Rezultate din textul definițiilor
ZONA s.f. 1. Portiune din suprafata uscatului, a vegetatiei si climei, din adancimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafata delimitata de teren din teritoriul unui oras, al unei comune. · (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. · Spatiu de operatii militare; portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, in care se antreneaza pilotii. · Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care inregistreaza un numar oarecare de cuvinte, destinate unei intrebuintari preferentiale. · (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. · Intindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. 3. Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Portiune din suprafata unei sfere intre doua planuri paralele. 5. (Fiz.) Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

ostilitate (dusmanie) s. f., g.-d. art. ostilitatii; (operatii militare) pl. ostilitati

CAMPANIE ~i f. 1) Ansamblu de operatii militare efectuate pe campul de lupta, intr-o anumita perioada de timp. Plan de ~. 2) Actiune intreprinsa din timp, dupa un anumit plan, pentru realizarea unor sarcini politice sau sociale. ~ electorala. ~ agricola. 3) Timpul cat dureaza aceasta actiune. [Art. campania; G.-D. campaniei; Sil. -ni-e] /<fr. campagne, rus. kampanija

OSTILITATE ~ati f. 1) Caracter ostil. 2) Atitudine ostila; dusmanie; ura; vrajba; vrajmasie. 3) la pl. Ansamblu de operatii militare intre statele aflate in razboi. /<fr. hostilite

SALVCONDUCT ~e n. livr. Permis de trecere libera pe un teritoriu strain sau intr-o zona de operatii militare. /<it. salvacondotto, fr. saufconduit

ZONA s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare si de tropice. ♦ Fiecare dintre partile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Portiune delimitata dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei imprejurari speciale. ♦ (Silv.) Suprafata denumita conventional dupa o planta-tip. ♦ Spatiu de operatii militare; (av.) portiune a spatiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixeaza pilotilor pentru lucru in aer. ♦ Intindere delimitata din punct de vedere administrativ si economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor parti din furnal. ♦ Intindere, extensiune a ceva. 3. Portiune din suprafata unei sfere cuprinsa intre doua planuri paralele. 4. Banda de frecventa in care oscilatiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

OPERATIONAL, -A adj. 1. referitor la operatii. ◊ care permite a efectua in conditii optime unele operatii. 2. folositor, practic. 3. referitor la operatii militare. (< fr. operationnel)

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa (pentru atingerea unui scop). ◊ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ◊ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a intreprinde ceva. ♦ (Uneori determinat de „armata”) operatie militara. ♦ (Gram.) Ceea ce exprima verbul (o stare, o miscare, un proces etc.). 2. Desfasurare a intamplarilor intr-o opera literara; fabulatie, subiect, intriga. 3. Efect, exercitare a unei influente asupra unui obiect, a unui fenomen. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului. 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. Hartie de valoare, care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului unei societati si care da detinatorului dreptul sa primeasca dividende. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. action, lat. actio, -onis.

MANUTANTA, manutante, 1. Subunitate in cadrul armatei care se ocupa cu depozitarea cerealelor panificabile si care este dotata cu instalatiile si utilajul necesar fabricarii painii pentru militari. 2. operatie de deplasare (uneori de cantarire, masurare, ambalare) a materialelor, produselor, deseurilor etc. in interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutentiune s. f.] – Din fr. manutention.

PIONIER, -A, pionieri, -e, subst. 1. S. m. si f. (Iesit din uz) Membru al organizatiei de masa a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunista a elevilor. 2. S. m. si f. Persoana care face parte dintr-un grup (de colonisti sau de emigranti) care pune bazele unei vieti civilizate intr-un tinut nelocuit. ♦ Fig. Persoana care lucreaza cea dintai intr-un domeniu nou, inca necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activitati noi; deschizator de drumuri intr-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregatita special pentru a executa constructiile necesare operatiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er.Var.: (pop.) pioner, -a subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner.

