Rezultate din textul definițiilor
ATAT, ATATA, atati(a), atatea, adv., pron. nehot., adj. nehot. I. Adv. (Mai ales in forma atat) 1. In asemenea masura, asa de mult, de tare, de bine, de scump etc. ◊ Expr. Atat..., cat... = in acelasi grad, numar, pret etc. ca si... Atat..., cat si... = si..., si...; nu numai..., ci (si)... Tot atat = acelasi lucru, totuna, egal; indiferent. Inca pe atat = dublu. 2. (Indica o gradatie; in expr.) Cu atat mai bine (sau mai rau) = e mai convenabil (sau mai dezavantajos). Atat mi-a (sau ti-a etc.) fost, se spune pentru a arata ivirea iminenta a unei neplaceri, a unui pericol etc. Atat (numai sau doar) ca... = numai ca..., doar ca..., cu singura deosebire ca... Cu cat..., cu atat = pe masura ce..., tot mai mult... Atat..., atat... = in masura in care... 3. Numai acest (singur) lucru, mai mult nu. Eu atat iti spun. II. Pron. nehot. (Mai ales in forma atata) 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie, exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai merele...? – Atata !Expr. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! 2. (Inlocuieste un singur sau ultim lucru care mai trebuie realizat) Atata mai am de facut. III. Adj. nehot. (Mai ales in forma atata) 1. Care este asa de mult, de tare, de bine etc. Atata lume.Loc. adv. De atatea ori = asa de des, adeseori. 2. Care este numai acesta, care este ultimul. Atata lucru pot sa spun.Expr. Atata lucru = lucru de nimic; motiv neinsemnat. [Gen.-dat.: atator si atatora] – Lat. eccum-tantum.

SIMPLU, -A, simpli, -e, adj. 1. Care este format dintr-un singur element sau din cateva elemente omogene; care nu se poate imparti in elemente de natura diferita; care nu este amestecat. ◊ Floare simpla = floare a carei corola este compusa dintr-un singur rand de petale si un rand de stamine. Frunza simpla = frunza alcatuita dintr-un singur limb. (Gram.) Timp simplu = timp verbal care se conjuga fara ajutorul verbelor auxiliare. (Gram.) Perfect simplu = timp verbal simplu al modului indicativ, care exprima o actiune trecuta, terminata de curand. 2. Care este lipsit de artificialitate, care nu este prefacut; p. ext. care nu este complicat sau incarcat, care nu prezinta dificultati, care este usor de facut, de inteles, de rezolvat. 3. Care este intr-un singur plan; care se intampla o singura data. Contabilitate in partida simpla. ♦ (Sport; despre o partida) Care are loc intre doi adversari; in care confruntarea are loc intre adversari individuali. 4. Lipsit de podoabe, modest. ♦ Care este inferior ca pret sau calitate; p. ext. fara valoare. 5. (Despre oameni si manifestarile lor) Lipsit de rafinament, de afectare sau de prefacatorie; sincer, cinstit. ♦ Lipsit de cultura; p. ext. (peior.) necioplit, badaran. 6. (Precedand numele, inlocuieste un adverb) Numai, doar; nimic mai mult; sadea, curat. ◊ Expr. (Fam.) Simplu ca buna ziua = foarte simplu. Simplu muritor = om obisnuit. – Din fr. simple.

