Rezultate din textul definițiilor
BIVOL, bivoli, s. m. Vita cornuta, rumegatoare, asemanatoare cu boul, cu par negru sau alb, aspru si rar, cu coarnele inelate intoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, matahalos, nesimtit. – Din sl. byvolu.

BURTEA s. m. invar. Porecla data unui om gras. [Voc.: burteo] – Burta + suf. -ea.

MALAC, -A, malaci, -ce, s. m. si f. Pui al bivolitei. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi si lenes. – Din bg. malak.

POLOBOC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivela cu bula de aer. [Var.: boloboc s. n.] – Et. nec.

tulubat, tulubeti, s.m. (reg.) 1. trunchi de copac (curatat de coaja); animal (mai ales oaie) jupuit. 2. om gras. 3. (adj.) rotund (capul). 4. partea moale a corpului albinei.

incala (-lez, -at), vb. – A se ingrasa, a face burta. – Var. ingala. Origine obscura. Pare sa fie un der. de la lat. callēre „a face bataturi, a se inaspri pielea”, daca se admite trecerea semantica de la „a se ingrosa pielea” la „a se ingrasa” in general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru parerea contrara, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicatii sint insuficiente: din alb. gale „gras”, ngal „a se ingrasa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la calauom gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 si BL, IX, 67). Var. se datoreaza unei confuzii cu ingala „a murdari”.

BURTEA s. m. invar. Porecla data unui om gras. [Voc.: burteo] – Din burta + suf. -ea.

GROPITA, gropite, s. f. 1. Diminutiv al lui groapa; gropusoara. 2. Mica adancitura care se formeaza in obrajii unor oameni cand rad sau pe care o au unii oameni (grasi) in barbie, la maini etc. – Groapa + suf. -ita.

GROSOMAN, grosomani, s. m. (Inv.) 1. om gras si greoi. 2. Om grosolan. – Gros + suf. -oman.

MALAC ~ci m. 1) Pui de bivol. 2) derp. rar om gras si greoi. /<bulg. malak

scrofos, -oasa, adj. (reg.; despre oameni) gras ca o scroafa; plin la fata.

stiolt adj. m. (reg.; despre oameni) gras si lenes.

BIVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegator, asemanator cu boul, cu parul negru sau alb, rar si aspru si cu coarne inelate intoarse spre spate (Bubalus).Fig. om gras, matahalos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolu).

bivol m., pl. li (bg. bivol, rus. buivol, vsl. bνvolu; ung. bival, mlat. bufalus, lat. bubalus, d. vgr. bubalos; it. bufalo, bufolo, fr. buffle, germ. buffel. V. bour). Un fel de bou cu paru negru si rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de apa si obisnuit pe malurile si regiunile Dunarii. Fig. om gras si greoi. V. tabon.

buft n., pl. uri (ung. bufti, busnat, bucalat. V. buftea. Cp. cu bi- si ghiftuiesc). Nord. Chisca, stomah de porc. Cirnat (umplut cu carne tocata, pisat s.a.) facut din acest stomah. Fig. Iron. om gras (Sez. 31, 112).

buftac m. (d. buft). Fam. rar. om gras.

HOIT, hoituri, s. n. 1. Cadavru intrat in descompunere; mortaciune, starv, les1. 2. Fig. (Pop.) om mare, gras si greoi in miscari. – Din magh. dial. holt (= halott).

CORPOLENT adj. 1. solid, trupes, voinic. (Un om ~.) 2. v. gras.

HOIT ~uri n. pop. 1) Cadavru, mai ales de animal, in descompunere; mortaciune; starv; zdohnitura. 2) pop. peior. om foarte gras si greoi in miscari. [Monosilabic] /<ung. holt

OBEZ, -A adj., s.m. si f. (Suferind) de obezitate; (om) foarte gras, diform. [< fr. obese, cf. lat. obesus < edere – a manca].

stendos, -oasa, adj. (reg.; despre oameni) foarte gras.

