Rezultate din textul definițiilor
ALLA BREVE loc. adv. Termen care indica executarea intr-o miscare rapida in doi timpi a unei compozitii muzicale scrise in masura de patru timpi. – Loc. it.

AZVARLI, azvarl, vb. IV. 1. Tranz. A arunca ceva (departe) printr-o miscare rapida si violenta. ♦ A da la o parte, a lepada (un lucru nefolositor sau vatamator). 2. Intranz. A arunca cu ceva asupra cuiva. ♦ (Despre animale de ham) A izbi cu picioarele, a fi naravas. 3. Refl. A se repezi, a se napusti, a se avanta, a se arunca. – Contaminare intre a[runca] si zvarli.

BAT interj. (Adesea repetat) Cuvant care imita o miscare rapida si nervoasa (intr-o parte si in alta). [Var.: bata interj.] – Onomatopee.

CHARLESTON s. n. Dans american de salon. cu miscare rapida; melodie dupa care se executa acest dans. [Pr.: cearlston] – Cuv. engl.

GALAONUL s. n. art. Dans popular cu miscare rapida, executat numai de barbati; melodie corespunzatoare acestui dans. – Et. nec.

ZAPATEADO s. n. (Reg.) Dans solistic de origine spaniola, in masura ternara, deseori sincopat, cu miscare rapida, ale carui accente ritmice se marcheaza prin lovituri de calcai; melodie dupa care se executa acest dans. [Pr.: sa-pa-te-a-] – Cuv. sp.

MARUNTEL, -EA, -ICA, maruntei, -ele, adj. Diminutiv al lui marunt. ♦ (Substantivat, m.art.) Dans popular romanesc din Bihor, cu miscare rapida, executat in perechi; melodie dupa care se executa acest dans. – Marunt + suf. -el, -ea, -ica.

FOLIA s. f. Vechi dans de origine portugheza, cu miscare rapida si inegala, care se danseaza cu acompaniament de castaniete; melodie dupa care se executa acest dans. – Cuv. port.

TUFLI, tuflesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A pune pe cap o caciula, o palarie etc. cu o miscare rapida si la intamplare. – Et. nec.

DEDOI subst. Dans popular romanesc, raspandit in Banat, cu miscare rapida; melodie dupa care se executa acest dans. – De4 + doi.

BAT interj. (se foloseste, adesea repetat, pentru a imita o miscare rapida). /Onomat.

TRONCAT ~e n. Zgomot aparut ca urmare a interactiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, miscare rapida etc.). /tronc + suf. ~at

A ZVACNI ~esc intranz. 1) (despre inima, tample, puls) A bate mai repede si mai puternic decat de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emotii, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre fiinte) A face o miscare rapida si pe neasteptate; a tasni. 3) A se ridica brusc in picioare. /zvac + suf. ~ni

SALTARELLA s.f. Vechi dans italian si spaniol, vioi, avand o miscare rapida, bazata pe sarituri; melodia acestui dans. [< it. saltarella < saltare – a sari].

ciusti! interj. (reg.) cuvant care imita o miscare rapida, brusca; tusti!

ECOSEZA s.f. Vechi dans popular scotian cu o miscare rapida; compozitie care imita muzica scotiana. [Pl. -ze. / < fr. ecossaise].

RUMBA s.f. Dans modern de origine cubana, cu ritm sincopat si cu miscare rapida; melodia acestui dans. [< fr., sp. rumba, germ. Rumba].

cius interj. – Se foloseste pentru a indemna magarii. Origine probabil expresiva; coincide cu bg. si ngr. (DAR). Cf. cius, s. n. (inv., Munt., spate, spinare), din bg. na cus.Der. ciusti (var. tusti), interj. (exprima o miscare rapida, ca saritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bisti; ciusti, vb. (a tisni, a sari brusc un iepure); ciusdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a taia crengile; a fura), ale carui prime doua sensuri il imita pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR considera sensul de la a fura drept primar si deriva cuvintul de la bg. cuzd „ciudat”).

