Rezultate din textul definițiilor
numai ll adv. 1) (atribuie celor spuse re-strictie sau exclusivitate) Nu mai mult de; nimeni altul decat; nimic altceva decat; nu in alt mod decat; nu in alt timp decat; nu in alt loc decat; nu din alta cauza decat; nu in alt scop decat; doar; exclusiv. Poate ~ atata. Acesta este ~ inceputul. ◊ Nu ~ (ca) a) pe langa; afara de; b) mai mult decat. ~ asa (sau asa ~) a) de mantuiala; b) fara a se adanci; c) fara nici un rost; fara scop; fara motiv; d) fara a urmari un folos personal; pe degeaba; e) nu altfel; f) printre altele; in treacat. 2) (exprima modalitatea unei actiuni) Gata sa; cat pe ce. Era ~ sa plece. ◊ ~ bun (sau ~ bine) asa cum trebuie; potrivit. 3) (accentueaza continutul celor spuse) ~ de ar vrea. 4) Abia. ~ a intrat si s-a pus pe lucru. 5) In intregime. Pomii sunt ~ floare. /<lat. non magis
secariste, secaristi, s.f. (reg.) 1. camp semanat cu secara. 2. miriste de secara. 3. (in forma: sacariste) pamant slab, bun numai pentru secara.
TOCMAI adv. 1. chiar, exact, intocmai, (inv. si pop.) savai, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) asasi. (~ asa s-a intamplat.) 2. chiar, drept, exact, intocmai, precis, (pop.) oblu, taman, (inv. si reg.) prisne, (prin Olt.) tam, (inv., in Transilv.) acurat, (pop. fig.) curat. (Il nimereste ~ in frunte.) 3. chiar, numai. (E ~ buna de mancat.) 4. chiar, indeosebi, (inv. si pop.) osebit. (~ asta-i place lui.) 5. chiar, inca. (~ de anul trecut trebuia sa ...) 6. chiar, (prin Ban. si Transilv.) bas. (Nu s-a intamplat ~ de multa vreme.) 7. (pop.) hat, taman, (prin Olt.) tomite. (~ in Banat.) 8. abia, doar, numai, (reg.) taman. (Raspunsul ii vine ~ in zori.) 9. prea. (Nici ~ tanara, nici ~ batrana.)
plenchiu, plenchii, s.m. (reg.) persoana care actioneaza numai dupa bunul sau plac.
BONETA2 s.f. (Mar.) Vela ajutatoare, care se instaleaza numai pe vreme buna la extremitatea velelor patrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta].
AMAZOANA s.f. 1. Femeie care facea parte dintr-un trib razboinic legendar, format numai din femei, bune calarete, care isi taiau sanul drept pentru a putea manui mai usor arcul. 2. (Rar) Femeie care stie sa calareasca (bine), care practica cu predilectie calaria. [< fr. amazone, lat., gr. amazon < a – fara, mazos – mamela].
BONETA2 s. f. vela ingusta, suplimentara, care se instaleaza numai pe vreme buna la extremitatea velelor patrate. (< fr. bonnette)
I MUST BE CRUEL, ONLY TO BE KIND (engl.) trebuie sa fiu crud, numai pentru a fi bun – Shakespeare, „Hamlet”, act. III, scena 4.
POFTA, pofte, s. f. 1. Dorinta puternica de a face sau a obtine ceva; nazuinta, dispozitie, chef, placere. ◊ Loc. adv. Cu pofta = manifestand multa placere, cu placere. ◊ Expr. A-si (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arata ca cineva este nevoit sa renunte la un lucru mult dorit. Pe (sau dupa) pofta (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinta cuiva, spre multumirea cuiva. ♦ Dorinta, impuls s****l; p. ext. dorinta exagerata, patima, viciu. ♦ (Inv.) Lacomie. 2. Senzatie de foame sau de sete; dorinta, chef de a bea sau de a manca un anumit lucru. ◊ Expr. De pofta sau (ca) sa-si prinda pofta = in cantitate foarte mica, numai cat sa guste. Pofta buna (sau mare)! urare adresata celor care mananca sau se duc sa manance. [Var.: (inv. si reg.) pohta s. f.] – Din pofti (derivat regresiv).
