Rezultate din textul definițiilor
TERȚ, -Ă, terți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care vine în rândul al treilea; al treilea. 2. S. m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte în acte, în litigii sau în convenții nici direct, nici prin reprezentare și față de care actul juridic ori hotărârea pronunțată în cauză nu produce efecte. 3. S. m. (Log.; în sintagma) Terțul exclus = principiu fundamental al gândirii, conform căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals în același timp și sub același raport, o a treia posibilitate fiind exclusă. – Din lat. tertius, it. terzo.

TERȚ, -Ă adj. Care vine în al treilea rând; al treilea. // s.m. (Jur.) Persoană care nu figurează ca parte într-un contract sau într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. ♦ (Log.) Principiul terțiului exclus = principiu fundamental al logicii bivalente, potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. [< lat. tertius, it. terzo].

TERȚ, -Ă I. adj. care vine în al treilea rând; al treilea. ♦ malarie (sau febră) ~ă = formă clinică de malarie în care accesele febrile revin din trei în trei zile. II. s. m. (jur.) persoană care nu figurează ca parte într-un contract ori într-un angajament intervenit între două părți, dar care poate avea drepturi sau obligații izvorâte din astfel de acte. III. s. n. (log.) ŭl exclus = principiu fundamental potrivit căruia un enunț nu poate fi decât adevărat sau fals, o a treia posibilitate fiind exclusă. (< lat. tertius, it. terzo)

DECẤT adv., conj. I. Adv. 1. (Comparativ de inegalitate) Era mai mare decât mine. 2. (Restrictiv, în construcții negative) Numai. ♦ Expr. N-am (sau n-ai etc.) decât să... = a) singurul lucru care îmi (sau îți etc.) rămâne de făcut...; b) sunt (sau ești etc.) liber să, dacă vreau (sau vrei etc.) să... N-ai (sau n-are) decât! = poți (sau poate) s-o faci (sau s-o facă), puțin îmi pasă! II. Conj. 1. (Introduce o propoziție circumstanțială comparativă de inegalitate) Mai mult bănuia decât știa. 2. (Introduce o propoziție circumstanțială de excepție) Nu făcea altceva decât să citească. 3. (Introduce o propoziție circumstanțială opozițională cu nuanță comparativă) În loc să... 4. (Pop.; adversativ) Însă, dar, numai că. – De4 + cât.

CHIABÚR, -Ă, chiaburi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Țăran bogat care aparține burgheziei satelor, posedă mai mult pământ decât poate lucra singur, dispune de importante mijloace de producție și folosește muncă salariată. 2. Adj. Înstărit, bogat. – Tc. kibar „nobil, bogat”.

OPSOMANÍE, opsomanii, s. f. Particularitate morbidă potrivit căreia unele persoane nu pot suporta decât anumite alimente. – Din fr. opsomanie.

ROCÁDĂ, rocade, s. f. 1. Mișcare la jocul de șah care nu se poate face decât o singură dată în decursul unei partide și care constă în aducerea uneia dintre ture alături de rege și în trecerea regelui peste aceasta, păstrând culoarea câmpului de plecare. ♦ Inversare reciprocă a poziției ocupate de două elemente. 2. (Mil.) Cale de comunicație cu un traseu orientat în general paralel cu linia frontului, folosită pentru regruparea și manevrarea trupelor, precum și pentru asigurarea materială a acestora. ♦ Linie de rocadă = linie pe care se mișcă rezervele unei armate în spatele frontului. Arteră de rocadă = arteră rutieră destinată circulației de tranzit, amenajată în exteriorul unei localități. – Din fr. rocade, germ. Rochade.

OPERAȚIONALÍSM s. n. (Fil.) 1. Concepție gnoseologică neopozitivistă potrivit căreia noțiunile nu pot avea decât conținut operațional, întrucât semnificațiile sunt generate de operații intelectuale. 2. Metodologie care pune în evidență funcția operatorie, instrumentală a conceptelor și a teoriilor științifice. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. operationalism.

