Rezultate din textul definițiilor
MOSMONI, mosmonesc, vb. IV. I. Intranz. si refl. A face miscari incete si greoaie. ♦ A lucra incet, neindemanatic si fara spor; a se mocai, a se mocosi. 2. Intranz. si tranz. A face ceva cu miscari neprecise, a-si face de lucru; a moscondi. 3. Intranz. A cauta, a dibui; a adulmeca. [Var.: mosmoli vb. IV] – Et. nec.

TAFALOG, -OAGA, tafalogi, -oage, adj. (Reg.) Cu miscari incete, molau. – Et. nec.

SUPERFINITIE s. f. Operatie de netezire foarte fina a suprafetelor unor obiecte metalice, efectuata prin miscari incete, in linie dreapta. – Din fr. superfinition.

tofolog, tofoloaga, s.m. si f. (reg.) 1. persoana cu miscari incete, greoaie; molau. 2. (la pl.) ghete mari si rupte.

BALABANEALA, balabaneli, s. f. Mers nesigur, miscare inceata, leganata sau impleticita. – Balabani + suf. -eala.

LARGO adv. (Muz.; ca indicatie de executie) Cu o miscare inceata si ampla; rar, lento. // s.n. Bucata muzicala care se executa in acest tempo. [< it. largo].

LARGO I. adv. (muz.) cu o miscare inceata si ampla; lento. II. s. n. piesa, parte a unei compozitii scrise in acest tempo. (< it. largo)

CONTENI, contenesc, vb. IV. Intranz., Tranz. A intrerupe sau a inceta o miscare sau o actiune inceputa; a (se) opri. – Lat. continere.

MORMOLOC, mormoloci, s. m. 1. Larva cu coada a batracienilor in prima faza de dezvoltare, avand branhii in loc de plamani. 2. Fig. (Fam.) Om molatic, lipsit de energie, incet in miscari. ♦ Epitet glumet dat copiilor mici. – Din scr. mrmoljak.

ACALMIE s. f. Potolire sau incetare temporara a miscarii (vantului sau valurilor). ♦ Fig. Rastimp de liniste in cadrul sau dupa o perioada framantata. – Din fr. accalmie.

A SE SMULGE ma smulg intranz. 1) A se rupe brusc din locul de aflare. 2) A se da la o parte printr-o miscare brusca. 3) A inceta de a mai fi impreuna; a se desparti. /<lat. exmulgere

CALM s.n. 1. Stare de lipsa a oricarei miscari; liniste deplina. ♦ incetare a vantului. ♦ (La pl.) Zone oceanice in care predomina o vreme complet linistita sau in care vanturile sunt foarte slabe si au directii variate. 2. Stapanire de sine, liniste; tact in actiuni etc.; sange rece. // adj. 1. In stare de liniste deplina, lipsit de agitatie. 2. Stapanit, cumpanit, linistit; potolit, asezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].

ACALMIE s. f. Potolire sau incetare temporara a miscarii (vantului). ♦ Fig. Rastimp de liniste in cadrul unei perioade framantate. – Fr. accalmie.

DEMULTIPLICA, demultiplic, vb. I. Tranz. A transforma cu ajutorul unui angrenaj o miscare de rotatie in alta miscare de rotatie mai inceata. – Din fr. demultiplier (prin apropiere de multiplica).

A DEMULTIPLICA demultiplic tranz. (miscari de rotatie) A transforma in alta miscare de rotatie mai inceata cu ajutorul unui angrenaj. /<fr. demultiplier

OPRIRE, opriri, s. f. Actiunea de a (se) opri si rezultatul ei; incetare a unei actiuni, a unei miscari, ramanere pe loc; stationare, stagnare; oprit1. ◊ Loc. adv. Fara oprire = neintrerupt, neincetat, continuu. ♦ (Concr.) Loc unde se opreste cineva sau ceva; statie, popas. ♦ Tinere pe loc, retinere. ♦ (Inv.) Interdictie, prohibitie, piedica, opreliste. – V. opri.

