Rezultate din textul definițiilor
SINGURATIC, -A, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care traieste departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestarile oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre actiuni omenesti) Care este facut in singuratate, fara sa fie stiut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, asezari omenesti etc.) Care este izolat, care este departe de alte asezari omenesti etc.; solitar; p. ext. linistit. O casuta singuratica. 3. (Gram.; inv.; si substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -a adj.] – Singur + suf. -atic.

TAINIC, -A, tainici, -ce, adj. 1. Plin de mister; misterios. 2. Nestiut, necunoscut, neinteles de altii, secret. ♦ Intim. 3. (Despre locuri) Ascuns, ferit. ♦ (Despre oameni) Retras, singuratic, izolat. 4. Discret, tacut, inchis. – Din sl. tajnu, -niku.

CERTOZIN s.m. Calugar al unui ordin intemeiat in 1084 de San Bruno in Alpii francezi. ♦ (Fig.) om retras, singuratic. [< it. certosino, cf. Certosa – nume italian al manastirii la Grande Chartreuse].

RETRAS, -A adj. (Despre oameni) Izolat, singuratic. [< retrage].

CERTOZIN s. m. 1. calugar al unui ordin din Alpii francezi. 2. (fig.) om retras, singuratic. (< it. certosino)

RETRAS, -A, retrasi, -se, adj. (Despre oameni) Izolat, singur, singuratic. ♦ (Despre cladiri, locuri) Plasat mai la o parte; d****c, laturalnic, departat; solitar, linistit. – V. retrage.

SINGURATATE, (2) singuratati, s. f. 1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care traieste singuratic (1); spec. izolare morala. 2. Loc retras pe unde oamenii nu umbla deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (si de animale); pustietate; p. ext. izolare. – Singur + suf. -atate.

SOLITAR adj., s. 1. adj. izolat, retras, singur, singuratic, (rar) insingurat, (inv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; traieste ~.) 2. adj. (BOT.) singur, unic. (Flori ~; frunze ~.) 3. adj. izolat, pribeag, ratacit, razlet, singur, singuratic. (Se uita la un nor ~.) 4. s. (inv.) singuratic. (Inel cu un ~ splendid.)

RETRAS adj., adv. 1. adj. izolat, singur, singuratic, solitar, (rar) insingurat, (inv.) retirat, (fig.) sihastru. (Un om ~; traieste ~.) 2. adv. deoparte. 3. ascuns, dosit, v. d****c.

SINGUR, -A, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este insotit de nimeni, fara nici un tovaras, fara altcineva. ♦ singuratic (1), solitar, izolat, retras; parasit. 2. Prin fortele sale, fara ajutorul, interventia, indemnul, voia cuiva; din proprie initiativa. ♦ De la sine. 3. (Precedand substantivul) Numai unul; unic. Singurul drum spre oras. ♦ (In constructii negative) Nici un. Nu putea articula un singur cuvant. ♦ (Adverbial) Numai, doar. Singur tu nu mi-ai placut. 4. (Determina subiectul sau obiectul; uneori tine locul numelui) (Eu sau tu, el etc.) insumi (insuti, insusi etc.) chiar cu (sau tu, el etc.) in persoana. Am eu singur grija.Lat. singulus.

PARASIT, -A, parasiti, -te, adj. 1. (Despre oameni) Lasat singur; abandonat. 2. (Despre localitati, tinuturi, case etc.) Care a ajuns in stare de paragina, neingrijit (fiind nelocuit); p. ext. izolat, singuratic; nepopulat, pustiu. 3. (Despre obiecte, obiceiuri etc.) Care a incetat de a mai fi folosit, care nu se mai intrebuinteaza; p. ext. neglijat, uitat. – V. parasi.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)