INSA conj. 1. v. dar. 2. v. ci. 3. dar, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti buna la suflet, ~ nu ma prea iubesti.)
adio, interj. – Ramas bun (ca in fr., indica numai o despartire definitiva). < It. addio, fr. adieu.
DAR conj., adv. 1. conj. insa, totusi. (As vrea sa te cred, ~ am unele indoieli.) 2. conj. ci, insa, numai, (reg.) fara, (Ban. si Transilv.), ci. (Nu-i prost cine da, ~ cel ce rabda.) 3. conj. insa, numai, (prin Transilv.) pedig. (Esti prea buna, ~ nu ma iubesti.) 4. conj. daramite, (rar) incamite, mite, nemite, (inv. si pop.) necum. (Munte cu munte se intalneste, ~ om cu om.) 5. conj. asadar, deci, (livr.) ci. (~, nu ne putem limita la ...) 6. adv. (interogativ) oare? pai? (~ asa sa fie?)
SORA surori f. (folosit si ca termen de adresare) 1) Persoana de s*x feminin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ buna (sau dreapta, adevarata). ◊ ~ vitrega sora numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ cu moartea strasnic, grozav. Sor-cu-frate planta erbacee semiparazita, cu frunze opuse si cu flori grupate in spice sau in raceme terminale, avand fructul o capsula. ~ de caritate infirmiera. 2) Calugarita de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror
BRACUI, bracuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lasa numai bracurile2, alegand tot ce a fost mai bun; p. ext. a ravasi, a deteriora. – Brac2 + suf. -ui.
BRACUI, bracuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alege bracurile; a da deoparte ceea ce e de aruncat. ♦ A lasa numai bracurile, alegand tot ce a fost mai bun; p. ext. a ravasi, a deteriora. – Din brac2.
FIER rar fiare n. 1) Metal greu, cenusiu, lucios, maleabil si ductil, bun conducator de caldura si de electricitate, intrebuintat pe larg in industrie numai in aliaje. 2) (in limbajul curent) Otel cu un continut redus de carbon. ◊ Drum-de- ~ cale ferata. Epoca de ~ (sau epoca ~ului) ultima perioada a comunei primitive caracterizata prin prelucrarea si intrebuintarea fierului. Brat de ~ brat vanjos. Vointa de ~ vointa ferma, nestramutata. Disciplina de ~ disciplina riguroasa, severa. Tare ca ~ul foarte tare; foarte rezistent. ~ de calcat unealta cu care se calca imbracamintea. ~ vechi totalitate a obiectelor de metal, uzate si scoase din folosinta. 3) la pl. Lanturi pentru detinuti. ◊ Iarba-fiarelor (sau iarba- ~ului) planta care, potrivit legendei, ar avea proprietatea de a descuia orice lacat, de a sfarama orice catuse. [Monosilabic] /<lat. ferrum
gociman (-ni), s. m. – Administrator al bunurilor unei biserici. Germ. Gottsmann (DAR). Sec. XVIII, inv. S-a folosit numai in sud-estul Trans., si in vreunele locuri din Munt.
INCHIPUIT, -A, inchipuiti, -te, adj. 1. Care este produs sau construit de imaginatie; imaginar, imaginat, fictiv. ♦ Care nu exista in realitate, care are numai aparenta a ceva real; fals. 2. (Adesea substantivat) Care are pareri exagerat de bune despre sine; increzut, infumurat. – V. inchipui.
POFTA ~e f. 1) Dorinta (nestavilita) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ◊ Cu ~ cu placere. Pe (sau dupa) ~ dupa cum doreste cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se taia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-si pune ~a in cui a fi nevoit sa renunte la ceva mult dorit sau asteptat. 2) Gust de mancare (sau de bautura); apetit. A nu avea ~. ◊ ~ de lup pofta foarte mare. De ~ sau ca sa-si prinda ~a a) numai pentru a-si satisface dorinta; b) numai pentru a gusta; foarte putin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (in special pentru o anumita mancare). ~ buna (sau mare) formula de urare adresata celor care se duc sa manance sau celor care mananca. [G.-D. poftei] /v. a pofti
FIDUCIAR, -A adj. Cu valoare fictiva, bazat pe incredere. ◊ Moneda fiduciara = bani de hartie cu o valoare conventionala si cu putere circulatorie numai in interiorul unei tari; circulatie fiduciara = circulatie a monedei fiduciare. // s.m. Legatar care trebuie sa restituie un bun in virtutea unui fideicomis. [Pron. -ci-ar. / < fr. fiduciaire, lat. fiduciarius, cf. fiducia – incredere].
