Rezultate din textul definițiilor
BALANSINA, balansine, s. f. Parama de metal sau de canepa care sustine vergile incrucisate ale catargului unei nave cu panze sau stalpii bigelor de incarcare montate pe nave. – Din fr. balancine.
BULINA2, buline, s. f. Parama pentru manevrarea panzelor inferioare ale unei nave cu panze. – Din fr. bouline.
GALION, galioane, s. n. 1. nava cu panze folosita in trecut de spanioli ca nava de razboi si pentru transportul marfurilor. 2. Ornamentatie (in lemn) montata la prora unor nave cu panze. 3. (Tipogr.) Planseta de metal sau de lemn pe care se asaza randurile de litere culese. [Pr.: -li-on] – Din ngr. ghaleona, fr., it. galion.
GHIU, ghiuri, s. n. Bara de lemn sau de metal, fixata cu un capat de partea inferioara a arborelui (4) din pupa1 unei nave cu panze, de care se leaga marginea de jos a velei. – Din fr. gui.
VELATURA, velaturi, s. f. Totalitatea velelor unei nave cu panze. – Din it. velatura.
ARTIMON, artimonuri, s. n. Catarg de la pupa unei nave cu panze care are mai multe catarge. [Pl. si: artimoane] – Din fr. artimon.
FUNGA, fungi, s. f. Parama din grupul manevrelor curente ale unei nave cu panze care se foloseste la ridicarea si la coborarea unei vele. – Cf. it. fionco.
TRINCA, trinci, s. f. panza patrata asezata la baza trinchetului unei nave cu panze. – Din it. trinca.
TRINCHET, trincheti, s. m. Catargul de la prora unei nave cu panze; arbore mic. – Din it. trinchetto.
SUBARBA, subarbe, s. f. Franghie, odgon care sustine, fixeaza bompresul unei nave cu panze. – Din fr. sous-barbe.
GREEMENT ~e n. Totalitate a catargelor, velelor si paramelor unei nave cu panze. /<fr. greement
PANA s.f. 1. Oprire accidentala a functionarii unei masini, a unui autovehicul, determinata de defectarea unei piese, de lipsa combustibilului etc. ◊ A ramane in pana = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta; a nu avea bani. 2. (Mar.) Orientare a velelor unei nave cu panze astfel incat sa se opuna vantului si sa ramana pe loc; oprire a unei corabii. [Pl. pane, pene. / < fr. panne].
PANA s. f. 1. nefunctionare accidentala a unei masini, a unui autovehicul. ♦ a ramane in ~ = a fi impiedicat intr-o activitate, a se gasi intr-o situatie (materiala) jenanta. 2. pozitie a unei nave cu panze care nu inainteaza, avand velele orientate invers, astfel incat efectul vantului se anuleaza. 3. grinda longitudinala rezemata pe elementele transversale de rezistenta ale acoperisului. (< fr. panne)
BOMPRES, bomprese, s. n. Primul dintre catargele unei nave cu panze, asezat in varful prorei. – Ngr. bompreso (<it.).
BRIGANTINA, brigantine, s. f. nava cu panze de dimensiuni mici, cu doua catarge. ♦ panza de corabie de forma trapezoidala, fixata de catargul acestei nave. – Din fr. brigantin(e).
GABIE, gabii, s. f. Platforma orizontala fixata in varful unui catarg si folosita ca post de observatie sau (la navele cu panze) ca loc de unde se manevreaza paramele. – Din fr. gabie, it. gabbia.
GABIER, gabieri, s. m. Marinar care face serviciul de veghe pe gabie si care asigura, la navele cu panze, manevrarea paramelor, vergelelor etc. [Pr.: -bi-er] – Din fr. gabier. Cf. it. gabbiere.
GOELETA, goelete, s. f. nava cu panze avand doua pana la sase catarge. [Pr.: go-e-] – Din fr. goelette.
MARTINGALA, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham in forma de furca, ce nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2. Bara de metal in forma de sulita, care se fixeaza dedesubtul bompresului la navele cu panze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constand in dublarea mizei dupa o lovitura pierduta. – Din fr. martingale.
ROCARNITA, rocarnite, s. f. Cerc de otel sau de parama care serveste la ridicarea panzelor unei nave de-a lungul catargului. – Et. nec. Cf. germ. Rackring.