OPERATIONAL, -A, operationali, -e, adj. Referitor la operatii (militare). ◊ Cercetare operationala = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematica. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. operationnel.

OSTILITATE, ostilitati, s. f. 1. Atitudine dusmanoasa, plina de ura; dusmanie, vrajmasie. 2. (La pl.) operatii militare intreprinse de trupele unor state care sunt in razboi. – Din fr. hostilite.

STRATEGIE s. f. Parte componenta a artei militare, care se ocupa cu problemele pregatirii, planificarii si ducerii razboiului si operatiilor militare. – Din fr. strategie.

STRATEGIC, -A, strategici, -ce, adj. Care tine de strategie, privitor la strategie. ◊ Harta strategica = harta militara utilizata in conducerea razboiului. ♦ (Despre locuri, drumuri, pozitii) Care are insemnatate pentru actiunile militare de razboi; care favorizeaza desfasurarea operatiilor militare. ♦ Foarte important, esential din punctul de vedere al strategiei (2). ♦ Potrivit, oportun (intr-o imprejurare data). – Din fr. strategique.

COMUNICAT, comunicate, s. n. Instiintare oficiala speciala, difuzata prin presa, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informeaza publicul in timp de razboi asupra operatiilor militare. – Din fr. communique.

ARMISTITIU ~i n. Intelegere dintre partile beligerante de a inceta temporar operatiile militare. A incheia un ~. [Sil. -tiu] /<lat. armisititium, fr. armistice

COMUNICAT ~e n. 1) Instiintare oficiala, emisa de un organ in drept, referitoare la un eveniment important. 2) (in vreme de razboi) Buletin informativ despre mersul operatiilor militare. /<fr. communique

DIVERSIUNE ~i f. 1) operatie militara efectuata pentru a abate atentia inamicului de la zona in care urmeaza sa fie atacat. 2) Manevra politica intreprinsa pentru a abate atentia populatiei de la interesele vitale. 3) Scoatere din circulatie a unor obiecte militare sau economice de importanta majora pentru un stat de catre agentura altui stat, ostil acestuia. [Art. diversiunea; G.-D. diversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. diversion, lat. diversio, ~onis

A EVACUA ~ez tranz. 1) (spatii, localitati, regiuni, imobile etc.) A parasi in masa din necesitate sau prin ordin. 2) (raniti, bolnavi etc.) A transporta din teatrul operatiilor militare in spatele frontului. 3) (trupe militare) A scoate, din motive tactice sau sub presiunea inamicului, dintr-o regiune sau dintr-o localitate detinuta anterior; a retrage. 4) (gaze, apa, reziduuri etc.) A elimina printr-o operatie speciala. 5) (f****e) A elimina din intestine. [Sil. -cu-a] /<fr. evacuer, lat. evacuare

MANEVRA ~e f. 1) mai ales la pl. Deplasare a trupelor, sustinuta de regruparea organizata si rapida a acestora in timpul operatiilor militare, pentru a ataca inamicul pe neasteptate sau pentru a le reorganiza in urma unui insucces. 2) Ansamblu de exercitii tactice, prevazute pentru instruirea militara a trupelor in conditii asemanatoare cu cele de lupta. 3) Totalitate de operatii necesare pentru constituirea sau desfacerea unei garnituri de tren. 4) Ansamblu de operatii executate in vederea schimbarii directiei de deplasare a unei nave, mai ales in timpul acostarii sau iesirii din port. 5) fig. Mijloc de a actiona in vederea atingerii cu orice pret a unui scop. 6) Parama folosita la fixarea si manuirea panzelor si a catargelor. /<fr. manoeuvre

OBIECTIV1 ~e n. 1) fiz. Lentila (sau sistem de lentile convergente), facand parte dintr-un aparat optic (luneta, microscop, aparat de fotografiat etc.), care este orientata spre obiectul supus cercetarii. 2) Punct asupra caruia este orientata o operatie militara; tinta. 3) fig. Scop precis spre care tinde cineva. /<fr. objectif

