Rezultate din textul definițiilor
PLUSVALOARE s. f. Valoare nou creata de catre muncitorii salariati in procesul de productie peste echivalentul valorii fortei lor de munca si insusita gratuit de catre patroni. ◊ Plusvaloare absoluta = forma a plusvalorii obtinuta prin prelungirea zilei de munca peste timpul de munca necesar sau prin intensificarea muncii. Plusvaloare relativa = forma a plusvalorii care rezulta prin reducerea timpului de munca necesar si marirea corespunzatoare a timpului de supramunca in urma cresterii productivitatii muncii. – Plus1- + valoare (dupa fr. plus-value).

NEOARTROZA, neoartroze, s. f. (Med.) Articulatie nou creata intre doua extremitati osoase aliate in raporturi anatomice anormale. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neoarthrose.

RECUNOASTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoana etc. cunoscute mai inainte. ♦ A deosebi ceva dupa anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-si descoperi in altul trasaturile caracteristice, a se regasi in altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a marturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara ca accepta sau a admite tacit o anumita situatie nou creata in relatiile internationale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul si pozitiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmeaza sa mearga o unitate. 4. A se arata recunoscator fata de cineva sau de ceva. – Re1- + cunoaste (dupa fr. reconnaitre).

NEOARTROZA s.f. (Med.) Articulatie nou creata intre doua extremitati osoase. [< fr. nearthrose, cf. gr. neos – nou, arthros – articulatie].

CLAUDIU I (Tiberius Claudius Nero Drusus Germanicus), imparat roman 41-54 d. Hr.). Bun administrator. In interior, a incredintat numeroase departamente nou create libertilor, carora le-a permis accesul in Consiliul principelui. A ameliorat situatia sclavilor. In exterior, a consolidat puterea romana in provincii. In timpul sau, Dobrogea a fost inclusa in prov. romana Moesia (46 d. Hr.). Dupa moartea Messalinei (46 d. Hr.), a fost dominat de noua sa sotie, Agrippina.

UNIUNEA REPUBLICILOR SOVIETICE SOCIALISTE (Uniunea Sovietica) (U.R.S.S.), stat federativ care ocupa jumatatea estica a Europei, Asia septentrionala si centrala (40% din supr. Asiei), cu capitala la Moscova; 22,4 mil. km2 (inclusiv Marea Alba si M. Azov – 130 mii km2), dintre care 5,6 mil. km2 in Europa si 16,8 mil. km2 in Asia. La Congresul I al Sovietelor (30 dec. 1922) s-a hotarat constituirea U.R.S.S., in care au intrat la inceput R.S.F.S. Rusa (creata la 25 oct./7 nov. 1917), R.S.S. Ucraineana (creata in dec. 1917), R.S.S. Bielorusa, R.S.F.S. Transcaucazia (creata in 1922). La 31 mart. 1924 a fost adoptata prima constitutie a U.R.S.S. In Constitutia din 1936 sunt enumerate 11 republici federative. In 1940 sunt anexate Estonia, Letonia si Lituania, precum si Basarabia (viitoarea R.S.S. Moldoveneasca) si Bucovina de Nord (in componenta R.S.S. Ucrainene), astfel ca numarul republicilor ajunge la 15. Esecul politicii de restructurare a presedintelui M. Gorbaciov, a dus la destramarea U.R.S.S. si aparitia mai multor state independente. In mart. 1991 un referendum a incercat sa dea U.R.S.S. o noua baza constitutionala, dar tentativa de lovitura de stat din 19-20 aug. 1991 organizata de comunistii conservatori a dus la precipitarea evenimentelor, soldate cu demisia presedintelui Gorbaciov, alegerea lui B.N. Eltin in fruntea nou createi Federatii Ruse si autodizolvarea Partidului Comunist la 29 aug. 1991. Dupa 25 dec. 1991, o data cu dizolvarea oficiala a U.R.S.S., s-a creat Comunitatea Statelor Independente, o asociatie a 11 foste republici sovietice. Federatia Rusa a mostenit prerogativele internationale ale fostei U.R.S.S. Statele succesorale ale U.R.S.S. sunt: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia, Georgia, Kazahstan, Kirgizstan, Letonia, Lituania, Relublica Moldova, Federatia Rusa (care a mostenit drepturile patrimoniale), Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina si Uzbekistan.

