Rezultate din textul definițiilor
subprocurator, subprocuratori, s.m. (inv.) functionar care era subordonat procuratorului si care raspundea de bunul mers al unei mine de aur.

aurAR, aurari, s. m. 1. Mester care lucreaza obiecte de aur. (1). 2. Persoana care extrage aur (1) din mine, din nisipul raurilor. [Pr.: a-u-] – aur + suf. -ar.

aurARIE, aurarii, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) mina de aur (1). [Pr.: a-u-] – aur + suf. -arie.

BAI2, baiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra intr-o mina (de aur). – Din baie2.

BAIES, baiesi, s. m. Lucrator intr-o mina (de aur). – Baie2 + suf. -as.

HOLOANGAR, holoangari, s. m. (Pop.) Persoana care se ocupa odinioara cu extragerea clandestina a aurului din mine. – Cf. germ. Handlanger „palmas”.

VALVA, (4) valve, s. f. 1. Agitatie deosebita provocata de un fapt iesit din comun; framantare, zarva. 2. Renume, faima. 3. (Inv.) Alai, pompa; p. ext. maretie, grandoare. ♦ Fala, orgoliu, mandrie. 4. (In mitologia populara) Duh, zana, stima. ◊ Valva baii = zana despre care se crede ca stapaneste, supravegheaza si distribuie comorile dintr-o mina de aur. 5. (Rar) Valvataie. [Var.: (pop.) valfa s. f.] – Din sl. vluhvu, bg. vlahva.

aurAR ~i m. 1) Persoana care extrage aur din mine sau din rauri. 2) Mester care lucreaza obiecte de aur. /aur + suf. ~ar

BAIES ~i m. Muncitor care lucreaza intr-o mina (de aur). /baie + suf. ~as

BAIESITA2 ~e f. 1) Muncitoare care lucreaza intr-o mina (de aur). 2) Sotie a baiesului. /baies + suf. ~ita

jomp s.n. (reg.) spartura de jos in sus; vartej scurt (in minele de aur).

GALION1 s.n. 1. Nava spaniola cu vele, care transporta in Spania, la sfarsitul evului mediu, produsele minelor de aur si de argint din America (Mexic si Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu panze, care sustine bompresul. ♦ Ornamentatie care se monteaza uneori la prora navelor cu panze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].

stioalna, stioalne, s.f. (reg.) 1. balta mocirloasa. 2. bulboana; loc mai adanc in albia unui rau, bun de scaldat. 3. groapa cu apa; gropan. 4. galerie in mina. 5. mina (de aur). 6. (in forma: stiolna) lutarie. 7. teren mlastinos. 8. fantana nepietruita. 9. copca in gheata. 10. (in forma: stiolna) desert (gol) la cal.

BONANTA s. f. (fig.) mina de aur. (< sp., engl. bonanza)

goz (-oaze), s. n.1. Rest, reziduu. – 2. (Inv.) Ticalosie, faradelege. – Var. goaza, gozura. Mag. gaz (DAR). – Der. gozarau, s. n. (gunoi); gozamete, s. m. (gunoi), din mag. gazamatya; gozorar, s. m. (gunoier); gozar, s. m. (Trans., persoana care face trafic cu reziduurile din minele de aur).

ANDRITOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vascau, jud. Bihor), poet roman. Debut cu versuri de circumstanta, sau purtind amprenta ascendentei sale ardelenesti („In Tara Motilor se face ziua”, „Dragoste si ura”). Lirica de sensibilitate neoclasica si virtuozitate a formei („Constelatia lirei”, „aur”, „Poeme noi”).

BOISE [bɔisi], oras in NV S.U.A., in regiunea M-tilor Stincosi, centru ad-tiv al statului Idaho; 189 mii loc. (1984, cu suburbiile). mine de aur. Piata agricola. Metalurgie. Ind. alim. Universitate.

aurAR, aurari, s. m. 1. Mester care lucreaza in aur. 2. Cel care scoate aur din mine sau il culege din rauri. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -ar.

aurARIE, aurarii, s. f. 1. Obiecte de aur. 2. (Pop.) mina de aur. [Pr.: a-u-] – Din aur + suf. -arie.

