Rezultate din textul definițiilor
FORMA, forme, s. f. 1. (Fil.: In corelatie cu continut) Categorie care desemneaza structura interna si externa a unui continut, modul de organizare a elementelor din care se compune un obiect sau un proces. ◊ Forme ale constiintei sociale = forme distincte ale vietii spirituale ale societatii, care se deosebesc prin obiectul lor specific, prin functia lor sociala specifica si prin modul specific de reflectare a existentei sociale (filozofia, morala, arta, stiinta etc.). ♦ (Geom., Fiz., Tehn.) Aspectul unei figuri in care nu se tine seama de marimea ei. 2. Infatisare, aspect (extern), contur, silueta. ◊ Expr. A fi in forma = a fi, a se gasi in ceele mai bune conditii (fizice si intelectuale). ♦ (Sport) Stare de maxima capacitate de efort a organismului, obtinuta prin antrenament, disciplina, viata sportiva etc. 3. (Geogr.: in sintagma) Forma de relief = neregularitate a suprafetei pamantului, rezultat al interactiunii agentilor geografici interni si externi. 4. Totalitatea mijloacelor de exprimare a continutului unei opere artistice. ♦ Totalitatea mijloacelor de expresie (melodie, ritm, armonie etc.) care contribuie la redarea continutului de idei si de sentimente al unei compozitii muzicale; structura unei compozitii muzicale. 5. Fel, chip, mod. 6. Mod de organizare, de conducere politica, sociala etc. ◊ Forma de guvernamant = mod de organizare si de functionare a conducerii statului. 7. Dispozitie de procedura (care poate atrage anularea unui act sau a unei hotarari judecatoresti). ◊ Loc. adv. De (sau, rar, pentru) forma = de ochii lumii, pentru a salva aparentele; formal (1). 8. (Lingv.) Complex de sunete prin care se exprima un sens; aspectul exterior al unui cuvant pentru a exprima o valoare sau o functie gramaticala. 9. Vas, tipar, model care serveste pentru a da unor materiale o anumita infatisare, un anumit aspect exterior. ♦ (Tehn.) Piesa prevazuta cu o cavitate de o anumita infatisare in care se toarna un material si care reprezinta negativul obiectului obtinut prin turnare. ♦ (Tipogr.) Pagina de zat completata de jur imprejur cu material de albitura si inchisa intr-o rama metalica, gata de a fi introdusa in masina de tipar. – Din fr. forme, lat. forma.
PARADA, parade, s. f. 1. Festivitate militara la care defileaza trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivitati; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompa. ◊ Loc. adj. De parada = de sarbatoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva incearca sa faca impresie, sa atraga atentia asupra sa. ◊ Loc. adj. si adv. De parada = (care se face) de forma, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu parada = cu ostentatie, cu importanta exagerata, ostentativ. ◊ Expr. A face parada de (sau cu) ceva = a face ceva in mod ostentativ, pentru a produce efect, a se fali cu ceva, a face caz. 2. Miscare sau ansamblu de miscari prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) pareaza o lovitura a adversarului si incearca sa dea o riposta. [Var.: (inv. si reg.): paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.