RECUNOASTERE (‹ recunoaste) s. f. 1. Actiunea de a recunoaste si rezultatul ei. 2. (PSIH.) Proces al memoriei prin care ne dam seama, in prezenta unui obiect perceput anterior, ca el a mai fost cunoscut de noi in trecut; identificare, dupa anumite trasaturi caracteristice, a unui lucru, a unei persoane etc. care nu au fost cunoscute dinainte. ◊ Semn de r. = trasatura distinctiva dupa care se recunoaste, se identifica o fiinta sau un lucru. 3. (Dr.) Acceptarea, expresa sau tacita, de catre un stat, a unei situatii juridice nou create pe plan international (ex. aparitia unui nou stat situatie de independenta dobandita de o natiune, venirea la putere a unui guvern nou, calitatea de beligerant a unui stat etc.). 4. (Dr.) Act prin care un copil nou nascut in afara casatoriei dobandeste, pe temeiul manifestarii de vointa a parintelui (r. voluntara) sau al unei hotarari judecatoresti (r. fortata), o conditie juridica asemanatoare a celei a copilului nascut din casatorie. 5. (MILIT.) Activitate desfasurata in teren in scopul precizarii hotararii de lupta (r. comandantului) sau in scopul aflarii posibilitatilor de deplasare (r. itinerarului). 6. (CONT.) Procesul de incorporare in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste urmatoarele criterii: a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din intreprindere; si b) elementul are o valoare sau un cost, care pot fi evaluate in mod credibil.

IMAGINATIE, imaginatii, s. f. Capacitate omeneasca de a crea noi reprezentari sau idei pe baza perceptiilor, reprezentarilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsa de aceasta facultate; inchipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginatiune s. f.] – Din fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.

FANTEZIE, fantezii, s. f. 1. Capacitate omeneasca de a crea noi reprezentari sau idei pe baza perceptiilor, a reprezentarilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. imagine produsa de aceasta facultate; imaginatie; reverie. ♦ Spec. Imaginatie specifica unui creator (in arta, literatura, stiinta etc.). ♦ Produs al imaginatiei; plasmuire, nascocire. 2. Gust, inclinare, dorinta iesita din comun, ciudata (a cuiva). 3. Compozitie muzicala instrumentala de forma libera, avand un caracter de improvizatie si de virtuozitate. [Var.: (rar) fantasie, fantazie s. f.] – Din fr. fantaisie.

BORLAUG [bɔ:ləg], Norman Ernest (1914-2009), agronom american. A creat noi soiuri de griu de mare productivitate; a facut parte din comisia F.A.O. (1960) care a pus bazele primelor culturi cu aceste soiuri in Pakistan si Orientul Mijlociu („revolutia verde”). Premiul Nobel pentru pace (1970).

DACO-ROMANI (< dac + roman2) s. m. pl. Populatie de limba latina care s-a format pe terit. Daciei (sec. 2—6), incepand din timpul stapanirii romane, ca urmare a convietuirii dacilor cu colonistii romani. In conditiile noi, create de retragerea autoritatilor romane din Dacia (sec. 3), d.-r. au fost elementul de baza in procesul de formare a poporului roman si al romanitatii orientale. V. daci; Dacia; geti; geto-daci.

REcrea2, recreez, vb. I. Tranz. A crea din nou. [Pr.: -cre-a] – Din fr. recreer.

