Dex nasul pe sus

TINE, tin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva in mana (sau in brate etc.) si a nu lasa sa scape. ◊ Expr. A-i tine (cuiva) lumanarea (sau lumina) = a) a fi nas cuiva la cununie; b) a sta langa cineva in ultimele clipe ale vietii cu o lumanare aprinsa in mana (dupa un vechi obicei crestin). A-i tine (cuiva) cununa = a fi nas (cuiva) la cununie. A tine franele tarii (sau imparatiei etc.) = a conduce, a stapani, a guverna o tara etc. A tine pe cineva (sau ceva) in mana = a avea pe cineva (sau ceva) in puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) dupa bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mana. A tine ursita (sau soarta) cuiva (in mana) = a fi stapan pe viata cuiva si a dispune de ea dupa bunul sau plac. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, „de dupa” sau „pe dupa”, arata partea de care se apuca) Tinem pe bunic de mana. (Refl. recipr.) Mergeau tinandu-se de mana. ◊ Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „de”, arata partea sau capatul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul insusi) Tine de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primeste! ♦ (Determinat prin „in brate” sau „imbratisat”) A cuprinde pe cineva cu bratele in semn de dragoste, de prietenie; a imbratisa. ♦ (Determinat prin „in mana”) A manui o arma, o unealta, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apa etc.; in expr.) A tine mingea = a opri mingea in maini mai mult timp decat este regulamentar, inainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A sustine un obiect greu (ridicat de la pamant) si a nu-l lasa sa cada. 3. A sprijini pe cineva sa nu cada. ♦ Intranz. A nu lasa ca ceva care atarna sau pluteste sa cada sau sa se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) tine pe cineva pamantul = a nu mai putea fi suportat din cauza rautatii, faradelegilor etc. A nu-l (mai) tine pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerabdare etc. A nu-l mai tine (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mandru. II. 1. Refl. A se prinde cu mainile de ceva sau de cineva. ♦ A apasa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i incetini functia, a potoli o senzatie dureroasa etc.). ♦ A se mentine intr-un loc, a nu se prabusi, a nu cadea de undeva. Se tine tare in sa. 2. Refl. A fi prins sau fixat usor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se tinea numai intr-un cui. ♦ Intranz. si refl. A fi bine fixat sau intepenit undeva (si a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) tine bine. 3. Refl. (Cu determinari introduse prin prep. „de” sau „dupa”) A merge in urma cuiva, pasind cat mai aproape de el si a nu-l parasi nici o clipa; p. ext. a fi mereu impreuna cu cineva, a fi nelipsit de langa cineva. ♦ A sta mereu in drumul, in preajma sau in urma cuiva, staruind cu o rugaminte; a urmari pe cineva cu staruintele sale, cu insistentele sale pentru a-i castiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua dupa cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinari modale) A urma unul dupa altul, a se insirui. Automobilele se tineau lant. 5. Refl. A se indeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neintrerupt (sau numai) de..., a nu se lasa de... ◊ Expr. A se tine de ale sale = a-si vedea de treaba. 6. Intranz. si refl. A face parte integranta dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitura etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a apartine cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi in legatura cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competenta cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufleteste de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afectiune puternica, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „cu”) A lua apararea sau partea cuiva, a sustine pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva sa se intample, sa se faca sau sa fie; a simti imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumita parte a lui) sa stea mai mult timp intr-o anumita pozitie sau atitudine. ◊ Expr. A tine nasul sus sau (refl.) a se tine cu nasul pe sus = a fi obraznic, increzut, pretentios. A tine capul sus sau (refl.) a se tine cu capul pe sus = a fi mandru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva sa stea un timp oarecare intr-un anumit loc. ♦ Expr. A tine (pe cineva sau ceva) in evidenta = a avea (pe cineva sau ceva) in vedere; a da o atentie deosebita. A tine (ceva) in suspensie = a nu se pronunta sau a nu se hotari (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuinta, salas, cazare; a nu lasa (pe cineva) sa plece in alta parte. ♦ (Cu determinari introduse prin prep. „la” sau „in”) A sili, a forta pe cineva sa stea intr-un anumit loc. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la pastrama = a lasa pe cineva sa rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face sa stea inchis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa nu se poata misca din loc (prinzandu-l cu mainile sau legandu-l); a imobiliza. ◊ Expr. A tine pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stapani, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva sa stea sau sa ramana un timp oarecare intr-o anumita stare; a mentine. 5. Tranz. (Cu determinarile „pe loc” sau „in loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul sau, facandu-l sa ramana pe loc, a-l impiedica sa-si urmeze drumul. ◊ Expr. A-i tine cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul sau, impiedicandu-l sa treaca inainte; a sta in calea cuiva; b) a pandi trecerea cuiva, a astepta pe cineva in drum si a-l opri pentru a-i adresa o rugaminte; c) (pop.) a urmari pe cineva in mod insistent (pentru a-i castiga bunavointa, dragostea); a fi mereu in calea cuiva. A tine drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica talharia la drumul mare; b) a umbla fara rost, haimana. (Pop.) A-i tine cuiva drumul legat = a impiedica actiunile cuiva, libertatea cuiva. A tine (pe cineva) de vorba = a sta de vorba cu cineva (nelasandu-l sa-si vada de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva sa astepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp intr-un anumit loc. ◊ Expr. A se tine in rezerva (sau la o parte, la distanta) = a nu lua parte la ceva, a se abtine de la ceva. A se tine sufletul in cineva = a fi viu, a trai. ♦ (Pop.) A-si duce traiul, a vietui, a trai (undeva). 8. Refl. A sta intr-o anumita pozitie, a lua sau a avea o anumita atitudine sau tinuta. Se tinea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) tine pe (sau in) picioare = a cadea (de osteneala, de somn, de boala etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mandru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mandru, increzut; a se mandri, a-si lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A infrana, a stapani, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia isi tine lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv in forma negativa) De-abia se tine sa nu rada. ◊ Expr. A-si tine firea = a-si pastra linistea, calmul, cumpatul; a se stapani. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinari introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a impiedica pe cineva sa faca ceva; a retine. IV. 1. Tranz. A pastra un lucru intr-un anumit loc (pentru a-l pune la adapost sau a-l avea la indemana in caz de trebuinta). ♦ A pastra mult timp un lucru pentru a se folosi de el in viitor. ♦ (Construit cu un complement in dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A pastra un anumit timp un obiect primit de la cineva in acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i apartine) la sine sau pentru sine; a retine pe nedrept. 2. Tranz. A nu lasa ca ceva sa dispara, sa se distruga, sa se altereze etc.; a pastra neatins si neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A tine legatura cu cineva = a ramane in (stransa) legatura cu cineva, a pastra legatura cu cineva. A tine cuiva (sau, reg., a tine pe cineva) manie (sau pizma, suparare, alean) = a purta cuiva ura, suparare etc., a ramane manios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A tine taina (sau secretul) sau a tine (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvalui, a nu da pe fata, a nu destainui un secret. A tine minte = a nu uita (ceva), a-si aminti de... ♦ A cruta, a nu distruge. ♦ (Pop.) A pastra cuiva dragoste, a nu parasi pe cineva. 3. Tranz. A pastra o stare sau o calitate vreme mai indelungata. ◊ Expr. A-i tine cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i tine (cuiva) de frig = a apara de frig. A-i tine (cuiva) de foame (sau de sete) = a satura (inlocuind alta hrana mai potrivita). A tine (cuiva) de urat = a sta impreuna cu cineva vorbindu-i, distrandu-l pentru a-i alunga singuratatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu acelasi drum (sau aceeasi cale, aceeasi directie), a nu se abate din drum; a umbla intr-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a strabate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Tine-te de drumul acesta pana acasa. ◊ Expr. (inv.) A tine marea sau (intranz.) a tine spre plina mare = a naviga in larg. 5. Tranz. A respecta cu strictete, a implini intocmai; a pazi (o norma, o invoiala, un angajament, o lege). ♦ A sarbatori, a praznui, a cinsti (o zi de sarbatoare). ◊ Expr. A tine zile pentru cineva = a posti ca sa-i mearga cuiva bine, sa i se implineasca o dorinta. ♦ Refl. A persevera in..., a nu se indeparta de..., a nu se abate de la..., a ramane consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A tine la vorba sa = a ramane nestramutat intr-o hotarare, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-si schimba hotararea. 