Rezultate din textul definițiilor
chibzuit, -a adj. Care chibzuieste bine, serios, echilibrat: om chibzuit. Care e facut cu chibzuiala: plan chibzuit.
CHIBZUINTA s. f. Examinarea atenta a imprejurarilor, judecata cumpanita; insusire care caracterizeaza pe omul chibzuit. – Chibzui + suf. -inta.
CHITIT, -A, chititi, -te, adj. (Pop.; despre oameni) chibzuit, socotit. – V. chiti1.
SOCOTIT2, -A, socotiti, -te, adj. (Despre oameni) chibzuit, cumpatat, masurat. – V. socoti.
CALCULAT, -A adj. (despre oameni) chibzuit, cumpanit, preocupat de propriile interese. (< calcula)
RATIONAL, -A, rationali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile si cerintele ratiunii; care poate fi conceput cu ajutorul ratiunii. ♦ (In filozofia rationalista) Izvorat sau dedus din ratiune, considerat ca independent de experienta si anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpanit, chibzuit, cu judecata, cu ratiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecata, cu masura, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; in sintagmele) Numar rational = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele intregi si fractionare, pozitive si negative, precum si numarul zero, si care pot fi exprimate printr-un raport intre doua numere intregi. Expresie rationala = expresie algebrica care nu contine extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; in sintagma) Mecanica rationala = mecanica teoretica. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.
DELIBERARE, deliberari, s-f. Actiunea de a delibera si rezultatul ei; consfatuire, chibzuire; dezbatere, deliberatie. – V. delibera.
CUMPATAT adj. 1. v. calculat. 2. astamparat, asezat, chibzuit, cuminte, cumintit, domolit, echilibrat, linistit, potolit, retinut, rezervat, serios, sobru, stapanit, temperat. (om ~.) 3. asezat, chibzuit, echilibrat, linistit, pasnic, potolit, tihnit. (O viata ~.)
DESTEPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, istet, indemanatic, mester, priceput, (pop.) mehenghi, (inv. si reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (inv.) mestesugaret, practic, (fam. fig.) breaz. (om destept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, intelept. (O fapta desteapta.)
ECHILIBRAT, -A, echilibrati, -te, adj. 1. Care se afla in stare de echilibru. ♦ (Despre doua valori, preturi, bugete) just proportionat unul fata de altul. 2. Fig. (Despre oameni) Cumpanit, ponderat, chibzuit. – V. echilibra. Cf. fr. equilibre.
chitit, -a (d. chitesc). chibzuit, socotit, serios: om chitit la minte.
CUMPANIT, -A, cumpaniti, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) chibzuit, echilibrat, masurat. – V. cumpani.
CANTARIT2, -A, cantariti, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Cumpanit, chibzuit, socotit. – V. cantari.
ASEZAT, -A, asezati, -te, adj. (Despre oameni) Linistit, cumpatat, serios, cuminte; chibzuit. ♦ (Despre vorbe; adesea adverbial) Linistit, calm; cu continut serios, sanatos. – V. aseza.
MATUR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
MATUR, -A, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); cu judecata, cu experienta. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care dovedeste o judecata adanca, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. si: matur] – Din lat. maturus, it. maturo.
ASEZAT, -A, asezati, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Cumpatat, serios, cuminte, chibzuit. – V. aseza.
INTELEPT2 ~eapta (~epti, ~epte) 1) (despre persoane) Care intelege si judeca drept; care are judecata sanatoasa; cuminte. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care este bine gandit; facut cu socoteala; chibzuit. /<lat. intellectus
ASEZAT ~ta (~ti, ~te) 1) v. A ASEZA si A SE ASEZA. 2) (despre oameni si despre manifestarile lor) Care este serios, cumpatat si chibzuit. ◊ ~ la minte chibzuit. /v. a (se) aseza
BANUI vb. 1. a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a socoti, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (inv. si reg.) a nadai, (reg.) a chibzui, a probalui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ ca se va intampla astfel?) 2. (prin Transilv. fig.) a se arde. 3. v. suspecta.
PONDERAT, -A, ponderati, -te, adj. (Despre oameni si manifestarile lor) Care dovedeste cumpatare, moderatie, echilibru; moderat, echilibrat, cumpatat, chibzuit; masurat; potolit, linistit. – Din fr. pondere.
