Rezultate din textul definițiilor
MOMENT s.n. 1. Clipa, secunda, scurt interval de timp. ◊ De moment = de scurta durata; efemer; moment muzical = piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ♦ Situatie in timp a unui fapt, a unei intamplari etc. ♦ Schita restransa la maximum, cultivata la noi de I. L. Caragiale. ♦ Perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. Ocazie, circumstanta (prielnica). 3. Marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. [Cf. fr. moment, lat. momentum].

IMPROVIZATIE s. f. improvizare. ◊ lucru facut la repezeala, spontan, la moment. ◊ interpretare nepregatita, nenotata a unei compozitii muzicale, pe care interpretul o creeaza in acel moment; piesa muzicala astfel executata. ◊ discurs, versuri improvizate. (< fr. improvisation)

A IMPROVIZA ~ez 1. tranz. 1) (poezii, compozitii muzicale, discursuri etc.) A compune in graba, fara pregatire prealabila. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeala din materiale aflate la indemana; a injgheba; a inchipui; a infiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compozitie muzicala etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser

INTERMEDIU, intermedii, s. n. 1. Ceea ce se afla la mijloc, intre alte elemente. ◊ Loc. prep. Prin intermediul (cuiva sau a ceva) = prin mijlocirea, prin inlesnirea, cu ajutorul (cuiva sau a ceva). 2. Mica lucrare dramatica (de obicei comica), muzicala ori coregrafica, executata ca moment de divertisment in antracte. – Din it. intermedio, fr. intermede.

FRAGMENT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o opera literara, muzicala, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum)

INTERLUDIU, interludii, s. n. Episod muzical care face legatura intre doua momente mai importante ale unei opere muzicale; p. ext. piesa muzicala care leaga intre ele doua momente ale unei lucrari dramatice. – Din it. interludio, fr. interlude.

INTERLUDIU ~i n. 1) Piesa muzicala scurta, executata intre doua piese mai mari (facand legatura intre ele). 2) Episod muzical care face legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. 3) Mic intermediu in cadrul unui program. [Sil. -diu] /<fr. interludio

VIRGULA ~e f. 1) gram. Semn de punctuatie (in forma de curba) care marcheaza o pauza de scurta durata si se pune intre parti de propozitie sau intre propozitii in cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. Semn grafic prin care se separa intr-un numar zecimal partea intreaga de cea fractionara. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiratiei in cadrul unei interpretari muzicale vocale. /<fr. virgule

TUS2 s. n. scurta piesa muzicala, executata puternic de orchestra in momente solemne. (< germ. Tusch)

IMPROVIZATIE, improvizatii, s. f. Faptul de a improviza; (concr.) ceea ce se improvizeaza. ♦ Piesa muzicala improvizata. ♦ Lucru facut la repezeala, la moment. – Din fr. improvisation.

INTERVAL ~e n. 1) Distanta care exista intre doua obiecte; spatiu dintre doua lucruri. 2) Perioada de timp cuprinsa intre doua momente; rastimp. 3) Raport dintre inaltimile a doua sunete muzicale. 4) mat. Multime de puncte cuprinsa intre doua puncte date. /<fr. intervalle, lat. intervallum

INTERLUDIU s.n. Mica bucata muzicala asezata intre doua parti mai mari ale unei opere muzicale; (p. ext.) piesa de legatura intre doua momente ale unei opere dramatice. [Pron. -diu. / < it. interludio].

IMPROVIZATIE s.f. Improvizare; interpretare spontana, nepregatita a unei teme date sau libere; piesa muzicala improvizata. ♦ Discurs, versuri etc. improvizate. ♦ Lucru facut la repezeala, la moment. [Gen. -iei, var. improvizatiune s.f. / cf. fr. improvisation, it. improvvisazione, rus. improvizatiia].

ACOLADA, acolade, s. f. 1. Semn grafic in forma a doua fragmente de arc impreunate, prin care se arata ca mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sunt legate intre ele printr-un anumit raport. 2. (Inv.) moment din ceremonialul prin care se investeau cavalerii in evul mediu. – Fr. accolade.

moment s. n. 1. interval scurt de timp; clipa, secunda. ♦ de ~ = de scurta durata; efemer; ~ muzical = mica piesa instrumentala inrudita cu impromptuul. ◊ perioada de timp in care se petrece ceva; etapa. 2. (art.) ocazie. 3. schita restransa la maximum, care cuprinde un instantaneu din viata cotidiana. 4. marime fizica egala cu produsul dintre o marime dinamica si una sau mai multe distante. (< lat. momentum, it. momento, germ. moment, fr. moment)

ILUSTRATIE, ilustratii, s. f. 1. Imagine desenata sau fotografiata destinata sa explice sau sa completeze un text. ◊ Ilustratie de carte = gen al graficii prin care se prezinta tipuri sau momente esentiale ale unui text literar si avand, uneori, si rol ornamental. 2. (In sintagma) Ilustratie muzicala = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care insotesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literara etc.; b) fragmente sau bucati muzicale executate ca exemplificari la o expunere de specialitate. [Var.: ilustratiune s. f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.

TRILOGIE, trilogii, s. f. Serie de trei opere literare (dramatice ori epice) sau muzicale, apartinand aceluiasi autor, care formeaza o unitate, avand personaje comune si reprezentand de obicei trei momente succesive din viata acestora (sau a urmasilor lor). – Din fr. trilogie.

CAPRICIU ~i n. 1) Dispozitie de moment neasteptata si, adesea, stranie, manifestata cu incapatanare; naz; toana; moft. ◊ ~ile modei caracter schimbator al modei. 2) Compozitie muzicala instrumentala sau vocala de forma libera, avand caracter de improvizatie. [Sil. -pri-ciu] /<fr. caprice, it. capriccio

RITM1 s. n. 1. periodicitate a unor miscari, activitati sau procese, repetare regulata la anumite intervale a acelorasi momente. 2. armonie care rezulta din caderea regulata a accentului pe anumite silabe intr-un vers sau intr-o fraza muzicala. ◊ miscare regulata; cadenta, tempo. 3. (arte) proportie, armonie intre partile unui intreg. (< fr. rythme)

INTRARE ~ari f. 1) Loc special pe unde se intra (intr-o cladire, localitate etc.). 2) Parte de la inceput a unei activitati. 3) Data a inregistrarii hartiilor oficiale venite de undeva la o institutie, intreprindere etc. 4) cont. Valoare care se inregistreaza la venitul unei intreprinderi sau institutii. 5) moment de interventie a unui instrument, a unui grup de instrumente sau a unei voci pe parcursul executarii unei bucati muzicale. [G.-D. intrarii] /v. a intra

critic, -a adj. (vgr. kritikos, d. krino, judec). Relativ la critica: disertatiune critica. Caruia-i place sa critice, sa analizeze: spirit critic. De criza, periculos: moment critic. S. m. Apreciator, judecator al operelor de arta sau de spirit: critic literar. Censor: critic nemilos. S. f., pl. i. Arta, stiinta de a judeca in arta, in literatura: critica muzicala. Reprobare: si-a atras critica tuturor.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)