BIOTROPÍSM s.n. (Biol.) Mărire a virulenței unui microorganism latent sub influența unor agenți chimici, fizici sau de origine bacteriană. ♦ Proprietate a unor microbi sau viruși de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii. [< fr. biotropisme, cf. gr. bios – viață, tropein – a întoarce].

DICROMATOPSÍE s.f. Defect al ochiului care nu poate distinge decât două din cele trei culori fundamentale: roșu, galben și albastru. [Gen. -iei. / < fr. dichromatopsie].

IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideație; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârșit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale].

MALTHUSIANÍSM s.n. Teorie reacționară care susține teza falsă că, în timp ce mijloacele de existență nu pot spori decât în progresie aritmetică, populația crește în proporție geometrică și că deci cauzele mizeriei maselor exploatate ar fi de ordin natural și biologic, nu social. [Pron. -si-a-. / < fr. malthusianisme, cf. Malthus, teolog și economist englez].

ORTOPNÉE s.f. (Med.) Dispnee în care bolnavul nu poate respira decât în picioare, în poziție dreaptă. [< fr. orthopnée, cf. gr. orthos – drept, pnoia – respirație].

MONOGAMÍE s.f. 1. Formă de căsătorie în care un bărbat sau o femeie nu poate avea decât o singură soție sau un singur soț în același timp. 2. (La animale) Conviețuirea cu o singură femelă. 3. Stare a unei plante monogame. [Gen. -iei. / < fr. monogamie, cf. lat. monogamis < gr. monos – unic, gamos – căsătorie].

OPSOMANÍE s.f. Particularitate morbidă datorită căreia anumite persoane nu pot suporta decât anumite alimente. [Gen. -iei. / < fr. opsomanie, cf. gr. opson – aliment, mania – manie].

SEMIVOCÁLĂ s.f. Vocală care nu se poate rosti decât împreună cu o altă vocală (cu care formează un diftong); semiconsoană. [< semi- + vocală, după fr. semi-voyelle].

BIOTROPÍSM s. n. mărire a virulenței unui microorganism latent sub influența unor agenți chimici, fizici sau de origine bacteriană. ◊ proprietate a unor microbi sau virusuri de a nu se putea dezvolta decât în organisme vii. (< fr. biotropisme)

DICROMATOPSÍE s. f. defect al ochiului care nu poate distinge decât două din cele trei culori fundamentale: roșu, galben și albastru. (< fr. dichromatopsie)

IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârșit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. (< fr. idéal, lat. idealis)

OPSOMANÍE s. f. impulsie morbidă de a nu putea suporta decât anumite alimente. (< fr. opsomanie)

ORTOPNÉE s. f. dispnee în care bolnavul nu poate respira decât în picioare. (< fr. orthopnée)

ANTAGÓNIC, -Ă, antagonici, -e, adj. Antagonist. ◊ Contradicție antagonică = contradicție la baza căreia stă lupta de neîmpăcat între vechi și nou și care nu se poate rezolva decât prin distrugerea vechiului, constituind în același timp conținutul intern al procesului de dezvoltare. – Fr. antagonique (< gr.).

INOBSERVÁBIL, -Ă, inobservabili, -e, adj. Care nu poate fi observat (decât cu greu); neobservabil. – Din fr. inobservable, lat. inobservabilis.

ÎNCOTRÓ adv. (Adesea interogativ) În ce direcție, unde; oriunde. ◊ Expr. Ori încotro = indiferent în ce direcție, oriunde. Care încotro (poate) = care pe unde poate, în toate direcțiile. A nu (mai) avea încotro = a nu (mai) avea nici o posibilitate (decât...), a nu putea face altfel, a nu avea altă soluție, altă scăpare. – Lat. in-contra-ubi.