RARA adv. rar (folosit cu verbe ale miscarii, adesea repetat) Fara graba; pe indelete; incet; agale; domol. A o lua ~. /rar + suf. ~a

CATAPLEXIE, cataplexii, s. f. (Med.) incetare brusca si de scurta durata a oricarei miscari (fara pierderea constiintei). – Din fr. cataplexie.

GREOI adj. 1. incet, lent, moale, molatic, molau, (inv.) tarziu, zabavnic. (miscari ~oaie; om ~ in miscari.) 2. anevoios, dificil, (astazi rar) silnic. (Un mers ~.)

CATAPLEXIE s.f. incetare brusca si de durata scurta a oricarei miscari datorita fricii; incremenire de frica, stupoare. [Gen. -iei. / < fr. cataplexie, cf. gr. kataplexis – stupoare].

CATAPLEXIE s. f. incetare brusca si de scurta durata a oricarei miscari datorita unei emotii puternice; stupoare. (< fr. cataplexie)

TARI, tarasc, vb. IV. 1. Tranz. A misca un lucru (greu) dintr-un loc in altul, tragandu-l pe jos; a trage dupa sine cu sila un om, un animal. ◊ Expr. A tari barca pe uscat = a trai greu. ♦ A lua, a purta, a duce cu sine. ♦ Fig. A indemna, a impinge spre ceva (reprobabil); a antrena. 2. Refl. A merge, a inainta cu greu atingand pamantul cu genunchii, cu coatele, cu burta; (despre animale) a inainta prin miscari specifice, cu trupul lipit de pamant. ♦ A merge incet, a inainta cu greu, abia miscandu-si picioarele. 3. Refl. (Despre obiecte care atarna) A atinge pamantul cu partea de jos, a se freca de pamant. – Din sl. treti.

DOMOL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. incet, lent, lin, linistit, masurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; miscari ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. bland. 5. adj. v. incet. 6. adj. calm, linistit, molcom, netulburat, pasnic, potolit, tihnit, (inv.) paciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosfera ~oala.) 7. adj. v. usor. 8. adj. v. lin.

HATA interj. (De obicei repetat; adesea cu valoare de verb) Cuvant care arata miscari ritmice repetate, intrerupte sau leganate. ♦ Cuvant care arata o inaintare greoaie, inceata. – Formatie onomatopeica.

incet2 inceata (~ti, ~te) 1) Care se produce fara graba; lin; domol. Scurgere inceata. 2) (despre persoane si despre manifestarile lor) Care vadeste lipsa de iuteala, de repeziciune; domol. miscari ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusa; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorba inceata. /<lat. qu[i]etus

SINCOPA, sincope, s. f. 1. incetare subita (momentana sau definitiva) a functiei inimii, cu intreruperea respiratiei si pierderea sensibilitatii si a miscarilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obtinut prin mutarea accentului unei masuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care consta in disparitia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate intre doua consoane ale unui cuvant. 4. (Rar) Intrerupere, pauza. – Din fr. syncope.

OBLU, OABLA, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezinta ca o linie dreapta; fara cotituri, drept. ♦ (Despre campii) Plan, neted. ♦ (Despre inaltimi, urcusuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) incet si uniform. II. Adv. (Pop.) In linie dreapta; drept; p. ext. (in legatura cu verbe de miscare) fara inconjur, fara ocol, direct. – Din sl. oblu.

HAI interj., s. (probabil n.) I. Interj. 1. Cuvant care exprima un indemn la o actiune (comuna) cu interlocutorul. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ♦ (Repetat, cu accentul frazei pe al doilea element) Cuvant care exprima ideea unei inaintari incete sau anevoioase. 3. Exclamatie care exprima: regret, admiratie, o intrebare. 4. (Repetat) Ba bine ca nu! II. S. (n.) (Fam. si arg.) Harmalaie; scandal. ◊ Expr. A face (un) hai = a face scandal in semn de protest, de repros etc. [Var.: (reg.) ai interj.] – Onomatopee.