TOT, TOATA, toti, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s. n. I. Adj. nehot. 1. (La sg.) Intreg; integral, complet; din care nu lipseste nimeni sau nimic; cat exista, cat este, cat are; cat e de mare, cat se intinde, cat cuprinde; cat dureaza, cat tine. Tot orasul. Tot timpul.Loc. prep. Cu tot... = in ciuda... 2. (La sg.) Perfect. ♦ (Da ideea de superlativ) Cum nu exista (altul) mai mare, mai mult. ◊ Loc. adj. De tot... = cum nu se poate mai mult. 3. (La sg.) Fiecare (dintre...), oricare; care se repeta. ◊ Loc. adj. De toata ziua sau de toate zilele = care se face, se intampla, se poarta in fiecare zi. ◊ Loc. adv. Peste tot = pretutindeni. 4. (La pl.) Care este in numar complet, fara sa lipseasca nici unul; care este in serie completa, fara sa lipseasca ceva. ◊ Loc. adv. In toate partile = pretutindeni. ♦ (Alcatuieste, impreuna cu un num. card., numerale colective) Toti cinci.Expr. A vari (sau a baga) pe cineva in toti sperietii = a infricosa. II. Pron. nehot. 1. (La pl.; cu nuanta de num. nehot.) Lucrurile sau fiintele cate intra in discutie sau care sunt de acelasi fel (fara sa lipseasca nici unul). ◊ Loc. adv. Inainte de toate = in primul rand, mai presus de orice altceva. ♦ (Precedat de conj. „si”, rezuma o enumeratie) Restul care n-a fost amintit; celelalte. ♦ (Predomina ideea de varietate, de diversitate) Orice lucru, fara alegere. ◊ Expr. Toate ca toate (sau toatele), dar... (sau insa...) = celelalte ar mai merge, dar...; treaca-mearga, dar... 2. Lucrurile care, considerate impreuna, formeaza un ansamblu. ♦ Loc. adv. Cu totul (si cu totul) = pe de-a-ntregul, in intregime. Cu totul = a) in total; b) cu desavarsire, in intregime. In tot sau (in) totului tot = a) la un loc, una cu alta; in total; b) intr-un cuvant, la urma urmelor. Tot in tot = pe de-a-ntregul. De tot = a) (cu sens modal) cu desavarsire, in intregime; b) (cu sens temporal) pentru totdeauna, definitiv; c) foarte, extrem de... ◊ Loc. prep. Cu tot cu... sau cu (cineva sau ceva) cu tot = impreuna, la un loc. ◊ Expr. Asta-i tot sau atata (ori atata-i) tot = doar atat (si nimic mai mult). 3. (Intra in compunerea unor adjective) Atotcuprinzator. III. Adv. (Exprima continuitatea, persistenta) 1. Si acuma, in continuare, inca; (in constructii negative) nici acuma, pana acuma nu... ♦ Si mai departe, ca si alta data. 2. Mereu, tot timpul, toata vremea, totdeauna, pururea; necontenit, neincetat, intruna. ◊ Expr. Sa tot aiba...= ar putea sa aiba (cel mult)... Sa tot fie... = ar putea sa fie (cel mult)... ♦ Statornic, permanent. 3. De repetate ori, adeseori, de multe ori. 4. (Exprima o gradatie a intensitatii) – Din ce in ce. IV. Adv. (Stabileste identitatea, similitudinea, simultaneitatea) 1. (De) asemenea, la fel; in acelasi chip. ◊ Expr. Tot asa (sau astfel, atata, acelasi) = intocmai, exact asa (sau atata, acelasi). ◊ (In corelatie cu „asa” sau„atat de...”, formeaza gradul de egalitate al comparativului) Tot atat de bun.Expr. Mi-e tot atata = mi-e perfect egal. 2. (Urmat de substantive si pronume, arata ca fiinta sau lucrul respectiv revine, apare intr-o situatie similara) Iarasi, din nou (sau ca totdeauna). ♦ (Urmat de un substantiv precedat de art. nehot.) Acelasi. ♦ (Urmat de numeralul „unu”) Unu singur. 3. Numai, in mod exclusiv. ◊ Expr. Tot unul si unul = de seama, de frunte, ales. ♦ (Urmat de un adjectiv sau de un substantiv la pl.) Fara exceptie, unul si unul. ♦ De tot, cu totul, in intregime, pe de-a-ntregul, complet. 4. De fiecare data, intotdeauna, regulat. – V. Adv. 1. Si astfel, si asa, oricum. 2. Totusi, si inca. VI. S. n. 1. Intreg, unitate (rezultata din totalitatea partilor), totalitate. ♦ Fig. Lume, univers. 2. Fig. (Art.) Lucru esential (la care se reduc toate celelalte). ◊ Expr. Aici e totul = in asta consta tot, asta explica tot. [Gen.-dat. pl. (a) tuturor, (a) tuturora] – Lat. totus, -a, -um.