BUFTEA s. m. invar. (Fam. si glumet) om sau copil gras. – Buft + suf. -ea.

parvac2, parvaci, s.m. (reg.) om bogat si gras.

pusintuc, pusintuci, s.m. (reg.) om mic si gras.

stauina, stauini, s.f. (reg.) 1. loc cu iarba grasa. 2. saivan pentru oi; adapost. 3. (in forma: stoina) loc unde dorm noaptea vitele in timpul verii. 4. salas.

torofleac s.m. (reg.) om voinic si gras.

buftea (ea dift.) m., fara pl. gen. al lui (V. buft). Fam. Iron. om scurt si gras. – In Munt. buflea.

poales, -a, adj. (reg.; despre oameni si animale) mare, gras, voinic.

popanzoi, popanzoi, s.m. (reg.) 1. soarece. 2. (adv.) ca un popanzoi; in picioare, drept si nemiscat. 3. sperietoare de pasari. 4. om lenes. 5. (fig.) fata grasa, umflata.

PLANTUROS, -OASA adj. (despre oameni) cu forme pline, gras; masiv. (< fr. plantureux)

BUFTEA s. m. Calificativ dat unui om sau unui copil gras. – Din buft + suf. -ea.

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si cu fructe bace verzi, rosii sau galbene, intrebuintate in alimentatie (Capsicum annuum); p. restr. fructul acestei plante. Ardei gras. Ardei iute.Arde + suf. -ei.

motarlan, motarlani, s.m. (reg.) 1. om grosolan, prost crescut. 2. motan (gras, mare).

popanzac1, popanzaci, s.m. (reg.) 1. soarece. 2. (adv.) ca un popanzac, in picioare, drept si nemiscat. 3. sperietoare de pasari. 4. (fig.) om lenes. 5. (fig.) fata umflata, grasa.

BACCELIT, -A, bacceliti, -te, adj. (Fam.: despre oameni si despre obrazul lor) Imbatranit. ◊ gras, l******t – V. bacceli.

CORPOLENT, -A, corpolenti, -e, adj. (Despre oameni) Care are corpul mare si gras; voinic, trupes. – Din fr. corpulent, lat. corpulentus.

CORPOLENT ~ta (~ti, ~te) (despre oameni) Care are corp mare si gras; cu corp mare si gras; trupes; planturos. /<fr. corpulent, lat. corpulentus

ARDEI, ardei, s. m. Planta erbacee cu flori albe si fructe verzi sau rosii (Capsicum annuum); fructul acestei plante e intrebuintat ca aliment sau condiment. Ardei gras. Ardei iute. – Din arde + suf. -ei.

LANOLINA, lanoline, s. f. Substanta grasa obtinuta prin prelucrarea lanii brute de oi si intrebuintata in industrie, in medicina si in cosmetica. – Din fr. lanoline.

TURMAC, -A, turmaci, -ce, s. m. si f. (Reg.) 1. Bivol tanar. 2. Epitet dat unui om scund si indesat sau inalt si gras. – Din bg. turmak.

jintuit s.n. (pop.) 1. storsul cosului de zer prin framantare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clatinare. 3. (fig.) bataie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de catre cineva. 5. scursura grasa din casul dulce framantat.

BONDOC, -OACA, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Marunt la statura si gras, scurt si indesat, mic si gros. – Cf. tc. bunduk.

A NUMARA numar tranz. 1) (lucruri, fiinte etc.) A socoti pe rand, unul cate unul, determinand intreaga cantitate; a evalua numeric. ~ banii. ◊ A (putea) ~ (ceva) pe degete se spune despre obiecte sau despre fiinte care sunt (foarte) putine la numar. Slab (sau gras) de-i numeri coastele se spune despre un om foarte slab. 2) (numerele) A insira succesiv (de regula, in ordine crescanda). ~ de la unu pana la zece. 3) A considera ca facand parte (dintr-un grup, dintr-o categorie etc.). 4) A face sa figureze intr-un total, intr-o entitate; a include. /<lat. numerare

poznit, -a, adj. (reg.) 1. ciudat, curios, bizar. 2. (despre cai) mare, gras si urat. 3. poznas, hazliu, glumet, vesel, sugubat, nazdravan, mehenghi, ghidus. 4. (despre oameni) prefacut, fals, ipocrit, fatarnic.

CEAFA, cefe, s. f. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in ceafa = gras; fig. bogat; influent. – Comp. alb. cafe.

