / < it. spione, cf. fr. espion].
SATELIT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care isi insotea stapanul. ◊ (fig.) cel care urmeaza si executa orbeste ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care graviteaza in jurul unei planete, insotind-o in miscarea ei de revolutie. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj stiintific, lansat de savanti in spatiul interplanetar cu ajutorul unei rachete si care se roteste in jurul Pamantului. 4. (mec.) roata dintata a unui mecanism planetar care se roteste liber in jurul unui ax. 5. mica masa cromatica atasata unui cromozom printr-un filament subtire. 6. localitate de importanta secundara in apropierea unui oras, dependenta de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite)
ANAFILAXIE (< fr., {s} gr. ana- „contrar” + phylaxis „aparare”) stare de hipersensibilizare specifica a organismului mamiferelor la actiunea unui antigen, astfel incat o a doua injectare a aceluiasi antigen, chiar intr-o doza foarte mica, determina aparitia unor manifestari patologice care pot duce la moarte (soc anafilactic).
LAMANTIN (‹ fr.) (ZOOL.) Gen de mamifere din ordinul sirenienilor, asemanatoare cu foca, cu corpul fusiform, vederea slaba, labele anterioare lipsa, adultii putand atinge 2,5-3 m lungime si greutatea de 700 kg (Trichechus). Traiesc in fluvii si estuare (T. inunguis – Amazon, Orinoco; T. senegalensis – rauri din V Africii) si in zonele litorale tropicale din America de Nord si de Sud (T. manatus – Oc. Atlantic). Strict ierbivore, nu au dusmani naturali, dar in unele locuri sunt vanate pentru carnea, grasimea si pielea lor sau ucise de paletele barcilor cu motor; intalnite singure, in mici grupuri familiale sau in carduri de 15-20; au fost introduse in canale de navigatie pentru combaterea proliferarii vegetatiei subacvatice. Sunetele scoase de aceste mamifere au stat la baza legendei sirenelor.
SUPLEANT, -A, supleanti, -te, s. m. si f., adj. 1. S. m. si f. Suplinitor. ♦ (In vechea organizare judecatoreasca) Judecator care ocupa prima treapta in magistratura si care avea anumite atributii secundare sau intra in compunerea completelor de judecata in cauze de importanta mai mica. 2. Adj. (Iesit din uz; in sintagma) Membru supleant = membru ales sau numit intr-un comitet, intr-o comisie, intr-un organ (de partid sau de stat) etc., care putea inlocui pe titular si care avea drept de vot consultativ. [Pr.: -ple-ant] – Din fr. suppleant.
ALVEOLA s.f. 1. Cavitate in osul maxilar in care sunt infipti dintii. ◊ Alveola pulmonara = Cavitate mica ce se gaseste in plamani la capatul bronhiilor. 2. Casuta construita de albine in fagure pentru depozitarea mierii si cresterea larvelor. 3. (Bot.) Scobitura. ♦ Locas in care stau semintele in distribuitorul unei semanatori. 4. Intrand format prin retragerea de la aliniere a unei cladiri pe o strada. ♦ Loc retras de la alinierea unei strazi, a unei alei sau dintr-un spatiu plantat, amenajat special si cu banci. 5. Scobitura creata la suprafata unei roci omogene, datorita eroziunii chimice sau mecanice. ◊ Alveola eoliana = mica adancitura a solului sapata de vant in regiunile deserte. ♦ Fiecare dintre scobiturile practicate in balconetul unui f******r, unde se pastreaza ouale. // (In forma alveol-, alveolo-) Element prim de compunere savanta cu semnificatia „referitor la alveola”, „de alveola”. [Pron. -ve-o-. / < fr. alveole, cf. lat. alveolus – cavitate mica].