OCHI1, (I, II 4, 7, 11, 12, III) ochi, s. m. (II 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9, 10, 13) ochiuri, s. n. I. S. m. 1. Fiecare dintre cele doua organe ale vederii, de forma globulara, sticloase, asezate simetric in partea din fata a capului omului si a unor animale; globul impreuna cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui. ◊ Loc. adv. Vazand cu ochii = repede. Ochi in ochi = privindu-se unul pe altul. Cu ochii inchisi = a) fara discernamant; b) pe dinafara, pe de rost; foarte usor, fara dificultati. ◊ Expr. (A fi) numai ochi (si urechi) = (a privi) foarte atent (la ceva). A dormi numai cu un ochi = a dormi usor, nelinistit; a dormi iepureste. Cat vezi cu ochii (sau cu ochiul) = cat cuprinzi cu privirea, pana la departari foarte mari. A vedea cu ochii lui = a vedea el insusi, a fi de fata la o intamplare. A vedea cu ochii altuia = a nu avea pareri proprii, a judeca prin prisma altuia. A pazi (sau a ingriji) pe cineva ca ochii din cap = a pazi, a ingriji etc. pe cineva cu cea mai mare atentie. A arata (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva in mod discret (pe cineva sau ceva), facand o miscare usoara a ochilor in directia voita. A iubi pe cineva (sau a-i fi drag cuiva) ca lumina ochilor (sau mai mult decat ochii din cap) = a iubi (sau a fi iubit) din tot sufletul. A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii dupa cineva (sau dupa ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i placea foarte mult cineva sau ceva, a tine mult la cineva sau la ceva. A nu avea ochi sa vezi pe cineva = a fi manios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva. A privi pe cineva cu (sau a avea pe cineva la) ochi buni (sau rai) = a (nu) simpatiza pe cineva. A nu vedea (lumea) inaintea ochilor = a fi foarte suparat, a fierbe de manie. A da ochii (sau ochi) cu cineva = a intalni pe cineva (pe neasteptate). A da cu ochii de cineva (sau de ceva) = a vedea ceva sau pe cineva care iti iese intamplator in cale; a zari. A-si vedea visul cu ochii = a-si vedea realizata o dorinta. E cu ochi si cu sprancene = e evident, e clar. A i se intoarce (cuiva) ochii in cap (sau pe dos), se zice cand cineva este in agonie, cand moare. A(-si) da ochii peste cap = a) a cocheta, a afecta2; a face f*****e; b) (a fi pe punctul de) a muri. A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede. A pune (o arma) la ochi sau a lua la ochi = a tinti, a ochi. A lua (pe cineva) la ochi = a avea banuieli asupra cuiva, a suspecta. A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i placea cineva sau ceva; a pune sub observatie, a urmari. A face un lucru cu ochii inchisi = a face un lucru foarte usor, fara dificultate, fara ezitare. Intre patru ochi = fara martori, in intimitate. Plin ochi = foarte plin. (Fam.) Cu un ochi la faina si cu altul la slanina, se spune despre cel care: a) se uita crucis sau b) ravneste la doua lucruri deodata. (Munceste, lucreaza, alearga, se fereste, fuge etc. de ceva) de-si scoate ochii = (munceste, lucreaza etc.) cat poate, din rasputeri. 2. Facultatea de a vedea, simtul vazului, vedere; privire, uitatura. ◊ Loc. adv. Cu ochi pierduti = cu privirea neconcentrata, privind in gol; in extaz. Sub ochii nostri = a) sub privirea noastra; b) acum, in prezent. In ochii cuiva = dupa parerea cuiva, dupa aprecierea cuiva, in constiinta cuiva; in fata cuiva. De (sau pentru) ochii lumii = de forma, pentru a salva aparentele. ◊ Expr. A privi cu ochi de piatra = a privi nepasator, rece, inmarmurit. A avea ochi = a se arata priceput in a aprecia un lucru dintr-o privire. A masura (sau a judeca, a pretui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximatie, cu privirea, insusirea unui obiect sau a unei fiinte; a studia, a cerceta, a a**liza cu privirea ceva sau pe cineva. A vinde (sau a da, a cumpara) pe ochi = a vinde (sau a cumpara) apreciind cantitatea cu privirea. A sorbi pe cineva din ochi = a tine foarte mult la cineva, a-l privi cu drag. A manca (sau a inghiti) cu ochii = a manca cu mare pofta; a pofti. Incotro vede cu ochii sau unde il duc ochii = indiferent unde, in orice directie, fara tinta, aiurea. ♦ Fig. Putere de patrundere, discernamant; judecata, ratiune. 