TOT4 toata (toti, toate) pron. nehot. Intreg ansamblul; din care nu lipseste nimic. ~ poporul.Toate ca toate cele de pana acum mai pot fi tolerate. Inainte de toate in primul rand; pe primul plan. Cu toate ca macar ca; desi. Cu ~ul a) in total; b) in intregime; complet. De ~ a) in intregime; cu desavarsire; b) pentru totdeauna. Cu ~ cu la un loc cu; impreuna cu. Asta-i (sau atata-i) ~ nimic mai mult. /<lat. totus

atit adj., adv.1. In asemenea masura, asa de mult, de tare etc. – De atitea ori, asa de des, de multe ori. – Nici atita, si mai putin. – Atita tot, nimic mai mult. – Cu atit mai mult, tocmai de aceea. – Ce mai atita, pe scurt. – Atita paguba, n-are nici o importanta. – (Inca) pe atit, de doua ori mai mult. – Tot atit, tot aia e; e totuna. – Atit ti-a fost, o sa-ti para rau. – 2. Exprima o relatie de egalitate, al carui al doilea termen este cit.3. Exprima o relatie de proportie, al carui al doilea termen este cit (fata de pe atit). – 4. Exprima o relatie de la cauza la efect. – Mr. ahtintu, ahit, ahat, atint, megl. tantu. Lat. eccum tantum (Puscariu 162; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Candrea-Dens., 110; REW 8562); cf. it. (co)tanto, v. prov. aitan, v. fr. itant (fr. tant), v. sp. atanto (sp. tanto), port. tanto. Fazele evolutiei rom. sint indicate de mr. ahtintu, atint, atit. Decl. atit (f. atita), pl. atiti (f. atitea), gen. atitor. Fie prin analogie cu acel, acest, fie cu uzul adv., adj. primeste uneori un -a paragogic, dar in mod neregulat si in ciuda uzului antepus; astfel incit se spune fara nici o diferenta atiti(a) oameni, atite(a) femei. Limba moderna prefera in general formele cu -a. Cazurile oblice sint inlocuite de obicei de cazurile prepozitionale: atitor copii, de preferinta la atiti(a) copii. Cind determina adj. sau adv., se construieste cu prep. de: atit de frumos, atit de bine.

nu adv. – Ba. – Mr., istr. nu. Lat. non (Puscariu 1196; Candrea-Dens., 1251; REW 5951), cf. it. no(n), prov., cat., sp. no, fr. non, port. nao. Comp. numai (mr. numa, istr. numai), adv. (doar, nimic mai mult), din lat. nōn magis (Puscariu 1202; Densusianu, Hlr., 171; REW 5228; Gazdaru, Espanol no mas y rum., numai en su desarrollo paralelo, Filologia, I, 23-42), cf. comel. noma, sp. no mas (Tagliavini, Arch. Rom., X, 147); numai atit, doar cit; numai cit, doar cit; numai decit, imediat. – Din rom. provine bg. din Trans. numai (Miklosich, Bulg., 129).

sanatate (sanatati), s. f.1. Stare generala buna a organismului. – 2. Sanatate (1) publica. – 3. Salut, formula de salut. – 4. Toast. – 5. Gata, nimic mai mult! (functie de interj.). – Mr. sinatate, megl. sanitati. Lat. sanitatem (Puscariu 1509; REW 7580), cf. alb. sendet (Meyer 405; Philippide, II, 653), it. sanita, prov. santat, fr. sante. Pentru ultimul sens, cf. pace.Der. sanatos, adj. (teafar; salutar, salubru; intreg, fara defect; intact, incoruptibil; teribil, respectabil), mr. sinatos, megl. sinitos, din lat. *sanitōsus (Meyer, Alb. St., IV, 35; Puscariu 1519; REW 7580a), cf. nap. sanetuse, campid. sanidozu, cuvint de uz comun (ALR, I, 131); nesanatos, adj. (fara sanatate, morbos, bolnav); sanatoasa, s. f. (fam., fuga, scapat); poate prin aluzie la proverbul fuga-i rusinoasa dar e sanatoasa; insanatosi (var. sanatosa), vb. (a se face bine, a se vindeca); sunatoare (var. sanatoare, sanitoare), s. f. (pojarnita, inimioara, Hypericum perforatum; numele altor plante, Crepis foetida, Helianthemum mobile, Hyosciamus niger, Gnaphalium dioicum), datorita virtutilor sale curative, alterata fonetic prin etimologie populara considerindu-se der. de la a suna (Puscariu, Lr., 17; dupa Tiktin si Candrea, din lat. sanatōria, cu aceeasi modificare). – Der. neol. sanatoriu, s. n., fin fr. sanatorium; sanitar, adj., din fr. sanitaire; sanicioara, s. f. (iarba-frintului, Sanicula europaea), probabil intrepretarea neol. a numelui stiintific al planetei, cf. mag. szaniczor (Tiktin).