GALERIE s.f. 1. Forma de relief carstic reprezentata printr-o cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ♦ Excavatie miniera (in forma de tunel) executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. Canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidroelectrice. 3. Muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 4. Ultimul balcon (cel mai de sus) al salilor de spectacol. ♦ (Fam.) Spectatorii care stau la galerie; (p. ext.) publicul care participa la un meci, la un spectacol. ◊ A face galerie = a manifesta zgomotos la un spectacol. 5. Platforma de dimensiuni mici aflata la prora sau la pupa unei nave. [Gen. -iei. / cf. fr. galerie, lat. galeria, germ. Galerie].
staTIONAR, -A adj. 1. Care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ♦ Care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (Despre un mediu fluid, un camp de forte) Care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. // s.n. 1. mic vas de razboi care are misiunea de a supraveghea intrarea si iesirea navelor intr-un port. 2. Centru sanitar pentru ingrijirea bolnavilor. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. stationnaire].
MOSTRA, mostre, s. n. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mica dintr-o marfa, dintr-un material etc., dupa care se pot aprecia anumite insusiri ale acestora; proba, esantion. ♦ Model. ◊ Targ de mostre = targ la care un stat sau diverse intreprinderi isi expun mostre (1) pentru reclama si pentru informarea cumparatorilor. 2. Fig. Exemplu, pilda. [Var.: (reg.) mustra s. f.] – Din ngr. mostra.
LEAGAN, leagane, s. n. 1. Pat mic de lemn sau de nuiele impletite (care se poate balansa) pentru copiii mici. ◊ Cantec de leagan = cantec cu care se adorm copiii. ◊ Expr. Din leagan = din frageda copilarie; de la inceput. 2. Fig. Loc de origine, de bastina. 3. Institutie de stat sau asezamant filantropic unde sunt crescuti copiii abandonati sau orfani. ♦ (Impr.) Cresa. 4. Scaun sau scandura suspendata cu franghii, pe care se asaza cineva ca sa se balanseze; p. ext. scranciob. ◊ Loc. vb. A se da in leagan = a se balansa. – Din legana (derivat regresiv).
EPOCA ~ci f. 1) Perioada de timp din dezvoltarea istorica a omenirii sau a universului, marcata de anumite evenimente importante sau caracterizata printr-o anumita stare de lucruri; era. ~ca bronzului. 2) Timp marcat de un anumit eveniment sau de anumite fenomene caracteristice, care se repeta cu regularitate. 3) Subdiviziune a timpului geologic, mai mica decat perioada din care consta istoria Pamantului. [G.-D. epocii] /<fr. epoque
MINORITATE ~ati f. Partea cea mai mica a unei colectivitati sau a unei colectii de obiecte. ◊ In ~ in inferioritate numerica. ~ nationala grup de oameni de aceeasi origine si limba, care locuieste pe teritoriul unui stat national. /<fr. minorite, lat. minoritas, ~atis, germ. Minoritat
AC ace n. 1) Obiect mic de metal, ascutit la un capat si prevazut la celalalt cu o gaura, prin care trece ata, care serveste la cusut. ◊ ~ tiganesc ac mare, pentru cusut panza groasa. A sta (sau a sedea) ca pe ace a fi foarte nerabdator. A calca ca pe ace a umbla incet pentru a nu face zgomot. A scapa ca prin urechile ~ului a scapa cu mare greutate. A gasi (a avea) ~ de cojocul cuiva a-i veni cuiva de hac. 2) Obiect asemanator cu aceasta piesa alungita, avand diferite intrebuintari. ~ de siguranta. ~ de par. ~ul ceasornicului. 3) Organ de aparare la unele insecte si animale. ~ul albinei. 4) Frunza subtire si ascutita a coniferelor. 5) Sina mobila pentru dirijarea vehiculelor de cale ferata de pe o linie pe alta; macaz. 6): ~-de-mare peste marin in forma de andrea. /<lat. acus
staTIONAR, -A I. adj. 1. care stagneaza, care nu variaza catva timp; constant. ◊ care ramane in aceeasi stare, care nu evolueaza. 2. (despre un mediu fluid, un camp de forte) care are in fiecare punct o viteza, o intensitate independenta de timp. II. s. n. 1. dispensar pentru ingrijirea bolnavilor. 2. mica nava stationata intr-un post care supravegheaza respectarea regulilor de navigatie, de pescuit etc. (< fr. stationnaire, lat. stationarius)
CABINA s. f. incapere mica amenajata intr-o cladire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonica = cabina amenajata si echipata cu un post telefonic; ~ spatiala = compartiment etanseizat al unei nave spatiale in care stau astronautii in timpul zborului. (< fr. cabine)
MINORITATE, minoritati, s. f. 1. Partea (cea) mai putin numeroasa, numarul (cel) mai mic de fiinte sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. In minoritate = in inferioritate numerica. 2. (In sintagma) Minoritate nationala = grup de oameni de aceeasi limba si origine care locuieste pe teritoriul unui stat national. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorite, lat. minoritas, -atis, germ. Minoritat.
