Rezultate din textul definițiilor
PENURIE s.f. (Liv.) Lipsa a mijloacelor de existenta; saracie, lipsa mare. [Gen. -iei. / cf. fr. penurie, lat. penuria].
PENURIE s. f. lipsa a mijloacelor de existenta; saracie; lipsa a unor materii prime, mijloace energetice etc. (< fr. penurie, lat. penuria)
mijlocAS1 ~a (~i, ~e) si substantival (despre tarani si despre taranime) Care dispune de pamant si de alte mijloace cu ajutorul carora isi castiga existenta. /mijloc + suf. ~as
AMAR, -A, amari, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.
CERSETORIE, cersetorii, s. f. Actiunea de a cersetori si rezultatul ei; strangere de pomeni ca mijloc de existenta; cersetorit, cersit. [Var.: cersitorie s. f.] – Cersetor + suf. -ie.
INTRETINUT, -A, intretinuti, -te, s. m. si f. Persoana careia o alta persoana (de s*x opus, cu care traieste in c********j) ii asigura mijloacele de existenta. – V. intretine.
NUTRI, nutresc, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A da de mancare sau a manca; a (se) hrani, a (se) alimenta. ♦ Tranz. A procura cuiva hrana (si alte mijloace de existenta); a intretine pe cineva (cu mancare). 2. Tranz. Fig. A intretine, a cultiva o idee, un sentiment. – Din lat. nutrire.
PITA, pite, s. f. (Reg.) 1. Paine. ◊ Compus: pita-vacii = ciuperca comestibila, cu palaria roscata-cenusie, cu carne alba, care devine albastra in contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrana necesara pentru trai; mijloace de existenta; p. ext. slujba, functie, post. – Din bg. pita.
MALTHUSIANISM s. n. Teorie potrivit careia populatia globului ar creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de existenta cresc in progresie aritmetica. [Pr.: -tu-si-a-] – Din fr. malthusianisme.
PAUPER, -A, pauperi, -e, adj. (Livr.) Lipsit de mijloace de existenta; ajuns in mizerie, in stare de saracie; foarte sarac. – Din lat. pauper.
P*********E s. f. Fapta (infractionala) comisa de femeia care practica relatii s*****e cu diverse persoane pentru a-si procura mijloacele de existenta. ◊ Casa de p*********e = b****l. ♦ Viata dusa de o p*********a. ♦ Fig. Injosire, degradare. – Din fr. p**********n.
SUBZISTA, subzist, vb. I. Intranz. (Livr.) 1. A ramane in vigoare; a se mentine, a dainui, a dura. 2. A avea mijloace de existenta; a se intretine, a trai. – Din fr. subsister.
A SE INTRETINE ma intretin intranz. 1) A-si asigura mijloacele de existenta. 2) A sta de vorba; a intretine o convorbire; a conversa. /intre- + a tine
MALTHUSIANISM [pr.: maltusianism] n. Teorie social-politica potrivit careia populatia globului creste in progresie geometrica, in timp ce mijloacele de existenta cresc in progresie aritmetica, ceea ce duce inevitabil la saracia oamenilor. [Sil. -si-a-] /<fr. malthusianisme
MISEL ~ea (~ei, ~ele) si substantival 1) Care comite fapte reprobabile; cu comportare josnica; canalie. 2) inv. Care are o conditie sociala modesta; de rand. 3) inv. Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer; nevoias. /<lat. misellus
MIZER ~a (~i, ~e) 1) si substantival Care nu dispune de mijloace de existenta; lipsit de mijloace materiale; sarman; sarac; nevoias. 2) Care manifesta saracie extrema; in stare de mare saracie. /<lat. miser, ~a, it. misero
NEVOIAS ~a (~i, ~e) si substantival Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; sarman; mizer. /nevoie + suf. ~as
PACATOS2 ~oasa (~osi, ~oase) si substantival 1) (despre persoane) Care are (multe) pacate; cu (multe) pacate. 2) (despre persoane) Care duce lipsa de mijloace de existenta; nevoias; sarac; sarman; mizer. 3) Care este de calitate proasta; cu (multe) defecte. Productie ~oasa. /pacat + suf. ~os