FIDUCIAR, -A I. adj. cu valoare fictiva, conventionala. ♦ moneda ~ = moneda de hartie cu o valoare conventionala si cu putere circulatorie numai in interiorul unei tari; circulatie ~a = circulatie a monedei fiduciare. II. s. m. legatar care trebuie sa restituie un bun in virtutea unui fideicomis. (< fr. fiduciaire, lat. fiduciarius)
FRATE ~ti m. 1) Persoana de s*x masculin luata in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ◊ ~ bun (drept, adevarat) fiecare dintre copiii de s*x masculin luat in raport cu alta persoana nascuta din parinti comuni. ~ vitreg frate numai dupa tata sau numai dupa mama. ~ geaman frate nascut o data cu alt frate sau cu o sora. ~ti de lapte copii nascuti de mame diferite, dar alaptati de aceeasi femeie. ~ de cruce prieten nedespartit al cuiva (legat prin juramant si prin amestecul simbolic al sangelui). 2) fig. Fiecare dintre persoanele (sau colectivitatile) legate prin activitate si viata dusa in comun, luate in raport una cu alta. 3) inv. Calugar insarcinat cu treburi gospodaresti. 4) (la unele plante) Lastar crescut la subsuoara unei frunze. /<lat. frater
bun (-ni), s. m. – bunic. Lat. *avunus, cuvint care provine din aceeasi radacina indoeurop. (*awon „bunic”) ca avus si care s-a pastrat numai in forma diminutivala avonculus „unchi” (cf. Meillet, Melanges Soc. Ling., IX, 141). S-a confundat curind, poate chiar din lat., cu bonus, astfel incit este considerat in general der. al acestuia; cf., in plus, calabr. bona, piem. bona „bunica”. Der. buna, s. f. (bunica); bunic, s. m.; bunica, s. f.; rasbunic, s. m. (strabunic); strabun, s. m. (strabunic; stramos); strabun, adj. (stramosesc); strabunic, s. m.; strabunica, s. f.
A PRIVI ~esc 1. tranz. 1) A supune unei examinari cu ajutorul vazului; a se uita. ◊ ~ cu coada ochiului (pe cineva) a se uita pe furis la cineva. A nu ~ cu ochi buni a dezaproba. 2) A supune unui examen cu ajutorul ratiunii. ~ problema sub toate aspectele. 3) (situatii, lucruri, actiuni etc.) A interpreta intr-un anumit fel. 4) numai la pers. 3 A avea in vedere; a interesa. Aceasta te ~este doar pe dumneata. ◊ In ceea ce ~este (sau cat ~este) in privinta; referitor la. 2. intranz. A-si orienta vazul pentru a percepe; a se uita. /<sl. praviti
boblet (bobleata), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creatie expresiva (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusa de Korting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastica” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai putin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare sa fi venit cu o solutie mai buna, cind se refera la lat. apoplecticus. In sfirsit, Densusianu, GS, IV, 152, pleaca de la un sl. *vablec, der. de la o radacina vab- „a insela”, si atestat numai in forma vabec. In realitate este o forma reduplicata a radacinii expresive ble-, cf. bleau.
SPECIAL, -A, speciali, -e, adj. Care se deosebeste de alte lucruri asemanatoare prin trasaturi care ii sunt proprii; care se afla numai la un lucru sau la o anumita categorie de lucruri; (adesea adverbial) care este facut, destinat, rezervat pentru a corespunde unui anumit scop; p. ext. iesit din comun, deosebit de bun, de valoros; exceptional. ◊ Loc. adv. In special = mai ales, indeosebi; in mod particular, in speta. ♦ (Despre editii de presa, publicatii) Publicat cu o ocazie deosebita sau la o data festiva. ♦ Care apartine unei anumite specialitati (1), de stricta specialitate. [Pr.: -ci-al] – Din fr. special, lat. specialis.