3. (La pl.) Obraz, fata. ◊ Loc. adv. De la ochi sau (verde) in ochi = cu indrazneala, fatis, fara crutare. II. P. a**l. 1. S. n. Fiecare dintre spatiile libere ale unei ferestre, in care se monteaza geamurile; panou de sticla care inchide fiecare dintre aceste spatii. ♦ Mica deschizatura inchisa cu sticla, facuta intr-un perete exterior, folosind la aerisirea sau la iluminarea unei incaperi. ◊ Ochi de bou = nume dat ferestrelor rotunde de mici dimensiuni folosite pentru iluminarea si aerisirea podurilor, a mansardelor sau a incaperilor de serviciu ale unui edificiu. 2. S. n. Portiune de loc, in forma circulara, acoperita cu altceva (apa, nisip, zapada etc.) decat mediul inconjurator. 3. S. n. Intindere de apa in forma circulara, in regiuni mlastinoase, marginita cu papura; loc unde se aduna si stagneaza apa. ♦ Vartej de apa, bulboana; copca. 4. S. n. si m. Orificiu facut intr-o panza de nava, plasa, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoara, o franghie, un cablu; ochet. ♦ Bucla formata prin indoirea unei sfori, a unei franghii etc., petrecuta cu un capat prin indoitura; lat. ♦ Fiecare dintre golurile (simetrice) aflate intre firele unei impletituri, ale unor tesaturi, ale unor plase etc.; golul impreuna cu firele care il marginesc. ♦ Fiecare dintre verigile din care se compune un lant; za. 5. S. n. Orificiu circular situat pe partea superioara a unei masini de gatit, pe care se asaza vasele pentru a le pune in contact direct cu flacara. 6. S. n. (Mai ales la pl.) Mancare facuta din oua prajite in tigaie sau fierte fara coaja, astfel ca galbenusul sa ramana intreg (cu albusul coagulat in jurul lui). 7. S. m. Complex de muguri existent pe nod la vita de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante. 8. S. n. Despartitura intr-o magazie, intr-un hambar etc.; boxa. 9. S. n. Fiecare dintre petele colorate de pe coada paunului. 10. S. n. Particula rotunda de grasime care pluteste pe suprafata unui lichid. 11. S. m. (In sintagmele) Ochi magic = tub electronic cu ecran fluorescent, care se foloseste in special la aparatele de receptie radiofonica sau radiotelegrafica, ca sa arate in ce masura este realizat acordul pe lungimea de unda dorita; indicator de acord.12. S. m. Fiecare dintre punctele de pe zaruri, carti de joc etc. 13. S. n. Fig. Pata de lumina, licarire, punct stralucitor. III. S. m. Compuse: ochi-de-pisica = a) disc de sticla sau de material plastic (montat intr-o garnitura de metal) care reflecta razele de lumina proiectate asupra lui si care este folosit ca piesa de semnalizare la vehicule sau la panourile fixe de pe sosele; b) varietate de minerale care, slefuite intr-un anumit mod, capata o luminozitate neobisnuita; ochi-de-ciclop = fereastra speciala care separa acustic incaperile unui studio, permitand insa o vizibilitate buna; ochiul-boului = a) (Bot.) nume dat mai multor plante din familia compozeelor, cu inflorescente mari, albe sau viu colorate; b) (Ornit.) pitulice; ochiul-lupului = a) planta erbacee cu flori mici albastre si cu fructe nucule (Lycopsis arvensis); b) planta erbacee cu tulpina ramificata si cu florile dispuse in forma de spice (Plantago indica); ochii-pasaruicii = planta erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albastre, albe sau rosii (Myosotis palustris); b) nu-ma-uita; ochiul-sarpelui = a) planta erbacee cu frunze mici in forma de rozeta, acoperite cu peri albi matasosi, cu flori albastre, rar albe, placut mirositoare (Eritrichium nanum); b) mica planta erbacee cu frunze paroase si cu flori mici, albastre inchis (Myosotis arvensis); ochii-soricelului = a) mica planta erbacee cu tulpini rosietice, cu frunzele bazale dispuse in rozeta, cu flori alburii, rareori liliachii (Saxifraga adscendens); b) nu-ma-uita; ochiul-soarelui = vanilie salbatica; ochiul-paunului = fluture de noapte care are pe aripi pete rotunde, colorate, asemanatoare cu cele de pe coada paunului (Saturnia pyri); Ochiul-Taurului = numele unei stele din constelatia Taurului. – Lat. oc(u)lus.
