Rezultate din textul definițiilor
PANTOMIMA s.f. Arta de a reprezenta idei si sentimente prin gesturi sau prin mimica fetei; reprezentatie de teatru in care actorii exprima diversele actiuni dramatice prin gesturi si prin mimica; scenariul unei astfel de reprezentatii. [Var. pantomina s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].

RID (‹ fr.) s. n. Incretitura a pielii obrazului; zbarcitura, cuta, cret, determinata de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot aparea de timpuriu, fiind legate de mimica fetei (care imprima o activitate specifica muschilor faciali) si r. de imbatranire, care apar indeosebi dupa 50 de ani, ca urmare a slabirii rezistentei pielii.

PROZOPOLOGIE s. f. studiu al mimicii spontane a fetei, ca expresie a personalitatii psihice. (< fr. prosopologie)

mimica s.f. Arta de a exprima prin gesturi (mai ales prin expresia fetei) sentimente si idei; (p. ext.) expresie a fetei. [< fr. mimique, it. mimica].

mimica f. 1) Arta de exprimare a gandurilor si a sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea expresiei fetei. 2) Ansamblu de gesturi si de modificari ale fizionomiei care insoteste sau inlocuieste limbajul verbal. 3) rar Ansamblu de trasaturi specifice fetei; expresie a fetei; fizionomie; chip; figura. [G.-D. mimicii] /<fr. mimique

MIMIC, -A I. adj. referitor la mim, la mimica. II. s. f. expresie a fetei. ◊ arta de a exprima sentimente si idei prin expresia fetei si prin gesturi. (< fr. mimique, lat. mimicus)

STRAMBATURA, strambaturi, s. f. 1. Faptul de a (se) stramba; grimasa, schimonoseala, schimonositura a fetei; strambet. ♦ Imitare (in batjocura) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ Fig. Fandoseala, sclifoseala. 2. (Concr.) Obiect stramb, incovoiat. – Stramba + suf. -atura.

MIMIC, -A, mimici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Arta de a exprima pe scena, prin miscarile fetei (si prin gesturi), sentimente si idei. ♦ Ansamblu de modificari ale fizionomiei, care exteriorizeaza anumite sentimente sau ganduri; expresie a fetei, mina2. 2. Adj. Care se refera la mim (2) sau la mimica (1); de mim (2). – Din fr. mimique.

FIZIONOMIE, fizionomii, s. f. 1. Totalitatea trasaturilor fetei cuiva care determina expresia ei particulara; chip. ◊ Joc de fizionomiemimica. 2. Fig. Caracter distinctiv, infatisare particulara (a unei epoci, a unei colectivitati umane etc.). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. physionomie.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)