SARAC ~ca (~ci, ~ce) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarman; nevoias; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva caruia nu-i merge, care sufera esecuri in orice intreprindere. 2) si fig. Care nu are in masura suficienta ceea ce trebuie; gol. Tinut ~. 3) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; nenorocit; sarman. ~cii sinistrati! ◊ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku
SARMAN ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; nevoias; mizer. 2) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; sarac; nenorocit. ~ul orb! 3) (despre copii) Care si-a pierdut ambii parinti sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, sb. siromah
SURSA ~e f. 1) Loc de aparitie sau de existenta. ~ de informatie. ~ de petrol. ~ de lumina. 2) mijloc de existenta. 3) Document sau text original la care se face o referinta; izvor. A indica ~a. 4) Opera care furnizeaza unui om de creatie o tema sau o idee; izvor de inspiratie. /<fr. sourse
A SE ZBURATACI ma ~esc intranz. 1) (despre pasari) A se imprastia ridicandu-se in aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind in stare sa-si castige singur mijloace pentru existenta. /v. a zbura
MALTHUSIANISM s.n. Teorie reactionara care sustine teza falsa ca, in timp ce mijloacele de existenta nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia creste in proportie geometrica si ca deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural si biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog si economist englez].
SCLAV, -A s.m. si f. Persoana exploatata si lipsita de orice mijloace de existenta, aflata in proprietatea deplina a unui stapan care il socotea drept un obiect al sau; rob. ♦ (Fig.) Cel care satisface in mod servil, cu supunere oarba, vointa altuia. ♦ (Fig.) Persoana care isi consacra actiunile unei dogme, unei pasiuni etc. [< lat. med. sclavus, cf. fr. esclave].
SUBZISTA vb. I. intr. 1. A ramane in vigoare; a dainui. 2. A avea mijloace de existenta, a trai. [P.i. subzist. / < fr. subsister, cf. lat. subsistere].
SCLAV, -A s. m. f. 1. persoana lipsita de orice mijloace de existenta, in proprietatea deplina a unui stapan care dispunea de ea. 2. (fig.) cel care satisface in mod servil, cu supunere oarba, vointa altuia. ◊ (fig.) persoana stapanita de o pasiune, de un viciu; rob. (< lat. sclavus)
SUBZISTA vb. intr. 1. a ramane in vigoare; a dainui. 2. a avea mijloace de existenta, a trai. (< fr. subsister, lat. subsistere)
AMAR, -A, amari, -e, adj., amaruri, s. n. I. Adj. 1. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. 2. Fig. Chinuitor, dureros; trist, necajit. ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. 3. Fig. Rautacios. II. S. n. 1. Jale, tristete; suferinta, chin, necaz. ◊ Expr. A-si inghiti amarul = a suferi in tacere. A-si varsa amarul = a face destainuiri, a-si spune durerea, suferinta. ♦ (Cu valoare de interjectie) Vai! 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”) Multime, gramada. Amar de vreme. – Lat. amarus.
AMAR2, -A, amari, -e, adj. I. (Despre alimente, bauturi etc.) Care are gustul caracteristic fierii, pelinului, chininei; (despre gust) ca al fierii, pelinului, chininei. II. Fig. 1. Chinuitor, dureros; trist. Ea varsa desperata Un plans amar (COSBUC). ◊ (Adverbial) A regretat amar faptele intamplate (BART). 2. Chinuit, necajit. Amara tinerete am avut (SADOVEANU). ◊ Expr. Paine amara = mijloace de existenta castigate cu multa truda. A face (cuiva) zile amare = a face (cuiva) necazuri. ♦ (Adverbial) Strasnic, cumplit. Am sa te pedepsesc amar (ISPIRESCU). 3. Rautacios. – Lat. amarus.