FOLIA s. f. 1. vechi dans portughez de carnaval, cu miscare rapida, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzatoare. 2. piesa muzicala pentru variatii instrumentale sau vocale. (< port., sp. folia)

JOTA [HO-] s. f. dans popular spaniol de perechi, cu miscare rapida, la care perechile danseaza fata in fata pe loc, in acompaniament de castaniete, chitara, tamburina etc.; melodia corespunzatoare. (< sp. jota)

RAF s. n. (cinem.) miscare rapida de panoramare a aparatului de filmat. (< germ. Raff)

RUMBA s. f. dans cubanez, de origine africana, sincopat si cu miscare rapida; melodia corespunzatoare. (< fr., sp. rumba, germ. Rumba)

TOCATA s. f. compozitie muzicala de virtuozitate, scrisa pentru instrumente cu claviatura, cu o miscare rapida, clara, sacadata, executata solistic. (< it. toccata)

ZAPATEADO SA-/ s. n. dans solistic, de origine spaniola, cu miscare rapida, sincopata, ale carui accente ritmice se marcheaza prin lovituri de calcai; melodia corespunzatoare. (< sp. zapateado)

hat interj. – Indica o miscare rapida, pentru a lua ceva prin surprindere. – Var. hat. Creatie expresiva, cf. hap. Hat, se spune si pentru a obliga caii s-o ia la dreapta. – Der. hat, s. n. (friu; lat); hatas, s. m. (cal care asculta de friu); hatui, vb. (a mina cu friiele caii); inhata, vb. (a apuca, a prinde; a insfaca). Cf. hot, hatas.

SWING (‹ cuv. engl.) s. n. 1. Lovitura laterala, data la box, cu bratul usor arcuit. 2. Dans modern cu ritm binar si miscare rapida; melodia corespunzatoare acestui dans. 3. Curent ritmic propriu jazzului, caracterizat prin o anume constructie a frazei, o distributie tipica a accentelor si caracterul viu si relaxat al muzicii. Se manifesta in toate perioadele jazzului.

ZOOM [zu:m] (‹ engl.) s. n. 1. Ansamblu de lentile mobile cu ajutorul carora se poate modifica distanta focala, utilizat la aparate de fotografiat camere video, microscoape etc. Permite captarea de imagini clare de la mari distante si focalizarea pe imagini de detaliu. 2. Efectul de miscare rapida inainte si inapoi fata de subiectul filmat, obtinut prin folosirea unor obiective cu distanta focala variabila.

KARATE s. n. Metoda japoneza de lupta care foloseste in atac sau aparare miscari rapide si violente, fara a apela la vreo arma. [Acc. si: karate]. – Din fr. karate.

SWING, swinguri, s. n. 1. Lovitura laterala data la box cu bratul usor arcuit. 2. Numele unui dans modern, cu ritm si miscari rapide; melodie dupa care se executa acest dans. ♦ Maniera de executie a muzicii de jaz, caracterizata printr-o mare suplete, prin sincope, ritm leganat etc. [Pr. suing] – Din fr., engl. swing.

REPEZITURA, repezituri, s. f. (Rar) miscare rapida, precipitata; goana, fuga. – Repezi + suf. -tura.

ALONJA ~e f. 1) Piesa demontabila pentru prelungirea unor obiecte. 2) miscare rapida de intindere a bratului (mai ales in tehnica boxului). 3) Lungime a bratului unui boxer. [G.-D. alonjei] /<fr. allonge

A CLABUCI ~esc 1. tranz. A face sa se clabuceasca. 2. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre ape) A face clabuci in urma fierberii, a unei miscari rapide sau a unei reactii. 2) (mai ales despre cai) A se umple cu clabuci la gura; a spumega. /Din clabuc

A SPUMEGA spumeg intranz. 1) (despre lichide) A face spuma (in urma unei miscari rapide sau a unei reactii); a se inspuma. 2) (mai ales despre cai) A se acoperi de spuma. ◊ ~ de manie (sau de furie) a fi foarte manios; a clabuci. /Din spuma

GIROSCOP s.n. Aparat constituit dintr-o roata care se poate misca rapid in jurul axei sale, astfel incat planul ei de rotatie ramane fix in spatiu. [Pl. -scoape. / < fr. gyroscope, cf. gr. gyros – cerc, skopein – a privi].