CREMA s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, oua si zahar, la care se adauga cafea, vanilie etc. 2. supa avand la baza un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smantana si galbenus de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la ingrijirea pielii; pomada. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea si lustruirea incaltamintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. creme)
HAM2, hamuri, s. n. Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ◊ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ◊ Expr. A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai). Are cai buni la ham. – Din magh. ham.
REZERVA s. f. 1. cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ♦ (jur.) ~ succesorala (sau legala) = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ◊ (fig.; pl.) posibilitati. ◊ cantitate de substante minerale utile intr-un zacamant. 2. camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ◊ (sport) jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. motiv de indoiala, obiectie. ♦ fara ~ = fara retinere, in intregime. ◊ (fig.) prudenta, cumpatare, masura; discretie. (p. ext.) raceala, indiferenta. (< fr. reserve)
ZICE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~-i inainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvanta, a glasui, a grai. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a marturisi, a relata, a spune. (A ~ urmatoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunta. (A ~ urmatoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutati.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a sustine. (~ ca marfa e de buna calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se sopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ ca a plecat.) 9. a articula, a grai, a pronunta, a rosti. (N-a ~ un cuvant.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Sa ~ ca-i asa cum sustii.) 12. a contine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fa ce-ti ~ el!) 14. a obiecta, a reprosa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
REGIONALISM (‹ fr.) s. n. 1. Miscare sau doctrina care pornind de la existenta unor entitati regionale in unele provincii ale unei tari duc la o activitate descentralizatoare, independenta de capitala; supraapreciere a unei provincii; patriotism local. 2. (LINGV.) Fapt de limba existent numai intr-o anumita regiune, caracteristic pentru un anumit grai. R. sunt de obicei de natura lexicala (cuvinte, de ex. mold. curechi „varza”) si fonetica (variante ale cuvintelor existente in limba comuna, de exemplu pronuntarea banateana frace pentru frate); exista insa si r. gramaticale-morfologice (forme flexionare) si sintactice (constructii). R. sunt folosite pentru culoarea locala in limba literaturii artistice, unele dintre ele devenind cu timpul bunuri ale limbii literare. Sin. provincialism.
A SE UITA ma uit intranz. 1) A-si indrepta privirea spre cineva sau ceva (pentru a vedea); a privi. ◊ ~ chioras a privi cu banuiala, dusmanos. ~ cu ochi buni a simpatiza. ~ in gura cuiva a fi atent la spusele cuiva; a da ascultare (mecanic) sfaturilor cuiva. ~ lung la cineva a) a privi cu banuiala, cu neincredere; b) a examina indeaproape pe cineva. ~ in pamant a) a nu dori sa vada pe cineva; b) a-i fi rusine sa priveasca in ochii cuiva. ~ unul la altul a) a face schimb de priviri, dand ceva de inteles; b) a comunica ceva numai prin priviri. 2) (in constructii negative) A avea in vedere; a tine cont; a cauta. ◊ Nu te uita la el nu-l asculta, nu-i urma exemplul. A nu ~ la cineva a) a nu raspunde la dragostea cuiva; a refuza orice relatii cu cineva; b) a ignora pe cineva. /<lat. oblitare
REZERVA s.f. 1. Cantitate (de bunuri) pusa deoparte pentru a fi folosita mai tarziu; depozit. ◊ Rezerva succesorala = parte dintr-o avere succesorala de care testatorul nu poate dispune liber, fiind rezervata de drept unor anumiti mostenitori. ♦ (Fig.; mai ales la pl.) Posibilitati. ◊ Rezerve interne = totalitatea posibilitatilor existente intr-o intreprindere, a caror descoperire si folosire permit realizarea unor cantitati sporite de produse. ♦ Cantitate de substante minerale utile continute intr-un zacamant. 2. Camera de spital unde se interneaza un singur bolnav. 3. Parte din armata chemata sub arme numai in timp de razboi sau in mod exceptional in timp de pace; trupe neangajate in lupta, pastrate pentru a interveni la nevoie. ♦ (Sport) Jucator care poate inlocui la nevoie pe unul dintre jucatorii angajati in competitie. 4. Motiv de indoiala, obiectie. ◊ Fara rezerva = fara retinere, in intregime. ♦ (Fig.) Prudenta, cumpatare, masura; discretie; (p. ext.) raceala, indiferenta, jena. [< fr. reserve < reserver – a pune deoparte].