PIONIER2 ~i m. 1) Colonist care se instaleaza primul intr-un tinut necunoscut pentru a-l valorifica. 2) Militar din trupele speciale de constructii (de drumuri, de fortificatii etc.) necesare operatiilor militare. 3) fig. Deschizator de drumuri intr-un domeniu de activitate umana. [Sil. pi-o-ni-er] /<fr. pionnier, germ. Pionier, rus. pioner

PORTHARTA ~arti f. Geanta speciala in care se poarta hartile in timpul exercitiilor si al operatiilor militare. [G.-D. porthartii] /port- + harta

STRATEG ~gi m. 1) Comandant, bun cunoscator al strategiei militare. 2) Specialist in strategie. 3) (in Grecia antica) Magistrat care era responsabil de toate operatiile militare. /<lat. strategus, ngr. stratigos, fr. stratege

STRATEGIE ~i f. 1) mil. Stiinta care se ocupa cu planificarea, organizarea si conducerea operatiilor militare intr-un razboi. 2) Ansamblu de operatii si manevre, realizate in vederea atingerii unei victorii. ~ electorala. [G.-D. strategiei] /<fr. strategie

COMUNICAT s. n. instiintare oficiala difuzata prin presa, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. *buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat in timp de razboi cu privire la operatiile militare. (<fr. communique)

ACTIUNE s.f. I. 1. Faptul de a face ceva, desfasurare a unei activitati; fapta, lucrare. ♦ Gesturile si tinuta cu care un orator isi insoteste cuvantarea. ♦ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ♦ Ceea ce arata un verb (o lucrare, o stare etc.). 2. Totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica; subiect. V. afabulatie, epos. 3. Influenta. 4. Proces. ♦ Cerere prin care se deschide un proces. II. Titlu care reprezinta o parte din capitalul unei societati anonime sau al unei societati in comandita. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. action, it. azione, lat. actio].

CAMPANIE s.f. 1. Totalitatea operatiilor militare efectuate de armatele unei tari sau de un grup de armate pe un teatru de lupta intr-un anumit timp si intr-un scop strategic. 2. Actiune organizata pentru realizarea anumitor sarcini intr-o anumita perioada de timp. [Gen. -iei. / < fr. campagne, rus. kampania].

CAMPAMENT s.n. Stationare intr-un loc (plat), in corturi, a unei unitati militare sau (p. ext.) a unor turisti, vanatori etc. ♦ Loc unde s-a instalat o unitate militara in corturi. ♦ Materiale folosite pentru o asemenea operatie militara. [< fr. campement].

COMUNICAT s.n. Instiintare, informatie oficiala difuzata prin presa, prin radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. ♦ Buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate, prin care publicul este informat in timp de razboi cu privire la operatiile militare. [Cf. fr. communique, it. comunicato].

DIRECTOR, -OARE adj. Care regleaza, dirijeaza, care arata directia. ◊ Plan director = harta la scara mica care serveste la pregatirea operatiilor militare. ♦ (Fig.) Care arata linia de conduita ce trebuie urmata; care dirijeaza activitatea intr-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmareste directivitatea unui sistem de antene. [Acc. si director. / cf. fr. directeur, lat. director].

DISPOZITIV s.n. 1. Ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. Dispozitie pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. Parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. [< fr. dispositif, it. dispositivo].

DIVERSIUNE s.f. 1. Incercare de a schimba cursul unei actiuni, de a abate intentiile sau preocuparile cuiva. 2. Actiune politica intreprinsa de un guvern reactionar cu scopul de a indeparta atentia opiniei publice intr-o directie nepericuloasa pentru el. 3. operatie militara care urmareste abaterea atentiei fortelor inamicului dintr-un anumit punct (in care urmeaza sa fie atacat). [Pron. -si-u-. / cf. fr. diversion, it. diversione, lat. diversio].

