Rezultate din textul definițiilor
CORESPONDENTA, corespondente, s. f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori intre doua sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate intre doua persoane. ♦ Continutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute intr-o localitate, facuta de corespondentul unui ziar, al unei reviste, al unui post de radio, de televiziune etc. II. 1. Raport, legatura intre lucruri, fenomene, organe, parti ale unui intreg care se potrivesc intre ele; concordanta, armonie. 2. (Lingv.) Raport constant existent intre doua unitati lingvistice. ◊ Corespondenta timpurilor = raportul de timp dintre predicatul unei propozitii subordonate si predicatul regentei. 3. (Mat.) Relatie intre doua multimi, conform careia fiecare element al unei multimi este pus in legatura cu unul sau mai multe elemente din cealalta multime. 4. (In sintagma) Corespondenta conturilor = schimbul de scrisori, legatura reciproca dintre conturi care reflecta aceeasi operatie economica. [Var.: (inv.) corespondinta s. f.] – Din fr. correspondance.

CONTABILIZA, contabilizez, vb. I. Tranz. A inregistra o operatie economica sau financiara in conturi (1); a opera intr-un cont. – Din fr. comptabiliser.

AGENTIE, agentii, s. f. 1. Reprezentanta, filiala sau sucursala a unei intreprinderi sau institutii situate in alt punct decat acela in care se afla sediul principal. 2. (In sintagma) Agentie telegrafica (sau de presa) = institutie care culege informatii din toate domeniile de activitate, furnizandu-le presei sau televiziunii. 3. Reprezentanta diplomatica; misiune condusa de un agent diplomatic. ◊ Agentie economica = reprezentanta a unei tari intr-o tara straina, care efectueaza operatii economice internationale. 4. (In sintagma) Agentie de bilete = birou unde se vand cu anticipatie bilete pentru spectacole, concerte etc. Agentie de voiaj = birou unde se vand cu anticipatie bilete de calatorie (pentru distante mai lungi). [Var.: (inv.) aghentie s. f.] – Din it. agenzia.

INTERMEDIAR, -A, intermediari, -e, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care se afla cuprins intre elementele extreme ale unei multimi, care este (relativ) la mijloc; care face trecerea de la ceva la altceva. 2. S. m. si f. Persoana care, de obicei in schimbul unui avantaj banesc, face legatura intre vanzator si cumparator sau incheie o tranzactie intre doua parti, cu imputernicirea acestora; persoana care mijloceste incheierea unei operatii (economice); mijlocitor. V. mediator. [Pr.: -di-ar] – Din fr. intermediaire, it. intermediario.

STRATA, strate, s. f. Registru in care se inscriu toate operatiile economice ale unei intreprinderi, intr-o forma nesistematizata din punct de vedere contabil. – Din germ. Strazze.

A CONTABILIZA ~ez tranz. (operatii economice sau financiare) A inscrie la contabilitate; a inregistra in contabilitate; a inregistra in conturi. /<fr. comptabiliser

CONTARE s.f. (Cont.) Notare pe documente a conturilor in care urmeaza sa fie inregistrate operatiile economice la care se refera. [Cf. it. contare, fr. compter].

STRATA s.f. Registru contabil in care se inscriu toate operatiile economice ale unei intreprinderi. [< it. strazza, germ. Strazze].

CONTABILIZA vb. tr. a inregistra operatii economice si financiare in conturi (1). (< fr. comptabiliser)

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

PARTIDA s. f. 1. desfasurare completa a unui joc. ◊ indeletnicire placuta in grup, organizata din timp. 2. (proiect de) casatorie; (p. ext.) persoana vizata. 3. sistem de contabilitate pe categorii de operatii economice. ◊ cont. 4. cantitate de marfuri vandute sau cumparate o data. 5. (muz.) parte dintr-o compozitie executata de unul dintre membrii unui ansamblu sau de un grup la unison; grup de instrumente din aceeasi familie, apartinand unui ansamblu, care executa aceasta parte. (< ngr. partida, it. partita)

STRATA s. f. registru contabil in care se inregistreaza toate operatiile economice si financiare ale unei intreprinderi. (< germ. Strazze)

ARTICOL, articole, s. n. 1. Compozitie cu caracter informativ, documentar, stiintific etc., tiparita intr-o publicatie periodica. ◊ Articol de fond = articol cu un continut general de indrumare, de orientare in problemele importante actuale; editorial. Articol-program = articol care cuprinde conceptia generala si programul de activitate al unei publicatii periodice, la inceputul aparitiei sale. 2. Diviziune intr-un document oficial, marcata de obicei printr-un numar de ordine sau printr-o litera. ♦ Diviziune care contine denumirea sursei de venit sau a motivului de cheltuieli intr-un buget sau intr-un plan financiar. Articol contabil = formula de inregistrare a unei operatii economice, in ordine cronologica. 3. Obiect de comert. 4. Particula sau cuvant care se alatura unui substantiv sau unui echivalent al lui, pentru a individualiza obiectul denumit de acesta. – Fr. article (lat. lit. articulus).