ATATA2 pron. nehot. 1. (Inlocuieste un nume sau o propozitie exprimand o masura, o cantitate etc.) Cum dai maslinele...? – Atata ! (DELAVRANCEA). ◊ Expr. Atata-ti trebuie! = ai s-o patesti! va fi vai si amar de tine! Atata mi-a (sau ti-a etc.) trebuit = asta asteptam (sau asteptai etc.), nu am (sau nu ai etc.) mai putut rabda. Nici atata = si mai putin. Atata(-i) tot sau atata si nimic mai mult = asta e ! cu asta am incheiat ! sa nu astepti mai mult ! Cat... atata sau atat cat = acelasi grad, numar, pret etc. 2. Acest singur lucru, numai acesta. [Var.: atat pron. nehot.] – Lat. eccum-tantum.

NUMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

NE QUID NIMIS (lat.) nimic sa nu fie prea mult – Terentiu, „Andria”, 61. Traducerea latina a devizei „Meden agan” (Mηδέν ἀγαυ) inscrisa pe frontonul templului din Delfi. Indemn la cumpatare, la pastrarea masurii.

osistie, osistii, s.f. (reg.) 1. om de nimic, secatura; lacom; (la pl.) copii multi si galagiosi. 2. om schilod, diform.

TUFA, tufe, s. f. 1. Arbust cu ramuri dese care pornesc direct de la radacina; grup de flori, de lastari sau de plante erbacee cu radacina comuna. ◊ Expr. (Fam.) Tufa (de Venetia) = nimic, deloc. Tufa-n punga sau tufa-n buzunar = a) nimic; b) om fara bani. ♦ Fig. Par mult si des; claie. 2. (Rar) Ramura, creanga inverzita. ♦ (Reg.) Bata, ciomag. – Lat. tufa.

BURIC ~ce n. 1) Cicatrice ramasa la mijlocul abdomenului (la om si la mamifere) dupa taierea cordonului ombilical; ombilic. 2) fig. Loc sau parte a unui lucru, a unui spatiu sau a unei suprafete situata la o distanta egala de marginile sau capetele periferice; centru; mijloc. ◊ ~cul pamantului centrul pamantului. 3) fig. Organ, persoana, institutie etc. cu rol decisiv in ceva; centru. ◊ A se crede ~cul pamantului a se considera cel mai important dintre toti. 4) Cordon ombilical prin care fetusul este integrat in organismul mamei si primeste de la ea hrana. ◊ Copilul cu multe moase ramane cu ~cul netaiat cand se apuca prea multi de o treaba, nu se realizeaza nimic. 5): ~cul degetului partea bombata de la varful degetului. /<lat. umbulicus

PUR2, -A, puri, pure, adj. 1. Care nu contine elemente straine; curat, neamestecat. 2. Nealterat, neviciat, nestricat. ♦ Fara pete; imaculat; limpede. ♦ Fig. Nepatat din punct de vedere moral; curat, neprihanit. 3. Veritabil, autentic, adevarat. E adevarul pur.Loc. adv. Pur si simplu = nimic altceva decat...; numai si numai; nici mai mult, nici mai putin decat... 4. (Despre voce, sunete etc.) Limpede, clar, cristalin. – Din lat. purus, fr. pur.