ALONJA s.f. 1. Piesa (demontabila) care serveste la prelungirea unor obiecte. 2. (Box) miscare rapida de intindere a bratului; lungime a bratului (in raport cu aceea a adversarului). 3. Text care completeaza continutul unui document comercial, anexandu-se la acesta; act aditional. [< fr. allonge].

CALISTENIE s.f. Ansamblu de exercitii fizice pentru copii, care constau in special din miscari rapide (marsuri si dansuri), facute in ritmul muzicii. [Gen. -iei. / < fr. callisthenie, cf. gr. kallos – frumos, sthenos – forta].

CICLOTRON s.n. Aparat care serveste la accelerarea particulelor elementare folosite in reactii nucleare, in care aceste particule descriu traiectorii eliptice intr-un camp magnetic si un camp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei miscari rapide de rotatie. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron].

bist interj. – Exprima miscarea rapida cu care dispar anumite animale, de ex. broasca ce se arunca in apa, iepurele in tufis etc. – Var. bischi, huschi. Creatie expresiva, comparabila cu his sau us, cu care se gonesc pasarile din ograda. – Der. bisti, vb. (a scapa, a fugi, a disparea).

CALISTENIE s. f. ansamblu de exercitii fizice pentru copii, din miscari rapide (marsuri si dansuri) in ritmul muzicii. (< fr. callisthenie)

zor (-ruri), s. n.1. Urgenta, nevoie. – 2. Violenta, forta. – 3. Graba, activitate febrila. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Seineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor.Der. zori, vb. (a sili, a constringe, a grabi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu miscari rapide), pe care Seineanu il deriva din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu.

AEROBIC, -A, aerobici, -ce, adj., s. n. (Gimnastica, antrenament etc.) care se executa prin miscari rapide, pe fond muzical. – Din fr. aerobique.

GALOP, galopuri, s. n. 1. Mersul cel mai rapid al calului, alcatuit dintr-o succesiune de salturi. 2. Dans foarte rapid, cu miscari in doi timpi si cu un ritm sacadat; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr. galop, it. galoppo.

TREMUR, tremure, s. n. 1. miscare involuntara, rapida a corpului sau a unei parti a corpului, provocata de frig, de frica, de o boala etc., tremuratura, tremurat1, tremurici. 2. miscare, clatinare, zguduitura usoara si repetata a unei plante, a unui lucru. 3. V******e a glasului, provocata de o emotie (puternica); v******e a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv).

TREMURA, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.

FENTA1, fente, s. f. (Sport) Procedeu tehnic care cuprinde un complex de miscari, executat rapid, in scopul inducerii in eroare a adversarului si al obtinerii unui avantaj asupra acestuia. – Din fr. feinte.

STROBOSCOP ~oape n. fiz. Aparat pentru observarea miscarii periodice rapide. /<fr. stroboscope

STROBOSCOPIE f. 1) Metoda de cercetare a miscarilor periodice rapide, prin observarea lor la intervale de timp regulate. 2) med. Examinare a laringelui cu ajutorul stroboscopului. [G.-D. stroboscopiei; Sil. -bo-sco-] /<fr. stroboscopie

CURSA s. f. 1. drum, distanta de strabatut. ◊ traseu parcurs de un curier (I), de un vehicul pe acelasi itinerar, dupa un orar stabilit. ◊ vehicul care parcurge un astfel de traseu. 2. unghi format de directia in care se misca o nava comerciala cu directia nordului. 3. (fam.) alergatura, umblet. 4. (pl.) alergari de cai. ◊ (fig.) intrecere, competitie. 5. intrecere sportiva in care mai multi concurenti parcurg repede o anumita distanta. ◊ (alp.) orice ascensiune in munti. 6. miscare, deplasare rapida a unui obiect in spatiu. ◊ lungime a drumului parcurs de un piston in cilindru intre cele doua puncte moarte. (< fr. course, /2/ engl. course)