VOLTA, volte, s. f. 1. Miscare in forma de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (brusca) in atitudine, trecere subita de la o conceptie la alta. ♦ (Scrima) Miscare (de rotatie) facuta pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevra de rotatie facuta de o ambarcatie sau de o nava cu panze pentru schimbarea bordului din care primeste vantul. ◊ Volta in vant = manevra pentru schimbarea directiei impotriva vantului. Volta sub vant = manevra pentru schimbarea directiei in sensul vantului. 3. Semn care indica repetarea unui fragment muzical, de fiecare data cu un alt sfarsit. – Din fr. volte.
OCHET, ocheti, s. m. Inel metalic care intareste o gaura facuta intr-o panza de nava, intr-o foaie de cort etc. pentru a nu se destrama. ♦ (Reg.) Ochi1 (II 4). [Var.: ochete s. m.] – Ochi1 + suf. -et.
SCOTA, scote, s. f. Parama folosita pentru fixarea coltului de jos al unei vele pe o nava cu panze. – Din it. scotta.
CORABIE ~abii f. (in trecut) nava cu panze folosita pentru transport si pentru actiuni militare. ◊ A i se ineca ~abiile a fi foarte intristat, amarat. [Art. corabia; G.-D. corabiei; Sil. -bi-e] /<sl. korabli
MARTINGALA ~e f. 1) Piesa de harnasament, constand dintr-o curea in forma de furca, care nu permite calului sa se ridice in doua picioare. 2) (la navele cu panze) Bara de metal asezata sub bompres, care sustine paramele. 3) (la jocurile de carti) Miza dubla dupa fiecare pierdere. /<fr. martingale
OCHET ~i m. Inel metalic fixat pe marginea unei gauri facute intr-o foaie de cort, intr-o panza de nava etc. pentru a nu se destrama. [Var. ochete] /ochi + suf. ~et
GABIER s.m. Marinar care face serviciul in gabia unei nave. // s.n. Vela patrata, a doua de jos, la o nava cu panze. [Pron. -bi-er. / < it. gabbiere, cf. fr. gabier].
VELIER s.n. Corabie, nava cu panze. [Pron. -li-er. / < it. veliero].
GALION1 s.n. 1. nava spaniola cu vele, care transporta in Spania, la sfarsitul evului mediu, produsele minelor de aur si de argint din America (Mexic si Peru). 2. Prelungire a etravei navelor cu panze, care sustine bompresul. ♦ Ornamentatie care se monteaza uneori la prora navelor cu panze. [Pron. -li-on. / < fr. galion].
ARBORADA, arborade, s. f. Schelet de sustinere a panzelor unei nave. – Din arbore.
BRIC, bricuri, s. n. nava cu panze si cu doua catarge, uneori si cu motor. – Fr. brick (<engl.).
CLIPER, clipere, s. n. nava rapida cu panze, de mari dimensiuni, cu cel putin trei catarge si cu puntea superioara mult ridicata la prora si la pupa. – Din fr., engl. clipper, germ. Klipper.
IAHT ~uri n. 1) nava mica si eleganta, cu panze sau cu motor, folosita pentru calatorii de agrement. 2) nava mica cu panze, folosita pentru regate. [Monosilabic] /<fr. yacht
GALERA s.f. nava mare cu panze si vasle, manuite de sclavi sau de condamnati (folosita pana in sec. XVIII). [Cf. fr. galere, it. galera].
panzui, panzuiesc, vb. IV (reg.) 1. a infasura pe cineva in panza mortuara. 2. (despre nave) a prinde, a fixa panza pe catarg. 3. a oteli (o secure, un topor).
BRIGANTINA s. f. 1. nava usoara cu panze, cu doua catarge. 2. vela trapezoidala arborata, legata de artimon; randa. (< fr. brigantine, it. brigantina)
BRIGANTINA, brigantine, s. f. nava mica cu panze, cu doua catarge. ♦ panza de corabie fixata de catargul acestei nave. – Fr. brigantine.