CERSETORIE, cersetorii, s. f. Actiunea de a cersetori si rezultatul ei; strangere de pomeni ca mijloc de existenta. [Var.: cersitorie s. f.] – Din cersetor + suf. -ie.
SARACIE, saracii, s. f. 1. Lipsa mijloacelor materiale necesare existentei; starea, viata celui sarac (1). ◊ Expr. Saracie lucie (sau cu luciu, neagra) = saracie mare, totala. A-si vedea de saracie = a-si vedea de treaba, a nu se amesteca in afacerile altuia. 2. Starea unui loc sarac, neproductiv. 3. Aspect saracacios. 4. Cantitate mica, nesatisfacatoare (din ceva); lipsa. 5. (Fam.) Epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fara valoare. – Sarac + suf. -ie.
CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte
CAPITAL1 s. n. 1. relatie sociala de productie care presupune existenta proprietatii capitaliste asupra mijloacelor de productie si folosirea fortei de munca drept marfa, care creeaza plusvaloarea. 2. valoare care, datorita productivitatii si rentabilitatii muncii, produce plusvaloare. 3. (fig.) clasa capitalistilor; capitalism. 4. suma de bani investita intr-o afacere; bunuri, valori. ◊ ansamblu de bunuri intelectuale, spirituale, morale. ♦ ~ de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. (< fr. capital, germ. Kapital)
CARVAKA (cuv. sanscrit) [cearvaca] subst. Sistem filozofic indian care respingea autoritatea „Vedelor”, negind existenta lui Dumnezeu si a sufletului si existenta unei alte vieti dupa moarte; predica trairea vietii cu toate bucuriile si placerile ei ca mijloc de a usura durerea existentei.
existenta ~e f. 1) Situatie existenta; faptul de a exista. 2) Realitate imediata si concreta, care exista independent de constiinta omului. 3) Mod de viata; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vietii omului. [G.-D. existentei] /<fr. existence, lat. existentia
KANTIANISM n. Curent filozofic initiat de Emmanuel Kant, care se orienteaza in primul rand spre analiza mijloacelor si posibilitatilor cunoasterii lumii si recunoaste existenta lumii materiale in afara constiintei. [Sil. -ti-a-] /< germ. Kantianismus
ANTIREALISM s.n. Negarea valorii realitatii obiective, a existentei sale, a legilor ei si a mijloacelor de a o cunoaste. [Pron. -re-a-. / < anti + realism].
mijlocAS, -A, mijlocasi, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. si f. (Iesit din uz) (Taran sau taranime) care poseda pamant si alte mijloace de productie cu ajutorul carora isi asigura existenta. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, fiinte sau unor parti ale lor) care, intr-un anumit ansamblu, ocupa locul din centru sau care sunt situate intre obiecte, fiinte de acelasi fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucatorii) care actioneaza intre inaintarea si apararea unei echipe. – mijloc + suf. -as.
NIMIC3 nimicuri n. 1) mai ales la pl. Lucru sau vorba lipsite de importanta; fleac; bagatela. ◊ (O) nimica toata a) ceva fara nici o insemnatate; b) cantitate neinsemnata. 2) Lipsa de insemnatate; nimicnicie. 3) fig. mai ales art. Lipsa de existenta; nefiinta; inexistenta; neant. ◊ Din nimic, tot nimic neavand mijloace, nu poti realiza ceva. [Var. nimica] /<lat. nemica
CAPITALISM s.n. Oranduire social-economica bazata pe proprietatea privata a unui grup restrans asupra mijloacelor de productie. ◊ Capitalism monopolist de stat = forma de existenta a capitalismului monopolist, caracterizata prin ingemanarea fortei statului cu forta monopolurilor. [Cf. fr. capitalisme].