INTELEPT adj., s., adv. 1. adj. (livr. rar) sapient, (pop.) iscusit, (inv.) mandru, preamandru. (Un om ~.) 2. s. filozof, ganditor. (Cei sapte ~ti ai lumii antice.) 3. adj. v. chibzuit. 4. adj. v. judicios. 5. adj. chibzuit, cuminte, destept, inteligent. (O fapta ~eapta.) 6. adv. v. chibzuit.
APRECIERE, aprecieri, s. f. Actiunea de a aprecia si rezultatul ei. ◊ Expr. A lasa (ceva) la aprecierea cuiva = a lasa pe cineva sa chibzuiasca si sa hotarasca singur (intr-o problema). [Pr.: -ci-e-] – V. aprecia.
INFRANAT adj. 1. v. impiedicat. 2. v. strunit. 3. cal-culat, chibzuit, cumpanit, cumpatat, echilibrat, masurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viata ~.)
SOBRU adj. 1. simplu. (Imbracaminte ~.) 2. auster, grav, sever, (rar) aspru. (O frumusete ~; linii ~.) 3. aspru, auster, sever, spartan. (Duce o viata ~.) 4. astamparat, asezat, chibzuit, cuminte, cumintit, cumpatat, domolit, echilibrat, linistit, potolit, retinut, rezervat, serios, stapanit, temperat. (om ~.)
CALCULAT adj. chibzuit, cumpanit, cumpatat, echilibrat, infranat, masurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viata ~.)
CONSULTA vb. 1. a intreba. (Sa-l ~ intr-o chestiune.) 2. a se sfatui, (rar) a se consfatui, (inv. si pop.) a se chibzui, (Mold.) a se cislui, (inv., in Transilv.) a se divani. (S-au ~ intre ei cum sa procedeze.) 3. v. cerceta. 4. a cerceta. (~ catalogul unei biblioteci.) 5. (MED.) a examina. (Medicul ~ un pacient.)
CUMINTIT adj. astamparat, asezat, chibzuit, cuminte, cumpatat, domolit, echilibrat, linistit, potolit, retinut, rezervat, serios, sobru, stapanit, temperat. (Un om ~.)
A CUGETA cuget 1. intranz. 1) A gandi adanc; a chibzui; a medita; a reflecta. 2) rar A sta pe ganduri. 2. tranz. A avea in vedere. Cuget ca va trebui sa pleci. /<lat. cogitare
NERATIONAL, -A, nerationali, -e, adj. 1. Care nu este conform cu principiile si cerintele ratiunii, care nu poate fi inteles cu ajutorul ratiunii; irational (1). 2. (Despre oameni) Lipsit de judecata, de intelepciune (in ceea ce face sau ce spune); necugetat, nechibzuit. 3. Care nu a fost bine gandit, bine chibzuit, care denota nesocotinta. [Pr.: -ti-o-] – Ne- + rational.
chibzui vb. 1. a cugeta, a gandi, a judeca, a medita, a rationa, a reflecta, (inv.) a meditarisi, a mandri, a rezona, a semui. (vrea sa ~ in liniste.) 2. a (se) gandi, a judeca, a socoti, (inv. si reg.) a samalui, (fig.) a cantari, a cumpani, a dramui. (Sa ~ cum e mai bine.) 3. a delibera, a dezbate, a discuta, (livr.) a pertracta. (Sa stam si sa ~ cu atentie ce sa facem.) 4. v. considera. 5. (fig.) a cumpani, a masura. (Isi ~ cuvintele.)
chibzuit adj., adv. 1. adj. v. calculat. 2. adj. v. cumpatat. 3. adj. asezat, cumpatat, echilibrat, linistit, pasnic, potolit, tihnit. (O viata ~.) 4. adj. cuminte, intelept, socotit, (pop.) mintos. (om ~.) 5. adv. cuminte, intelept, intelepteste, judicios, rational. (A procedat ~.) 6. adj. cumpanit, gandit, judicios, matur, serios, socotit, temeinic. (O judecata ~.) 7. adj. v. judicios. 8. adj. cuminte, destept, inteligent, intelept. (O masura ~.)
chiti (-tesc, -it), vb. – 1. A impodobi, a infrumuseta, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orindui. – 3. A organiza, a planui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gindi. Sb. kititi „a infrumuseta”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate ca evolutia semantica este fireasca in toate fazele ei, este rar ca un cuvint sl. sa fi dezvoltat in rom., de la sine, o gama atit de intinsa de sensuri. Este de presupus ca in evolutia sa ar fi influentat vreun cuvint ca a cata, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteala, s. f. (podoaba; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecata, parere; supozitie, idee). Cf. cuvintul urmator.