FENTA s. f. (sport) complex de miscari executate rapid pentru derutarea adversarului si obtinerea unui avantaj asupra acestuia. (< fr. feinte)

STROBOSCOPIE s. f. metoda de cercetare a proceselor, a miscarilor periodice rapide in observarea lor la intervale de timp regulate. (< fr. stroboscopie)

V******L, -A adj. susceptibil de a vibra; care vibreaza. ♦ cil ~ = organit celular filamentos care, prin miscare alternativa rapida, asigura deplasarea la unele protozoare, curentul de apa nutritiv la molustele lamelibranhiate etc. (< fr. v*******e)

ALONJA, alonje, s. f. 1. Piesa mobila sau demontabila care serveste la prelungirea unor obiecte. 2. (Sport) miscare de intindere rapida a bratelor. ♦ Lungime a bratelor unui sportiv angajat intr-o lupta directa cu un adversar. – Din fr. allonge.

HAT interj. Cuvant care imita zgomotul produs de o miscare brusca si rapida, cand cineva apuca, smuceste sau trage ceva. ◊ Expr. Hat in sus, hat in jos sau hat in dreapta, hat in stanga, arata sfortarile, incercarile numeroase si diverse pe care le face cineva pentru a aduce la indeplinire o actiune sau pentru a scapa dintr-o situatie neplacuta. [Var.: hat interj.] – Onomatopee.

PALPITATIE, palpitatii, s. f. miscare anormala, puternica, rapida sau neregulata a inimii, provocata de o boala, de o emotie, de un efort etc.; palpit. ♦ Fig. (Rar) Sentiment, emotie. – Din fr. palpitation, it. palpitazione.

RUMBA, rumbe, s. f. Dans de origine cubaneza, devenit dans de salon, cu miscare ritmata si rapida; melodie dupa care se executa acest dans. – Din fr., sp. rumba, germ. Rumba.

FULGERATOR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o miscare ~oare ...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodata. 5. adj. v. subit.

IUTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, istet, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~in miscari.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O miscare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grabit, intins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (inv. si pop.) silit, silnic, (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cand mai ~, cand mai incet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curand. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. intepator, picant, piperat, piscator, usturator. (Gust ~ al unei mancari.)

PRESTIDIGITATIE ~i f. Tehnica si arta de a face scamatorii prin miscari abile si rapide ale mainilor (producand iluzii optice). /<fr. prestidigitation

SCAMATORIE ~i f. 1) Arta si tehnica de a produce iluzii (optice) prin miscari abile (si rapide) ale mainilor; iluzionism. 2) Iluzie creata astfel; iscusinta scamatorului. 3) fig. Inducere in eroare; mistificare; inselaciune; sarlatanie. [G.-D. scamatoriei] /<fr. scamator + suf. ~ie

MULINE s.n. (La scrima) miscare de rotatie rapida, (spec.) facuta cu spada, cu floreta. ◊ A face mulineuri = a da unui baston, unei sabii o miscare de rotatie rapida. [Var. mulineta s.f., mulineu s.n. / < fr. moulinet].

MULINA vb. I. tr. A face o miscare de rotatie rapida; a invarti, a infasura; (spec.) a rasuci doua sau mai multe fire de matase pentru a obtine un singur fir. [< fr. mouliner, cf. it. mulinare].

STROBOSCOP s.n. Aparat optic care permite observarea anumitor miscari periodice foarte rapide. [< fr. stroboscope, cf. gr. strobos – intoarcere, skopein – a examina].

