Rezultate din textul definițiilor
PATIT2, -A, patiti, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a trecut prin multe incercari in viata, care a vazut si a trait multe; p. ext. cu experienta, incercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan patitul = (a fi) om cu experienta. – V. pati.

ALALTAIERI adv. In ziua care o preceda pe cea de ieri. ◊ Mai ~ zilele trecute. Doar nu sunt de ieri, de ~ nu sunt un novice; sunt om cu experienta. /alalta + ieri

PATIT ~ta (~ti, ~te) si substantival (despre persoane) Care a avut multe intamplari neplacute; trecut prin multe incercari in viata. ◊ Din ~te din experienta. (A fi) Stan ~tul (a fi) om cu experienta. /v. a pati

APRIORISM s. n. conceptie filozofica idealista care considera cunoasterea esentei lucrurilor anterioara experientei omului. (< fr. apriorisme)

VERIFICAT, -A, verificati, -te, adj. Supus unei cercetari, unui control, unei examinari, unei probe. ♦ (Despre oameni) Cu experienta, incercat; p. ext. capabil. – V. verifica.

VERSAT, -A, versati, -te, adj. (Despre oameni) Cu experienta, priceput, competent (intr-un anumit domeniu). – Din fr. verse.

WELTANSCHAUUNG s.n. Ansamblu de cunostinte despre gandirea, sentimentele, vointa si comportamentul omului, despre experienta; imaginea despre lume si existenta umana ca un tot unitar. [Pr. velt-an-sa-] (din germ. Weltanschauung)

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul nedeschis al unei flori; floare care incepe sa se deschida. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. A da (mancare) la boboci = a vomita. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; ageamiu; p. restr. recrut; student in primul an. – Din ngr. bubuki.

BATRAN1 ~a (~i, ~e) 1) si substantival (despre fiinte) Care traieste de mult timp; ajuns la o varsta inaintata. om ~. 2) fig. Care are caracterele fizice sau morale ale unei persoane de varsta inaintata. ◊ Fata ~a fata care a trecut de vremea maritisului, ramanand nemaritata. Lup ~ om cu multa experienta de viata; om incercat in viata. 3) rar (despre lucruri) Care este facut de mult timp; care este in intrebuintare de mult timp; vechi. [Sil. ba-tran] /<lat. veteranus

FORMAT2 ~ta (~ti, ~te) 1) v. A FORMA si A SE FORMA. 2) Care a capatat o anumita experienta de viata. om ~. /v. a forma

RATIONALISM s.n. 1. Incredere in ratiune, in capacitatea acesteia de a cunoaste realitatea. 2. Conceptie in teoria cunoasterii care considera ratiunea drept unic izvor al cunoasterii, afirmand ca necesitatea si universalitatea nu pot fi deduse din experienta, prin generalizarea ei, ci numai din ratiune, unde exista independent de experienta, aprioric. [Cf. fr. rationalisme].

BOBOC, boboci, s. m. 1. Caliciul care contine floarea inainte de a se deschide si a se dezvolta deplin; floarea nedeschisa si nedezvoltata deplin. ◊ Fig. Un boboc de fata. 2. Pui de gasca sau de rata. ◊ Expr. Toamna se numara bobocii = numai la starsit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paste (sau a pazi) bobocii = a-si pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Incepator intr-un domeniu; om lipsit de experienta; (prin restrictie) recrut. – Ngr. bubuki.

CERCARE, cercari, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) cerca si rezultatul ei. 1. Cercetare, investigatie. 2. Incercare, experienta. ♦ Proba. 3. Suferinta, durere; nenorocire. – V. cerca.

MATUR, -A, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); cu judecata, cu experienta. ♦ (Despre manifestari ale oamenilor) Care dovedeste o judecata adanca, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. si: matur] – Din lat. maturus, it. maturo.

COPT coapta (copti, coapte) 1) (despre alimente) Care este pregatit pentru mancare prin incalzirea in cuptor. 2) (despre fructe sau despre plante) Care a ajuns in ultima faza de dezvoltare naturala; bun pentru consum. Mar ~. Cirese coapte.Mort-~ in orice conditii; cu orice pret. 3) fig. (despre oameni) Care are suficienta experienta de viata; ajuns la maturitate; matur. ◊ om ~ la minte om cu buna judecata; om serios. 4) (despre stari de lucruri) Care este de acum gata de ceva; ajuns in faza superioara de dezvoltare. 5) (de-spre abcese) Care a facut puroi si este gata sa se sparga. /<lat. coctus

CONCEPTUALISM s.n. Conceptie in filozofia scolastica medievala apropiata de nominalism, care contesta in mod just existenta reala ca atare a generalului, independenta de lucrurile singulare, dar considera ca notiunile generale (conceptele) din mintea oamenilor preexista fata de experienta. [Pron. -tu-a-. / < fr. conceptualisme].

