Rezultate din textul definițiilor
ZGARIA, zgarii, vb. I. 1. Tranz. si refl. A(-si) face o rana superficiala pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascutit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urma superficiala cu ajutorul unui corp ascutit si dur; a racai. ◊ Expr. A zgaria pamantul = a ara superficial. A zgaria hartia = a scrie o literatura proasta. 2. Tranz. Fig. A produce o senzatie auditiva neplacuta. ♦ A impresiona in mod neplacut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgarie-branza s. m. si f. invar. = epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos; zgarie-nori s. m. invar. = cladire inalta cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).
MAT, mate, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorai (cuiva) matele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mate-negre = scobar; (fam.) mate-goale = om sarac; mate-pestrite = om rau si foarte zgarcit; mate-fripte = a) om sarac, care n-are nici ce manca; b) om rau, afurisit; c) om zgarcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.
BRANZA f. Produs alimentar, preparat din lapte coagulat separat de zer prin scurgere. ~ de vaca. ◊ A nu face nici o ~ a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic; a nu valora nimic. A alege ~a (sau urda) de zer a separa binele de rau. A strica ~a (cu cineva) a rupe relatiile, a se certa (cu cineva). A nu face ~ cu cineva a nu putea ajunge la vreo intelegere cu cineva. ~ buna in burduf de caine se spune despre o persoana care poseda multe calitati, dar nu le foloseste in scopuri bune. Frate, frate, dar ~a-i cu (sau pe) bani in chestiuni de afaceri nu se tine cont de relatiile de rudenie sau de prietenie. Zgarie-~ om zgarcit. [G.-D. branzei] /Orig. nec.
guzgan, guzgani, s.m. (reg.) 1. sobolan, chitcan. 2. (fig.) om zgarcit.
scartar, scartari, s.m. (pop. si fam.) 1. om zgarcit. 2. om de nimic.
zgarie-branza s.m. (pop.) 1. negustoras parlit. 2. om zgarcit.
ZGARIE-BRANZA s. m. invar. Epitet dat unui om zgarcit, avar, carpanos. – Din zgarie + branza.
AVAR1, -A, avari, -e adj., s. m. si f. (om) zgarcit. – Din fr. avare, lat. avarus.
CIUFUT, -A, ciufuti, -te, adj., s. m. si f. (Inv) 1. (om) zgarcit, avar. 2. (om) cu toane, prost dispus. – Din tc. cıfıt.
ZGARCENIE, zgarcenii, s. f. Insusirea de a fi zgarcit; caracterul omului zgarcit; avaritie, calicenie. – Zgarci2 + suf. -enie.
STRANGATOR, -OARE, strangatori, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj., s. m. si f. (om) care strange, agoniseste, (om) econom; p. ext. (om) zgarcit. 2. S. m. si f. (Inv.) Persoana care aduna ceva. – Strange + suf. -ator.
HARPAGON s.m. om zgarcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Moliere].
AVAR, -A adj., s. m. f. (om) zgarcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus)
HARPAGON, harpagoni, s. m. om avar, zgarcit; zgarie-branza. [Var.: arpagon s. m.] – Din fr. harpagon.
SCARTAR, scartari, adj., s. m. (Reg.) (om) meschin, zgarcit. – Scart + suf. -ar.
pogarjit, pogarjita, adj., s.m. si f. (reg.) 1. (adj.; despre fiinte) slab, sfrijit, pipernicit, jigarit, nedezvoltat. 2. (adj.; despre oameni) avar, zgarcit. 3. (s.m. si f.) om lacom, nesatul, flamand.
scumpoc, scumpoci, adj. m. (reg.) (om) avar, zgarcit.
HARPAGON s. m. om foarte zgarcit, avar. (< fr. harpagon)
ZGRIPTOROI ~ m. om rau, uracios si zgarcit. /zgriptor + suf. ~oi
strangau adj. (reg.; despre oameni) care strange, care economiseste; zgarcit.
stranguitor, -oasa, adj. (inv. si reg.; despre oameni) care strange, care economiseste; zgarcit.
CARTILAJ, cartilaje, s. n. Tesut animal conjunctiv elastic si rezistent, cu rol de sustinere care formeaza scheletul pestilor cartilaginosi si al embrionului la vertebrate si la om indeplinind functia mecanica de sustinere; zgarci. [Var.: cartilagiu s. n.] – Din fr. cartilage.
carpanos, carpanoasa, carpanosi, carpanoase, adj. (pop.) 1. vanjos (cu referire la lemn). 2. zgarcit, rau, egoist (cu referire la om).