MICROMICÉTE s. f. pl. Ciuperci mici, parazite sau saprofite, care nu pot fi văzute decât cu ajutorul aparatelor de mărit. – Din fr. micromycètes.

STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

INVIOLÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este apărat în mod legal de orice urmărire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lăcașe etc.) Care nu poate fi percheziționat decât în cazuri excepționale, având autorizația procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

NÚMAI ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-stricție sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decât; nimic altceva decât; nu în alt mod decât; nu în alt timp decât; nu în alt loc decât; nu din altă cauză decât; nu în alt scop decât; doar; exclusiv. poate ~ atâta. Acesta este ~ începutul. ◊ Nu ~ (că) a) pe lângă; afară de; b) mai mult decât. ~ așa (sau așa ~) a) de mântuială; b) fără a se adânci; c) fără nici un rost; fără scop; fără motiv; d) fără a urmări un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; în treacăt. 2) (exprimă modalitatea unei acțiuni) Gata să; cât pe ce. Era ~ să plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) așa cum trebuie; potrivit. 3) (accentuează conținutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat și s-a pus pe lucru. 5) În întregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis

INTUIȚIONÍSM s.n. 1. Curent filozofic iraționalist care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analogă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu relația divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor. 2. Orientare metodologică care respinge logica ca știință ce precedă matematica, considerând că scopul acestora se reduce la construirea și intuirea formațiilor matematice și logice. 3. Curent idealist-subiectiv care susține că noțiunile morale nu pot fi fundamentate decât în mod intuitiv. [Pron. -ți-o-. / < fr. intuitionnisme].

INIȚIÁTIC, -Ă adj. 1. Care ține de inițiere. 2. Ezoteric, care nu poate fi înțeles decât de inițiați. [Pron. -ți-a-. / < it. iniziatico].

AERÓBIE s. f. 1. microorganism care se dezvoltă în prezența aerului. 2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă. (< fr. aérobie)

ANAUTOGÉN, -Ă adj. (despre țânțari) care nu poate depune ouăle decât după un prânz sangvin. (< fr. anautogène)

INIȚIÁTIC, -Ă adj. 1. care ține de inițiere. 2. care nu poate fi înțeles decât de inițiați; ezoteric. (< fr. initiatique, it. iniziatico)

INTUIȚIONÍSM s. n. 1. curent filozofic iraționalist care opune rațiunii intuiția, concepută ca o facultate analoagă cu instinctul, cu simțul artistic sau cu revelația divină, considerând că aceasta ar pătrunde nemijlocit în esența obiectelor. 2. orientare metodologică care nu acceptă logica drept știință ce precedă matematica, considerând că scopul acestora se reduce la construirea și intuirea formațiunilor matematice și logice. 3. curent idealist-subiectiv care susține că noțiunile morale nu pot fi fundamentale decât în mod intuitiv. (< fr. intuitionnisme)

INVIOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)

DURCH LEIDEN FREUDE (germ.) prin suferință la bucurie – Crezul lui Beethoven. Marile idealuri nu pot fi atinse decât prin mari sacrificii.

COST (‹ costa) s. n. Cheltuială (exprimată în bani) efectuată pentru obținerea (producerea sau cumpărarea) unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, a serviciilor utilizate, necesare unei familii, într-o perioadă determinată de timp. ◊ Costuri directe = cheltuieli de producție, stabilite pe unitatea de produs în în funcție de ceea ce se consumă efectiv și nemijlocit pentru crearea bunurilor respective. ◊ Costuri indirecte = cheltuieli convenționale a căror mărime pe unitatea de produs nu poate fi determinată decât prin procedee convenționale.

IREVERSIBILITÁTE s. f. Proprietate a unei transformări, a unui proces etc. de a nu se putea produce în natură decât într-un singur sens; nereversibilitate. – Din fr. irréversibilité.

