Rezultate din textul definițiilor
MOTONAVA s. f. nava cu motor. (< it. motonave)
MOTOSCAF s. n. nava cu motor. (< it. motoscafo)
AUTONOMIE s.f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei nationalitati conlocuitoare etc.) de a se administra singur in cadrul unui stat condus de o putere centrala; situatie a celui care nu depinde de nimeni, care are deplina libertate in actiunile sale. 2. Distanta maxima pe care o poate parcurge un vehicul cu motor (nava, avion etc.) fara alimentare. ◊ Autonomie financiara = situatia unui serviciu cu gestiune financiara independenta de aceea a organului care l-a creat si care il controleaza. Autonomia artei = diferentierea artei si a valorilor ei de celelalte forme ale constiintei sociale si de valorile corespunzatoare acestora. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autonomie, it. autonomia, cf. gr. autos – insusi, nomos – lege].
RACHETA1 s. f. 1. vehicul spatial fusiform, fara echipament de sustentatie, propulsat cu ajutorul unui motor cu reactie. ♦ ~ cosmica = racheta de mari dimensiuni servind la plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si a navelor cosmice; motor- ~ = motor la care propulsia se face prin evacuarea cu mare viteza a unui jet gazos; ~ meteorologica = racheta recuperabila, dotata cu aparate speciale de masura, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la 150 km altitudine. 2. cartus special, cu materii explozibile, care ard producand lumina de diferite culori. (< germ. Rakete, rus. raketa)
PONTON ~oane n. 1) Pod plutitor improvizat, format dintr-o platforma de scanduri sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele. 2) Ambarcatie care sustine platforma unui astfel de pod. 3) Platforma construita pe o ambarcatie si destinata acostarii navelor. 4) Vas fara motor si fara punte, care, fiind remorcat, serveste la transportul marfurilor. /<fr. ponton
PIROSCAF ~e n. inv. nava propulsata de un motor cu abur. /<fr. pyroscaphe
VAPOR ~oare n. nava propulsata de un motor, care efectueaza transportul maritim. /<it. vapore, lat. vapor, fr, vapeur
MOTOnava, motonave, s. f. nava pusa in miscare de o elice, de roti cu zbaturi etc., antrenate de unul sau de mai multe motoare cu ardere interna. – Moto1- + nava. Cf. it. motonave.
MOTOnava ~e f. nava maritima sau fluviala cu motor cu ardere interna. /moto- + nava
SALUPA ~e f. nava usoara, propulsata de un motor, folosita in diferite scopuri (pentru transport, remorcare, pescuit, intreceri spor-tive etc.). /<fr. chaloupe
MOTOSCAF s.n. nava (de mic tonaj) cu motor. [< it. motoscafo].
CAIC, caice, s. n. 1. Mica nava cu vele (si cu motor), avand pupa si prora mai inalte decat restul bordajului. 2. Luntre usoara, lunga si ingusta, incovoiata la capete. – Tc. kayik.
VAPOR, vapoare, s. n. nava pusa in miscare de un motor propriu. – Din ngr. vapori.
REMORCHER, remorchere, s. n. nava de dimensiuni mici si cu motor propriu de putere mare, care remorcheaza ambarcatii sau nave fara propulsie proprie. – Din fr. remorqueur.
IAHT ~uri n. 1) nava mica si eleganta, cu panze sau cu motor, folosita pentru calatorii de agrement. 2) nava mica cu panze, folosita pentru regate. [Monosilabic] /<fr. yacht
VAPOR s.n. nava pusa in miscare de un motor (cu abur). [< ngr. vapori].
MOTOnava s.f. nava pusa in miscare de un motor cu ardere interna. [< it. motonave].
BALENIERA, baleniere, s. f. Ambarcatie echipata pentru vanatoarea de balene. ♦ Ambarcatie usoara si rapida (cu motor), care serveste pentru transportul persoanelor de pe navele mari la tarm. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. baleiniere.
PONTON s. n. 1. pod improvizat peste o apa, din barci legate intre ele. 2. ambarcatie (fixa) pentru a usura acostarea navelor, a sustine o instalatie etc. 3. vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. (< fr. ponton)
PONTON s.n. 1. Pod provizoriu peste o apa, format din barci legate intre ele. 2. Ambarcatie, de obicei fixa, folosita pentru a usura acostarea navelor; pentru a sustine o instalatie etc. 3. Vas fara motor si fara punte cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza vasele mai mari. [Pl. -oane. / < fr. ponton].
BRIC, bricuri, s. n. nava cu panze si cu doua catarge, uneori si cu motor. – Fr. brick (<engl.).
TORPILA, torpile, s. f. 1. Proiectil submarin prevazut cu motor propriu si cu incarcatura exploziva, care se lanseaza impotriva unei nave inamice de pe o nava de lupta, din avion sau de pe coasta. 2. Peste marin cu schelet cartilaginos, cu corpul turtit dorsal si ventral, capabil sa produca la atingere, descarcari electrice cu care isi ucide prada (Torpedo marmorata). 3. (Iesit din uz; in compusul) Om-torpila = torpila (1) condusa la tinta de unul sau doi oameni, care se indepartau dupa ce o prindeau de fundul navei. – Din fr. torpille.