BARLOG ~uri n. 1) Adapost sapat in pamant de unele animale (urs, bursuc etc.); vizuina. 2) fig. Locuinta mizerabila (ferita de ochii lumii). /<sl. brulogu
COLT1 ~uri n. 1) Loc unde se intalnesc doua laturi sau doua muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ◊ ~ul gurii fiecare din cele doua extremitati ale gurii unde se intalnesc buzele. ~ de paine bucata de la margine a unei paini; calcai. ~ de strada unghi format de doua strazi care se intretaie. 2) Parte a unei incaperi, unde se unesc doi pereti alaturati; ungher. ◊ A da din ~ in ~a face eforturi disperate pentru a scapa de ceva. 3) (in publicistica) Rubrica rezervata unei anumite specialitati. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveste drept refugiu pentru cineva. ◊ ~ de tara loc retras. In (sau din) toate ~urile (lumii) in (sau din) toate partile; (de) pretutindeni. La ~ de tara si la mijloc de masa intr-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboada subtire in forma de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac
CROCODIL ~i m. 1) Reptila mare cu corpul acoperit de placi osoase si cu cap alungit, care traieste in apele din tarile tropicale. ◊ Lacrimi de ~ lacrimi prefacute; plans de ochii lumii. 2) Clema de conectare cu falcile dintate pentru legaturi electrice provizorii. /<fr. crocodile, lat. crocodilus
FERIT1 ~ta (~ti, ~te) 1) v. A FERI. 2) Ca-re este ascuns de ochii lumii; tainic. /v. a feri
A SE INFUNDA ma infund intranz. 1) (despre santuri, conducte) A se inchide prin depuneri (de noroi, de nisip); a se astupa. 2) (despre drumuri) A nu mai avea continuare; a fi intrerupt; a se inchide. 3) (despre vehicule, oameni) A intra adanc (in namol, glod, zapada, nisip), fara a putea sa inainteze; a se impotmoli. 4) fig. fam. A se izola intr-un loc ascuns de ochii lumii; a se ingropa. /<lat. infundare
A SE INGROPA ma ingrop intranz. fam. A se izola intr-un loc ascuns de ochii lumii; a se infunda. /in + groapa
PARADA ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sarbatori oficiale sau a unei festivitati. ◊ De ~ de forma; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune in valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune in valoare cu ostentatie. 3) Iesire pe arena a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrima) Ansamblu de miscari executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitura a adversarului, dandu-i o riposta. /<fr. parade, germ. Parade,
TAINIC2 ~ca (~ci, ~ce) 1) Care contine o taina; greu de priceput; mistic; enigmatic; misterios. 2) Care prezinta o taina pentru altii; secret; ascuns. 3) Care tine de viata particulara a cuiva; intim. 4) Care este ascuns de ochii lumii; ferit. 5) (despre oameni) Care stie sa tina o taina; discret. /<sl. tajniku
TREABA treburi f. 1) Activitate de durata mai mare sau mai mica de care se ocupa cineva; indeletnicire; ocupatie. ◊ A avea (sau a fi in) ~ a fi ocupat. A-si cauta (sau a-si vedea) de ~ a) a lucra cu sarguinta; b) a nu se amesteca in lucrul altuia. A se afla in ~ a lucra de ochii lumii. 2) pop. Efectuare a unor actiuni utile; lucru. ◊ A se pune pe ~ a se apuca serios de lucru. A se lua cu ~a a uita de griji sau de necazuri, fiind absorbit de lucru. 3) Actiune savarsita de cineva; fapta; isprava. ◊ Mare ~! mare lucru! De ~ de isprava; cumsecade. Cu ~ cu rost. A face o ~ a face o pozna, o sotie. 4) Afacere care necesita rezolvare; problema; chestiune; lucru. ◊ A avea ~ cu cineva (sau undeva) a avea interese cu cineva (sau undeva). Ce ~ ai? Ce te intereseaza? Nu-i ~a ta! Nu te priveste! A nu fi de nici o ~ a nu fi bun de nimic. Se vede ~ ca ... se pare ca ...; se vede ca ... . [G.-D. trebii; Pl. si trebi] /<sl. treba
CIRCUMSTANTA s.f. Imprejurare, particularitate care insoteste un fapt. ♦ Ocazie, conjunctura (favorabila sau nefavorabila). ◊ De circumstanta = pentru o ocazie anumita; de forma, de ochii lumii. [< lat. circumstantia < circum – imprejur, stare – a tine, cf. fr. circonstance].
FATADA s.f. Fiecare dintre fetele exterioare ale unei cladiri, ale unui monument etc.; (spec.) fata unui edificiu. ◊ De fatada = de ochii lumii, de forma. [Cf. fr. facade].
