Dex muzică corală

RECVIÉM, recviemuri, s. n. (În Biserica romano-catolică) Slujbă religioasă pentru pomenirea unei persoane decedate; muzică corală compusă pentru această slujbă.** Compoziție corală cu orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. [Scris și: requiem. – Pr.: -vi-em] – Din lat. requiem [aeternam dona eis], fr. requiem.

BARBU, Filaret (1903-1984, n. Lugoj), compozitor și dirijor român de cor. Operete („Ana Lugojana”, „Tîrgul de fete”), muzică corală.

CHIRESCU, Ioan D. (1889-1980, n. Cernavodă), compozitor român de muzică corală. Limbaj expresiv, viguros, de autentică esență populară („Doruleț, dorulețule”). Cîntece de masă, patriotice. A condus timp de două decenii formația corală „Carmen”.

RECVIÉM (< lat. requiem „odihnă”) s. n. (În cultul romano-catolic) Slujbă religioasă pentru pomenirea morților; muzică corală compusă pentru această slujbă. ♦ Compoziție muzicală pentru soliști, cor și orchestră, alcătuită din mai multe părți, scrisă pe textul liturgic al misei funebre. Cele mai cunoscute r. au fost compuse de Cherubini, Mozart (terminat de elevul său Franz Süssmayr), Verdi (dedicat memoriei poetului Manzoni), monumentalele r. ale lui Berlioz, Fauré, Brahms, Britten.

ROMAN, Elly (1905-1996, n. București), compozitor și dirijor român. Operete („Colomba”, „Fetele din Murfatlar”), muzică corală și numeroase șlagăre de muzică ușoară („De ți-ar spune poarta ta”, „Ada-Kaleh”).

UNÍTI adj. (muz.; indicație în partidele pentru instrumente cu coarde din orchestră și în muzica corală) uniți; întreaga partidă cântă aceeași linie melodică. (< it. uniti)

BOTEZ, Dumitru D. (1904-1988, n. Roman), dirijor de cor și compozitor român. Prof. univ. la București. Elev al lui A. Ciolan. muzică corală și vocală, lucrări didactice.

COMES, Liviu (1918-2004, n. Șerei, jud. Hunedoara), compozitor român. Prof. univ. la Cluj și București. muzică simfonică, de cameră, corală și pentru copii.

FIRCA, Gheorghe (n. 1935, Grădinari, jud. Caraș-Severin), muzicolog și compozitor român. Contribuții în domeniul teoriei muzicale („Bazele modale ale cromatismului diatonic”, „Structuri și funcții în armonia modală”) și analize ale componisticii contemporane; muzică simfonică, de cameră, corală, lieduri.

A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Var. (după alte surse) a capella. – Loc. it.

MÉLIC, -Ă adj. Care ține de muzică, referitor la muzică. ♦ Referitor la poezia lirică corală a grecilor. [< lat. melicus, cf. fr. mélique].

MÉLIC, -Ă adj. referitor la muzică. ◊ referitor la poezia lirică corală a grecilor. (< fr. mélique, gr. melikos)

A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it.

CHAVEZ [tʃáves], Carlos (1899-1978), dirijor, compozitor și muzicolog mexican. muzică simfonică, de cameră și corală, concerte instrumentale, balete, în care prelucrează elemente din folclorul mexican. Întemeietorul orchestrei simfonice naționale.

CONSTANTINESCU, Dan (1931-1993, n. București), compozitor român. Autor de muzică simfonică, de cameră, vocală și corală.

POPOVICI, Doru (n. 1932, Reșița), compozitor și muzicolog român. Autor prolific, abordând majoritatea genurilor muzicale. Influențat de impresionismul francez, apoi sinteză între tehnica serială și modală (opere, simfonii). Ulterior, valorifică muzica bizantină și psaltică. Lucrări axate pe importanța melodiei, privită ca expresie a lirismului. Opere („Prometeu”, „Mariana Pineda”), cantate („Porumbeii morți”, „Omagiu lui Palestrina”), poeme, schițe simfonice, concerte și simfonii („Codex Caioni pentru orchestră de coarde”), muzică de cameră, vocală, instrumentală și corală.

CHEIRONOMÍE s. f. gen de dirijat coral prin mișcările mâinilor și degetelor, în muzica bisericească. (< germ. Cheironomie)

BOBOC, Nicolae (1920-1999, n. Ilia, jud. Hunedoara), dirijor și compozitor român. Dirijor al filarmonicilor din Arad și Timișoara și al Operei Române din Timișoara. Predlecție pentru repertoriul modern și contemporan. muzică simfonică (suita „Țara Hălmagiului”), de cameră și corală.

BUGHICI, Dumitru (n. 1921, Iași), compozitor român. muzică simfonică cu tendințe programatice, de cameră și corală.

CORÁL² ~ă (~i, ~e) Care este destinat corului; pentru cor. Cântec ~. muzică ~ă. /<fr. choral

POPOVICI, Timotei (1870-1950, n. sat Tincova, jud. Caraș-Severin), compozitor și dirijor de cor român. Preot. Prof. de muzică vocală și instrumentală la Institutul Teologic Pedagogic din Sibiu. Piese corale („Cucule, peană galbină”, „La oglindă”, „Florile dalbe”); lucrări didactice și un dicționar de muzică (primul în România).

COR s.n. 1. Grup de personaje care participă ca un personaj colectiv în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice în teatrul antic, cântând versuri; (p. ext.) versurile cântate de acest grup. 2. Grupare de cântăreți care execută împreună muzică vocală. ◊ A face cor cu alții = a face cauză comună cu alții (în scopuri rele). ♦ Compoziție muzicală destinată a fi cântată de mai multe persoane; execuția unei asemenea compoziții. 3. Parte a bisericii unde stă și cântă ansamblul coral în timpul slujbei. [Var. hor s.n. / < lat. chorus, gr. khoros, cf. it. coro, germ. Chor].