MULINA vb. tr. 1. a face o miscare de rotatie rapida; a invarti, a infasura. 2. a rasuci doua sau mai multe fire de matase pentru a obtine un singur fir. (< fr. mouliner)

MULINE s. n. (scrima) miscare de rotatie rapida (cu spada, cu floreta). ♦ a face uri = a da unui baston, unei sabii o miscare de rotatie rapida. (< fr. moulinet)

PLONJEU s. n. 1. scufundare in apa (prin sarituri). ◊ (cinem.) filmare dirijata de sus in jos, care creeaza o impresie de strivire. 2. taluz superior al unui parapet. 3. plonj. 4. miscare de coborare (rapida) a unui avion. (< fr. plongee)

TREMOR s. n. (med.) miscare usoara, involuntara, rapida, repetata a corpului sau a unei parti a acestuia; tremur, tremurare (de frisoane, de frica). (< lat. tremor)

ALONJA, alonje, s. f. 1. Piesa mobila sau demontabila servind la prelungirea unor obiecte. 2. (La box) miscare de intindere rapida a bratului; lungimea bratului (in raport cu aceea a adversarului). – Fr. allonge.

VIVACE adj. invar. 1) (mai ales despre persoane si manifestarile lor) Care vadeste vioiciune si agerime. 2) (despre plante, animale) Care este apt de a rezista timp indelungat la actiunea unor factori nocivi; rezistent. 3) si adverbial (despre modul de executare a unei bucati muzicale) Cu o miscare vioaie; cu vioiciune; rapid. /<it. vivace, fr. vivace

PRESTIDIGITATIE s.f. Arta de a face scamatorii prin miscari foarte indemanatice si rapide ale mainilor; scamatorie. [Gen. -iei, var. prestidigitatiune s.f. / < fr. prestidigitation, cf. it. presti-digiti – iuteala de mana].

PRESTIDIGITATIE s. f. arta si tehnica de a face scamatorii, de a produce iluzii optice prin miscari foarte indemanatice si rapide ale mainilor. (< fr. prestidigitation)

HIPONASTIE, hiponastii, s. f. miscare provocata de cresterea mai rapida a suprafetei dorsale a unui organ vegetal plat (frunza, petala) decat a celei ventrale, care devine astfel concava. – Din fr. hyponastie.

DINAMIC, -A, dinamici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. (Mec.) De miscare, de forta; privitor la miscare, la forta. 2. Plin de miscare, de actiune, activ; care este in continua (si intensa) miscare, evolutie; care se desfasoara rapid. ◊ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprima o actiune ce se face cu participarea intensa sau cu un interes special din partea subiectului. El se gandeste. Ea isi aminteste. ♦ (Despre oameni) Care dovedeste forta vitala, putere de a se afirma si de a actiona; energie. II. S. f. 1. Parte a mecanicii care studiaza legile miscarii corpurilor tinand seama de masele lor si de fortele care se exercita asupra lor. 2. (Tehn.) Raport intre valorile maxime si minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensa, schimbare continua, bogatie de miscare. ◊ Dinamica populatiei = totalitatea schimbarilor (cantitative) care au loc in cadrul unei unitati de populatie. – Din fr. dynamique.

REPEDE2 ~zi adj. 1) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care vadeste repeziciune; iute. Gesturi ~zi. 2) (despre ape curgatoare) Care curge cu repeziciune. Fluviu ~. 3) (despre timp) Care trece cu rapiditate. Ani ~zi. 4) (despre precipitatii atmosferice) Care sunt intense si de scurta durata. Ploaie ~. 5) (despre forme de relief) Care este foarte inclinat; cu unghi mare de inclinatie. Po-varnis ~. 6) (despre miscari) Care se face fara intarziere; rapid. /<lat. rapidus, rapide

CRAUL n. Stil rapid de inot, cu fata in apa, miscarea de rotatie a bratelor fiind insotita de o miscare forfecata a picioarelor. /<engl., fr. crawle

rapid, -A, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se misca, se desfasoara, se executa cu repeziciune. ◊ Tren rapid (si substantivat, n.) = tren care circula cu viteza mare si care opreste numai in statiile importante. II. S. n. 1. Canal cu panta mai mare decat panta critica si care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. 2. (Geol.) Cataracta (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.

rapid, -A adj. Care se petrece intr-un timp scurt; care se misca, care are loc repede. ♦ Foarte inclinat, pieptis. ♦ Tren rapid (si s.n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. // s.f. Canal care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apa cu panta foarte accentuata. ♦ Povarnis, suprafata puternic inclinata, abrupta; repezis. [< fr. rapide].