REFUZ, refuzuri, s. n. 1. Faptul de a refuza; neacceptare, respingere. ♦ Expr. Pana la refuz = atat incat nu se mai poate adauga nimic; pana cand nu este loc pentru mai mult, pana la limita maxima. 2. Material ramas, dupa cernere, sortare sau clasare (in ciur sau pe sita). 3. Deficienta in functionarea unui sistem tehnic. 4. Defect de turnare care consta in producerea unor goluri rezultate din umplerea incompleta a formei cu metal topit. – Din fr. refus.

DIFFICILES NUGAE (lat.) nimicuri chinuite – Martial, „Epigrame”, II, 86, 9. Ironie la adresa poetilor care scriu cu multa truda versuri nereusite.

A TRANCANI ~esc 1. intranz. 1) A vorbi mult si fara rost; a flecari; a palavragi; a barfi. 2) v. A TRONCANI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita in numar mare. /tranc + suf. ~ani

IEFTIN ~a (~i, ~e) 1) si adverbial (despre lucruri) Care costa putin; cu pret redus; necostisitor. Produse ~e. ◊ ~ ca braga foarte ieftin. A scapa ~ a iesi cu minimum de neplaceri dintr-o situatie dificila. (A fi) ~ la vorba a vorbi mult si (de obicei) fara rost; a-i placea sa flecareasca. 2) fig. Care nu are nimic de pret, important; lipsit de originalitate; obisnuit; banal; comun; neoriginal; ordinar. Gluma ~a. /<ngr. efthinos

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 2. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicatie, almanah, magazin cu caracter stiintific-literar. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – It. calendario (lat. lit. calendarium).

bob m. ca planta si n., pl. uri (ca si orzuri) ca marfa, mincare sau feluri de bob (vsl. bg. rus. bobu, bob. Ung. bab. V. boaba, bobita, bobornic). O planta leguminoasa papilionacee cu cotoru drept in sus, cu flori albe, ca pastari ca si fasolea, dar mult mai groase (vicia faba sau faba vulgaris). Frunctu ei: azi am mincat bob. S.m. Graunte de leguma sau orice bobita intrebuintata la ghicit viitoru, cum fac oamenii din popor. A da in bobi sau cu bobii, a ghici dupa cum cad bobii, cum fac babele. Par’c’am dat in bobi, am nemerit parc’a’as fi stiut dinainte. Bob numarat, exact, tocmai. A nu zice bob (adv.), a nu zice nimic. S.n., pl. boabe. Graunte, boaba globul: bob de mazare, de margaritar. Orzu a legat bob mult, a produs spicu viguros.

BOABA ~e f. Fruct carnos al unor plante, avand in mijloc una sau mai multe seminte. ◊ A nu sti (sau a nu pricepe) nici o ~ a nu sti (sau a nu pricepe) nimic. [Sil. boa-ba] /Din boabe

ZEAMA zemuri f. 1) Fel de mancare lichida, pregatita din carne sau peste, cu legume, acrita cu bors; ciorba. 2) Lichidul dintr-o fiertura; apa in care au fiert unele produse alimentare. ~ limpede. ◊ ~ lunga a) zeama cu mult lichid; zeama subtire; b) vorba multa si fara rost; palavrageala; flecareala; trancaneala. A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. 3) Lichid continut in fructe sau legume; suc. ◊ ~ de varza lichid acru si putin sarat in care s-a murat varza; moare. 4) Substanta lichida de natura diferita (folosita in industrie, agricultura etc.). ◊ ~ tananta solutie folosita la tabacirea pieilor. [G.-D. zemii] /<lat. zema

CALENDAR, calendare, s. n. 1. Sistem de impartire a timpului in ani, luni si zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (in forma de carte, agenda sau tablou) al succesiunii lunilor si zilelor unui an. ◊ Expr. A face (cuiva) capul calendar = a zapaci (pe cineva), spunandu-i foarte multe lucruri. A se uita ca mata (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fara a pricepe nimic. 3. Publicatie cu caracter variat, care apare o data pe an, cuprinzand cronologia zilelor anului si diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, stiintific etc. [Var.: (pop.) calindar s. n.] – Din lat. calendarium.