ORIGINAL, -A, originali, -e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice si literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie intaiul exemplar, care a servit sau poate servi drept baza pentru copii, reproduceri sau multiplicari; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma. ◊ Loc. adj. si adv. In original = in forma primara, necopiat; in limba in care a fost scris, netradus. ♦ Care are, prin autenticitate, o valoare reala, de necontestat. 2. (Despre idei, teorii, opere etc.) Care este propriu unei persoane sau unui autor; neimitat dupa altcineva; personal, nou, inedit. ♦ (Despre artisti, scriitori, oameni de stiinta) Care creeaza ceva nou, personal, fara a folosi un model facut de altul. ♦ (Substantivat, n.) Fiinta sau obiect care serveste ca model pentru o opera de arta. 3. (Adesea substantivat) Care iese din comun, neobisnuit, ciudat, bizar; excentric, extravagant. – Din lat. originalis, fr. original.

recrea (a se odihni, a crea din nou) vb. (sil. -cre-) crea

recreatie (odihna, creare din nou) s. f. (sil. -cre-) creatie

NASTERE ~i f. v. A NASTE si A SE NASTE. ◊ Zi de ~ data cand s-a nascut cineva. Din ~ de cand s-a nascut; din nascare. Prin ~ prin ereditate. A da ~ a) a naste; b) a face sa apara (ceva nou); a crea; a produce; c) a fi cauza care determina, conditioneaza ceva; a cauza; a starni; a provoca. A lua ~ a aparea; a se forma. /v. a (se) naste

A NASCOCI ~esc tranz. 1) (ceva nou) A crea in imaginatie in mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevarate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginatiei in mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi in urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.

NASCOCITOR ~oare (~ori, ~oare) si substantival pop. 1) Care nascoceste; care scor-neste lucruri neadevarate; mincinos. 2) Care creeaza ceva nou. /a nascoci + suf. ~tor

A REcrea ~ez tranz. A crea din nou. [Sil. -cre-a] /re- + a crea

REcrea2 vb. I. tr. A crea din nou. [Pron. -cre-a, p.i. 3,6 -eaza, 5 -eati, ger. eind. / < fr. recreer].

GESTATIE s. f. 1. perioada de dezvoltare a embrionului de la celula-ou pana la nasterea fatului; graviditate. 2. (fig.) perioada de elaborare a unei creatii, situatii noi. (< fr. gestation, lat. gestatio)

REcrea2 vb. tr. a crea din nou. (< fr. recreer)

REINVENTA vb. tr. a crea din nou ceea ce a fost deja inventat. (< fr. reinventer)

BESSEL [besəl], Friedrich Wilhelm (1784-1846), astronom, geodez si matematician german. A introdus notiunea de elipsoid de revolutie, privitor la forma Pamintului; a creat o noua categorie de functii speciale (functiile B.), in analiza matematica.

CEAPOIU, Nichifor (1911-1994, n. Ciocanesti, jud. Suceava), inginer agronom, genetician roman. Acad. (1974). Studii de genetica si de ameliorare a plantelor; contributii la dezvoltarea metodelor statistice moderne aplicate in cercetarile agricole si biologice. A creat soiuri noi de cinepa si griu.

REGULAMENTE ORGANICE, regulamente (legiuri) privitoare la organizarea si conducerea Tarii Romanesti si a Moldovei sub ocupatia rusa (1828-1934), prevazute prin Conventia de la Adrianopol (1829). Intocmite de doua comisii formate din cate patru boieri moldoveni si patru munteni, sub presedentia consulului general rus M.L. Minciaki. Au fost puse in aplicare in 1/13 iul. 1831 in Tara Romaneasca si in 1/13 ian. 1832 in Moldova, sub supravegherea generalului rus Pavel Kiseleff. R.O. au mentinut si au intarit privilegiile boierimii, precum si obligatiile clacasilor. Ele au constituit o aspra legislatie agrara. R.O. au ingradit puterea domneasca, au introdus principiul separarii puterilor in stat, au instituit adunarile obstesti (embrion al regimului parlamentar), au reorganizat vechile servicii publice si au creat altele noi. R.O. au favorizat imbunatatirea organizarii administrative, dezvoltarea capitalismului si, prin dispozitiile aproape identice, au pregatit unirea celor doua tari romane. Au fost abrogate in 1858, in urma Conventiei de la Paris.