MICROSCÓPIC, -Ă, microscopici, -ce, adj. l. Care nu se poate vedea sau cerceta decât cu miscroscopul. 2. Care aparține microscopului, privitor la microscop. 3. Fig. Foarte mic, minuscul; p. ext. fără valoare, neînsemnat. – Din fr. microscopique.

BALÓN, baloane, s. n. 1. Aerostat alcătuit dintr-o învelitoare impermeabilă umplută cu un gaz mai ușor decât aerul, căruia i se poate atașa o nacelă. ◊ Expr. (Fam.) A lua (pe cineva) în balon = a-și bate joc, a ironiza (pe cineva). ♦ Jucărie de cauciuc foarte subțire, mai ales în formă de sferă, umplută cu aer sau cu un gaz ușor. ♦ (Sport) Minge. 2. (În sintagma) Balon de săpun = bășică suflată din clăbuci de săpun; fig. vorbă goală, amăgitoare. 3. Vas sferic de sticlă, întrebuințat în laborator în anumite operații chimice. ♦ (În sintagma) Balon de oxigen = rezervor de oxigen prevăzut cu un tub de aspirație și întrebuințat la reanimarea unui bolnav. 4. Balonzaid (2). – Din fr. ballon.

INFINÍT, -Ă, (1, 3) infiniți, -te, adj., s. m., (2) infinituri, s. n. 1. Adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit2, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2 S. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit1. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. S. m. (Mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. – Din. infinitus, fr. infini.

INFINÍT2 ~uri n. 1) Însușire fundamentală a materiei de a fi nelimitată în timp și în spațiu și inepuizabilă pentru cunoaștere; mărime abstractă care nu are sau pare să nu aibă nici început, nici sfârșit. ◊ La ~ la nesfârșit; întruna. 2) mat. Mărime variabilă care poate exprima valori mai mari decât orice mărime dată. /<lat. infinitus, fr. infini

INFRASÚNET ~e n. V******e imperceptibilă a unui mediu care are o frecvență mai joasă decât cea pe care o poate percepe urechea omului. /infra- + sunet

PIRONÍSM s.n. Doctrina filozofului sceptic grec Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile. ♦ Scepticism. [< fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon – filozof grec din antichitate].

PIRONÍSM s. n. 1. doctrina filozofului Pyrrhon, care susținea că nici o afirmație nu poate fi socotită mai îndreptățită decât alta, lucrurile fiind incognoscibile. 2. scepticism. (< fr. pyrrhonisme, cf. Pyrrhon, filosof antic gr.)

ULTRAMICRÓN, ultramicroni, s. m. Particulă coloidală mai mică decât o zecime de micron, care poate fi văzută numai cu ultramicroscopul. – Ultra- + micron.

DEFORMÁ, deformez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) modifica, a(-și) strica forma; a (se) sluți, a (se) urâți, a (se) poci. ♦ Tranz. Fig. A prezenta altfel decât este de fapt, a reproduce inexact, a denatura, a falsifica, a altera. 2. Tranz. A modifica forma sau dimensiunile unui corp solid, fără a desprinde material din el, ci numai prin influența unor mișcări interioare sau exterioare. [Var.: diformá vb. I] – Din fr. déformer, lat. deformare.

ZAHARÍNĂ s.f. Produs sintetic cristalizat, alb la culoare, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. [cf. fr. saccharine].

IDIOTÍSM s.n. Construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme].

PASIVITÁTE s.f. 1. Caracterul, starea a ceea ce este pasiv; inactivitate, delăsare. 2. Proprietate a unor metale (fier, crom etc.) de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când aceștia sunt diluați. [Cf. fr. passivité].