CAPITALISM s. n. oranduire social-economica bazata pe proprietatea privata asupra mijloacelor de productie. ♦ ~ monopolist de stat = forma actuala de existenta a capitalismului monopolist, caracterizata prin ingemanarea fortei statului cu forta monopolurilor. (< fr. capitalisme)
SUSTINE, sustin, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca sa nu cada). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabila fata de o actiune, de o cauza etc.; a sprijini; a apara. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente in sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tarie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obtine un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a intretine cu mijloace materiale o institutie, o persoana etc. ♦ Refl. A-si castiga existenta; a se intretine singur. 5. Refl. A se tine in picioare. ♦ Fig. (Rar) A se mentine pe pozitie; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (dupa tine).
FISA, fise, s. f. 1. Foaie (mica) de hartie sau de carton pe care isi face insemnari cel ce strange material pentru elaborarea unei opere, pe care se redau extrase dintr-o lucrare etc. ♦ (In biblioteci) Foaie de carton de format unitar pe care se trec datele bibliografice fundamentale privitoare la o carte sau la o publicatie periodica. ♦ Fisa personala = act in care se trec datele personale ale unui salariat. Fisa de sanatate = document in care se trec date in legatura cu sanatatea cuiva. Fisa de evidenta = foaie volanta folosita in lucrarile de evidenta contabila pentru urmarirea sistematica a fiecarui mijloc economic, proces sau sursa sub aspectul cresterii, al diminuarii si al existentei soldului la o anumita data. Fisa tehnologica = (formular care contine) totalitatea indicatiilor privitoare la fazele unui anumit proces de productie. 2. (Tehn.) Piesa de la capatul unui cordon de retea, care se introduce intr-o priza, intr-un cuplu etc. spre a stabili legatura cu o linie electrica, telefonica etc. – Din fr. fiche.
CAPITAL1, (1) capitaluri, s. n. 1. Raport social de productie care se stabileste intre capitalisti, proprietari ai mijloacelor de productie, si proletari, lipsiti de mijloace de productie si de subzistenta si nevoiti, pentru a-si castiga existenta, sa-si vanda forta de munca, ca pe o marfa, celor care ii exploateaza; valoare care produce plusvaloare. 2. Fig. Clasa capitalistilor; capitalism. 3. Bani, suma (mare) de bani (investiti intr-o afacere). ◊ Capital de cunostinte = suma cunostintelor pe care le poseda cineva; experienta. – Fr. capital.
INVESTITIE, investitii, s. f. 1. Plasare de capitaluri in intreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obtinerii de profituri; (concr.) capitalul plasat. 2. Alocare (de catre stat) a unei sume si a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru largirea, reutilarea si modernizarea celor existente; (concr.) suma alocata, fondurile alocate. [Var.: investitiune s. f.] – Din germ. Investion, rus. investitiia.
SUBZISTENTA s. f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce serveste la asigurarea existentei materiale; hrana. ◊ (Inv.) Serviciu de subzistenta = serviciu care se ingrijea de aprovizionarea cu alimente si cu mijloace de intretinere a unei unitati militare. – Dupa fr. subsistance.
existenta s.f. 1. Notiune filozofica care desemneaza natura, materia, realitatea obiectiva, tot ceea ce exista; faptul de a exista. ♦ Viata. 2. Mijloacele de trai. [Pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia].