LUNTRE ~e f. Ambarcatie de dimensiuni mici, fara punte, cu fundul plat, propulsata cu ajutorul motorului sau al vaslelor; barca. ◊ A se face (sau a se pune) ~ si punte a face tot posibilul pentru a atinge un scop. A sta intre doua ~i a tine si cu unul si cu altul; a imbina doua interese opuse. [G.-D. luntrei; Sil. lun-tre] /<lat. lunter
PRIMA s. f. 1. suma care se plateste initial sau periodic de catre asigurat societatii de asigurare (asiguratorului) pentru asigurarea unor marfuri, persoane sau bunuri. 2. recompensa acordata de stat pentru incurajarea unei activitati comerciale sau industriale. ♦ ~ de export = prima, in bani sau sub forma unor scutiri de taxe si impozite, acordata de stat exportatorilor pentru incurajarea exportului anumitor marfuri. 3. retributie suplimentara acordata cuiva pentru indeplinirea exemplara sau depasirea unor conditii de calitate si cantitate privind productia. 4. prima pozitie sau garda la scrima. 5. (muz.) cel mai mic interval, intre doua trepte de aceeasi inaltime. ◊ treapta intai de la o treapta data. (< fr. prime)
LASTUN, lastuni, s. m. Pasare migratoare mica, asemanatoare cu randunica (Delichon urbica). ♦ Lastun de apa (sau de mal) = pasare migratoare cu penajul cenusiu-cafeniu pe spate si alb pe abdomen, care traieste pe langa ape (Riparia riparia). ♦ Expr. (Adverbial) A sta lastun pe capul cuiva = a plictisi pe cineva, a se tine scai de cineva. [Var.: (pop.) lostun s. m.] – Din sl. lastunu.
POPANDAU, popandai, s. m. 1. Specie de mamifer rozator mic de campie cu ochii mari, cu corpul lung pana la 20 cm, cu blana de culoare galbena-cenusie si cu coada stufoasa, dar mai scurta decat a veveritei; popandoc (1), popandet (1) (Citellus citellus). ◊ Expr. (Adverbial) A sta popandau = a sta drept, nemiscat in fata sau in drumul cuiva. 2. (Pop.) Sperietoare de pasari; momaie, popandet (2). – Et. nec. Cf. pop1.
PRIZA s.f. 1. Dispozitiv prin care se face legatura intre un aparat electric si reteaua electrica respectiva. ♦ Dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conducta, dintr-un recipient etc. 2. Trecerea in stare solida a pastei unui liant hidraulic. 3. Priza de aterizare = ansamblul manevrelor care preceda aterizarea unui avion executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom. 4. A avea priza = a avea trecere, a trezi interesul. 5. mica portie de praf de tutun care se trage pe nas. ♦ (Med.) Administrare perorala a unui medicament facuta la un moment dat; luare a unui medicament. 6. Asperitate, proeminenta pe care un alpinist o foloseste pentru a escalada o stanca. 7. Luare, apucare, prindere. 8. (Sport) Pozitia mainilor in momentul in care se prinde sau se arunca mingea de handbal sau de baschet etc.; mod in care atletii tin sulita sau prajina, tenismenii racheta sau paleta. ♦ (Despre o piesa de sah) In priza = amenintata sa fie capturata. 9. Priza directa = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul in care arborele primar transmite direct miscarea arborelui secundar; b) pozitie a schimbatorului de viteze care da acest cuplu. [< fr. prise].