6. Refl. si intranz. (De obicei cu determinarile „bine”, „tare”, „darz”) A se mentine in conditii bune, a nu se da batut, a nu se lasa induplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se tine (sau, tranz., a tine pe cineva) treaz = a ramane (sau a determina pe cineva sa ramana) treaz, a nu (se) lasa sa fie prins de somn. (Refl.) A se tine gata = a sta pregatit (pentru a face ceva). (Refl.) Tine-te (sau te tine) bine sau (intranz.) tine bine! formula de indemn si de incurajare. (Refl.) Sa se tina bine! formula de amenintare. ♦ Intranz. A rezista la o incercare sau la o proba, a suporta ceva. Calul tine la galop. 7. Refl. si tranz. A se afla sau a face sa se afle in deplina sanatate si putere. ◊ Expr. A (se) tine viu (sau in viata, cu zile etc.) = a (se) mentine in viata; a trai sau a face sa traiasca. ♦ Refl. A se pastra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A tine loc de... = a face serviciul de..., a indeplini functia de..., a servi drept..., a fi intrebuintat ca... 2. A stapani (un loc). ♦ A apara un loc de invazia dusmanului, a opri (cu armele) intrarea intr-un loc. 3. A avea (pe cineva) in serviciul sau. 4. A avea sub conducerea, directia sau administratia sa; a fi insarcinat cu o functie (si a o exercita). ◊ Expr. A tine casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil. A tine socotelile = a fi insarcinat cu socoteala intrarii si iesirii banilor intr-o intreprindere. 5. A poseda animale si a le creste (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea in posesiune o intreprindere; a avea in folosinta pe timp limitat o proprietate; a detine (in calitate de chirias, de arendas). 7. (Pop.) A avea de vanzare (o marfa in pravalie). VI. Tranz. 1. A suporta toata cheltuiala necesara intretinerii unei case, unei gospodarii etc. ◊ Expr. A tine casa (cu cineva) = a convietui cu cineva (in calitate de sot si sotie). A tine casa mare = a duce trai bogat, luxos. A tine casa (sau masa) deschisa = a primi bucuros si des multi oaspeti. A-si tine rangul = a avea un fel de viata potrivit cu rangul pe care il ocupa. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trai (mai ales hrana); a intretine. ◊ Expr. A tine (pe cineva) la scoala (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la scoala, suportand cheltuielile necesare. ♦ Tranz. si refl. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A (se) hrani. ◊ Expr. (Tranz.) A-si tine capul (sau viata, zilele, sufletul) cu... = a se hrani, a trai cu... ♦ Refl. A face fata cheltuielilor necesare vietii; a se intretine, a trai. 2. A purta cuiva de grija, a avea grija de cineva, a ingriji pe cineva. ◊ Expr. A tine pe cineva ca pe (sau in) palma = a ingriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, implinindu-i-se toate dorintele. A tine bine = a pastra in stare buna, in ordine deplina, a intretine bine. 3. (Pop.) A fi casatorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relatii de dragoste (in afara casatoriei), a trai cu cineva (in c********j). VII. 1. Intranz. A dura, a dainui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupesti) A nu mai slabi pe cineva, a nu-l lasa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau parti ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se intinde, a se prelungi (intr-o directie). VIII. Tranz. 1. (Exprima, impreuna cu determinarea sa, o actiune sau o stare indicata de determinare, cu valoarea stilistica a unui prezent de durata) A face sa dureze, sa se manifeste. De bucurie tinu masa trei zile. ◊ Expr. A o tine numai (sau tot) o (sau intr-o) fuga (ori o gura, un plans etc.) sau a tine fuga (ori plansul, gura etc.) intruna (sau totuna) = a o duce inainte fara intrerupere, fara a slabi o clipa, fara a se opri (din fuga, din plans etc.). A (o) tine inainte (sau intruna) ca... = a sustine cu tarie, cu insistenta ca... A (o) tine (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (sa...) A tine pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la moda, a fi in spiritul vremii, a nu ramane in urma. ♦ (Cu determinari introduse prin locutiunile „tot in...” sau „numai in...”) A nu mai slabi pe cineva cu... 2. (In loc. vb.; cu sensul dat de determinari) A tine o vorbire (sau un discurs, un cuvant) = a vorbi, a cuvanta unui auditoriu. A tine judecata = a judeca. A tine sfat = a se sfatui, a delibera. A tine lupta (sau razboi, batalie, foc) = a se lupta, a se razboi cu cineva. A tine straja = a strajui, a sta de straja. A tine locul cuiva = a inlocui pe cineva. IX. Tranz. si refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te tineam mai tanar! ◊ Expr. (Tranz.) A tine (pe cineva) de rau = a mustra, a dojeni, a certa, a ocari (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuiala, a necesita o cheltuiala, a costa. [Prez. ind. si: (reg.) tiu. – Var.: tinea vb. II] – Lat. tenem.