BRIC1, bricuri, s. n. nava cu doua catarge, cu panze patrate si bompres, uneori si cu motor, folosita in trecut in scopuri militare. – Din fr. brick.
CUTER1 ~e n. nava mica de lemn cu un singur catarg, cu panze sau cu motor, folosita la pescuit sau la sport. /<engl., fr. cutter
CVADRIMARAN s. n. nava maritima de mare viteza, de 60 de noduri pe ora, cu patru motoare si patru coci paralele unite printr-o punte. (< engl. quadrimaran)
BOXA, boxe, s. f. 1. Despartitura, compartiment de dimensiuni reduse, in interiorul unui local, al unei incaperi, al unei case (pentru acuzati la tribunal, pentru o masa separata la restaurant etc.). ♦ Despartitura intr-un grajd, facuta pentru un singur animal. ♦ Compartiment amenajat la malul unei ape, care serveste la parcarea ambarcatiilor cu motor. ♦ Lada care serveste la incarcarea si la descarcarea animalelor (de) pe o nava. 2. (Fam.) Incinta acustica. – Din fr. box.
A STATIONA ~ez intranz. 1) (despre vehicule, nave etc.) A se opri din mers pentru catva timp (pentru incarcare sau descarcare). 2) (despre motoare, masini de lucru etc.) A fi in stare de repaus; a se afla in inactivitate; a nu functiona; a stagna. 3) (despre nivelul apelor) A se mentine neschimbat. /<fr. stationner
VEDETA s. f. I. artist de mare renume; sportiv de mare popularitate; (p. ext.) cel care vrea sa iasa in evidenta. II. nava militara rapida, mica, cu armament puternic, destinata unor misiuni de cercetare, supraveghere, aparare. ◊ mica ambarcatie cu motor pentru comunicatiile din rada porturilor. III. rand tiparit cu caractere mai groase pentru a fi pus in evidenta. ◊ cuvant, grup de cuvinte notat pe primul rand al datelor privitoare la o carte, pentru determinarea locului acesteia in catalogul de biblioteca. (< fr. vedette)
REMORCA s.f. 1. Vehicul fara mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui slep etc. [< fr. remorque].
BOXA s. f. 1. compartiment in interiorul unei constructii, al unui local, al unei incaperi. ◊ parte dintr-o sala de tribunal, in care iau loc acuzatii in cursul proceselor. ◊ despartitura intr-un grajd. ◊ compartiment la malul unei ape pentru parcarea ambarcatiilor cu motor. 2. loc de refugiu pe marginea pistei de curse automobilistice pentru repararea rapida a masinilor. 3. lada care serveste la incarcarea-descarcarea animalelor pe o nava. 4. incinta acustica. (< fr. box)
REMORCA s. f. 1. vehicul fara mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ a fi la a (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parama rezistenta, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui slep etc. (< fr. remorque)
RACHETA1, rachete, s. f. 1. Proiectil alcatuit dintr-un tub umplut cu materii care se aprind in aer, producand o lumina puternica (de diferite culori) pe o traiectorie lunga, si care se foloseste la semnalizari si la focuri de artificii. 2. Aparat de zbor propulsat prin reactie directa cu ajutorul unui motor la distante foarte mari de Pamant. ◊ Racheta cosmica = racheta1 (2) de mari dimensiuni, folosita pentru plasarea pe orbite a satelitilor artificiali si pe traiectorii stabilite a navelor cosmice. Racheta meteorologica = racheta1 (2) recuperabila dotata cu aparate speciale de masura a parametrilor meteorologici si de transmitere a informatiei, folosita pentru investigatii ale atmosferei pana la altitudini de 150 km. – Din germ. Rakete, rus. raketa.
PONTON, pontoane, s. n. 1. Ambarcatie, de obicei fixa, care sustine o instalatie unde acosteaza navele. 2. Pod plutitor improvizat a carui platforma este sustinuta de barci sau de alte vase legate intre ele; fiecare dintre ambarcatiile care sustin platforma unui astfel de pod. 3. Vas fara motor si fara punte, care se remorcheaza la un vas cu motor si cu care se transporta marfurile dintr-un port sau se ancoreaza bastimentele mai mari. – Din fr. ponton.
REMORCA, remorci, s. f. 1. Vehicul fara autopropulsie, tras de un vehicul motor si destinat transportului de persoane sau de marfuri. ◊ Loc. adj. La remorca = remorcat. ◊ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorcheaza o nava sau o ambarcatie. – Din fr. remorque.
GALERIE s. f. 1. cavitate subterana, ingusta si alungita, sapata prin eroziune. ◊ canal sapat de animale in sol. ◊ excavatie miniera in forma de tunel, executata pentru a permite accesul la un zacamant. 2. canal de legatura intre doua puncte ale unei lucrari hidrotehnice. ◊ coridor ca element de legatura sau de promenada la o constructie. 3. conducta metalica, montata la motoarele cu ardere interna, care conduce amestecul carburant catre cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului. 4. muzeu, sala unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de arta. 5. magazin cu obiecte de arta; (p. ext.) magazin universal. 6. ultimul balcon (de sus) al salilor de spectacol. ◊ (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifesta zgomotos la un meci, la un spectacol. 7. platforma mica la prora sau pupa unei nave. 8. bara de lemn sau metalica de care se atarna perdelele. 9. (fig.) sir, serie (de portrete literare). (< fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)