DIAPAZON s. n. 1. mic instrument de otel in forma de U, care, vibrand, produce un singur sunet pur (la), etalon pentru acordare sau pentru a se „da tonul”. ♦ a fi la acelasi ~ cu cineva = a fi la aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva. 2. ambitus. 3. model-tip de hasuri la standardizarea trasarii grosimii hasurilor. 4. (tehn.) ~ de dimensiuni = interval dintre valorile maxime si minime ale dimensiunilor unor piese standardizate. (< fr. diapason)
STRAJA straji f. 1) Supraveghere menita sa pastreze neschimbata o stare de lucruri; paza; garda. ◊ A fi (sau a sta) de ~ (sau a face ~) a pazi. 2) Grup de oameni inarmati care insoteste detinutii in timpul deplasarii (ca sa nu evadeze); escorta. 3) Persoana sau grup de persoane care asigura paza unui obiect; garda; paza. 4) Aparatoare la manerul unei sabii. 5) Gaura mica, facuta langa vrana unui butoi de vin, care se astupa cu un cep. [G.-D. strajii] /<sl. straza
SABA 1. stat antic (milen. 1 i. Hr.), semilegendar, in SV pen. Arabia, pe teritoriul actual al Yemenelui, Potrivit mitologiei biblice, o regina din S. s-ar fi casatorit in sec. 10 i. Hr. cu Solomon, regele statului israelito-iudeu. 2. Ins. in arh. Antilele mici (M. Caraibilor) la 257 km ESE de ins. Puerto Rico; 13 km2. Relief vulcanic, cu alt. max. de 887 m. Localit. pr.: Bottom, Windwardside. Batate, bumbac, trestie de zahar. Ocupata de olandezi in 1632, face parte din Antilele Olandeze.
ausel m., pl. ei (dupa Hijdau si Acad., dim. d. mrom. aus, mosneag, d. lat. avus, bunic; mai probabil, d. lat. pop. aucellus, var. din auccella, avicella, cristel, dim. d. avis, pasare; it. uccello, fr. oisel, apoi oiseau, pasare. Din aucellus s´a facut aucel, apoi, dupa frumusel, ausel. V. avion). O pasarica foarte mica cu penele cafenii, cenusii si galbene aurii, numita si sfredelus, ochiu boului si tartalac (regulus cristatus). Alta pasarica, un fel de pitigoi, cu spinarea rosie, cu aripile si coada neagra, iar incolo alburie, care-si face cuibu atirnat, ca si ganguru [!] (aegithalus pendulirus): sta atirnat, ca o punguta alba de lina, un cuib de ausel. Il tesusera doua pasarele si tiriisera in el doua rinduri de ausel (Sadov. VR. 1930, 9-10, 194). Ausel de stuf, un fel de pitigoi mai mare (17 c. m.) care are o lunga mustata neagra (panurus biarmicus). V. pitulice.
PAVILION s. n. 1. mica constructie izolata, intr-o gradina, intr-un parc etc.; chiosc. ◊ corp de cladire care face parte dintr-un ansamblu de constructii (la spitale, cazarmi, in statiunile balneoclimaterice). ◊ suprafata rezervata, in cadrul unui targ sau unei expozitii internationale, prezentarii exponatelor. 2. drapel care poarta semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de panza, de forme si culori diferite, care indica apartenenta unei nave la o anumita tara. 3. partea in forma de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea in forma de palnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioara, cartilaginoasa, a urechii. 6. partea terminala, in forma de palnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, in forma de cort, deasupra mantoului si acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion)
REDUCE, reduc, vb. III. Tranz. 1. A micsora, a scadea, a diminua (ca proportii, cantitate, intensitate). ♦ Spec. A micsora dimensiunile unei harti, ale unei piese etc., pastrand aceleasi proportii intre elementele componente; a reproduce la dimensiuni mai mici. ♦ (Mat.; in expr.) A reduce o fractie = a suprima factorii comuni de la numitorul si de la numaratorul unei fractii. 2. A restrange, a limita, a margini. ◊ Expr. A reduce pe cineva la tacere = a face pe cineva sa nu mai spuna nimic. ♦ A aduce pe cineva intr-o stare de inferioritate, intr-o situatie mai proasta (in raport cu cea pe care a avut-o). 3. A scoate oxigenul dintr-o combinatie cu ajutorul unui agent chimic. 4. (Inv.) A cuceri, a subjuga, a cotropi. [Perf. s. redusei, part. redus] – Din lat. reducere, fr. reduire.