CATARG, catarge, s. n. 1. Stalp de lemn sau tub metalic care se monteaza vertical pe o nava pentru a sustine panzele sau antenele de telegrafie fara fir; arbore. 2. Constructie de metal care inlocuieste turnul de extractie in industria petroliera. – Din ngr. katarti.
foc (ardere; panza de la prora navei) s. n., pl. focuri
ARBORE ~i m. 1) Planta lemnoasa cu tulpina inalta si cu crengi ramificate, pe care se afla frunzele, formand o coroana; copac. ◊ ~ de cacao planta lemnoasa tropicala cultivata pentru seminte comestibile. ~ de cafea planta lemnoasa tropicala din care se obtine cafeaua si cofeina. ~ de cauciuc planta lemnoasa tropicala din scoarta careia se extrage un suc, prin coagularea caruia se obtine cauciucul brut. ~ de chinchina planta lemnoasa tropicala din a carei scoarta se extrage chinina. ~ de paine planta lemnoasa exotica avand fructe mari, sferice, cu gust de paine, care se consuma fierte si coapte. ~ genealogic figura in forma de copac reprezentand ramificatiile unei familii si filiatia membrilor ei. ~ele vietii a) arbore exotic cu tulpina inalta, cu coroana deasa, foarte ramuroasa, si cu frunze mici solzoase, cultivata ca planta decorativa; tuia; b) forma a unei figuri reprezentand evolutia omului dea lungul vietii sale. 2) Organ de masina care transmite o miscare prin rotire in jurul axei sale. 3) Stalp de lemn sau de metal fixat vertical pe o nava pentru a sustine panzele si instalatiile de semnalizare; catarg. /<lat. arbor, ~oris
BORDEE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o nava. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o data artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc intr-o anumita parte a bordului. 2. Drum parcurs de o nava (mai ales cu panze) fara sa vireze la bord (avand vantul din acelasi bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordee, cf. bord – bord].
CATARG, catarge, s. n. Stalp de lemn sau tub metalic care se monteaza vertical pe o nava pentru a sustine panzele sau antenele de telegrafie fara fir. – Ngr. katarti.
BRIC1, bricuri, s. n. nava cu doua catarge, cu panze patrate si bompres, uneori si cu motor, folosita in trecut in scopuri militare. – Din fr. brick.
IAHT, iahturi, s. n. 1. nava mica si eleganta, cu panze sau cu propulsie mecanica, pentru un numar mic de pasageri, folosita pentru calatorii de placere. 2. Ambarcatie sportiva cu vele folosita pentru regate. – Din fr. yacht.
TARTANA ~e f. mar. nava mica cu o singura panza triunghiulara, folosita pentru pescuit si cabotaj. /<fr. tartane, it. tartana
GHIORDEL, ghiordele, s. n. Galeata facuta din lemn sau din panza impermeabila, folosita la bordul unei nave. – Et. nec.
GREEMENT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele si paramele unei nave sau ale unei ambarcatii cu panze. – Din fr. greement.
VELA, vele, s. f. panza de corabie, care asigura deplasarea navei sub actiunea vantului; p. ext. corabie, ambarcatie cu panze. ♦ (La pl.) Sport care se practica cu ajutorul ambarcatiunilor cu panze. – Din it. vela.
VELARIE2, velarii, s. f. Obiecte din panza de vele de la bordul navelor. – Vela + suf. -arie.
TACHELAJ, tachelaje, s. n. Ansamblul paramelor folosite la fixarea arborilor sau la manevrarea panzelor si a vergilor pe o nava. – Din germ. Takelage, rus. takelaj.
UXER s.n. nava de transport cu vasle si panze, folosita mai mult la transportul cailor. [< fr. uxer].
VOALURA s. f. 1. ansamblul velelor unei nave. 2. curbura suprafetei unei parasute deschise; panza parasutei. (< fr. voilure)
BERTON, bertoane, s. n. Barca cu vasle, din panza cauciucata folosita la bordul submarinelor si al navelor mici. – Din fr. berthon.
GALERA, galere, s. f. Veche nava comerciala sau militara, prevazuta cu vasle si panze si care era manuita de obicei de sclavi sau de condamnati. – Din fr. galere.
VOALURA, voaluri, s. f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. Curbura suprafetei unei parasute deschise; p. ext. panza parasutei. – Din fr. voilure.
FOC2, focuri, s. n. panza triunghiulara sustinuta de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc.
TRAVERSA, traverse, s. f. Grinda de fier, de lemn, de beton armat etc., asezata transversal pe axa longitudinala a unei constructii sau a unui sistem tehnic si folosita ca piesa de rezistenta la construirea scheletului unei cladiri, al unui pod, al unei masini etc. ♦ Bara de lemn, de metal sau de beton armat care se asaza transversal sub sinele de cale ferata si de care acestea se fixeaza prin crampoane sau suruburi. ♦ Parama sau grinda transversala fata de directia unei nave, pe care se sprijina puntea. ♦ Fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. – Din fr. traverse.