CERCARE, cercari, s. f. (Pop.) Actiunea de a (se) cerca si rezultatul ei. 1. Cercetare, investigatie. 2. Incercare, experienta. ♦ Proba. 3. Suferinta, durere, nenorocire.

SENSUS, NON AETAS, INVENIT SAPIENTIAM (lat.) observatia, nu varsta, va aduce intelepciunea – Publilius Syrus, „Sententiae”, 638. Observarea mediului inconjurator si a oamenilor da cunostinte si experienta care valoreaza mai mult decat anii traiti.

PURTAT2, -A, purtati, -te, adj., s. f. art. 1. Adj. (Despre imbracaminte) Uzat, vechi. 2. Adj. (Despre oameni) Umblat (prin lume); cu experienta. 3. S. f. art. Numele unui dans popular din Ardeal; melodie dupa care se executa acest dans. – V. purta.

TRANSCENDENTALISM s. n. 1. Conceptie filozofica elaborata de Kant si bazata pe ideea ca formele apriorice ale constiintei preceda experienta si constituie conditiile existentei ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteista si prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (dupa transcendent).

RATIONAL, -A, rationali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile si cerintele ratiunii; care poate fi conceput cu ajutorul ratiunii. ♦ (In filozofia rationalista) Izvorat sau dedus din ratiune, considerat ca independent de experienta si anterior acesteia. 2. (Despre oameni) Cumpanit, chibzuit, cu judecata, cu ratiune. 3. (Adesea adverbial) Care se face cu judecata, cu masura, cu respectarea unor principii sistematice, metodice. 4. (Mat.; in sintagmele) Numar rational = nume dat unei clase de numere din care fac parte numerele intregi si fractionare, pozitive si negative, precum si numarul zero, si care pot fi exprimate printr-un raport intre doua numere intregi. Expresie rationala = expresie algebrica care nu contine extrageri de radical asupra necunoscutei. 5. (Fiz.; in sintagma) Mecanica rationala = mecanica teoretica. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. rationnel, lat. rationalis.

CURARIZARE s. f. Administrare de curara la animalele folosite pentru experienta sau ca tratament la om in caz de convulsii, in tetanos, spasme laringiene etc. – Din curara.

PROGNOZA s.f. 1. Previziune, prevedere bazata pe date stiintifice; (p. ext.) pronostic. ♦ Text in care se arata modul cum va evolua vremea intr-un anumit interval de timp. 2. Anticipare a desfasurarii in viitor a unor fenomene si procese din domeniul economiei, tehnologiei, stiintei, societatii in ansamblul ei etc., plecand de la experienta anterioara si folosind metode si tehnici necesare obtinerii de cunostinte privind evolutia acestora intr-o perspectiva mai indepartata. 3. Prevedere a aparitiei unor boli criptogamice sau a unor daunatori ai plantelor in vederea luarii din timp a masurilor de combatere. [Cf. fr. prognose, lat., gr. prognosis < pro – inainte, gnosis – cunoastere].

CURARIZARE s.f. (Med.) Administrare de curara la animalele folosite pentru experiente sau ca tratament la om in caz de convulsii, in tetanos etc. [< curariza].

plevuscar, plevuscari, s.m. (inv.) om tanar si lipsit de experienta, incepator intr-un domeniu oarecare.

experienta, experiente, s. f. 1. Totalitatea cunostintelor pe care oamenii le dobandesc in mod nemijlocit despre realitatea inconjuratoare in procesul practicii social-istorice, al interactiunii materiale dintre om si lumea exterioara. 2. Verificare a cunostintelor pe cale practica, prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare. ♦ Experiment. ◊ Expr. A face o experienta = a face o incercare. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. experience, lat. experientia.

NAIV, -A, naivi, -e, adj. (Despre oameni; adesea adverbial si substantivat) 1. Lipsit de experienta si de prefacatorie, simplu, natural, credul si sincer. ♦ Care arata, denota naivitate (1). 2. (Peior.) Lipsit de judecata matura. ♦ Care arata, denota naivitate (2), lipsa de judecata matura. ♦ Adj., s. m. (Pictor) care face parte dintr-o grupare ce ignora intentionat perspectiva, anatomia artistica, legile proportiilor si ale compozitiei, inspirandu-se adesea din pictura populara. – Din fr. naif.