PRESTO adv. (Indica modul de executare a unei bucati muzicale) In tempo rapid. ♦ (Substantivat, n.) Parte dintr-o lucrare muzicala conceputa in aceasta miscare. – Cuv. it.

SUVOI, suvoaie, s. n. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari sau a topirii zapezilor); p. ext. curs de apa (cu debit rapid). ♦ Ploaie abundenta si repede. ♦ Fig. Val, multime de oameni (in miscare). ♦ Fig. Debit, flux verbal. [Var.: sivoi s. n.] – Din magh. sio (dupa puvoi).

rapid adj., adv. 1. adj. v. accelerat. 2. adj. fulgerator, iute. (Cu o miscare ~ ...) 3. adj. v. iute. 4. adv. v. iute. 5. adv. v. imediat. 6. adv. v. curand. 7. adj., adv. v. des. 8. adj., adv. v. prompt. 9. adj. fugitiv.

CURSA1, curse, s. f. 1. Distanta parcursa regulat de un vehicul pe acelasi itinerar si conform unui orar stabilit. ♦ (Concr.) Vehicul care parcurge o astfel de distanta. 2. Distanta parcursa de o piesa intre punctele extreme intr-o miscare rectilinie alternativa. 3. (Fam.) Drum, alergatura. 4. (Sport) Intrecere care consta in parcurgerea rapida a unei anumite distante, pe un traseu dinainte stabilit, alergand pe jos, calare, cu bicicleta, cu automobilul etc. ♦ Intrecere in cadrul careia sunt programate mai multe alergari de cai. 5. (In sintagma) Cursa inarmarilor = efort intens de militarizare a industriei unui stat in vederea unui razboi. – Din fr. course.

CARUSEL s. f. 1. instalatie din mai multi caluti de lemn, pe care incaleca copiii si care se invartesc pe o pista circulara; calusei. 2. dispozitiv circular pentru manutentiune (1). un ~ aerodinamic = turn metalic pe un suport rotativ, pe care se poate monta un obiect profilat in vederea masurarii fortelor aerodinamice; strung-~ = strung cu axa de rotatie verticala, la prelucrarea pieselor grele de inaltime mica. 3. reprezentatie a unui grup de calareti care executa o serie de miscari de dresaj. 4. circulatie intensa de vehicule in diverse sensuri. 5. (fig.) succesiune rapida de oameni, de lucruri. (< fr. carrousel)

TACT1, (2) tacturi, s. n. 1. Simt care se refera la senzatiile provocate de agentii exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipait. 2. Masura, cadenta, ritm in muzica. ♦ Ritm de miscare in mers, in dans etc. 3. Facultate de a judeca o situatie dificila rapid si cu finete, care determina o comportare corecta, delicata si adecvata. – Din germ. Takt, fr. tact.

AVANT, avanturi, s. n. 1. Vioiciune, energie, forta in miscari. ◊ Loc. vb. A-si lua avant = a se avanta. 2. Insufletire, elan, entuziasm. 3. Dezvoltare rapida, progres remarcabil (intr-un domeniu, intr-o epoca etc.). – Din avanta (derivat regresiv).

RITM, ritmuri, s. n. 1. Asezare simetrica si periodica a silabelor accentuate si neaccentuate intr-un vers sau in proza ori a accentelor tonice intr-o fraza muzicala; cadenta, tact; p. ext. efect obtinut prin aceasta asezare. ♦ Vers. 2. Desfasurare gradata, treptata a unei actiuni, evolutie mai rapida sau mai lenta a unei activitati, conditionata de anumiti factori. ♦ Periodicitate a unei miscari, a unui proces, a unei activitati. ♦ miscare regulata; tempo, cadenta. 3. Repetare periodica a unor elemente de arhitectura sau de decoratie, la o constructie. – Din ngr. rithmos, fr. rythme, lat. rhythmus.