AMELIORARE, ameliorari, s. f. 1. Actiunea de a (se) ameliora si rezultatul ei; imbunatatire, indreptare, amelioratie. 2. Proces de creare a unei noi rase de animale si noi soiuri de plante de cultura sau de imbunatatire a celor existente. [Pr.: -li-o]. – V. ameliora.

ADAM [ædəm], Robert (1727-1792), arhitect si decorator englez. Impreuna cu fratele sau James (1730-1794), a creat un stil nou, care-i poarta numele, imbinare a clasicismului cu traditia engleza („Fitzroy Square” la Londra).

INVENTA, inventez, vb. I. Tranz. 1. A crea, a nascoci ceva nou care nu a existat pana atunci, a imagina pentru prima data; a face o descoperire tehnica. 2. A prezenta drept adevarate lucruri imaginare, care nu exista, neadevarate; a scorni, a nascoci; p. ext. a minti. – Din fr. inventer.

ZIDI vb. 1. a cladi, a construi, a dura, a face, a inalta, a ridica, (livr.) a edifica, (inv.) a temeia. (A ~ o noua scoala.) 2. (BIS.) a crea, a face. (Biblia scrie ca Dumnezeu a ~ lumea.)

IMAGINATIE s.f. Capacitatea omeneasca de a transforma reprezentarile care reflecta realitatea existenta si de a crea pe aceasta baza noi reprezentari; inventie. ♦ Inchipuire, fantezie. [Gen. -iei, var. imaginatiune s.f. / cf. fr. imagination, lat. imaginatio].

INVENTA vb. I. tr. 1. A gasi, a crea, a imagina ceva nou; a nascoci. 2. A scorni (minciuni, inchipuiri); (p. ext.) a minti. [P.i. -tez si invent, 3,6 -teaza. / < fr. inventer, it. inventare].

ORIGINAL, -A adj. 1. (Despre acte, opere literare si artistice; adesea s.) Care nu este facut dupa nici un model, care constituie primul exemplar; care a fost produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv; autentic. ♦ In original = in forma primara; necopiat; netradus. 2. (Despre idei, teorii etc.) Care a fost spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou. ♦ (Despre creatori de arta, de poezie etc.) Care scrie, compune, creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (adesea s.) Neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. [Cf. lat. originalis, fr. original].

IMAGINATIE s. f. capacitatea de a transforma reprezentarile ce reflecta realitatea existenta si de a crea pe aceasta baza noi reprezentari; inventie. ◊ inchipuire, fantezie. (< fr. imagination, lat. imaginatio)

INVENTA vb. tr. 1. a gasi, a crea, a imagina ceva nou; a nascoci. 2. a scorni (minciuni, inchipuiri); (p. ext.) a minti. (< fr. inventer)

ORIGINAL, -A adj. 1. (despre acte, opere literare si artistice; si s. n.) primul exemplar; produs pentru prima oara intr-o anumita forma; primitiv, autentic. ♦ in ~ = in forma primara, neimitat, necopiat; netradus. 2. spus pentru prima data de cineva, care apartine in intregime cuiva; nou, inedit. ◊ (despre artisti, scriitori etc.) care creeaza ceva cu totul nou, personal. 3. (si s. m. f.) iesit din comun, neobisnuit; extravagant, bizar; excentric. (< fr. original, lat. originalis)

DESENATURA, desenaturi, s. f. Proiectare si creare de mostre si desene noi pentru tesatorie. – Desena + suf. -tura.

SUFIX, sufixe, s. n. Imbinare de sunete sau un singur sunet care se adauga dupa radacina sau dupa tema unui cuvant pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ◊ Sufix lexical = sufix care ajuta la formarea cuvintelor noi, schimband sensul sau categoria gramaticala a cuvantului de baza. Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul caruia se creeaza forme gramaticale. – Din fr. suffixe.