IMPARTI, impart, vb. IV. 1. Tranz. si refl. A (se) separa in parti, a (se) desparti in grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ Tranz. (Rar) A clasifica. ♦ Tranz. (Aritm.) A efectua operatia de impartire a unui numar prin altul, a face o impartire. 2. Tranz. A da mai multor persoane cate (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. ◊ Expr. A nu avea ce imparti sau a nu avea nimic de impartit (cu cineva) = a nu avea nici o legatura, nimic comun (cu cineva). ♦ Refl. A se raspandi, a se imprastia. 3. Tranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. „cu”) A impartasi ceva cu cineva. – Lat. impartire.

NAIBA f. Una din numirile populare ale diavolului. ◊ La ~! se spune, cand cineva vrea sa se lepede de ceva. Ce ~! se spune pentru a exprima nerabdarea sau nemultumirea. Al ~ii! se spune pentru a exprima mirarea. Dat ~ii a) care pricinuieste multa bataie de cap; b) care este foarte dezghetat si descurcaret. Pe ~! se spune pentru a nega ceva. Nici pe ~ absolut nimic. A cauta pe ~ a se aventura in ceva, care poate avea urmari neplacute. A da de ~ (sau a vedea pe ~) a nimeri intr-o incurcatura. A da (sau a lasa) pe cineva sau ceva la ~ (sau ~ii) a renunta la cineva sau ceva. Du-te (sau fugi) la ~! sau du-te ~ii!, lua-te-ar ~!, fire-ar (sau fir-ar) al ~ii (sa fie)! se spune pentru a exprima o imprecatie sau un blestem. [G.-D. naibei] /Orig. nec.

PAI, paie, s. n. Tip de tulpina simpla, in general fara ramificatii si cu internodurile lipsite de maduva, caracteristic pentru cereale (grau, orz, orez etc.) si pentru alte plante din familia gramineelor; (la pl.) gramada de asemenea tulpini ramase dupa treierat. ◊ Expr. Om de paie = om fara personalitate, de care se serveste cineva pentru a-si atinge un scop personal. Foc de paie = entuziasm sau pasiune trecatoare. Arde focu-n paie ude, se zice despre un sentiment, o pornire care mocneste (fara a izbucni). A intemeia (ceva) pe paie = a cladi, a realiza (ceva) pe temelii subrede. (Fam.) Vaduva, (sau, rar) vaduv de paie = sotie sau sot care a ramas o perioada scurta de timp fara sot sau, respectiv, fara sotie. A fugi ca taunul cu paiul = a fugi foarte repede. A stinge focul cu paie sau a pune paie pe(ste) foc = a inrautati si mai mult situatia (dintre doi adversari); a intarata, a atata pe cei care se cearta. A nu lua un pai de jos = a nu face absolut nimic. ♦ Bucata din aceasta tulpina sau tub subtire din material plastic cu care se sorb unele bauturi. – Lat. palea.

corcoli, corcolesc, vb. IV (pop.) 1. a ingriji prea mult de ceva sau de cineva; a rasfata, a alinta, a dezmierda, a cocoli, a cocolosi, a razgaia. 2. (refl.) a pierde timpul cu lucruri de nimic, a se codi, a zabovi. 3. (refl.) a se culca, a se ghemui.

COMUN ~a (~i, ~e) 1) Care apartine mai multor persoane. Casa ~a. Pamant ~. 2) Care se face impreuna; realizat de mai multe persoane; colectiv. Munca ~a. Opera ~a. Actiune ~a. 3) Care apartine tuturor; aflat in posesiunea tuturor; obstesc; colectiv. Bun ~. Interes ~. Vointa ~a. Drept ~. 4) Care nu se deosebeste prin nimic; lipsit de originalitate; obisnuit; ordinar; banal; trivial; vulgar. Metoda ~a. Figura ~a. Stil ~. Maniera ~a.In ~ impreuna. A iesi din ~ a se deosebi; a se distinge. /<fr. commun, lat. communis

BUNAVOINTA s. 1. afectiune, c**********e, prietenie, (livr.) afabilitate, (fig.) caldura. (N-am simtit ~ lui obisnuita.) 2. amabilitate, atentie, prietenie, solicitudine. (Ne-a aratat multa ~.) 3. v. serviabilitate. 4. v. amabilitate. 5. ingaduinta, intelegere, marinimie, mila, (inv. si pop.) milostenie, (inv.) priinta, (turcism inv.) musaadea. (Cu ~ lui.) 6. ravna, silinta, sarg, zel, (inv.) proeresis. (Arata destula ~, dar nu putea realiza mai nimic.)