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

TAHISCOP s.n. Aparat folosit la studierea pieselor in miscare ale unui dispozitiv mecanic, cu ajutorul unor fotografii partiale. [< fr. tachyscope, cf. gr. tachysrapid, skopein – a observa].

PERPETUUM MOBILE s. n. 1. sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar care ar putea functiona la infinit, producand energie sau lucru mecanic fara a primi energie din exterior. 2. (muz.) piesa instrumentala cu pasaje de virtuozitate, bazata pe succesiunea rapida si continua a unor sunete de durata egala, cu revenire repetata a temei principale. 3. miscare continua. (< lat. perpetuum mobile)

PERPETUUM MOBILE subst. 1. Sistem mecanic, termic, electric etc. imaginar, care ar fi capabil sa functioneze neincetat, efectuand lucru mecanic sau producand energie, fara sa primeasca energie din exterior sau consumand numai din energia termica a unui singur corp, fara a se afla in contact si cu un alt corp mai rece decat primul. 2. Denumire data unor piese muzicale instrumentale de virtuozitate cu ritm rapid, alcatuite din note scurte si de valoare egala, a caror succesiune repetata lasa impresia unei miscari continue. – Loc. lat.

GALOP ~uri n. 1) Mers (foarte) rapid al calului, in salturi. 2) Vechi dans francez de societate, executat intr-un ritm sacadat si cu miscari foarte iuti. 3) Melodie dupa care se executa acest dans. /<fr. galop

GALOP s.n. 1. Mers rapid al calului, in salturi mari. 2. Ritm anormal al batailor inimii in trei timpi. 3. Dans vioi cu miscari repezi in doi timpi; melodia acestui dans. [< fr. galop, it. galoppo].

VOLANT1, volanti, s. m. 1. Piesa mare in forma de roata, de obicei foarte grea, montata pe arborele motor al unor masini cu piston, care serveste ca element de reglare a miscarii si de uniformizare a turatiei. 2. Piesa complexa din mecanismul masinilor batatoare in industria textila, care, printr-o invartire rapida in interiorul unui invelis, scarmana bumbacul presat de valtul de alimentare. – Din fr. volant.

FOUETTE FUETE/ s. n. (coregr.) rotatie rapida si continua a corpului efectuata de un dansator sau o dansatoare pe poante, cu ajutorul elanului imprimat prin miscarea bratelor ori a unui picior. (< fr. fouette)

GALOP s. n. 1. mers rapid al calului, in salturi mari. 2. ritm anormal al batailor inimii, in trei timpi. 3. dans de societate cu ritm sacadat si miscari foarte repezi; melodia corespunzatoare. (< fr. galop, it. galoppo)

AVANT ~uri n. 1) Energie in miscare; vioiciune; insufletire. ◊ A-si lua ~ a se pregati pentru saritura; a se avanta. A-i taia cuiva ~ul a descuraja pe cineva. 2) Dezvoltare rapida; progres. ◊ A lua ~ a se dezvolta rapid. 3) Imbold launtric, puternic care inlesneste realizarea unei actiuni; elan; entuziasm; exaltare; ardoare. /v. a (se) avanta

smac! interj., s.n. 1. (interj. cu val. verbala; pop.) cuvant care sugereaza o miscare brusca si precipitata a unei fiinte care sare sau care tasneste de undeva; husti!, tasti!, tusti!, zvac!. 2. (reg.; in forma: smac!) cuvant care sugereaza un gest rapid facut de cineva pentru a apuca, a rasuci ceva. 3. (s.n.; reg.) lat de prins pasari, caini etc.; cursa. 4. (s.n.; reg.) jucarie pentru copii in forma de arc, cu care arunca betisoare in parul sau barba cuiva. 5. (s.n.; reg.) calti. 6. (s.n.; reg.) prasnel, titirez. 7. (s.n.; reg.) manivela (la fantana). 8. (s.n.; reg.) putinei.