CONVERSIUNE, conversiuni, s. f. 1.Schimbare a conditiilor unui imprumut. 2.Preschimbare a unei valori de natura economica in alta. 3. (Log., in sintagma) Conversiunea judecatilor = operatie de inversare a functiunii subiectului si predicatului in judecata, pastrandu-se calitatea judecatii. 4. (Chim.) Marime care exprima transformarea substantelor initiale dintr-o reactie chimica in unitatea de timp, exprimata de obicei in procente pe unitate de timp. – Din fr. conversion, lat. conversio, -onis.

BALANTA ~e f. 1) Instrument pentru masurarea greutatii (masei) corpurilor, format dintr-un mecanism cu parghie si doua talere, care se echilibreaza cu greutati etalonate; cantar; cumpana. ◊ ~ de precizie (sau analitica) balanta care asigura un inalt grad de precizie a cantaririi. ~ romana balanta cu brate inegale, avand la un capat al parghiei o greutate etalonata, iar la celalalt capat un taler in care se pun obiectele de cantarit. 2) fin. Raport dintre diferiti indicatori economici care trebuie corelati sau echilibrati. ◊ ~ de verificare operatie contabila prin care se controleaza exactitatea inregistrarilor in conturi la o anumita data. ~ comerciala raportul dintre valoarea generala a importului si a exportului unei tari intr-o anumita perioada. 3) la sing. Constelatie din emisfera australa. ◊ Zodia ~ei unul din cele douasprezece sectoare ale zodiacului. [G.-D. balantei] /<fr. balance

CONT s. n. 1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ◊ evidenta acestei operatii. 2. a trece in ~ = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine ~ (de ceva) = a lua in considerare; pe ~ propriu = pe proprie raspundere. (< it. conto, germ. Konto, fr. compte)

CONT, conturi, s. n. 1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ◊ Evidenta acestor operatii. 2. (In expr.) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota. A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica. A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare. Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent. In contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din fr. compte, it. conto. Cf. germ. Konto.

PIATA s. f. I. 1. spatiu (intins) unde se intalnesc si se intretaie mai multe strazi intr-un oras. 2. loc unde se vand si se cumpara marfuri cu amanuntul (mai ales alimente, zarzavaturi). II. categorie economica a productiei de marfuri in care isi gaseste expresia totalitatea relatiilor economice ce apar in procesul de vanzare-cumparare a marfurilor. ♦ ~ valutara = ansamblul operatiilor de vanzare-cumparare de valuta. (< it. piazza)

REVIZIE ~i f. 1) v. A REVIZUI. 2) Control special al activitatii economice sau financiare a intreprinderilor, organizatiilor sau a persoanelor responsabile; inspectie. 3) tehn. Ansamblu de operatii efectuate asupra unei instalatii sau asupra unei masini, care consta in reglarea pieselor sau inlaturarea deficientelor. [G.-D. reviziei; Sil. -zi-e] /<fr. revision, lat. revisio, ~onis

ACTIV, -A I. adj. 1. care participa efectiv la o actiune; harnic, dinamic. ♦ membru ~ = membru al unei organizatii, institutii, avand obligatii si bucurandu-se de drepturi depline. ◊ (mil.) in activitate. 2. (despre corpuri, substante) care intra usor in reactie. 3. (despre diateza verbala) care arata ca subiectul savarseste actiunea. ♦ vocabular ~ = vocabular folosit in mod curent. 4. (despre operatii, conturi, bilanturi) care se soldeaza cu un profit. II. s. n. 1. totalitatea mijloacelor economice ale unei intreprinderi, institutii etc.; parte a bilantului in care sunt inscrise aceste mijloace. 2. colectiv de membri pe langa un organ de partid, pe care se sprijina in intreaga sa activitate. III. adv. in mod activ. (< fr. actif, lat. activus, < II, 2/ rus. aktiv)

NEGOCIA, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva incheierea unei conventii economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o casatorie. 2. A efectua diverse operatii comerciale (de vanzari de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. negocier.