VELA ~e f. 1) panza care, sub actiunea curentilor de aer, asigura deplasarea unei nave. 2) la pl. Sport practicat cu ambarcatii cu panze. /<it. vela
FOC s.n. (Mar.) panza triunghiulara care se gaseste la prora unei nave, fiind sustinuta de bompres. [Var. f**c s.n. / < fr. foc].
BERTON, bertoane, s. n. Barca cu vasle, din panza cauciucata, folosita la bordul submarinelor si al navelor mici. – Fr. berthon.
TAPAP, tapape, s. n. Parama infasurata pe arborada unei nave, pentru a sustine pe marinarii care lucreaza la panze. – Et. nec.
TARTANA, tartane, s. f. Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza, triunghiulara, folosita mai ales in Marea Mediterana. – Din fr. tartane, it. tartana.
CUTER1 ~e n. nava mica de lemn cu un singur catarg, cu panze sau cu motor, folosita la pescuit sau la sport. /<engl., fr. cutter
GALERA ~e f. nava (de razboi) lunga si cu bordul inalt, cu panze si vasle, folosita in trecut. /<fr. galere
VOALURA s.f. 1. Ansamblul velelor unei nave. 2. (Av.) Curbura suprafetei unei parasute deschise; (p. ext.) panza parasutei. [Pron. vo-a-. / < fr. voilure].
MANEVRA s.f. 1. Manevrare. 2. (Mil.; la pl.) Pregatire tactica a trupelor terestre sau a flotei in conditii asemanatoare cu cele de pe campul de lupta; (p. ext.) deplasare a unei armate sau a unei flote pe campul de lupta pentru a da inamicului o lovitura neasteptata. 3. Totalitatea operatiilor de compunere si de descompunere a trenurilor, de conducere a unei nave etc. ♦ (Mar.) Franghie folosita la legarea si manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 4. (Fig.) Uneltire, intriga, masinatie. [Cf. fr. manoeuvre, rus. manevr, germ. Manover < lat. manus – mana, opera – lucru].
TARTANA s.f. (Mar.) Mica nava de transport si de pescuit, cu o singura panza triunghiulara, folosita mai ales in Marea Mediterana. [< fr. tartane, it. tartana].
CAPOT2, capoate, s. n. 1. Imbracaminte femeiasca de casa, de obicei lunga pana la calcaie; halat. 2. Invelitoare de panza care acopera diferite instrumente si aparate pe puntea unei nave. – Din fr. capot, capote.
CAPOT ~oate n. 1) Haina comoda, lunga si larga, care se poarta in casa; halat. 2) Invelitoare de panza cu care se acopera diferite obiecte pe puntea unei nave. /<fr. capot
TACHELAJ ~e n. 1) mar. Totalitate a paramelor unei nave cu ajutorul carora se fixeaza catargele si se manevreaza panzele. 2) tehn. Operatie de manevrare si de deplasare a obiectelor grele cu ajutorul unor dispozitive manuale simple. /<germ. Takelage
CAPOT1 s.n. 1. Imbracaminte femeiasca de casa (lunga pana la calcaie). 2. Invelitoare de panza care acopera diferite instrumente si aparate pe puntea unei nave. [Pl. -oate, var. capod s.n. / < fr. capot].
GABIE s.f. Platforma cu balustrada asezata la capatul de sus al catargului unei nave pentru a permite observarea orizontului si (la corabiile cu panze) manevrarea panzelor. [Gen. -iei. / < it. gabbia, cf. fr. gabie].
PAVILION s.n. 1. Constructie usoara, de obicei circulara, situata intr-o gradina, intr-un parc etc.; chiosc. ♦ Corp de cladire care face parte dintr-un ansamblu de constructii (la spitale, la cazarmi etc.). 2. Drapel arborat de unele autoritati pe fatada cladirii etc. ♦ Steag de panza avand forme si culori diferite, care indica apartenenta unei nave la o anumita tara. 3. Partea in forma de cornet a unui receptor telefonic. ♦ Partea in forma de palnie a instrumentelor de suflat. ♦ Partea exterioara cartilaginoasa a urechii. ♦ Partea terminala, in forma de palnie, a trompelor uterine. 4. (Herald.) Ornament al unei steme, in forma de cort, situat deasupra mantoului. [Pron. -li-on, pl. -oane, -onuri. / < fr. pavillon, germ. Pavillion].