TURNANTA s.f. 1. miscare circulara, inconjur, rotire. ♦ Loc unde coteste un drum, o pista sportiva; cotitura. 2. Mica biblioteca care se invarteste in jurul unui ax central. // adj. Scena turnanta = scena rotativa care permite schimbarea rapida a decorului; usa turnanta = usa formata din mai multe aripi, care se rotesc in jurul unui ax vertical central. [< fr. tournante].

IMPRESIONISM s. n. 1. sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatitarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti traite nemijlocit de artist. (< fr. impressionnisme)

IMPRESIONISM s.n. 1. Sistem estetic ale carui principii de creatie si de critica sunt bazate pe impresie. 2. miscare artistica de la sfarsitul sec. XIX, bazata pe exprimarea impresiilor imediate si manifestand un interes deosebit pentru nuante, atmosfera, fluiditatea senzatiilor, lumina; in literatura, unde e confundat uneori cu simbolismul, se caracterizeaza prin infatisarea rapida si pregnanta a unor stari sufletesti (impresii, senzatii, emotii) traite nemijlocit de artist. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnisme].

AVANT, avanturi, s. n. 1. Vioiciune, energie in miscari. ◊ Expr. A-si lua avant = a se pregati pentru o saritura; a se avanta. 2. Insufletire, elan. ◊ Expr. A-i taia cuiva avantul = a descuraja pe cineva. 3. Dezvoltare insufletita, progres mare. ◊ Expr. A lua avant = a se dezvolta rapid. – Postverbal al lui avanta.

PALPITA, palpit, vb. I. Intranz. 1. (Despre inima) A bate mai puternic, mai rapid decat e normal sau a bate in mod neregulat, din cauza unei emotii, a unui efort, a unei boli; a zvacni. ♦ (Despre oameni) A fi stapanit de o emotie puternica, a fi tulburat; a tremura. 2. P. a**l. A se misca ritmic, a se legana; a tremura, a fremata; a sclipi usor si intermitent, a licari, a palpai. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trai intens; a fremata, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.

REVOLUTIE s. f. I. 1. (fil.) etapa a dezvoltarii in care au loc transformari calitative profunde, schimbari radicale, esentiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurand realizarea progresului intr-un ritm rapid. ♦ ~ sociala = actiune sociala de transformare radicala calitativa a societatii, prin care se realizeaza trecerea de la o formatiune inferioara la alta superioara; ~ culturala = proces de transformare radicala in domeniul ideologiei si culturii, care insoteste o revolutie sociala. 2. ~ industriala = proces complex de transformare calitativa a bazei tehnice a productiei; ~ tehnico-stiintifica = proces contemporan care determina schimbari radicale in domeniul fortelor de productie, prin dezvoltarea accelerata a stiintei si tehnicii, prin perfectionarea proceselor tehnologice. 3. (fig.) schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. II. 1. miscare de rotatie a unui corp ceresc in jurul altuia. 2. (mat.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ◊ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. (< fr. revolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

ZBOR1, zboruri, s. n. 1. Planare si miscare in aer a unei pasari, a unei insecte etc. cu ajutorul aripilor; p. ext. deplasare in atmosfera a unui corp care se mentine in aer (cu sau fara consum de energie). ◊ Platforma de zbor = platforma pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decoleaza avioanele. ◊ Loc. adv. Din (sau in, intr-un) zbor = a) in timpul zborului; b) in fuga, repede, iute; c) dintr-o data; d) in treacat. ◊ Expr. A-si lua zborul = a) a se inalta in aer; b) a incepe sa alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a disparea; e) fig. (rar) a se dezvolta, a-si lua avant. ♦ Trecere rapida prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vant. 2. Fig. Mers iute, vijelios; viteza, goana, fuga. ♦ Avant, elan. – Postverbal al lui zbura.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)