IDIOTÍSM s. n. construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. (< fr. idiotisme)

PASIVITÁTE s. f. 1. dispoziție, stare a celui pasiv; inactivitate, delăsare; pasivism. 2. proprietate a unor metale sau aliaje de a nu putea fi atacate de unii acizi decât când sunt diluați. (< fr. passivité, germ. Passivität)

SUPERANGULÁR adj. (fot.) obiectiv~ = obiectiv cu un unghi de deschidere mai mare, astfel încât poate încadra o imagine mai mare decât un obiectiv normal. (< fr. superangulaire)

ZAHARÍNĂ s. f. produs sintetic cristalizat, alb, solubil în apă, cu o putere de îndulcire mult mai mare decât a zahărului, dar fără nici o valoare nutritivă. (< fr. saccharine)

ORLAM SLUCEAETSEA I NIJE KUR SPUSKATSEA (OPЛAM CЛYЧAETCЯ И HИЖE KYP CПYCKATЬCЯ) (rus.) vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile – Krîlov, „Orel i kuri”. „Orlam sluceaetsea i nije kur spuskatsea, no kuram nikogda da oblak ne podneatsea” („Vulturilor li se întâmplă să zboare mai jos decât găinile, dar găinile nu se pot ridica niciodată la nori”). Oamenilor superiori li se poate întâmpla să fie câteodată mediocri, dar mediocrii nu se por ridica niciodată la nivelul acestora.

LABIRINTUL DIN CRETA (în mitologia greacă), operă arhitecturală, alăctuită dintr-un număr foarte mare de încăperi și coridoare cu o dispunere atât de complicată, încât ieșirea era aproape de negăsit. Construit de Dedal, în Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l închide pe Minotaur. Teseu a reușit să-l străbată ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vieții considerate o caerceră, ale cărui drumuri întortocheate nu pot duce, în cele din urmă, decât la moarte.

TEODICÉE f. Doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu. /<fr. théodicée

NON, NISI PARENDO, VINCITUR (lat.) nu o birui, dacă nu i te supuiFr. Bacon, „Novum Organum”, aphorism, 129. În variantă engleză: „Nature, to be commanded, must be obeyed” („Trebuie să te supui naturii că să-i poți porunci”). Omul nu poate determina natura să-i servească interesele decât cunoscând și respectând legile ei.

ZAHARÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. – Din fr. saccharine.

SUPERFÚLGER, superfulgere, s. n. (Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decât în mod obișnuit. – Super- + fulger.

TIMPURÍU ~e (~i) 1) Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ De ~ a) din timp; b) înainte de timpul obișnuit. 2) (despre fructe și legume) Care ajunge mai înainte decât altele de același fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare și se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus

ZAHARÍNĂ s. f. Derivat al acidului benzoic, foarte solubil în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, întrebuințat la îndulcirea alimentelor destinate bolnavilor de diabet. – Fr. saccharine.

DEBILITÁTE, debilități, s. f. Faptul de fi debil; stare de slăbiciune a organismului, însoțită de scăderea rezistenței la eforturi și la boli, datorită subnutriției, unor boli cronice etc. ◊ Debilitate mintală = formă de înapoiere mintală, mai puțin gravă decât idioția sau imbecilitatea, în care individul nu poate depăși însușirea cunoștințelor corespunzătoare primelor patru clase elementare. – Din fr. débilité, lat. debilitas, -atis.

DECÂT3 adv. 1) (exprimă o restricție) Numai. ◊ N-are ~ a) poate s-o facă; b) puțin îmi pasă. 2) (exprimă o comparație de inegalitate) E mai bine ~ credeam. /de + cât

TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică. [Pr.: tră-i-] – Trăire + suf. -ism.

ELICOPTÉR s. n. aeronavă mai grea decât aerul, cu una sau mai multe elice orizontale, care poate decola și ateriza pe verticală. (< fr. hélicoptère)

INOPOZÁBIL, -Ă, inopozabili, -e, adj. (Despre un act juridic) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât cele determinate de lege; neopozabil. – Din fr. inopposable.

NEOPOZÁBIL, -Ă, neopozabili, -e, adj. (Despre un act judiciar) Care nu poate fi invocat față de alte persoane și în alte cazuri decât în cele determinate de lege; inopozabil. [Pr.: ne-o-] – Ne- + opozabil (după fr. non-opposable).