CALC ~uri n. 1): Hartie de ~ hartie transparenta folosita pentru reproducerea desenelor. 2) Copie a unui desen tehnic executata pe aceasta hartie. 3) lingv. Fenomen de limba constand in formarea unor cuvinte sau expresii noi cu mijloace lingvistice proprii dupa modelul altei limbi sau in atribuirea de sensuri noi, dupa un model strain, unor cuvinte si expresii existente in limba. /<fr. calque
COexistenta s.f. existenta simultana a mai multor lucruri, fiinte sau fenomene. ◊ Coexistenta pasnica = politica bazata pe principiul coexistentei tarilor cu oranduiri sociale diferite, hotarate sa renunte la folosirea razboiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [Cf. fr. coexistence].
existenta s. f. 1. faptul de a exista. ◊ viata. 2. categorie filozofica fundamentala, natura, materia, realitatea obiectiva. ♦ ~ sociala = categorie fundamentala a materialismului istoric desemnand latura materiala si cea spirituala a vietii sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)
COexistenta s. f. existenta simultana a mai multor lucruri, fiinte, fenomene. ♦ ~ pasnica = principiu de baza al relatiilor internationale dintre state cu oranduiri sociale diferite, potrivit caruia acestea se angajeaza sa renunte la folosirea razboiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)
ROXOLAN, -A, roxolani, -e, s. m. si f. (La pl.) Nume dat unor triburi sarmatice existente la inceputul secolului I la rasarit de Prut, care au atacat provincia romana Moesia, au fost aliati cu Decebal in timpul campaniei romane impotriva statului dac (101-102) si au fost supusi de goti la mijlocul sec. III; (si la sg.) persoana care facea parte din aceste triburi. – Din lat. Rhoxolani, fr. Roxolans.
PRODUCTIE ~i f. 1) A PRODUCE. 2) Proces de creare a bunurilor materiale necesare existentei si dezvoltarii societatii. ~ de marfuri. ◊ ~ globala volumul total, in expresie baneasca, al productiei fabricate de anumite ramuri ale economiei sau de o intreprindere intr-o perioada de timp (luna, an etc.). Unelte de ~ mijloace de munca folosite in procesul de creare a bunurilor materiale. 3) Totalitate a celor obtinute in procesul de munca (fizica sau intelectuala). ~ stiintifica. ~a industriei usoare. [G.-D. productiei; Sil. -ti-e] /<fr. production
CEHOV, Anton Pavlovici (1860-1904), scriitor rus. Opera sa, vasta fresca a societatii ruse, denuntind mediocritatea existentei cotidiene, releva o profunda cunoastere a sufletului uman. Creator de atmosfera, inzestrat cu un deosebit simt al observatiei, impleteste umorul subtil, amar, cu lirismul discret, intr-un limbaj de o mare economie a mijloacelor de expresie (nuvelele „Salonul nr. 6”, „Ordinul Anna”, „Omul in cutie”; piesele „Pescarusul”, „Unchiul Vania”, „Trei surori”, „Livada cu visini”).
FORMA s.f. 1. Infatisare, aspect exterior; contur. ♦ (Fil.) Categorie filozofica ce desemneaza modul de existenta, de organizare interna, interactiunea si legaturile reciproce dintre elementele constitutive ale obiectului. ♦ Stabilirea de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament; conditie fizica buna. ◊ A fi in forma = a fi, a se afla in cele mai bune conditii. 2. Totalitatea mijloacelor prin care se exprima continutul unei opere de arta (mai ales de literatura). 3. Fel, chip, mod. ♦ Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. 4. Dispozitie legala de procedura. ◊ Viciu de forma = nerespectare a unei dispozitii de procedura care atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti. 5. Aspect pe care il ia un cuvant pentru a indeplini o functie gramaticala. 6. Stare de agregare a corpurilor. 7. (Metal.) Negativul in care se toarna o piesa. ♦ (Poligr.) Cutie de otel in care se toarna litere; zat al unei pagini. 8. (Mat.) Fiecare dintre expresiile analitice sub care poate fi pusa aceeasi relatie. ♦ Polinom omogen. [< fr. forme, it., lat. forma].
existenta, existente, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofica care se refera la natura, materie, la tot ceea ce exista independent de constiinta, de gandire. ♦ Viata considerata in durata si continutul ei. ♦ Durata (a unei situatii, a unei institutii). 2. Conditiile, mijloacele materiale necesare vietii. ♦ Viata; mod de viata, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.