TELUR (‹ fr., germ.; {s} lat. tellus „pamant”) s. n. Element chimic (Te; nr. at. 52, m. at. 127,60, p. t. 452ºC, p. f. 1.390ºC, gr. sp. 6,00), din grupa a VI-a a sistemului periodic, cu caracter nemetalic, alb-albastrui, cu proprietati asemanatoare sulfului. A fost descoperit de catre mineralogul austriac Franz Joseph Muller von Reichenstein in 1782 in minele de aur din Transilvania. In natura se intalneste sub forma de telurizi si t. nativ, deseori insotind sulful si seleniul. Are diferite intrebuintari, intre care: colorant pentru sticla si ceramica, compusii sai sunt materiale cu proprietati semiconductoare, receptori de radiatie infrarosie.

ADY, [ɔdi] ENDRE (1877-1919), poet ungur. Lirica a constrastelor si tensiunilor maxime, cuprinzind indemnul la lupta, protestul impotriva divinitatii, amaraciunea provocata de gindul mortii, bucuria si suferinta dragostei („Poezii noi”, „Singe si aur”, „In fruntea mortilor”).

VAE VICTIS! (lat.) vai de cei invinsi! – Titus Livius, „Ab urbe condita”, V, 48. Cu aceste cuvinte si aruncandu-si sabia grea in cumpana, a intampinat Brennus, capetenia galilor, protestul tribunului Sulpicius, care observase cum galii invingatori cantareau cu greutati false cele o mie de livre de aur, tribut platit de romanii asediati pe Capitoliu (387 i. Hr.) in schimbul libertatii lor.

CHAPLIN [tʃæplin], Sir Charles Spencer (1889-1977, n. Londra), actor, regizor si producator de film englez. Indelungata activitate in cinematografie (debut 1914). Creator al celebrului Charlot, personaj comic si in acelasi timp tragic, simbol al omului simplu in lupta cu viata. Comedii cu substrat de polemica sociala („Piciul”, „Goana dupa aur”, „Luminile orasului”, „Dictatorul”, „Timpuri Noi”, „Luminile rampei”, „Un rege la New York”).

aliez v. tr. (fr. allier, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur cu argint. V. refl. Ma confederez. Ma casatoresc.

IRMILIC, irmilici, s. m. Moneda turceasca de argint, mai rar de aur, care a circulat si la noi (mai ales in Moldova), in prima jumatate a sec. XIX; icosar. – Din tc. irmilik.

sechin (-ni), s. m. – Veche moneda de aur. – Var. techin. Fr. sequin, var. din it. zecchino.

mina3, mine, s. f. Veche moneda greceasca de aur sau de argint, a carei valoare era egala cu o suta de drahme. – Din fr. mine, lat. mina.

mina3 s. f. veche moneda greceasca de aur sau de argint, valorand o suta de drahme. (< fr. mine, lat. mina)

CHILUNG, oras in SE Chinei, in N ins. Taiwan, port la NE de Taibei; 348,5 mii loc. (1988). Expl. de aur, argint si cupru. Santiere navale. Ind. chimica, a cimentului si alim. Feribot spre Rep. Coreea.

A SE aurI ma ~esc intranz. (in basme) A deveni de aur. /Din aur

DRAGA ~ge f. 1) Nava utilata cu instalatii speciale pentru saparea sub apa, in vederea curatarii sau adancirii fundului unei ape. 2) Instalatie plutitoare, destinata exploatarii zacamintelor aluvionare (de aur, wolfram, diamante etc.). 3) Dispozitiv special pentru inlaturarea minelor (de pe o cale navigabila). /<fr. drague

colo (sud) si colo (nord) adv. (d. acolo, ca it. cola fata de pg. acola, sp. aculla, acolo). Acolo, nu aici. De colo pina colo, din acel loc pina´n acel loc. De colo colo, arata miscarea repetata: ce tot umblati de colo colo, mai baieti? Cind colo, arata surprinderea: Credeam ca-i aur. Cind colo, era argint! Credeam ca s´a suparat. Cind colo, mi-a si multamit [!], cit colo, arata aruncarea cu suparare: Mi-a dat un franc pe curcan, dar eu i l-am aruncat cit colo! A indraznit sa vie sa-mi ceara, dar eu l-am rapezit [!] cit colo! In colo, intr´acolo, in acea directiune: du-te´ncolo! (Du-te´ncolo! mai inseamna si „da-mi pace, lasa-ma in pace”). In alta privinta, alt-fel: om lenes, dar in colo bun. Vasile a imbatrinit, dar in colo tot vesel cum il stii, A da in colo, a arunca, a da d******i: ia da-l in colo pe individu cela! Mai in colo, mai pe urma, mai tirziu: mai in colo s´a facut hot. Din colo, dintr´acolo, din acea directiune: ma intorceam din colo. In coace si´n colo, V. coace si colea.

GALBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. sarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (inv.) zimt. (I-a numarat o mie de ~.) 6. s. (inv.) ughi. (~ul era o moneda de aur.)

2) ban (d. ban 1, adica „moneta banului”, dar nu a celui de Severin, ci acelui de Agram, ai carui dinari „banali” erau foarte cautati in sec. 13 fiindca argintu lor era foarte curat. Cp. cu ducat si pol 1). Odinioara, cea mai mica moneta de argint, apoi de arama, in valoare de 1/8 din para, iar de la 1867 1/100 din franc. Gologan de 10 bani (Munt.). Moneta in general: un ban de aur. Pl. Parale, avere in bani: n’am bani la mine, ci acasa. Lucruri pe care s’au dat multi bani: citi bani pe morminte! A face bani, 1) a fabrica bani, 2) a agonisi (a cistiga) bani. Prov. A stringe bani albi pentru zile negre, a stringe bani p. viitoru nesigur (V. dinar). Fecior de bani gata, acela care are de cheltuiala banii parintilor. A fi in banii tai, a fi la largu tau, nestinjenit.

FIORIN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur si de argint, batute in diverse tari, care au circulat si la noi pana in secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-.Var.: (inv.) fiorint s. m.] – Din it. fiorino.

GUINEE s.f. Veche moneda de aur engleza; (azi) moneda de calcul valorand 21 de silingi; lira sterlina. [Pron. gu-i-ne-e, pl. invar.. / < engl. guinea, cf. fr. guinee].

BUTUAN, oras in Filipine, in NE ins. Mindanao, port pe riul Agusan; 220,2 mii loc. (1989, cu suburbiile). Expl. de min. de fier, nichel si aur. Centru agricol.

mina s. 1. ocna, subteran, (inv. si reg.) baie, (inv.) madem, miniera. (Au intrat in ~.) 2. (inv. si reg.) rudarie, (prin Ban.) cauna. (~ de aur.)

NAPOLEON, napoleoni, s. m. 1. Veche moneda franceza de aur in valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I si, mai tarziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat si la noi. 2. Varietate de mere de marime mijlocie, cu pielita subtire si neteda, de culoare alba-galbuie, cu pulpa alba, moale, fina, dulce si parfumata. ♦ Varietate de pere de marime mijlocie, cu pielita subtire, neteda, de culoare verzuie sau galbena cu puncte cafenii, cu pulpa alba, dulce si foarte mustoasa. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, galbui, cu pielita groasa si miezul nu prea carnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoleon.

ZLOT, zloti, s. m. ~ ♦ Moneda de aur de valoarea unui galben (3) care a circulat in europa centrala si rasariteana intre sec. al XV-lea si al XVII-lea. ♦ Moneda de argint de valoare inferioara talerului2, care a circulat in trecut si la noi si care, la inceputul sec. al XIX-lea, valora 30 de parale [, aproximativ un leu in 1957]. ~ ♦ Nume dat odinioara in Transilvania florinului (1) austriac; ~. (din pol. złoty. < sl. zlatu = aur) [def. DLRLC]

COMANECI, Nadia (n. 1961, Onesti), gimnasta romana. Campioana europeana absoluta (1975, Skien – cea mai tinara din istoria gimnasticii, 1977, Praga si 1979, Copenhaga), Laureata a Jocurilor Olimpice de la Montreal (1976: trei medalii de aur la individual compus, paralele inegale si birna; una de argint si una de bronz) si de la Moscova (1980: doua medalii de aur, la birna si la sol, doua de argint). Campioana mondiala universitara (1981, Bucuresti). Considerata una dintre cele mai mari gimnaste ale tuturor timpurilor, a prezentat in exercitiile sale elemente noi, care ii poarta numele. Ordinul Olimpic (1984).

rudar (rudari), s. m.1. Tigan cautator de aur. – 2. Tigan nomad care lucra obiecte de lemn. Bg., sb. rudar, din rudaminereu” (Cihac, II, 320; Conev 76). Probabil denumirea s-a mentinut, dupa ce s-a schimbat meseria primitiva, datorita consonantei cu ruda „par”. – Der. rudaresc, adj. (tiganesc; grosolan); rudarie, s. f. (meseria de tigan rudar; zacamint, mina).



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)