TARDIGRAD, -A adj. (Zool.) Care merge, care se misca incet. // s.n.pl. Diviziune a ordinului edentatelor cuprinzand animale cu corp oval, acoperit cu o cuticula chitinoasa si avand miscari foarte lente. [< fr. tardigrades].

A SE TARI ma ~asc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A se misca greu, cu trupul lipit de pamant. ◊ ~ in fata cuiva a manifesta servilism fata se cineva. 2) (despre oameni) A merge incet, cu greu, abia ducandu-si picioarele; a se tabarci. 3) (despre obiecte care atarna) A se freca de pamant (in timpul miscarii). /<sl. treti

HAIDE interj. 1. Exclamatie care exprima un indemn (la o actiune). ◊ (Cu ton de comanda, exprimand nerabdarea vorbitorului; adesea repetat) Haide, haide, vino mai repede! ♦ Exclamatie care exprima incercarea de a imbuna pe cineva. 2. (Cu functie de imperativ, corespunzand unor verbe de miscare) Vino! veniti! sa mergem! ◊ (Imprumutand desinente verbale de pers. 1 si 2 pl.) Haidem la plimbare. ◊ (Adverbial, in compuse) Haide-hai, haida-hai, haide-ha = incet, anevoios. ◊ (Marcheaza inceputul unei actiuni) Lua toporul si haide la treaba. 3. (In expr.) Haida-de!, exclamatie prin care se respinge o parere sau se dezaproba o comportare; as! Haide-haide sau haide-hai, se spune cand mustram cu indulgenta pe cineva care nu ia in seama sfaturile sau avertismentele noastre. [Var.: haida, haid, aida, aide interj.] – Din tc. haydi, bg. haide, ngr. aide.

MELC ~ci m. 1) Molusca cu corpul moale, vascos, avand pe spinare o cochilie in forma de spirala, iar pe cap patru tentacule sensibile. ◊ A se misca ca ~cul (sau cu pasi de ~) a se misca foarte incet. A tacea ca ~cul a nu rosti nici o vorba. 2) anat. Parte a urechii interne in forma de spirala. 3) tehn. Element al unui angrenaj (elicoidal), care serveste pentru transmiterea unei miscari de rotatie intre doi arbori perpendiculari. /Orig. nec.

IUTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, istet, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~in miscari.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O miscare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grabit, intins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (inv. si pop.) silit, silnic, (inv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga cand mai ~, cand mai incet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curand. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. intepator, picant, piperat, piscator, usturator. (Gust ~ al unei mancari.)

PERPETUUM: ~ mobile 1) Mecanism tehnic imaginar care ar fi capabil sa functioneze fara incetare, sa produca energie sau sa efectueze un lucru mecanic, fara a primi energie din exterior. 2) Piesa muzicala instrumentala cu ritm rapid, alcatuita din sunete de valoare mica si egala, care, succedandu-se, lasa impresia unei miscari continue. /Cuv. lat.

MELC, melci, s. m. I. Nume dat mai multor specii de gasteropode din increngatura molustelor, care au corpul moale, de obicei aparat de o cochilie rasucita in spirala, si patru tentacule sensibile, la cap; bourel, culbec. ◊ Loc. adj. Ca melcul= a) rasucit, in spirala; b) foarte incet. ◊ Expr. A tacea ca melcul = a nu scoate nici un cuvant. II. P. a**l. 1. Partea osoasa a labirintului urechii interne. 2. Organ sau angrenaj al unor masini destinat sa transmita, sa transforme sau sa utilizeze in diferite feluri miscarea de rotatie. 3. Prajitura facuta din aluat incolacit in spirala, presarat cu nuca data prin masina. 4. (La pl.) Suvite de par rasucite in forma de ineluse. – Et. nec.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)