CIRCUMSTANTA s. f. imprejurare in care are loc un fapt. ◊ ocazie, conjunctura. ♦ de ~ = de forma, de ochii lumii. (< fr. circonstance, lat. circumstantia)
FATADA s. f. fiecare dintre fetele exterioare ale unei cladiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de forma. (< fr. facade)
ochi (ochi), s. m. – 1. Organ al vazului. – 2. Vedere. – 3. Butoniera, cheutoare. – 4. Adincitura de apa. – 5. Deschizatura, gaura. – 6. Corp luminos, lumina. – 7. Spatiu intre doi stilpi de pod. – 8. Ferestruica, oberliht. – 9. Sticla, geam. – 10. Poiana, luminis. – 11. Veriga, za de lant. – 12. Guleras de capsa. – 13. Rotunzimea unei litere. – 14. Lat de plasa, de impletitura. – 15. Lat, nod slab, usor de desfacut. – 16. Ou prajit cu galbenusul intreg. – 17. Pata colorata pe coada paunului. – 18. Nuanta, stralucire. 19. Cristal de sare gema. – 20. Gura de vas pentru lichide. – 21. Virtej, volbura, viltoare. – 22. Punct pe zaruri, pe carti. – 23. Foaie de hirtie (in-octavo). – Mr., megl., istr. ocl’u. Lat. oc(u)lus (Puscariu 1217; Candrea-Dens., 1279; REW 6038), cf. it. occhio, prov. uelh, fr. oeil, sp. ojo, port. olho. Cu exceptia sensurilor 1, 7 si 22, in celelalte sensuri se foloseste pl. n. ochiuri. Pentru sensul 21, cf. M. L. Wagner, Oje de aqua, NRFH, IV, 40-3; pentru 16, ngr. ἀβγά μάτι (Graur, BL, V, 71, semnaleaza corespondenta dintre ngr. πλύνω τὰ μάτια si a spala pe ochi. Aceste expresii comune ambelor idiomuri se pot inmulti cu usurinta, cf. de ochii lumii, νιὰ τά μάτια τοῦ ϰόσμου; cu ochii in patru, τὰ μάτια σου τέσσερα; a vedea cu ochi rai, παίρνω ἀπo ϰαϰό μάτια; pe ochii mei, στὰ μάτια μου etc.). Legatura dintre 3 si 4 cu sl. okno „fereastra” (Puscariu 1217) nu este o ipoteza necesara. – Cf. oaches. Der. ochi, vb. (a se uita, a reprivi, a trage cu ochiul; a tinti; Trans., a arde soarele); ochiada, s. f. (privire intensa, semn cu ochiul), dupa it. occhiata, fr. oeillade; ochian, s. n. (telescop), cu suf. -an (dupa ipoteza improbabila a lui Graur, BL, IV, 104, din it. occhiale), cf. cuvintul urmator; ochiana, s. f. (peste, Leuciscus rutilos, Scardinius erythrophthalmus), numit asa din cauza ochilor sai mari); ochiar, s. m. (Bucov., insecta, Drosophila graminun); ochenat, adj. (cu ochi mari), prin incrucisare cu sprincenat (Candrea); ochete, s. m. (ochi de plasa, impletitura etc.; inel de zale, veriga de lant; sticla de geam), in Olt. si Banat; oceri, s. m. pl. (Trans. de N, ochelari), cu der. neclara; ochiat, adj. (Trans., cu gaurele, spongios); ochila, s. m. (ciclop din anumite povesti populare); ochios, adj. (cu ochi mari); ochisor, s. m. (dim.; planta, Anagallis arvensis; Arg., moneda de aur); ochitor, s. m. (tintas, servant de tun); deochi, s. n. (boala provocata de privirea cuiva); deochia, vb. (a provoca un rau, a nenoroci cu privirea), cuvint cunoscut peste tot (ALR, I, 242)cf. cal. aducchiare; deochiat, adj. (nenorocit datorita deochiului; discreditat).
colb n. fara pl. (slav?). Est. Praf, pulbere, pamint redus in particele foarte mici de mult umblet: un calator plin de colb. A trage cuiva o bataie in cit sa-i mearga colbu, a-i trage o bataie strasnica. A arunca colb in ochii lumii, a minti fara rusine vrind sa denaturezi fapte evidente. A da colb unui lucru, a-l expedia rapede [!], a termina rapede cu el. V. sperla.
lumeA ochiLOR s. v. pupila.
