Rezultate din textul definițiilor
MASCARON, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit in arhitectura, la obiecte de mobilier etc., care reprezinta un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei in relief. – Din fr. mascaron.

A CAPITONA ~ez tranz. 1) (obiecte de mobilier) A captusi cu materiale speciale (stofa, piele etc.); a tapisa. 2) (usi, pereti) A acoperi cu un material izolator de zgomote. /<fr. capitonner

A TAPISA ~ez tranz. 1) (obiecte de mobilier) A acoperi cu materiale speciale (stofa, panza, piele); a capitona. 2) (peretii unei incaperi) A acoperi cu tapet; a tapeta. [Var. a tapita] /<fr. tapisser

POLITA1 ~e f. 1) Suport de scandura asezat in pozitie orizontala pe un perete sau intr-un dulap, pe care se tin diferite obiecte. 2) mobilier prevazut cu astfel de suporturi. [G.-D. politei] /<sl. polica

POLITA1, polite, s. f. Suport de scandura fixat orizontal pe un perete, intr-un dulap etc., pe care se tin diferite obiecte. ♦ Obiect de mobilier prevazut cu asemenea suporturi. [Pl. si: politi] – Din sl. polica.

RECUZITA, recuzite, s. f. Totalitatea obiectelor auxiliare (mobilier, costume etc.) necesare la montarea unui spectacol sau a unui film. – Din germ. Requisit.

DECORATIV ~a (~i, ~e) Care serveste ca element de decor; destinat sa decoreze; ornamental. ◊ Arta ~a arta de a decora exteriorul si interiorul unor obiecte (case, mobilier, costume etc.). 3) fig. Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. /<fr. decoratif

LADA lazi f. 1) Cutie mare de lemn sau de metal, de obicei cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte. ◊ ~ de zestre obiect de mobilier in care se pastra zestrea. Atata-i tot si ~a in pod iata tot, nu mai este nimic de spus, de adaugat. /<germ. Lade

TAPISERIE tapiserii f. 1) Lucru de mana cusut pe canava dupa conturul unui desen (cu fire de lana sau de matase). 2) Tesatura ornamentala folosita la acoperirea peretilor sau a mobilei. 3) Imbracaminte a unei mobile, realizata din astfel de tesatura. 4) Parte a unui obiect de mobilier acoperita cu asemenea tesatura. [G.-D. tapiseriei] /<fr. tapisserie

ART DECO s. f. arta aplicata obiectelor utilitare (mobilier, costumatie, ceramica). (< engl. art deco)

DECOR s. n. 1. ansamblu de obiecte (panouri, mobilier etc.) pentru a crea cadrul in care se desfasoara un spectacol, un balet, un film. 2. (fig.) cadru, ambianta; peisaj, tablou. 3. podoaba, ornament; ornamentatie. (< fr. decor)

CRESTATURA, crestaturi, s. f. 1. Semn facut prin taiere, prin crestare; taietura. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte si obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -atura.

DECORATIV, -A, decorativi, -e, adj. Care decoreaza; care serveste la decorare; ornant, ornamental. ♦ Care produce efecte de suprafata, exterioare, superficiale. ♦ Arta decorativa = arta de a decora (1), cu mijloacele artelor plastice, exteriorul si interiorul unei case, al obiectelor de uz curent, al mobilierului, costumelor etc. – Din fr. decoratif.

ACCESORIU2 ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei masini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) obiecte marunte (de imbracaminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

EBENIST, -A, ebenisti, -ste, s. m. si f. 1. Tamplar specializat in placarea mobilei; p. ext. tamplar care executa lucrari de tamplarie fina; artizan de mobilier. 2. Persoana care confectioneaza sau vinde obiecte din lemn de abanos. – Din fr. ebeniste.

INTERIOR1 ~oare n. 1) Parte de dinauntru a unui obiect sau a unui spatiu inchis. 2) mobilier al unei incaperi. 3) fig. Natura morala a unei persoane; univers spiritual. 4) Post telefonic instalat in camerele unei cladiri, unei institutii etc. care face legatura cu liniile exterioare printr-o centrala. [Sil. -ri-or] /<lat. interior, ~oris, fr. interieur

A PLACA1 ~chez tranz. 1) (elemente de constructie, mobilier etc.) A acoperi cu placaj. 2) (obiecte de lemn) A acoperi cu furnir; a furnirui. /<fr. plaquer

GARDEROBA s.f. 1. Loc special amenajat intr-un local public, intr-un teatru etc. unde se lasa paltoanele, palariile etc. ♦ Dulap sau mobilier construit pentru pastrarea hainelor sau a altor obiecte de imbracaminte. 2. Totalitatea lucrurilor de imbracaminte ale unei persoane. ♦ Totalitatea costumelor din depozitul unui teatru, ale unui ansamblu de spectacole. [Var. garderob s.n. / < fr. garde-robe].

MOBILA s. f. 1. obiect care serveste la amenajarea unei locuinte. ◊ (col.) mobilier. 2. (herald.) orice piesa in alcatuirea unei steme, a unui scut. (dupa it. mobile, fr. meuble, germ. Mobel)

COCHET ~ta (~ti, ~te) 1) (despre persoane) Care cocheteaza; preocupat de ideea de a placea unei persoane de s*x opus. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care denota eleganta; cu purtare placuta. Gest ~. Zambet ~. 3) (despre obiecte) Care se caracterizeaza prin eleganta; cu aspectul placut. mobilier ~. Interior ~. Vila ~ta. /<fr. coquet

LADA (‹ germ.) s. f. Cutie de dimensiuni mari, din lemn, carton, tabla etc., uneori cu capac, in care se pastreaza sau se transporta diferite obiecte, materiale etc. ◊ L. de zestre = piesa importanta din mobilierul rustic romanesc, cu capac plan sau bombat, lucrata de obicei din lemn de fag si impodobita cu crestaturi sau cu picturi, destinata pastrarii unor bunuri ale miresei (asternuturi, imbracaminte, covoare etc.). ◊ L. de Brasov (sau brasoveanca) este pictata mai ales cu elemente florale.

STELAJ s. n. 1. piesa de mobilier formata din rafturi suprapuse, pe care se asaza carti sau alte obiecte; etajera. 2. schelet metalic care sustine aparate, instrumente si dispozitive, o instalatie electrica. (< germ. Stellage)

BAROC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care se distinge printr-o neregularitate bizara; de un caracter socant; iesit din comun (prin felul sau de a fi); ciudat; straniu; bizar. O idee ~ca. 2) (despre constructii, obiecte de arta etc.) Care este realizat in stilul dominant de la sfarsitul perioadelor clasice. mobilier ~. /<fr. baroque

MOBILA, mobile, s. f. (Mai ales la pl.) obiect (cu destinatie practica precisa) care serveste la amenajarea unei locuinte, a unei institutii etc. si care se sprijina de obicei cu partea inferioara pe podea. ♦ (La sg.; colectiv) mobilier. – Din fr. meuble, it. mobilia, germ. Mobel.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)