SUS adv. 1. Intr-un loc mai ridicat sau mai inalt (decat altul); la inaltime; deasupra. ◊ Loc. adj. De sus = a) care este asezat in partea nordica sau in partea mai ridicata a unui teren; b) care vine sau porneste de la un organ de conducere; c) care face parte din clasele privilegiate; care apartine acestor clase. De din sus (de...) = care se afla mai la deal (de...); ceva mai incolo, mai departe. ◊ Loc. adv. Pe sus = a) prin aer, prin vazduh; b) in zbor, zburand; c) cu un vehicul sau purtat (in carca, pe brate etc.). (Pe) din sus de... = mai la deal de..., mai incolo, mai departe de... Mai sus de... = mai la nord de... ◊ Loc. prep. (Substantivat, n.) Din susul... = a) din partea de deasupra; b) dintr-o regiune superioara, mai la deal de... ◊ Expr. De sus in jos sau de jos in sus = in directie verticala (ascendenta sau descendenta). De sus (si) pana jos = in intregime, tot. In sus si in jos = incoace si incolo, de colo-colo. Cu fata in sus = (despre oameni) culcat pe spate. Cu gura in sus = (despre obiecte care au o deschizatura) cu deschizatura in partea de deasupra. Cu fundul in sus = intors pe dos, ravasit; in dezordine; fig. morocanos, furios. A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forta, cu sila. A-i sta (cuiva) capul sus = a fi in viata, a trai. A se tine (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi infumurat, ingamfat. (Substantivat, n.) A rasturna (sau a intoarce, a pune ceva) cu susul in jos = a pune (ceva) in dezordine; a rascoli, a ravasi. A privi (sau a masura cu ochii) pe cineva de sus in (sau pana) jos si de jos in (sau pana) sus = a examina (pe cineva) cu atentie sau cu neincredere. ♦ In camerele din partea superioara a unei case, la etaj. ♦ (In legatura cu pozitia unui astru) Deasupra orizontului, pe cer. ♦ (Pop.) Departe (in inaltime). ♦ (In loc. adj.) Sus-pus = care este intr-o situatie sociala inalta. ◊ Expr. A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispret, cu aroganta. A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic. 2. Inspre un loc sau un punct mai ridicat; in directie verticala, in inaltime; in aer, in spatiu, in vazduh. ◊ Loc. adj. si adv. In sus = ridicat, drept, in pozitie verticala. ◊ Loc. adv. In sus = a) spre inaltime, la deal; b) in aer, in vazduh, in directia cerului; c) dincotro curge o apa, in directia izvorului. ◊ Expr. A sari in sus = a tresari (de bucurie, de spaima, de manie etc.); a izbucni. ♦ (Substantivat, n.; in loc. prep.) In susul... = a) in partea superioara (a unui lucru); b) in sens contrar cursului unei ape; c) inspre partea mai ridicata a unei asezari sau inspre nord. Din susul... = a) din directia izvorului unei ape; b) dinspre partea mai ridicata a unui teren; dinspre nord. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat de comanda echivalent cu „ridica-te!”, „ridicati-va!”; p. ext. strigat de incurajare, de aprobare, de simpatie. 3. (La comparativ, urmat de prep. „de”, indica o limita in raport cu o varsta, o greutate, o valoare) Peste, mai mult de... ◊ Expr. Mai pe sus decat = mai presus decat, mai mult decat... 4. (La comparativ, indica o pagina, un capitol, un alineat intr-un text) In cele precedente, in cele spuse sau aratate mai inainte, inapoi cu cateva pagini sau cu cateva randuri. ♦ Sus-citat = citat mai inainte, pomenit in cele spuse sau scrise inainte. Sus-numit (si substantivat) = mentionat, amintit, citat mai inainte. 5. In registrul acut, inalt, ridicat al vocii sau al unui instrument. ◊ Expr. Sus si tare = a) ferm, categoric, energic; b) in auzul tuturor, in gura mare. 6. (In mistica crestina) In cer, in rai. ◊ Loc. adv. De sus = de la Dumnezeu. – Lat. susum (= sursum).

