Rezultate din textul definițiilor
POSIBILISM s. n. miscare socialista moderata, in Franta in sec. XIX, care cauta sa abata proletariatul de la metodele revolutionare de lupta, propunand limitarea activitatii acestuia la cadrul politicii „posibilului”. (< fr. possibilisme)
INTRECERE, intreceri, s. f. Actiunea de a (se) intrece si rezultatul ei; concurs, competitie, emulatie. ◊ (Iesit din uz) Intrecere socialista = miscare cu caracter de masa specifica oranduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la intrecere = a se intrece. ◊ Expr. (Iesit din uz) A fi in intrecere = a fi angajat intr-o intrecere socialista. – V. intrece.
UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST (U.T.C.), organizatie politica a tineretului din Romania, creata al Conferinta generala a Tineretului socialist din Romania (17-20 mart. 1922), sub numele de miscarea Tineretului socialist (din 1923, Uniunea Tineretului socialist, iar din 1924, Uniunea Tineretului Comunist). U.T.C. a fost infiintata, cu sprijinul si sub conducerea Partidului Comunist Roman. Din mart. 1949 s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.); din 1965, din nou Uniunea Tineretului Comunist. Organul de presa: Scanteia tineretului. Dizolvata in 1989.
CRISTESCU, Gheorghe (1882-1973, n. sat Copaciu, jud. Giurgiu), reprezentant al miscarii muncitoresti si socialiste din Romania. Unul dintre fondatorii partidului comunist, al carui prim conducator a fost (1921-1924). Exclus din P.C.R. in 1926.
POPULISM s. n. 1. miscare politica rusa de la sfarsitul sec. XIX care preconiza o societate socialista, contrara industrialismului occidental. 2. ideologie a miscarii politice si artistice care vedea in popor un model etic si social. 3. atitudine favorabila satisfacerii dorintelor poporului, chiar in detrimentul intereselor reale ale acestuia. (< fr. populisme)
CERNISEVSKI, Nikolai Gavrilovici (1828-1889), socialist utopist, scriitor si critic literar rus. Conducator al miscarii democrat-revolutionare ruse. A abordat raportul dintre arta si realitate, functiile gnoseologice si sociale ale artei („Raporturile dintre arta si realitate”). Romanul „Ce-i de facut?”.
REVOLUTIE s.f. I. 1. Schimbare brusca, prin salt, a unui fenomen, care trece de la o stare calitativa veche la o stare calitativa noua, superioara. 2. Transformare radicala in raporturile social-economice si politice ale unei societati si care consta in trecerea puterii politice din mainile vechii clase dominante, in mainile unei clase noi, precum si in sfaramarea vechilor relatii de productie si instaurarea unor relatii de productie noi, corespunzatoare nivelului de dezvoltare a fortelor de productie. 3. (Fig.) Schimbare profunda, radicala, intr-un anumit domeniu; transformare brusca si totala. ♦ (In ideologia marxista) Revolutie culturala = parte componenta a revolutiei socialiste, cuprinzand schimbarile pe care aceasta le aduce in planul moral-spiritual. II. 1. miscare periodica a unui corp ceresc; timpul in care un corp ceresc parcurge intreaga sa orbita. 2. (Geom.) miscare de rotatie a unui corp in jurul unei drepte fixe. 3. Schimbare geologica a scoartei terestre. 4. (Fiz.) miscare a unui corp care parcurge o curba fixa. ♦ miscare de rotatie completa a unei roti in jurul osiei sale. [Gen. -iei. / cf. fr. revolution, lat. revolutio].
BLANQUI [blãki] 1. Jerome Adolphe B. (1798-1854), economist si publicist francez. Adept al liberalismului. Influentat de saint-simonism, a obtinut, ca deputat, pentru prima data in Europa, o legiferare a regimului de munca a copiilor. 2. Louis Auguste B. (1805-1881), revolutionar francez. Frate cu B. (1). socialist utopist. A participat la revolutiile din 1830 si 1848 si la un mare numar de miscari complotiste; a stat in inchisori c. 40 de ani.
ROMANIA MUNCITOARE. Gazeta socialista, aparuta la Bucuresti in doua serii (1/14 ian.-10/23 iun. 1902, 5/18 mart. 1905-13/26 aug. 1916 si nov. 1918). Rol important in lupta pentru organizarea miscarii sindicale si in reorganizarea Partidului Social-Democrat din Romania (1910), al carui organ a devenit.
BONOMI, Ivanhoe (1873-1951), om politic italian. socialist reformator. Ca ministru de Razboi (1920) a negociat Tratatul de la Rapallo. Prim-min. (1921-1922; 1944-1945). S-a retras din viata politica fiind in opozitie cu ideile lui Mussolini. In 1940 s-a alaturat miscarii antifasciste, devenind liderul ei in 1942.
CONTROL, controale, s. n. 1. Analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii etc. pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire. ◊ Lucrare de control = lucrare scrisa prin care se verifica periodic cunostintele elevilor sau ale studentilor. Cifra de control = exponent care indica limitele cantitative ale productiei. Punct de control = loc fix (la marginea unui oras, a tarii etc.) unde organele autoritatii supravegheaza indeplinirea formalitatilor legale de catre cei care trec. Control obstesc = forma de control social, specifica tarilor socialiste, care se exercita de catre masele largi de oameni ai muncii si de reprezentantii organizatiilor de masa si obstesti. ♦ Supraveghere continua (morala sau materiala); stapanire, dominatie. ♦ Putere de dirijare a propriilor sale gesturi si miscari. 2. Institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati. 3. (La pl.) Registru de evidenta a personalului (si animalelor) unei unitati militare. – Din fr. controle.
LASSALLEANISM s.n. Curent oportunist in miscarea muncitoreasca din Germania, care, admitand posibilitatea transformarii pasnice a capitalismului in socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovaduia inlocuirea luptei revolutionare prin lupta pentru vot universal si prin activitatea parlamentara pasnica. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german].