PUPILA s. (ANAT.) (pop.) lumina ochiului, (reg.) vedere, (inv.) lumea ochilor, (frantuzism inv.) prunela.
LUCOARE ~ori f. inv. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de unele corpuri luminescente sau incandescente, care, actionand asupra retinei ochiului, permite ca lumea inconjuratoare sa fie vizibila; lumina. 2) fig. Sursa care lumineaza spiritul. /<lat. lucor, ~oris
lumiNA ~i f. 1) Radiatie electromagnetica, emisa de un corp incandescent sau luminescent, care actioneaza asupra ochilor facand vizibila lumea inconjuratoare. ~a soarelui. ◊ A se face ~ a se face ziua. Pe ~ la lumina zilei; dupa ce s-a luminat de ziua sau inainte de a insera. A vedea ~a zilei a) a avea vedere; b) a se naste. A vedea ~a tiparului a aparea de sub tipar. (Limpede) ca ~a zilei absolut clar; de netagaduit. 2) Sursa, izvor care lumineaza. ◊ A aprinde ~a a aprinde ceva de luminat. ~ electrica iluminare pe baza de energie electrica. 3) Deschizatura din mijlocul irisului prin care patrunde radiatia electromagnetica a corpurilor incandescente sau luminescente; pupila. ~a ochilor. 4) fig. Desteptare a mintii. ◊ A se face ~ in capul (sau mintea) cuiva a deveni clar. 5) Deschidere libera intr-o constructie. [G.-D. luminii] /Probabil din lume
Fortuna, straveche divinitate romana, care cirmuia soarta oamenilor. Era identificata cu Tyche, din mitologia greaca. Zeita Fortuna era reprezentata tinind in mina Cornul Abundentei, ca datatoare de belsug, cu o cirma, fiind cea care „cirmuia” destinele lumii, si cu ochii legati, intruchipind soarta oarba. Ea le impartea oamenilor, dupa bunul ei plac, fericirea sau nenorocirea, bogatia sau saracia, binele sau raul.
GLOB s. 1. v. sfera. 2. (rar) basica. (~ colorat care se pune prin gradini.) 3. cilindru, sticla, (reg.) burlui, tilindru. (~ de lampa.) 4. (ANAT.) bulb, (reg.) bulbuc, gogoasa, scovarlie. (~ al ochilor.) 5. (GEOGR., ASTRON.) sfera. (~ pamantesc.) 6. v. lume.
PERINDA vb. 1. a defila, a se prefira, a se succeda, (fig.) a se derula. (Copacii i se ~ prin fata ochilor.) 2. a se succeda, a se vantura. (Multa lume se ~ pe acolo.) 3. a se scurge, a se succeda, a urma, (inv. si pop.) a se petrece. (Masinile se ~ una dupa alta.) 4. v. succeda.
DRAG2 ~ga (~gi) 1) si substantival (despre persoane) Care este (foarte) scump; la care cineva tine (foarte) mult; iubit. ◊ A-i fi cuiva ~ ca ochii din cap a iubi pe cineva foarte mult. A-i fi ~ ca sarea-n ochi a nu putea suferi pe cineva. Cand ti-e lumea mai ~ga cand ti-e mai bine; cand esti mai fericit. 2) Care produce placere; placut. /<sl. dragu
CELALALT, CEALALTA, ceilalti, celelalte, pron. dem. 1. Cel mai departat dintre amandoi, al doilea. ◊ (Adjectival) Acolo, in partea cealalta, printre desisuri marunte (SADOVEANU). 2. (La pl.) Toti cei care sunt de fata sau care pot fi luati in consideratie, afara de cel sau cei amintiti in mod special sau scosi din discutie. ◊ (Adjectival) Nici macar sa-si ridice ochii la ceilalti meseni (CREANGA). ♦ (Adjectival, determinand cuvinte care exprima o diviziune a timpului) Imediat urmator altuia. lumea cealalta. [Gen.-dat. sg. celuilalt, celeilalte, gen.-dat. pl. celorlalti, celorlalte. – Var.: celalalt, ceealalta pron. dem., celalt, cellalt pron. dem. m.] – Din cel + alalt.