TRANSCENDENTALISM s.n. 1. Doctrina filozofica idealista, intemeiata de Kant, care se bazeaza pe ideea ca formele apriorice ale constiintei ar preceda experienta si ar constitui conditiile existentei ei. 2. Scoala filozofica americana, initiata de R. W. Emerson (1836) si caracterizata printr-un misticism panteist, care critica de pe pozitii romantice capitalismul, propunand rezolvarea problemelor sociale prin autoperfectionarea morala. [Cf. fr. transcendantalisme].

MATURITATE s.f. 1. Dezvoltare completa din punct de vedere fizic si (mai ales) intelectual; calitatea de a fi matur; (p. ext.) perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Fig.) Stadiu inaintat de experienta. 2. Seriozitate, profunzime. ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. 3. (Biol.) Dezvoltare desavarsita a unui organ sau a organismului intreg, a unui fruct. [Cf. lat. maturitas, fr. maturite].

MATURITATE s. f. 1. dezvoltare completa din punct de vedere fizic si intelectual; calitatea de a fi matur; perioada in viata omului intre tinerete si batranete. ◊ (fig.) stadiu inaintat de experienta. 2. seriozitate, profunzime. 3. (biol.) dezvoltare desavarsita a unui organ sau organism, a unui fruct. 4. stadiu de evolutie a solului in care acesta si-a format un profil cu orizonturi bine dezvoltate. (< fr. maturite, lat. maturitas)

balon n., pl. oane (fr. ballon, d. balle, minge. V. bal 2). Besica umpluta cu aer ori cu alt gaz. Aerostat. Fig. balon de incercare, experienta facuta ca sa sondezi o afacere. Chim. Vas de sticla sferica.

CONCRETIZARE s.f. Actiunea de a (se) concretiza si rezultatul ei; materializare. ♦ Operatie a gandirii constand in legarea generalului de experienta senzoriala. [< concretiza].

experienta s.f. 1. Totalitatea cunostintelor despre realitatea inconjuratoare pe care oamenii le obtin in procesul practicii social-istorice. 2. Provocare intentionata a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Incercare, proba facuta personal cu un lucru. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. experience, lat. experientia].

experienta s. f. 1. totalitatea cunostintelor despre realitatea inconjuratoare pe care oamenii le obtin in procesul practicii social-istorice. 2. procedeu de cercetare in stiinta, constand in reproducerea sau modificarea intentionata a unui fenomen, cu scopul observarii lui in conditiile speciale create; experiment (1). ◊ incercare, facuta personal cu un lucru. (< fr. experience, lat. experientia)

PALAMISM (‹ fr.; n. pr. Gr. Palamas) s. n. Teologia energiilor divine necreate, dupa numele autorului ei, Sfantul Grigorie Palamas, formulata impotriva scolasticilor latini si pornind de la experienta sfintilor isihasti, indeosebi Pseudo-Macarie, Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin; lumina de pe Muntele Tabor nu este doar un simbol al dumnezeirii lui Hristos, ci o energie care iradiaza din esenta divina ca o revarsare a Duhului Sfant, necreata si fara ipostaza; indumnezeirea este o participare reala, o comunicare personala cu Dumnezeu, fara confuzie de natura; desi Dumnezeu este prezent in energiile necreate, misterul esentei sale ramane necunoscut. P. a stat la baza renasterii spirituale in Imp. Bizantin (sec. 14). O miscare neopalamista a luat nastere in sec. 20, in sanul emigratiei ruse si din Romania.

CRITICISM s.n. 1. Denumire data de Kant filozofiei sale, considerand „critica cunoasterii” drept conditie prealabila a oricarei cercetari filozofice. 2. Doctrina care minimalizeaza capacitatea omului de a cunoaste lumea si care considera drept izvor al cunoasterii numai experienta inteleasa subiectiv. ♦ Critica fara discernamant, exagerata sau chiar rau intentionata. [< fr. criticisme].

CONCRETIZARE, concretizari, s. f. Actiunea de a (se) concretiza si rezultatul ei; infatisare, prezentare concreta; materializare. ♦ Operatie mintala, opusa abstractizarii, constand in legarea generalului de experienta senzoriala. – V. concretiza.

CASTIGAT, -A, castigati, -te, adj. 1. Care a fost obtinut de cineva. 2. (Despre oameni) Care s-a ales cu un folos (din ceva), care si-a imbogatit cunostintele, experienta. – V. castiga.