GHIMPE, ghimpi, s. m. I. 1. Fiecare dintre prelungirile tari si ascutite care cresc pe tulpina, pe ramurile sau pe alte parti ale unor plante; spin1. ◊ Expr. A avea (sau a simti) un ghimpe la (sau in) inima (sau in cuget) = a avea un necaz, o suparare sau o nemultumire (nedestainuitaVezi nota 1 nimanui). A sta (sau a sedea ca) pe ghimpi = a nu mai avea rabdare, a fi extrem de nerabdator. 2. Fiecare dintre tepiiVezi nota 2 care acopera corpul unor animale (in special corpul ariciului). II. 1. (Bot.; pop.) Scaiete. 2. Compus: ghimpe-paduret = arbust totdeauna verde, cu ramurile latite si terminate printr-un spin, cu flori mici, verzi si cu fructe in forma de boabe rosii (Ruscus aculeatus). III. (Art.) Numele a doua dansuri populare romanesti; melodie dupa care se executa fiecare dintre aceste dansuri. – Cf. alb. gjemp.
EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)
IMPERIU LATIN DE CONstaNTINOPOL, stat cruciat, constituit pe o parte a Imp. Bizantin dupa cucerirea, in urma unor indarjite lupte, a Constantinopolului (13 apr. 1204) de catre participantii la a patra cruciada. Conform intelegerii dintre cruciati si venetieni, conducatorului cruciat Baldovin de Flandra, desemnat imparat, ii reveneau mare parte din Constantinopol, regiunea traca invecinata, unele stapaniri bizantine din Asia mica, precum si unele insule din Marile Egee si Ionica. S-a mentinut pana in 1261, cand Mihail VIII Paleologul, imparatul bizantin de la Niceea, a restabilit Imp. Bizantin cu capitala la Constantinopol.
DIAPAZON, diapazoane, s. n. 1. mic instrument acustic format dintr-o bara de otel in forma de U, care vibreaza la lovire, emitand de obicei nota muzicala „la” si servind la acordarea instrumentelor muzicale sau la indicarea tonului pentru un ansamblu coral. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la acelasi diapazon cu cineva = a se afla in aceeasi dispozitie, in aceeasi stare sufleteasca cu cineva; a fi (sau a se pune) de acord cu cineva. 2. (Adesea fig.) Totalitatea sunetelor pe care le poate produce vocea omeneasca sau un instrument muzical, de la sunetul cel mai jos pana la cel mai inalt; intindere, registru. [Pr.: di-a-] – Din fr. diapason.
BUZUNAR ~e n. Saculet cusut la o haina, mai ales pe partea ei interioara, pentru a tine diferite obiecte mici de uz personal (batista, pieptene, portmoneu etc.) sau in scopuri decorative. ◊ De ~ care incape in buzunar; de dimensiuni reduse. Carte de ~ carte de format mic. Ceas de ~ ceas care se poarta in buzunar. Bani de ~ bani pentru cheltuielile individuale ale unei persoane. Hot de ~e hot de lucruri marunte. A da (sau a pune, a plati) din ~ a plati din banii proprii o paguba pentru care nu esti vinovat. A avea (sau a baga) pe cineva in ~ a avea pe cineva in puterea sa. A sta cu mainile in ~ a sta degeaba; a nu face nimic. /<ngr. buzunari
COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].