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, ca pestele, ca pamantul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate). A sta in nemiscare. 2. A inceta sa vorbeasca, a se intrerupe din vorba. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde. ◊ Tranz. Am trecut prin viata, durerile tacand (EFTIMIU). ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

TACEA, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abtine sa vorbeasca. ◊ Loc. adv. Pe tacute = in tacere, in ascuns. ◊ Expr. A tacea chitic (sau molcom, malc, ca pestele, ca pamantul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tacea ca porcul in papusoi (sau in cucuruz) = a tacea spre a nu se da de gol. Tac ma cheama = nu spun o vorba. Tace si face, se spune despre cineva care actioneaza fara vorba multa sau despre cineva care unelteste in ascuns ceva rau. Tace si coace, se zice despre cineva care planuieste in ascuns o razbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii si despre lucruri personificate) A sta in nemiscare, a nu se face auzit. 2. A inceta sa vorbeasca, sa planga, a se intrerupe din vorba; a amuti. ◊ Expr. Ia (sau ian) taci! arata bucuria sau neincrederea in cuvintele cuiva. Taca-ti gura sau taci din gura! = nu mai vorbi! ispraveste! 3. A nu raspunde, a nu riposta. 4. A tainui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-si exprima fatis parerea. – Lat. tacere.

ZEAMA, zemuri, s. f. 1. Fiertura de carne sau de legume, constituind un fel de mancare; partea lichida a bucatelor, apa in care fierb. ◊ Expr. A manca singur bucatele si a lasa altora zeama = a trage singur tot folosul, lasand altora foarte putin sau nimic. A nu fi nici de zeama oualor sau a nu fi de nici o zeama, se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeama lunga sa se-ajunga = mancare facuta cu sos mult, pentru a ajunge la multe persoane. Zeama lunga = vorbarie lunga, lipsita de interes. Tot de-o zeama = deopotriva. Soarbe-zeama = om prost, molau. Zeama de clopot (sau de harlet) = moartea. Zeama de vorbe = vorbarie desarta; vorbe goale. ♦ Zeama de varza = lichid acrisor in care s-a murat varza; moare. 2. Lichidul pe care il contin celulele si tesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeama = ou fiert putin, cu albusul necoagulat. – Lat. zema (< gr. zema).

VANT ~uri n. 1) Miscare naturala a maselor de aer, provocata de diferenta de temperatura si presiune atmosferica dintre doua regiuni ale globului. ~ uscat. ~ cald. ~ de miazazi.A se duce (a porni, a fugi) ca ~ul a merge (a porni, a fugi) foarte repede. Vorba-n ~ vorba fara rost. A-i bate (sau a-i sufla cuiva) ~ul in buzunare (sau prin punga) a nu avea nici o para chioara; a fi lipsit de mijloace. A arunca banii in ~ a cheltui bani fara rost, pe nimicuri. A se duce pe ~(uri) a se risipi; a se imprastia; a se pierde; a disparea. A vedea dincotro bate ~ul a se adapta unei situatii, fara a tine seama de principii. A se da in ~ dupa cineva (sau ceva) a dori mult pe cineva (sau ceva). A-si face (sau a face cuiva) ~ a) a crea un curent de aer pe cale artificiala (cu ventilatorul, evantaiul etc.); b) a imbranci, a da afara pe cineva; c) a accelera o actiune. A-si lua ~ a o porni cu viteza. 2) Invelis gazos care inconjoara Pamantul; atmosfera; aer. ◊ In ~ a) in gol; b) in zadar, fara nici un rost; c) in sus. /<lat. ventus