ISPITIRE, ispitiri, s. f. I. Actiunea de a ispiti si rezultatul ei. 1. Ademenire, tentatie, seducere. 2. (Inv.) Punere la incercare, la proba. ♦ Incercarea prin care trece cineva. 3. (Inv.) experienta. II. (Inv.) Demers, interventie; incercare, sfortare. – V. ispiti.

SCOALA, scoli, s. f. 1. Institutie de invatamant public, unde se predau elementele de baza ale principalelor discipline; p. ext. activitate legata de aceasta institutie; invatatura, invatamant. ♦ Localul, cladirea in care este instalata si functioneaza institutia de mai sus. ♦ Totalitatea elevilor si a cadrelor didactice dintr-o asemenea institutie de invatamant. 2. Fig. Izvor, sursa de cunostinte, de invataturi; mijloc, sistem de instruire intr-un anumit domeniu; p. ext. invatatura, experienta dobandita pe aceasta cale. 3. Fig. Curent, miscare stiintifica, literara, artistica etc. care grupeaza in jurul ei numerosi adepti; baza teoretica a acestei miscari. ◊ Expr. A face scoala = a avea un numar de adepti. – Din bg., scr., rus. skola, pol. skola.

UMBLAT2, -A, umblati, -te, adj. 1. (Despre drumuri) Pe care se circula mult; care este frecventat, circulat. 2. (Despre oameni) Care a colindat prin multe locuri, a trait si a vazut multe lucruri (acumuland o mare experienta de viata); calatorit, purtat2 (2). – V. umbla.

MATURITATE f. 1) Stare de dezvoltare fizica si intelectuala completa. 2) Caracter matur. 3) Perioada din viata unui om, cuprinsa intre tinerete si batranete. 4) Stare de dezvoltare deplina (a unui fruct); coacere. 5) Nivel avansat de experienta, acumulat o data cu inaintarea in varsta. /<fr. maturite, lat. maturitas, ~atis

LANGE [laŋə], David Russell (1942-2005), om politic neozeelandez. Laburist. De mai multe ori ministru si prim-min. (1984-1989). A intervenit cu fermitate impotriva experientelor nucleare care provocau daune sistemului ecologic al tarii sale.

CERNEA, Mihail N. (n. 1931, Iasi), sociolog roman. M. coresp. al Acad. (1991). Cercetari de sociologie rurala industriala, antropologie sociala a dezvoltarii („Oamenii pe primul loc: variabile sociologice in proiectele de dezvoltare”, „O metodologie speciala pentru participarea comunitatii la investitiile locale: experienta programului PIDER din Mexic”).

experienta ~e f. 1) Ansamblu de cunostinte intr-un domeniu de activitate achizitionate in procesul practicii indelungate. Schimb de ~. 2) Rezultat al interactiunii omului cu lumea obiectiva, reflectat in constiinta. 3) Procedeu de cercetare in stiinta constand in provocarea intentionata a unor fenomene, pentru a le studia in anumite conditii; experiment. [G.-D. experientei; Sil. ex-pe-ri-en-ta] /<fr. experience, lat. experientia

PRACTIC, -A I. adj. 1. referitor la practica. ◊ care tinde catre o actiune, catre o realizare; care realizeaza ceva, da rezultate concrete; util. ◊ comod, folositor; ingenios. 2. (despre oameni) cu spirit de actiune; indemanatic, destoinic. II. s. f. 1. activitate a oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ◊ aplicare a cunostintelor teoretice; (p. ext.) experienta, rutina. ◊ stagiu pe care il face un student sau un elev intr-o intreprindere. 2. ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv. 3. exercitare a unei profesiuni; profesare. 4. (pl.) ceremonie, manifestare exterioara specifica unui cult, unei credinte etc. (< lat. practicus, gr. praktikos, germ. praktisch, dupa fr. pratique, germ. Praktik, gr. praktike)

POPPER [popə], Sir Karl Raimund (1902-1994), filozof si ganditor politic britanic de origine austriaca. Prof. univ. la Londra. A propus o epistemologie in jurul ideii de confirmare indirecta a teoriilor stiintifice prin falsitatea sistematica a alternativelor lor de catre experienta („Logica cercetarii”, „Postscriptum la logica descoperirii stiintifice”). Aplicand aceleasi metode in stiintele sociale, a aratat ca dezvoltarea societatii este determinata de deciziile oamenilor, neexistand legi ale dezvoltarii istorice (Platon, Hegel, Marx), si pledeaza pentru libertatea criticii si necesitatea schimbarii neviolente a conducatorilor („Societatea deschisa si dusmanii sai”, „Mizeria istoricismului”). Alte lucrari: „Conjuncturi si respingeri”, „Lumea lui Parmenides”.