FOITA, foite, s. f. Diminutiv al lui foaie. 1. Foaie subtire de hartie. ◊ Foita de tigara = bucata mica de hartie speciala, foarte subtire, de forma dreptunghiulara, in care se inveleste tutunul pentru a face o tigara. ♦ (La pl.; fam., iesit din uz) Carti de joc; p. ext. joc de carti. ♦ Foaie subtire de hartie rosie, care se folosea in loc de fard. ♦ Foaie subtire de metal. 2. Frunzulita. 3. (Biol.; in sintagma) Foite embrionare = straturile de celule (endodermul, ectodermul si mezodermul) ale embrionului in stare de gastrula. – Foaie + suf. -ita.
EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].
GHIMPE ~i m. 1) Formatie cu varf ascutit si intepator, care creste pe tulpina, pe ramurile, mai rar pe frunzele si pe fructele unor plante; spin. ◊ A sta (sau a sedea) ca pe ~i a nu mai avea rabdare (sa astepte). 2) fig. Gand care necajeste; rana sufleteasca. ◊ A avea (sau a simti) un ~ la (sau in) inima a avea o durere ascunsa. 3) Ac sau fir de par aspru si ascutit de pe corpul unor animale (arici, porci-spinosi etc.); teapa. 4) Planta erbacee avand frunzele sau capitulele prevazute cu o astfel de formatie ascutita. ◊ ~ paduret arbust cu ramuri ascutite, avand frunze persistente, flori mici si fructe in forma de boabe rosii. /Cuv. autoht.
STEAG ~uri n. 1) Piesa de stofa atasata la un suport, purtand culorile, emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamura. ~ olimpic. ◊ A duce ~ul a fi fruntas. A tine sus (sau a inalta) ~ul a lupta activ pentru o cauza. ~ de lupta a) conceptie care calauzeste activitatea cuiva; b) cauza pentru care lupta cineva. A fi (sau a se gasi, a se afla) sub ~ a face armata. A cobori ~ul a renunta la lupta; a capitula. A ridica (sau a scoate) ~ alb a cere pace; a se preda. 2) (in Moldova medievala) mica unitate militara, avand drapel propriu. [Monosilabic] /<sl. stegu
SCAUN ~e n. 1) Mobila cu patru picioare, cu sau fara speteaza, pe care poate sedea o singura persoana. ◊ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamnati la moarte. ~ de tortura dispozitiv care servea, in trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecata (sau al judecatii) se spunea in trecut unei instante judecatoresti. Cu ~ la cap intelept. A sta intre doua ~e a ocupa o pozitie nesigura. 2) pop. Banca (cu speteaza sau fara) pe care se pot aseza mai multe persoane. 3) inv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ◊ A ridica, a inalta, a pune (sau a se urca, a veni) in ~ a (se) face domn. A se cobori din ~ a abdica. 4) inv. Resedinta a unui monarh. ◊ Cetate de ~ capitala. Sfantul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) resedinta papei; papalitate. 5) Materiile f****e eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sustine un acoperis. 7) Parte componenta, menita sa sustina ceva. ~ul spicului. 8) Placa mica de lemn care serveste ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcus; calus. /<lat. scamnum
MODEL, modele, s. n. 1. Ceea ce poate servi ca orientare pentru reproduceri sau imitatii; tipar. ♦ Reprezentare in mic a unui obiect; macheta. ♦ Tipul unui obiect confectionat. Model de palarie. ♦ Obiect care, imprimat intr-un material plastic, formeaza un tipar dupa care se realizeaza alte obiecte identice. ♦ Sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si transformarile altui sistem, mai complex, cu care primul sistem prezinta o analogie. 2. Persoana, realizare, opera care, prin valoare sau calitati, poate servi ca exemplu; p. ext. exemplu, pilda servita de o asemenea persoana, realizare, opera. 3. Manechin. 4. Persoana care pozeaza unui pictor sau unui sculptor. 5. (Mat.) Sistem de relatii matematice care leaga intre ele marimile de stare ale sistemului modelat. – Din fr. modele, it. modello.