Rezultate din textul definițiilor
OBSTRUCTIE, obstructii, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat in interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afara; ocluzie, obliterare, obliteratie. ◊ Obstructie intestinala = ocluzie intestinala. 2. Tactica folosita in unele parlamente pentru a impiedica, prin prelungirea artificiala a discutiilor, desfasurarea unei dezbateri, a unei actiuni, a unui proces sau luarea unei hotarari; p. ext. opozitie inversunata. ♦ Act nereglementar comis in unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un aparator incearca sa impiedice pe atacantul advers sa ajunga mingea, fara ca el insusi sa incerce sa o joace. ♦ Actiune nereglementara prin care un boxer incearca sa-si impiedice adversarul sa loveasca. – Din fr. obstruction, lat. obstructio.

ILEUS s.n. Oprire a tranzitului intestinal; ocluzie intestinala prin rasucire. [Pron. -le-us. / < fr. ileus].

ILEUS s. n. ocluzie intestinala provocata printr-o rasucire a intestinului; volvulus. (< fr. ileus)

OCLUZIUNE, ocluziuni, s. f. 1. Inchidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. in scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectiva. 2. Bula de gaz ramasa in interiorul unei piese metalice dupa turnarea acesteia. 3. (Med.; in sintagma) ocluzie intestinala = boala care consta in oprirea sau intreruperea circulatiei materiilor f****e intr-un punct oarecare al intestinului; obstructie intestinala, incurcatura de mate. 4. (Fon.) Miscare articulatorie care consta din inchiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) si care are ca rezultat intreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-.Var.: ocluzie s. f.] – Din fr. occlusion.

VOLVULUS s.n. ocluzie intestinala provocata de o rasucire a intestinului; ileus. [< fr. volvulus, cf. lat. volvere – a rasuci].

STERCOREMIE s.f. Intoxicatie provocata prin resorbtia unor substante din continutul intestinal in cursul unei constipatii prelungite sau ocluzii intestinale. [Gen. -iei. / < fr. stercoremie, cf. lat. stercus – excrement, gr. haima – sange].

STERCOREMIE s. f. intoxicatie provocata prin resorbtia unor substante din continutul intestinal in cursul unei constipatii prelungite sau ocluzii intestinale. (< fr. stercoremie)



Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)