OPERATIONAL, -A adj. 1. Referitor la operatii; de operatii. ♦ Care permite a efectua in conditii optime unele operatii. ♦ Cercetare operationala = tehnica analizei unei probleme administrative, comerciale, industriale sau logice prin metoda matematica. 2. (Rar) Referitor la operatiile militare. [Pron. -ti-o-. / cf. fr. operationnel, engl. operational].

OSTILITATE s.f. 1. Dusmanie, vrajba, vrajmasie. 2. (La pl.) operatii militare, lupte pe care un stat le intreprinde contra altui stat cu care este in razboi; lupte, batalii. [Cf. fr. hostilite, lat. hostilitas].

ACTIUNE s. f. I. 1. desfasurare a unei activitati; fapta. ◊ operatie militara (ofensiva sau defensiva). ◊ ceea ce arata un verb. 2. totalitatea intamplarilor dintr-o opera epica sau dramatica. 3. efect, influenta. 4. proces. ◊ cerere prin care se deschide un proces. II. hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati comerciale si care da detinatorului dividende. (< fr. action, lat. actio)

DIRECTOR1, -OARE I. adj. 1. care dirijeaza, care orienteaza, care traseaza directii. ♦ roti ~oare = roti care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = harta la scara mica, care serveste la pregatirea operatiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru marirea directivitatii unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curba pe care se sprijina generatoarele rectilinii ale unei suprafete conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ dupa fr. directrice)

DISPOZITIV s. n. 1. ansamblu de piese care indeplineste o anumita functie intr-un sistem tehnic. 2. mod de dispunere pe teren a unor trupe pentru lupta, pentru o operatie militara. 3. parte finala a hotararii unui organ de jurisdictie. (< fr. dispositif)

ACTIUNE, actiuni, s. f. I. 1. Desfasurare a unei activitati; fapta intreprinsa pentru atingerea unui scop. ♢ Om de actiune = om intreprinzator, energic, care actioneaza repede. ♢ Expr. A pune in actiune = a pune in miscare. A trece la actiune = a trece la fapte. ♦ operatie militara. ♦ Starea, miscarea, procesul etc. exprimat de verb. 2. Desfasurarea intamplarilor intr-o opera literara. 3. Influenta. Actiunea substantelor otravitoare asupra organismului (ANATOMIA). 4. (Jur.) Proces; (concr.) act prin care se cere deschiderea unui proces. II. (In economia capitalista) Hartie de valoare care reprezinta o parte anumita, fixa si dinainte stabilita, a capitalului social al unor intreprinderi. – Fr. action (lat. lit. actio, -onis).

OCHITOR ~i m. 1) Persoana care ocheste bine (cu o arma); tintas. 2) militar insarcinat cu operatia ochirii (mai ales in artilerie). /ochi + suf. ~tor

OPERATIONAL ~a (~i, ~e) Care tine de operatii (mai ales militare). ◊ Cercetare ~a tehnica de analiza a unei probleme administrative, comerciale etc. prin metoda matematica. [Sil. -ti-o-] /<fr. operationnel

TRANSMISIUNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare intre un post emitator si un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonica. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legatura utilizate de unitatile militare in timpul operatiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate in executarea si asigurarea legaturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

SOC s. n. 1. ciocnire brusca si volenta intre doua corpuri. ♦ (tehn.) ~ termic = procedeu in procesul de fabricatie a unor vase de laborator, produse refractare etc., constand in racirea brusca a pieselor. 2. de ~ = (despre formatii militare) specializat in operatii indraznete asupra anumitor obiective. 3. tulburare grava a functiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operatii chirurgicale, anestezii etc. ♦ ~ nervos = dezechilibru acut al unor functii psihice, provocat de o emotie puternica; tratament de ~ = metoda terapeutica prin crearea unei perturbatii bruste bolnavului; terapie de ~ = ansamblu de masuri drastice, hotarate in reformele economice si social-politice, in trecerea la economia de piata. 4. emotie puternica; stres. (< fr. choc)

POST s.n. 1. Functie, slujba. ♦ Loc in care se exercita o anumita activitate. 2. Loc in care se afla o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. ♦ Loc unde sta sentinela in timpul garzii. 3. Instalatie cuprinzand aparatele necesare pentru executarea anumitor operatii tehnice. 4. Categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].