BAN1, bani, s. m. 1. Unitate monetara si moneda egala cu a suta parte dintr-un leu; p. restr. moneda marunta, divizionara a leului. ◊ Expr. A nu face (sau a nu plati) un ban (chior) sau doi bani= a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare. 2. Echivalent general al valorii marfurilor (fiind el insusi o marfa); moneda de metal sau hartie recunoscuta ca mijloc de schimb si de plata; argint (2). ◊ Expr. A trai (pe langa cineva) ca banul cel bun = a fi foarte pretuit (de cineva). A lua (ceva) de (sau drept) bani buni = a crede ca un lucru este adevarat. ♦ (La pl.) Avere in numerar; parale. ◊ Expr. A fi doldora (sau plin) de bani = a fi foarte bogat. A avea bani (stransi) la ciorap sau a strange bani la ciorap = a avea sau a face economii, a avea sau a strange o suma de bani; a fi zgarcit. Fecior (sau baiat) de bani gata = fiu de oameni avuti care face extravagante cu banii primiti sau mosteniti de la parinti. – Et. nec.
pircit, -a, adj. (reg.) 1. care a ramas mic, nedezvoltat, chircit. 2. (om) care este rau la suflet, inchis, sucit sau zgarcit.
SCUMPI, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mari pretul unei marfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hartia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere preturi (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgarci (cand vinde sau cumpara ceva). – Din scump.
CHIRCIT adj. 1. contractat, ghemuit, inchircit, strans, zgarcit, (pop.) ciuciulit, starcit, (reg.) tambusit, (Olt., Ban. si Transilv.) zgulit. (om ~ de durere.) 2. v. pipernicit.
SCUMP, -A, scumpi, -e, adj. 1. (Despre lucruri) Care se vinde sau se cumpara la un pret ridicat; costisitor; (despre preturi) mare, ridicat. ♦ (Despre oameni) Care cere preturi mari. 2. (Despre lucruri) Valoros, pretios, de pret. Daruri scumpe. 3. (Despre fiinte) Foarte drag, iubit. 4. (Inv. si pop.) zgarcit. ◊ Expr. (A fi) scump la vorba = (a fi) tacut. A fi scump la ras = a rade rar, a fi posac. A fi scump la vedere = a se arata rar in societate, printre ceilalti oameni; a fi greu de gasit. ◊ (Substantivat) Lenesul mai mult alearga, scumpul mai mult pagubeste. – Din sl. skonpu.
TREMURA, tremur, vb. I. Intranz. 1. (Despre fiinte si despre parti ale corpului lor) A face miscari involuntare, rapide si repetate din cauza frigului, a fricii, a bolii etc. 2. (Despre plante si despre parti ale lor; rar, despre lucruri) A face o miscare (oscilatorie) usoara si repetata; a oscila, a se clatina. ♦ (Despre lumini si umbre) A se produce rapid si intermitent (prin alternare). ♦ (Despre ape) A se misca in unduiri usoare; a se increti. ♦ (Despre pamant) A se zgudui, a se cutremura. 3. (Despre sunete, melodii) A vibra; (despre glas) a avea un tremur, a fi nesigur (din cauza emotiei). 4. Fig. (Despre oameni) A fi cuprins de o emotie puternica. ♦ A se infiora de spaima; a se cutremura. ◊ Expr. A tremura dupa bani = a fi lacom de bani; a fi zgarcit. – Lat. tremulare.
UNGHIE ~i f. 1) (la om) Placa cornoasa subtire, care acopera partea de deasupra a capatului degetelor. ◊ A reteza (sau a taia) cuiva ~ile a reduce posibilitatile de actiune (agresive) ale cuiva. A-si manca ~ile a regreta amarnic o imprudenta comisa. A-si manca si de sub ~ a fi foarte zgarcit. Nici cat ii negru sub ~ deloc. A pune cuiva ~a in gat a sili pe cineva sa-si indeplineasca obligatia. 2) (la pasari si la animale) Parte cornoasa si incovoiata a degetelor; gheara. 3): ~a-gaii planta erbacee cu tulpina intinsa pe pamant, avand frunze compuse, flori galbene-verzui si fructe pastai. ~a pasarii planta erbacee de padure cu tulpina culcata, avand frunze rotund-cordate si flori albastre, solitare, in forma de pinten. 4) Parghie cu care se manevreaza leasa de pescuit. [G.-D. unghiei; Sil. -ghi-e] /<lat. ungla