SUFIX s. n. afix care se adauga la radacina sau tema unui cuvant, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< fr. suffixe)

PROASPAT, -A, proaspeti, -te, adj. (Despre alimente sau produse alimentare) Pregatit sau recoltat recent; p. ext. care n-a fost supus unui procedeu de conservare. ♦ (Despre plante) Cules, rupt de curand; neofilit. 2. Fig. Tanar, fraged. ♦ Care are sau care pastreaza calitati de stralucire, de vitalitate, de tinerete, care exprima tinerete, sanatate etc. 3. Care exista sau a luat fiinta de putina vreme, care a fost facut, creat etc. de curand; de data recenta, nou. ◊ Loc. adv. (Reg.) Din proaspat = de curand. ♦ (Despre oameni) Care se afla intr-o anumita situatie sau care are o calitate de putina vreme. ♦ Care isi pastreaza noutatea; viu, actual. 4. (Despre aer) Neviciat, curat. ♦ (Despre apa) Adus de curand de la sursa, bun de baut; p. ext. rece. 5. Fig. Curat, pur, neintinat. 6. Cu forte noi; odihnit. – Din gr. prosfatos.

NEOLOGISM s.n. (Lingv.) Cuvant nou imprumutat dintr-o limba straina sau creat prin mijloace proprii in limba respectiva; (p. restr.) imprumut lexical recent. [< fr. neologisme, cf. gr. neosnou, logos – cuvant].

NEOLOGISM s. n. cuvant nou, imprumutat dintr-o limba straina sau creat prin mijloace proprii in limba respectiva; (p. restr.) imprumut lexical recent. *acceptie noua a unui cuvant. (< fr. neologisme)

ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR (O.I.Z.; in fr.: Organization Internationale des Journalistes – O.I.J.), organizatie internationala neguvernamentala, continuatoare a Federatiei Internationale a Ziaristilor, fondata la Paris, in 1926, cu actuale denumire din 1946, cand e aprobat un nou statut. Sediul actual: Praga (Cehia). A fost creata in scopul apararii libertatii presei si a ziaristilor. Are membri colectivi si individuali in 110 tari (1984), intre care si Romania.

NEOCOLONIALISM s. n. politica prin care cercurile imperialiste incearca sa se adapteze la conditiile create de prabusirea sistemului colonial, recurgand la forme si metode noi, mai rafinate. (< fr. neo-colonialisme)

DEZVOLTA vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativa veche la alta noua, de la o treapta inferioara la alta superioara, de la simplu la complex. ♦ A creste, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mari, a imbogati cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amanuntit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvolt. / < lat. disvolvere].

ZIDIRE s. 1. cladire, constructie, construire, durare, inaltare, ridicare, (livr.) edificare. (~ unui nou camin.) 2. (concr.) casa, cladire, constructie, imobil. (O ~ modesta.) 3. fundare, intemeiere. (~ Romei.) 4. (BIS.) creare, facere. (~ lumii, dupa Biblie.)

INVENTARE s. 1. concepere, creare, elaborare, imaginare, nascocire, planuire, plasmuire, proiectare, realizare, scornire, (inv. si pop.) izvodire. (~ unui nou sistem de ...) 2. v. scornire, ticluire, (fig.) urzire. (~ unei minciuni.)

INTOCMIRE s. 1. v. creare. 2. v. redactare. 3. v. dresare. 4. v. alcatuire. 5. v. formatie. 6. organizare, oranduiala, oranduire, randuiala, (inv.) asezamant. (noua ~ a lucrurilor.)

AUTOR ~i m. 1) Persoana care creeaza o opera literara, artistica, stiintifica etc. ~ul romanului. 2) Persoana care a inventat sau a produs ceva. ~ al unei noi doctrine. 3) jur. Persoana care a savarsit in mod nemijlocit o infractiune. ~ul crimei. /<lat. auctor, it. autore, fr. auteur

ORGANIZATIA TRATATULUI ASIEI DE SUD-EST (S.E.A.T.O.; in engl.: South Est Asia Treaty Orgnization – S.E.A.T.O.), organizatie guvernamentala regionala (bloc politico-militar), creata la Manila (Filipine), la 8 sept. 1954, in scopul dezvoltarii capacitatii de aparare individuala si colectiva a statelor membre. A avut 8 state membre: Australia, Filipine, Franta, Marea Britanie, noua Zeelanda, Pakistan (pana in 1972), S.U.A. si Thailanda. Organizatia s-a autodizolvat in 1975.