CAPOT1 s. n. 1. imbracaminte femeiasca de casa (lunga pana la calcaie). 2. invelitoare de panza care acopera diferite instrumente si aparate pe puntea unei nave. (< fr. capot)
PAVILION s. n. 1. mica constructie izolata, intr-o gradina, intr-un parc etc.; chiosc. ◊ corp de cladire care face parte dintr-un ansamblu de constructii (la spitale, cazarmi, in statiunile balneoclimaterice). ◊ suprafata rezervata, in cadrul unui targ sau unei expozitii internationale, prezentarii exponatelor. 2. drapel care poarta semnele distinctive ale unui stat. ◊ steag de panza, de forme si culori diferite, care indica apartenenta unei nave la o anumita tara. 3. partea in forma de cornet a unui receptor telefonic. 4. partea in forma de palnie a instrumentelor de suflat. ◊ cornet acustic. 5. partea exterioara, cartilaginoasa, a urechii. 6. partea terminala, in forma de palnie, a trompelor uterine. 7. (herald.) ornament al unei steme, in forma de cort, deasupra mantoului si acoperind armoariile unui suveran. (< fr. pavillion, germ. Pavillion)
TRAVERSA s. f. 1. grinda transversala ca piesa de rezistenta in construirea scheletului unui pod, a unei cladiri etc. ◊ piesa transversala sub sinele de cale ferata. ◊ baza de metal, drug, parghie. 2. (mar.) parama fixata transversal fata de directia navei. 3. (mil.) mica ridicatura de pamant amplasata pe santurile de tragere. 4. fasie de panza care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)
DUBLURA s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol intr-o piesa de teatru, intr-un film, care inlocuieste in anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. captuseala de haine etc. ◊ (mar.) bucata de panza ce dubleaza o tenda sau o vela. 3. tabla suplimentara sudata peste bordajul unei nave, pentru a-l intari in punctele mai solicitate. (< fr. doublure)
PAIET s.n. panza groasa impermeabila manevrata de la bord, cu care se acopera pe din afara sparturile mici produse in bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet].
MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.
PAIET s. n. (mar.) panza groasa, impermeabila, servind la protejarea puntii, a marfii etc. sau la acoperirea pe dinafara a sparturilor mici produse in bordajul navei. (< fr. paillet, it. paglietta)
PIC1 s. n. 1. verga asezata oblic pe catargul de la pupa, pe care se leaga partea de sus a unei panze. ♦ la ~ scurt = (despre ancora) cu putin lant la apa. 2. compartiment etans la extremitatea dinspre prora sau dinspre pupa a unei nave. (< fr. pic)
PIC1 s.n. 1. Verga asezata oblic pe catargul de la pupa, pe care se leaga partea de sus a unei panze. ◊ La pic scurt (despre ancora) = cu putin lant la apa. 2. Compartiment etans la extremitatea dinspre prora sau dinspre pupa a unei nave. [< fr. pic].
IOLA s.f. Ambarcatie cu vasle sau cu panze, stramta, lunga si usoara, larg raspandita in concursurile de iahting. ♦ Ambarcatie cu doi arbori, folosita pentru pescuit. ♦ Barca cu doua, patru sau sase rame, folosita de nave in diferite scopuri. [Pron. io-. / cf. fr. yole, sp. yola, engl. Yawl, norv. jol].
MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre
CENTURA s.f. 1. Curea lata de piele, de panza etc., folosita mai ales de militari; centiron. ◊ Centura de salvare = dispozitiv format din corpuri plutitoare care se fixeaza in jurul taliei, servind la mentinerea unei persoane la suprafata apei fara sa inoate; colac de salvare. 2. Cingatoare. ◊ Centura pelviana = oasele bazinului. ♦ (Sport) a) Linie imaginara la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mainile la lupte. 3. (Mil.) Centura de fortificatii = zona fortificata aflata la o distanta potrivita pentru a le feri de focul armelor grele ale unui eventual dusman; cale ferata de centura = cale ferata care inconjura un oras. 4. Fasie continua de table de otel care formeaza bordajul unei nave. 5. Grinda orizontala din beton armat, rezemata pe toata lungimea ei pe zidurile exterioare ale unei cladiri, avand rolul de a le lega intre ele. 6. Cadru de forma circulara. 7. Centuri de radiatie = zone de grosime variabila, care inconjura Pamantul, caracterizate printr-un nivel ridicat de radiatie corpusculara ionizata. [< fr. ceinture].