CONT ~uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. ~ bugetar. ~ curent. ~ personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ◊ A glumi (sau a face spirite) pe ~ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine ~ de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva ~ de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe ~ pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

CASA, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (in intregime sau partial) o hotarare judecatoreasca in urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operatiilor privind scoaterea definitiva din folosinta si din inventar a unui mijloc fix a carui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

TWIST [TUIST] s. n. 1. dans modern de perechi in care partenerii danseaza individual, unul in fata celuilalt, cu miscari de rasucire, bratele miscandu-se intr-un balans continuu, in sens invers miscarii picioarelor; melodia corespunzatoare. 2. (fin.) operatie din majorarea dobanzii pe termen scurt in scopul atragerii capitalurilor externe si totodata din reducerea dobanzii pe termen lung pentru mentinerea expansiunii economice. (< engl., fr. twist)

BONITARE s.f. 1. operatie prin care se apreciaza bonitatea unei zone forestiere. ♦ Aprecierea multilaterala a unui animal, a unei pasari in vederea selectiei. 2. Bonitarea apelor = determinarea valorii economice a unui curs de apa, a unui helesteu etc. [< bonitate, dupa germ. Bonitierung].

A NEGOCIA ~ez 1. intranz. (despre parti oficiale interesate) A duce tratative in vederea unor conventii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, casatorii etc.) A sustine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hartii de valoare etc.) A transmite prin operatii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. negocier

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

TRATAMENT, tratamente, s. n. 1. Fel de a se purta cu cineva, atitudine, comportare fata de cineva. 2. Ingrijire medicala; ansamblu de mijloace igienice, dietetice, medicamentoase, balneare, climaterice etc. cu care se trateaza o boala; spec. mod, metoda, mijloc terapeutic folosit in combaterea bolilor. 3. Ansamblul operatiilor tehnice, fizice, chimice, biologice etc. executate asupra unui material sau a unui organism etc. pentru a obtine modificari de calitate, de forma, de structura etc. in scop industrial, economic sau stiintific. 4. (Fon.) Evolutie, modificare, schimbare. – Din it. trattamento, fr. traitement.

PARAMETRU s. m. 1. (mat.) litera intr-o expresie sau ecuatie care, considerata in calcule, constanta, poate lua diferite valori. 2. marime proprie unui sistem fizic, tehnic, unui fenomen etc., o caracteristica constructiva sau functionala. ♦ ~ economic = unitate de masura a aspectelor cantitative si calitative ale proceselor si fenomenelor economice. 3. (stat.) marime masurabila care permite prezentarea mai simpla a caracteristicilor principale ale unui ansamblu statistic. ◊ (inform.) simbol care desemneaza datele preluate de catre o procedura. 4. element constant intr-un calcul, intr-o operatie intelectuala. (< fr. parametre)

CAPACITATE s. f. 1. calitatea de a fi incapator. ◊ intindere, marime a unui lucru in raport cu ceea ce contine; volum al unui recipient. 2. pricepere, abilitate, aptitudine de a face ceva. 3. calitate a celui care este capabil sa inteleaga sau sa faca ceva. ◊ om destoinic, priceput; invatat, savant. 4. (in trecut) examen pentru obtinerea titlului de profesor secundar. 5. proprietate a unui sistem tehnic de a executa o operatie, de a produce un efect, de a suferi o transformare. 6. cantitatea de energie pe care o poate acumula un sistem fizic. 7. (jur.) drept, putere legala de a face un act. 8. obiectiv industrial sau economic cu un anumit profil; 9. examen la sfarsitul a opt clase elementare. (< fr. capacite, lat. capacitas)

SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)

CENTRAL, -A, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se afla (aproximativ) in centru, in mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupa o pozitie principala, care constituie un nucleu in jurul caruia se grupeaza elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijeaza de la un centru. II. S. f. 1. Institutie, unitate economica care coordoneaza si controleaza activitatea si buna desfasurare a muncii intr-o anumita ramura de activitate. ♦ (Si in sintagma centrala industriala) = (iesit din uz) unitate industriala caracteristica sistemului economic centralizat, care reunea intreprinderi cu profil similar, institute de cercetare si proiectare si care coordona intreaga lor activitate. 2. Instalatie sau ansamblu de instalatii tehnice in care se produce, in mod centralizat, energie, se efectueaza o anumita operatie tehnologica centralizata etc. 3. Statie unde se efectueaza punerea in legatura a posturilor unei retele de electrocomunicatii. – Din fr. central, lat. centralis.

DIVERSIUNE ~i f. 1) operatie militara efectuata pentru a abate atentia inamicului de la zona in care urmeaza sa fie atacat. 2) Manevra politica intreprinsa pentru a abate atentia populatiei de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulatie a unor obiecte militare sau economice de importanta majora pentru un stat de catre agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis

CALCULATOR, -OARE, calculatori, -oare, subst. 1. S. n. Tabel care cuprinde rezultatele unor calcule, folosit pentru simplificarea operatiilor; carte, brosura care cuprinde asemenea tabele. 2. S. n. (Si in sintagma calculator electronic) Ordinator, computer. ◊ Calculator de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impr.) minicalculator. 3. S. m. si f. Persoana specializata in calcule, mai ales economice. – Din fr. calculateur, lat. calculator.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)