PARA3, parale, s. f. 1. Moneda divizionara egala cu a suta parte dintr-un leu vechi; mica moneda turceasca de argint care a circulat si in tarile romanesti; (astazi) ban de valoare mica. ◊ Expr. A nu avea (nici o) para (chioara) = a nu avea (nici) un ban. Pana intr-o para sau pana la (o) para = pana la ultimul ban; exact (din punct de vedere banesc). Nu face nici o para (chioara sau nici doua parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de doua parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteala pentru ceea ce a facut. ♦ P. gener. Moneda (metalica). 2. (Fam.; la pl.) Bani; p. ext. avere. ◊ Expr. Parale bune = bani multi (Fam.) A face parale = a fi valoros, de pret. A sti cate parale face cineva = a fi bine lamurit in privinta caracterului, a meritelor sau a capacitatii cuiva. – Din tc. para.

SOARE sori m. 1) astr. Astru central, incandescent si luminos, in jurul caruia se roteste Pamantul si celelalte planete ale sistemului nostru planetar. ◊ ~-apune apus; vest; asfintit. ~-rasare rasarit; est. Sub (sau pe sub) ~ pe pamant; pe lume. ~ in cruce amiaza. A se uita la cineva ca la ~ a se uita cu admiratie la cineva. A sta cu burta la ~ a nu face nimic; a se lenevi; a trandavi. A i se pune cuiva ~le drept inima a i se face cuiva foame. A fagadui cate in luna si in ~ (sau in stele) a fagadui lucruri irealizabile. A dori cate in luna si in ~ (sau in stele) a dori prea multe. A cauta (sau a gasi) pete-n ~ a cauta neajunsuri oriunde si cu tot dinadinsul. 2) Lumina si caldura care vine de la acest corp ceresc. Zi cu ~. 3) fig. Ceea ce reprezinta un izvor de fericire, de bucurie. /<lat. sol, ~is

ATATA3, atatia, atatea, adj. nehot. 1. Asa de mult (sau de tare, de bine etc.). ◊ Loc. adv. De atatea ori = asa de des; adeseori. ◊ Expr. Atata paguba! = nu are importanta! Ce mai atata? = ce sa mai vorbim? ◊ (Cu valoare de pron. nehot.) Am atatea de facut!. 2. Numai acesta. Atata copila ai (SADOVEANU). ◊ Expr. Atata lucru = lucru de nimic; motiv neinsemnat. [Gen.-dat.: atator si (cu valoare de pron. nehot.) atatora.Var.: atat, atati, adj. nehot. m.] – Lat. eccum-tantum.

BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.

3) aleg, ales, a alege v. tr. (lat. pop. allego, allegere, cl. eligo, eligere. V. culeg, inteleg). Iau un lucru sau o fiinta din mai multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin [!] alegere: a alege un deputat. Hotarasc: urma alege. Separ: a alege griu de neghina, smintina din lapte. A ales pin' a cules, a tot facut nazuri la ales pina cind nu i-a mai ramas de ales de cit ceva prost (cind o fata ii tot refuza pe cei ce o cer in casatorie). V. refl. Cistig, imi ramine, imi rezulta: nu m' am ales cu nimic din atita munca, praf s' a ales de el (s' a nimicit). Ma deosebesc: mic, mare: nu se mai alege.

cioflingar (cioflingari), s. m. – Om de nimic, secatura, vagabond. – Var. cioflecar, ciofle(n)gar. Origine incerta. Este considerat de obicei der. de la germ. Schuhflicker „pantofar” (Borcea 181; Tiktin; Iordan, RF, II, 272; cf. DAR), pentru care nu exista dificultati; la fel de bine insa ar putea fi vorba de un der. de la cioflec, sau de la ciof, var. de la ciuf, a carui der. este mai dificila fonetic dar se potriveste mai bine sensului. Dupa Graur 139, din. tig. coχengere „pantofar”. Oricum, nu poate fi valabila explicatia semantismului propusa de Graur, ca pantofarii obisnuiau sa poarte haine mai mult sau mai putin occidentale. Daca etimonul este exact, este vorba de o legatura care apare adesea, intre notiunea de „pantofar” si cea de „inselator”, cf. potlogar, papugiu, a incalta, a potcovi, etc.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)