CEAFA, cefe, s. f. 1. Partea de dinapoi a gatului sau, p. ext., a capului. ◊ Expr. Cand mi-oi (sau ti-oi etc.) vedea ceafa = niciodata. A face ceafa = a se ingrasa. Gros in (ori la) ceafa sau cu ceafa groasa = gras; fig. bogat; influent. ♦ Regiunea cervicala. 2. Specialitate de carne de porc din regiunea cefei (1), afumata sau sarata. – Cf. alb. cafe.

grasIME, grasimi, s. f. 1. Substanta unsuroasa raspandita in tesuturile animale si in plante, formand, la om si la unele animale, primul strat de sub piele, care acopera muschii. 2. Pata de grasime (1). 3. Starea, insusirea unei fiinte grase (I 1). – gras + suf. -ime.

confete n. pl. (d. it. confetti, cofeturi, fiind-ca, la inceput, se arunca cu cofeturi mici ca alicele, apoi cu cofeturi de gips, iar azi cu bucatele de hirtie). Bucatele de hirtie (discuri de 5-6 mm.) pe care si le arunca oamenii unii in altii la sarbarile [!] carnavalului. (La Paris, nebunia multimii e asa de mare, in cit, pe marile bulevarde, la Martea grasa si Mercurea [!] Cenusii, se formeaza adevarate troiene de confete).

GOGOSAR, gogosari, s. m. 1. Specie de ardei gras cu fructe mari, carnoase, de forma aproximativ sferica si de culoare rosie sau verde; p. restr. fructul acestei plante. 2. (Rar) Vanzator de gogosi. ♦ Fig. om mincinos, sarlatan. – Gogoasa + suf. -ar.

OBLET (OBLETE) (‹ oblu, pop., „neted, drept”) s. m. Peste ciprinid, dulcicol, cu corpul zvelt si solzi mici, argintii, lung de 10-20 cm, cu gura oblica, fara mustati (Arburnus alburnus). Traieste in apele dulci din nordul si centrul Europei si ale Asiei. In Romania este abundent in Dunare si in afluentii ei, in Delta si in balti. Din solzii lui se prepara „esenta de Orient”, folosita la fabricarea perlelor artificiale. Sin. sorean.O. mare = peste migrator asemanator cu obletul, lung de 10-25 cm, cu carnea grasa si gustoasa (Chalcalburnus chalcoides); tuscov.

VEDETA, vedete, s. f. I. 1. Actor sau actrita care detine un rol principal intr-un spectacol, mai ales intr-un film (si se bucura de renume, de mare popularitate); sportiv de mare talent si popularitate; p. ext. persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. II. Nava mica (de razboi) care navigheaza pe fluvii sau in apropierea litoralului, pe o raza redusa de actiune. III. Rand dintr-un text, tiparit cu caractere mai grase, spre a fi scos in evidenta fata de rest. – Din fr. vedette.

bogdaproste interj. – Multumesc, sa fie primit. – Var. bodaproste, bo(g)daprosti. Sl. Bogu da p******i „Domnul sa-i ierte (pe mortii tai)”. Este formula pastrata traditional de cersetori, care se foloseste numai pentru a multumi cind se primeste ceva de pomana. Se pare ca DAR greseste considerind ca pui de bogdaprosteom nenorocit, prapadit” trebuie sa se inteleaga drept „copil de cersetor”; este mai curind o aluzie la puii care se dadeau in dar sau ca bir manastirilor, si care nu se alegeau desigur dintre cei mai grasi si mari, cf. si expresia echivalenta de capatat.

VACA, vaci, s. f. 1. Animal domestic din specia bovinelor, femela taurului; p. restr. carnea acestui animal, folosita ca aliment; p. gener. carne de bovine. ◊ Expr. S-a dus bou si a venit (sau s-a intors) vaca, se spune, ironic, despre un om care a plecat sa se instruiasca sau sa se lamureasca intr-o problema si care s-a intors mai putin instruit sau lamurit decat plecase. Vaca (buna) de muls = persoana sau situatie de care cineva abuzeaza, pentru a trage foloase materiale. ♦ Epitet injurios dat unei femei (grase si lenese sau proaste). 2. Compuse: vaca-de-mare = morsa; vaca-domnului = insecta lata si lunguiata, cu aripile superioare de culoare rosie cu doua puncte negre (Pyrrhocoris apterus).Lat. vacca.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)