MEMORIE ~i f. 1) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoasterea si reproducerea in constiinta a experientei din trecut (fapte, evenimente, senzatii, sentimente, impresii, cunostinte). 2) Reprezentare mintala; pastrare in amintire; aducere-aminte. 3) Minte considerata ca fiind locul procesului de memorare. 4) Amintire despre oamenii celebri si despre evenimentele marcante din trecut, pastrata de posteritate. [G.-D. memoriei; Sil. -ri-e] /<lat., it. memoria, fr. memoire

MATURITATE s. f. Stare de deplina dezvoltare (fizica si intelectuala); calitatea de a fi matur; p. ext. perioada din viata omului intre tinerete si batranete. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplina a unui organ sau a unui organism intreg. ♦ Stare de deplina dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu inaintat de experienta, de insusire a cunostintelor; seriozitate, profunzime (determinata de varsta, de experienta). ◊ (Iesit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturite, lat. maturitas, -atis.

REPRODUCERE, reproduceri, s. f. 1. Actiunea de a (se) reproduce si rezultatul ei. 2. (Concr.) Copie dupa o lucrare de arta originala (desen, pictura, sculptura etc.) 3. (Psih.) Proces al memoriei prin care se evoca, se reactualizeaza mintal imagini, idei, cunostinte insusite in cursul experientei anterioare, in lipsa obiectelor, textelor etc. respective. 4. (Biol.) Inmultire, reproductie. – V. reproduce.

BOGAT adj. 1. abundent, bun, imbelsugat, indestulat, mare, manos, (inv. si reg.) belsugos, spornic, (inv.) satios. (Recolta ~.) 2. v. fertil. 3. prosper. (Regiune ~.) 4. avut, instarit, situat (pop.) chiabur, cuprins, (reg.) banos, (Transilv.) gazdac, (prin Munt.) taxidit. (Taran ~.) 5. capatuit, chivernisit, imbogatit, inavutit, instarit, pricopsit, (pop. si depr.) ajuns. (om ~.) 6. v. imbelsugat. 7. abundent, copios, imbelsugat, indestulat, (fig.) princiar. (O masa ~.) 8. v. fastuos. 9. luxos, pretios, scump. (Haine ~.) 10. v. involt. 11. des, imbelsugat, involt. (Cu par ~.) 12. v. amplu. 13. intins, mare, vast. (Are o experienta ~.)

PRACTICA s.f. 1. Activitatea oamenilor indreptata spre crearea conditiilor necesare existentei si dezvoltarii societatii, in primul rand procesul productiei materiale. ♦ Aplicare si verificare pe teren a cunostintelor teoretice dobandite intr-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode si de procedee aplicate si verificate efectiv. 3. experienta, rutina. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos].

INCERCARE, incercari, s. f. 1. Actiunea de a incerca si rezultatul ei; verificare, proba. 2. Tentativa; straduinta, silinta. 3. (La jocul de rugbi) Asezare a mingii cu mana in terenul de tinta al echipei adverse; punctele obtinute in urma acestei actiuni; eseu. 4. Lucrare (literara) de debut. ♦ (Rar) Eseu (literar sau stiintific). 5. Necaz, suferinta. primejdie; dificultate pe care o indura cineva. 6. (Inv.) experienta practica; cunoastere. – V. incerca.

POZITIV, -A I. adj. 1. intemeiat pe experienta; (p. ext.) adevarat, real, efectiv, incontestabil. 2. (despre numere sau marimi scalare) mai mare decat zero. ◊ (despre electricitate) obtinuta prin frecarea unui baston de ebonita cu o bucata de postav; (despre polii unei surse electrice) prin care iese curentul electric; (despre electrozii sau bornele receptoarelor electrice) care se leaga la polul pozitiv al sursei. 3. (despre oameni) realist, inclinat catre o activitate practica. 4. care exprima o afirmatie, o aprobare. 5. cu calitati alese; valoros. 6. (gram.) grad ~ (si s. n.) = forma a adjectivului sau a adverbului care prezinta insusirea obisnuita a unui obiect sau caracteristica obisnuita a unei actiuni. II. s. n. copie a unui negativ fotografic care reda, asemanator cu realitatea, partile luminoase si cele intunecate ale obiectului fotografiat. (< fr. positif, lat. positivus)



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)