MODERNISM s. n. 1. insusirea, caracterul a ceea ce este modern; preferinta, gust pentru tot ceea ce este nou, modern; modernitate. 2. tendinta novatoare dintr-o anumita etapa a unei literaturi. ◊ denumire generica pentru miscarile, tendintele si experimentele inovatoare din arta si literatura sec. XX, care, in goana dupa originalitate, ajung la creatii pur experimentale, formale. (< fr. modernisme)

INFIINTA vb. 1. a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a intemeia, a organiza, (astazi rar) a statornici, (inv.) a sadi, a stabili, a statori, a temeli, (grecism inv.) a sistisi, (fig.) a urzi. (A ~ un asezamant.) 2. a intemeia, (inv.) a aseza. (Au ~ un nou sat.) 3. v. constitui.

INVENTA vb. 1. a afla, a concepe, a crea, a descoperi, a elabora, a face, a gasi, a gandi, a imagina, a nascoci, a planui, a plasmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (inv. si pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a inchipui, (reg.) a tocmi, (inv.) a unelti, (fig.) a naste, a urzi, a zamisli. (A ~ un nou sistem de ...) 2. v. scorni.

UNIUNEA TINERETULUI COMUNIST (U.T.C.), organizatie politica a tineretului din Romania, creata al Conferinta generala a Tineretului Socialist din Romania (17-20 mart. 1922), sub numele de Miscarea Tineretului Socialist (din 1923, Uniunea Tineretului Socialist, iar din 1924, Uniunea Tineretului Comunist). U.T.C. a fost infiintata, cu sprijinul si sub conducerea Partidului Comunist Roman. Din mart. 1949 s-a numit Uniunea Tineretului Muncitor (U.T.M.); din 1965, din nou Uniunea Tineretului Comunist. Organul de presa: Scanteia tineretului. Dizolvata in 1989.

INFORMATIE, informatii, s. f. 1. Comunicare, veste, stire care pune pe cineva la curent cu o situatie. 2. Lamurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitate a materialului de informare si de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, in raport cu cunostintele prealabile, cuprinse in semnificatia unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj vorbit, imagini plastice, indicatie a unui instrument etc.). ◊ Teoria informatiei = teoria matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale canalelor de transmisie si ale instalatiilor de pastrare si de prelucrare a informatiilor. 4. (Biol.; in sintagma) Informatie genetica = totalitate a materialului genetic dintr-o celula capabila sa creeze secvente de aminoacizi care, la randul lor, formeaza proteine active. – Din fr. information, lat. informatio.

FOND s.n. I. 1. Ceea ce este esential intr-un lucru, continut. ◊ Articol de fond = articol care trateaza o problema importanta actuala; editorial; fond lexical principal = partea esentiala si cea mai stabila a vocabularului unei limbi, cuprinzand cuvintele care exprima notiunile fundamentale din viata si activitatea oamenilor si constituind baza pentru formarea de cuvinte noi. ♦ In fond = in realitate, de fapt. 2. Trasaturile de baza ale caracterului, ale individualitatii unei persoane. 3. Culoare care formeaza campul, baza unui tablou, din care se detaseaza, figurile, detaliile. ♦ (Poligr.) Strat de culoare sau ornament peste care se tipareste un text. 4. (Sport) Alergare de fond = alergare pe distanta lunga. II. 1. Totalitatea mijloacelor materiale si banesti de care dispune o intreprindere, o institutie etc. ◊ Fond de acumulare = parte a venitului national pe seama careia se realizeaza cresterea si perfectionarea productiei, se creeaza rezerve si se asigura sporirea fondurilor si rezervelor materiale din sfera neproductiva. 2. Totalitatea bunurilor, a valorilor dintr-un anumit domeniu (mai ales cultural). ◊ Fond de carti = totalitatea cartilor pe care le poseda o biblioteca. [< fr. fond].



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)