MERLÚCIU s.m. (Iht.) Pește marin din fam. gadidae (cod), cu corpul fusiform asemănător șalăului, cu solzi mai mari decât alte gadidae, cu capul ușor aplatizat, dinți puternici și mustăți; poate atinge 1 m lungime, fiind unul din peștii cei mai comuni și mai importanți din Marea Mediterană (it. merluzzo, nasello), mai rar în mările nordice; se comercializează și ca hek; engl. hake (Merluccius merluccius).

FUZÍBIL, -Ă adj. (Despre metale) Care se poate topi sau care se topește la o temperatură mai înaltă decât cea normală. [Cf. fr. fusible, it. fusibile].

ALTMÍNTERI adv. 1. În alt chip; altfel, altcum. Altminteri, nu se poate. 2. De nu..., dacă nu... 3. Încolo, de altfel. Altminteri n-avea decât o haină de soldat (DUMITRIU). [Var.: almíntere, almíntrele, altmínterea, altmíntrele, altmíntrelea adv.] – Lat. alteramente.

CAZ, cazuri, s. n. I. 1. Împrejurare, circumstanță, situație. În acest caz. În tot cazul.Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate proceda cum ar vrea, din cauza unor împrejurări mai puternice decât voința sa. Caz de conștiință = împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei și un interes propriu. ◊ Expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea multă importanță unui lucru. A face caz de cineva = a scoate în evidență în mod exagerat meritele cuiva. 2. Întâmplare, eveniment; accident. Un caz banal. 3. (Urmat de determinări) Îmbolnăvire, boală. Două cazuri de scarlatină. II. Fiecare dintre formele prin care se exprimă diferitele funcțiuni sintactice ale substantivului, adjectivului, articolului, pronumelui și numeralului. – Lat. lit. casus (fr. cas).

CÍCĂ adv. (Pop. și fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (precedă o afirmație pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede. 2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi cu putință! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai puțin. Mai mult decât atâta. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu este așa) Chipurile, vorba vine! vorbă să fie! – Din [se zi]ce că.

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

DEGHIZÁ, deghizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut; a (se) travesti. ♦ Tranz. Fig. A prezenta ceva sub altă formă decât cea adevărată; a ascunde, a masca, a disimula, a camufla. – Din fr. déguiser.

NEGATÍV2 ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu pozitiv și afirmativ) 1) și adverbial Care neagă ceva; care conține o negație; care exprimă o contestare sau un refuz. Răspuns ~. 2) Care este lipsit de însușiri bune; rău. ◊ Erou ~ erou într-o operă artistică, care cumulează calități considerate ca rele. 3) Care cauzează sau poate cauza un rău; dăunător. Influență ~ă. 4) mat. (despre valori numerice) Care este mai mic decât zero și se notează cu semnul minus. Mărime ~ă. ◊ Semn ~ semnul minus folosit pentru caracterizarea numerelor negative. 5) med. (despre analize, reacții, probe) Care nu adeverește prezența în organism a unui agent patogen. /<it. negativo, lat. negativus, fr. négatif, germ. negativ

KAÓN, kaóni, s.m. a. Particulă elementară, mezonul K. b. Mezon instabil care poate să prezinte sarcină electrică sau să fie neutră și este de aproximativ 970 de ori mai greu decât un electron. (din fr. kaon < vocab. științif. internaț. ka = kappa [de la mezonul K, denumirea sa anterioară) + suf. -on) [def. a. MDN, b. MW]

