Rezultate din textul definițiilor
tirla (-le), s. f. – Stina, ocol de vite. – Megl. torla. Sl., cf. bg. tarlo, sb. trlo, cr. terlo (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 412). – Der. tirlas, s. m. (coproprietar al unei stine), cf. GS, VI, 43; tirli, vb. (a-si aseza tirla intr-un anumit loc; a zabovi cu turma intr-un anumit loc); tirliste, s. f. (loc in care mai inainte a fost o tirla), cf. bg. tarliste.

TARC, tarcuri, s. n. 1. Loc ingradit (uneori acoperit), unde se adapostesc sau se inchid oile, vitele etc.; ocol. 2. Ingraditura, gard de nuiele, spini, de spini etc. in jurul unei clai de fan pentru a o feri de vite; p. ext. suprafata imprejmuita de acest gard. 3. Mica ingraditura facuta din stinghii, in care sunt tinuti copii mici cand incep sa umble, pentru a li se limita spatiul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsarkos.

OBOR1, oboare, s. n. 1. (Reg.) Loc (imprejmuit) unde se tine un targ de vite, de fan, de lemne; targ de vite; p. ext. piata. 2. (Pop.) Imprejmuire pentru vite; tarc, ocol, staul. ♦ Loc ingradit in jurul casei sau in apropierea ei, parte a curtii unde se tin unelte agricole, nutret pentru vite etc. – Din bg., scr. obor.

OBOR1 oboare n. 1) (in trecut) Loc special rezervat pentru vanzarea vitelor; targ de vite. 2) Loc imprejmuit (in apropierea casei sau in camp) unde se tin vitele; tarc; ocol. 3) Loc imprejmuit cu stuf sau nuiele intr-o apa curgatoare, pentru a prinde pestele sau pentru a pastra viu pestele prins. /<bulg., sb. obor

padau, padaie, s.n. (reg.) ocol pentru vite.

sez1 s.n. (reg.) ocol pentru vite, folosit in timpul verii; zacatoare.

bateliste f. (d. bat). Est. ocol, tarc de vite. Batatura unde se joaca hora, loc bataturit, loc de adunare, de intilnire. Bataie (suflare) a vintului. V. batiste si vieliste.

TARNOMATA s. f. (Reg.) Bucati de paie, spice etc. ramase de la treierat si folosite ca asternut sau ca nutret pentru vite; resturi de paie amestecate cu baligar care se scot din ocolul sau din grajdul vitelor. – Cf. scr. trnomet „tarn1 de maturat aria”.

ocol1 ocoale n. 1) Loc ingradit (pentru inchiderea vitelor); cosar; tarc. 2) Gard care inconjoara un loc; ingraditura; imprejmuire. 3) ist. Unitate administrativa. ◊ ~ silvic diviziune teritoriala in gospodaria forestiera. /<bulg. okolu

STAUL ~e n. 1) Loc ingradit (si acoperit) pentru oi si capre; ocol. 2) Constructie speci-ala unde se tin vitele; grajd. [Sil. sta-ul] /<lat. stab[u]lum



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)