NEBUN, -A, nebuni, -e, adj., subst. I. 1. Adj., s. m. si f. (Om) care sufera de o boala mintala; alienat, dement. ◊ Expr. A fi (sau a umbla) nebun dupa cineva (sau dupa ceva) = a fi foarte indragostit de cineva; a-i placea foarte mult cineva sau ceva. Esti nebun? se spune pentru a arata dezaprobare sau mirare, surpriza fata de faptele sau de afirmatiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-si acorda o importanta exagerata, a fi mereu mandru, cu nasul pe sus, nemultumit. 2. Adj., s. m. si f. (Om) lipsit de judecata dreapta, de ratiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s. m. si f. (Fiinta) neastamparata, zvapaiata, vioaie. 4. Adj. Care arata, tradeaza nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, masura; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Inv. si pop.) Care nu este bun; rau. III. S. m. 1. (Rar) Mascarici, bufon (la curtile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesa la jocul de sah. – Ne- + bun.

CARN ~a (~i, ~e) 1) (despre nas) Care este scurt si cu varful ridicat in sus. 3) si substantival (despre oameni) Care are nasul mic si ridicat in sus. 3) ist. Care are nasul taiat (ca pedeapsa). 4) fig. (despre obiecte) Care are varful adus in sus sau strambat. /<sl. krunu

JOS¹ adv. 1) La o inaltime relativ mica fata de pamant sau fata de alt loc; aproape de pamant. ◊ A (se) da ~ a (se) cobori. A lasa ~ a pune pe pamant sau pe podea. A lasa ochii in ~ a manifesta sfiala; a privi rusinat spre pamant. A privi (sau a masura pe cineva) de sus in ~ a privi (sau a masura pe cineva) cu o privire dispretuitoare. Cu nasul in ~ umilit; rusinat. De sus pana ~ in intregime. Din ~ dintr-un loc asezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. In ~ in partea inferioara a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelasi nivel cu pamantul sau cu locul pe unde se umbla. ◊ Pe ~ a) pe pamant; pe podea; b) cu picioarele; fara nici un mijloc de locomotie. De pe ~ de pe pamant sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum

BARLIGAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A BARLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are varful intors in sus; carn. /v. a barliga

nas (nasuri), s. n. – 1. Organ al mirosului. – 2. Nerusinare, neobrazare. – Megl. nas, istr. nǫs. Lat. nāsus (Puscariu 1154; Candrea-Dens., 1205; REW 5842), cf. it. naso, friul., prov., cat. nas, fr. nez. – Der. nasos, adj. (cu nas mare); nasut, adj. (nasos), cuvint suspect, pe care Puscariu 1157, Candrea-Dens., 1206 si REW 5843 il deriva din lat. nāsūtus, cf. it. nasuto.

CARN, -A, carni, -e, adj. 1. (Despre nas, rar despre bot) Mic, scurt si cu varful ridicat putin in sus. ♦ (Despre oameni, rar despre animale; adesea substantivat) Care are nasul sau botul carn (1). 2. Fig. (Despre obiecte) Cu varful strambat, indoit in sus; p. ext. stramb. – Din sl. krunu.

TIFLA, tifle, s. f. Gest batjocoritor facut cu palma intinsa, cu degetul mare apropiat de varful nasului si cu celelalte degete desfacute si agitate; bleanda². ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tifla = a) a face gestul descris mai sus; b) a dispretui, a desconsidera, a sfida; a renunta cu dispret la ceva. – Din ngr. tifla.