MĂSÚRĂ ~i f. 1) Valoare a unei mărimi determinată prin raportare la o unitate dată. ◊ În mare ~ în mare (sau bună) parte. De o ~ la fel; deopotrivă. Pe (sau după) ~a cuiva (sau a ceva) potrivit, întocmai cu cineva sau cu ceva. Pe ~ ce cu cât. 2) Valoare, proporție firească a lucrurilor; limită până la care se poate concepe sau admite ceva; mărime normală, rezonabilă. ◊ Cu ~ atât cât trebuie; cu socoteală. Peste ~ mai mult decât trebuie; exagerat. A întrece ~a a depăși limita permisă. 3) Unitate convențională pentru măsurare. ◊ Cu aceeași ~ la fel, în același mod. 4) Cantitatea și natura unităților ritmice din textul unui vers; structura metrică a versului. 5) Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor într-o piesă muzicală. 6) Acțiune (mijloc, procedeu) la care se recurge în vederea realizării unui anumit scop. ◊ A lua ~i a dispune, a hotărî cele necesare pentru atingerea unui scop. [G.-D. măsurii] /<lat. mensura

CĂRÚȚĂ ~e f. 1) Vehicul de transport mai mic și mai ușor decât carul, tras mai ales de cai. ◊ A rămâne de ~ a pierde ocazia. 2) Cantitate de material care se poate încărca într-un asemenea vehicul. O ~ de lemne. [G.-D. căruței] /car + suf. ~uță

COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare.

ABÚZ, abuzuri, s. n. 1. Depășire a legalității; (concr.) faptă ilegală. ♢ Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = delict constând din însușirea, înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decât cele indicate, a unui obiect încredințat cuiva de cineva. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. – Fr. abus (lat. lit. abusus).

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.

BÚTE buți f. 1) rar Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite și folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului. ◊ A lega (pe cineva) ~ a lega strâns, încât să nu poată face nici o mișcare; a imobiliza complet; a lega burduf; a lega cobză; a lega fedeleș. A se face ~ (de mâncare) a mânca foarte mult; a se ghiftui; a se face burduf de mâncare. 2) Conținutul unui asemenea recipient. 3) mai ales la pl. Stâlp care susține tavanul unui tunel în construcție. 4) Rezervor de combustibil la lămpile speciale, folosite în mine. [G.-D. buții] /<lat. buttis

MĂRÍRE, măriri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mări1 și rezultatul ei; mărit. ♦ (Fiz.) Operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar. ♦ Glorie, strălucire, splendoare. ♦ Putere, autoritate, tărie. 2. (Înv.) Mărie (1). – V. mări1.

FUZÍBIL, -Ă, fuzibili, -e, adj., s. m. 1. Adj. (Despre metale) Care poate fi topit (ușor). 2. S. m. Element al unei siguranțe electrice în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel admis. – Din fr. fusible.

FUZIBÍL, -Ă I adj. (despre metale) care se poate topi ușor. II. s. m. element al unei siguranțe electrice, în formă de fir sau de lamelă, care se topește atunci când este parcurs de un curent mai mare decât cel pentru care a fost dimensionat. (< fr. fusible)

VOCABULÁR s. n. 1. totalitatea cuvintelor unei limbi; lexic. ♦ ~ activ = totalitatea cuvintelor folosite în mod curent de cineva; ~ pasiv = totalitatea cuvintelor specifice unei limbi pe care vorbitorii nu le utilizează decât accidental. ◊ totalitatea cuvintelor caracteristice limbii unei epoci, a unui domeniu de activitate, a unui stil, scriitor etc. 2. dicționar de proporții reduse; glosar. 3. (inform.) mulțime de simboluri cu care se pot forma cuvinte. (< fr. vocabulaire, lat. vocabularium)

PISÍCĂ ~ci f. 1) Mamifer carnivor de talie mică, foarte sprinten, cu blană netedă, de diferite culori, cu ochi ageri (care văd și în întuneric) și cu ghearele ascuțite, retractile. ◊ ~ domestică specie de pisică care trăiește pe lângă case și se hrănește cu șoareci. ~ sălbatică specie de pisică, mai mare decât cea domestică, cu blana de culoare cenușie întunecată și cu dungi negre transversale, care trăiește prin păduri. ~ca cu clopoței nu prinde șoareci cel care-și dă în vileag intențiile poate rata scopul urmărit. 2) Blană a acestui mamifer. 3): ~-de-mare pește marin veninos, de talie mică, având corp în formă de romb. [G.-D. pisicii] /pis + suf. ~ică