AXA s. f. 1. dreapta care se considera a fi orientata intr-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreapta care ocupa o anumita pozitie intr-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotatie = dreapta imaginara in jurul careia se executa miscarea de rotatie a unui corp; ~ optica = linie care trece prin centrul corneei si prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafete fata de care acestea prezinta anumite proprietati de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care uneste polii Pamantului pana la intersectia cu sfera cereasca. 4. grup constituit in timpul celui de-al doilea razboi mondial de Germania, Italia si aliatii lor. (< fr. axe, germ. Achse)
CAPRIMULG s. m. Nume dat speciilor (c. 100) ordinului caprimulgiforme, cosmopolite, cu ochi adaptati la vederea in intuneric, cioc cu deschidere foarte mare, corp turtit, penaj cafeniu, moale (zboara fara zgomot), care imita perfect, ca desen, scoarta arborilor (h********e tipica din lumea pasarilor); in cadrul lor exista singura specie de pasari care hiberneaza, c. de Colorado; in Romania vine, ca oaspete de vara, c. european.
STRALUCIRE s. 1. v. luminozitate. 2. lumina, (rar) straluminare, (inv. si pop.) vedere, (inv. si reg.) lume, (reg.) zare, (inv.) lucoare. (~ soarelui.) 3. (FIZ.) luminanta. 4. v. lustru. 5. lucire, scanteiere, sclipire, sticlire, (rar) straluciu, straluminare, (inv.) lucoare, stralucoare. (~ diamantului.) 6. licarire, lucire, scaparare, scanteiere, sclipire, sticlire. (O ~ ciudata a ochilor.) 7. v. frumusete. 8. v. fast. 9. bogatie, fast, lux, pompa, splendoare. (~ ceremoniei.) 10. v. glorie.
cinematograf n., pl. e (vgr. kinema, kinematos, miscare, si grapho, scriu). O masina care reproduce pe un plan miscarile fiintelor si lucrurilor. Localu in care se vad proiectiunile acestei masini. – A fost inventata la 1895 de Francezu Ludovic lumiere si fratele lui prin studierea cinetoscopului lui Edison si a fotografiilor luate in laboratoriu de fiziologie al profesorului Marcy, care studia zboru pasarilor si miscarea altor animale luind fotografii succesive la intervale scurte. Fratii lumiere au perfectionat aceasta sistema dindu-i o intrebuintare practica. Ei au inventat mijlocu de a lua mai multe fotografii intr´o secunda pentru ca miscarile care se repeta iute sa dea ochilor impresiunea continuitatii. E acelasi fenomen care se intimpla cind, miscind repede un chibrit aprins, capatam aparenta unor linii luminoase. – Primu film a aratat iesirea lucratorilor de la uzina tatalui inventatorului la 22 Martie 1895 la o conferenta [!] a „Societatii p. Incurajarea Industriii Nationale”.
KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeita neagra”) (in mitologia vedica), divinitate personificand mania si groaza. Simbol al sortii potrivnice. Fiica lui Himavān (zeu intruchipand Himalaya) si sotia zeului Siva. Reprezentata cu dinti de fiara si cu trei ochi, cu patru mani, tinand in fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cutit, o sabie). Numita si „distrugatoarea timpului” (la sfarsitul erei Kāliyuga, a carei patroana nefasta este, zeita K. se va infasura, impreuna cu lumea, intr-un val de bezna, creand astfel premisele absolute ale sfarsitului lumii).
A PIERI pier intranz. 1) (despre fiinte) A inceta sa mai traiasca; a muri. 2) (despre oameni) A muri de moarte violenta. ~ de ciuma. ◊ Nu piere lumea nu se intampla nimic. 3) (despre vegetatie) A-si pierde seva cu totul (de frig, de seceta etc.); a se usca; a muri. 4) (despre stari, senzatii) A inceta de a mai persista; a lua sfarsit (subit). I-a pierit dorinta de plecare. ◊ A-i ~ cuiva glasul (sau graiul) a pierde pentru un moment (de frica, de emotie etc.) darul vorbirii. 5) (despre sunete, lumina) A scadea treptat in intensitate; a deveni din ce in ce mai slab, disparand complet; a se stinge. 6) A disparea brusc; a se face nevazut. ◊ Piei din ochii mei (sau fata mea)! sa nu te mai vad! /<lat. perire