BUTÓI ~oáie n. 1) Vas de mare capacitate, cu capetele mai înguste decât mijlocul, făcut din doage cercuite și folosit pentru păstrarea diferitelor lichide, în special a vinului; bute; poloboc. ◊ A aduce a ~ a mirosi a butoi. A vorbi ca din ~ a vorbi răgușit. ~ fără fund se spune despre o persoană care (poate) bea mult. 2) Conținutul unui asemenea recipient. Un ~ de vin. [Sil. bu-toi] /bute + suf. ~oi

CĂRÚȚĂ, căruțe, s. f. 1. Vehicul de forma carului, dar mai mic și mai ușor decât acesta, cu tracțiune animală, mai ales cu cai. ◊ Expr. A se lăsa de căruță = a renunța la un lucru sau la o treabă începută. A rămâne de căruță = a rămâne în urmă; a pierde ocazia. 2. Cantitate de fân, lemne etc. cât se poate încărca într-o căruță (1). – Din car.

PALPITÁ, palpít, vb. I. Intranz. 1. (Despre inimă) A bate mai puternic, mai rapid decât e normal sau a bate în mod neregulat, din cauza unei emoții, a unui efort, a unei boli; a zvâcni. ♦ (Despre oameni) A fi stăpânit de o emoție puternică, a fi tulburat; a tremura. 2. P. a**l. A se mișca ritmic, a se legăna; a tremura, a fremăta; a sclipi ușor și intermitent, a licări, a pâlpâi. 3. Fig. A se manifesta cu putere, a trăi intens; a fremăta, a pulsa, a vibra. – Din fr. palpiter, it. palpitare.

FẮRĂ, conj., prep. I. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește.Lat. foras „afară”.

A SE ÎNECÁ mă înéc intranz. 1) A-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă). ◊ ~ (ca țiganul) la mal a suferi un eșec în ultimul moment. 2) fig. A nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.); a se sufoca; a se înăbuși. 3) (despre nave) A suferi un naufragiu; a naufragia. ◊ A i se ~ (cuiva) corăbiile a se afla într-o stare de adâncă tristețe. 4) fig. A se cufunda (în ceva) până peste cap; a fi cuprins din toate părțile. ~ în verdeață.~ în bani (sau bunuri) a avea mult mai mult decât trebuie. /în + lat. necare

IÉPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-de-casă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fi) fricos ca ~ele (a fi) foarte fricos. A alerga (sau a fugi) ca un ~ a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior. Cine aleargă după doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (sau a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i la biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbene-verzui. /<lat. lepus, ~oris

PUMN, pumni, s. m. 1. Palmă închisă, cu degetele îndoite și strânse. ◊ Loc. adj. Cât pumnul (sau cât un pumn) = mic sau mare (după cum obiectul comparației este mai mic sau mai mare decât pumnul). ◊ Expr. A râde în pumni = a râde pe ascuns, pe înfundate și cu satisfacție. A plânge în pumni = a plânge pe ascuns, de necaz sau de durere. A arăta (cuiva) pumnul = a amenința (pe cineva). A-i pune (sau vârî) (cuiva) pumnul în gură = a împiedica (pe cineva) să vorbească sau să acționeze. Un pumn de... = o cantitate mică (sau mare); un număr redus (sau ridicat); ceva mic, firav. 2. Lovitură dată cu pumnul (1). 3. Palma sau palmele făcute căuș pentru a putea reține ceva (de obicei un lichid); conținutul palmei sau al palmelor făcute căuș. 4. Măsură de lungime (întrebuințată azi numai de pescari) egală cu două treimi de palmă. – Lat. pugnus.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)