POST2 s. n. 1. loc in care se exercita o anumita activitate; functie, slujba. 2. loc in care se gaseste un planton, o santinela (in timpul garzii), o unitate militara pentru executarea anumitor operatii. 3. instalatie cuprinzand aparatura necesara pentru executarea anumitor operatii tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de incaperi, mijloace tehnico-sanitare si personal calificat pentru acordarea primelor ingrijiri accidentatilor si bolnavilor. 4. categorie in care sunt introduse intr-o evidenta contabila sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)

REFACERE, refaceri, s. f. Actiunea de a (se) reface si rezultatul ei. ♦ operatie prin care o unitate militara este retrasa in spatele liniei de lupta, pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. – V. reface.

REFACERE s.f. Actiunea de a (se) reface si rezultatul ei. ♦ operatie prin care o unitate militara este adusa in spatele frontului pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. [< reface].

FRONT1 s. n. 1. teritoriu pe care se poarta luptele intr-un razboi. ◊ grupare operativ-strategica constituita din forte militare numeroase, sub o comanda unica, destinata ducerii unor operatii de amploare. 2. formatie de militari, sportivi etc. in linie. 3. (fig.) grup organizat de oameni in vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fatata principala a unei cladiri, latura dinspre strada a unei parcele. ◊ perete in care se executa taierea rocilor sau a minereurilor. ♦ ~ de lucru = existenta conditiilor pentru ca echipele specializate de lucratori sa-si poata desfasura activitatea de executie. 5. (met.) zona de separatie a doua mase de aer cu proprietati diferite. 6. (fiz.) ~ de unda = totalitatea punctelor pana la care ajunge o oscilatie la un moment dat. 7. (herald.) centrul partii superioare a unui scut. (< fr. front)

REFACERE s. f. actiunea de a (se) reface. ◊ operatie prin care o unitate militara este adusa in spatele frontului pentru odihna trupelor si pentru completarea efectivelor si a armamentului. (< reface)

PONTARE2 s.f. operatia de instalare a suporturilor unui pod militar. [Cf. fr. pontage].

COMANDA s. f. 1. ordin, dispozitie, porunca. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unitati militare. ◊ post de ~ = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultana a unei miscari. 3. actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuarii ei. ◊ dubla ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloti sa actioneze comenzile. ♦ (inform.) instructiune, parte integranta a informatiei transmise calculatorului de catre utilizator. 4. cerere de marfa adresata unui furnizor, lucrare ceruta unui meserias, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandata. ◊ de ~ = executat dupa indicatiile clientului. 5. (mar.) suprastructura pe o nava in care se afla timoneria, camera hartilor, cabina comandantului etc. 6. parama subtire (saula) cu care se infasoara capatul unei parame groase, impiedicandu-i despletirea. (

PONTARE s. f. operatia de instalare a suporturilor unui pod militar. (dupa fr. pontage)

TEATRU s. n. I. 1. arta de a reprezenta in fata unui public un spectacol dramatic, muzical, coregrafic etc. 2. institutie artistica destinata reprezentarii spectacolelor. 3. totalitatea lucrarilor dramatice ale unui popor sau autor; dramaturgie. 4. profesiunea de actor sau de regizor. 5. spectacol, reprezentatie scenica. ♦ a face (sau a juca) ~ = a se preface. II. loc unde se petrece, se desfasoara un eveniment, o actiune. ♦ ~ de razboi = vast spatiu terestru, maritim, aerian in care se duc actiuni militare de mare importanta politico-strategica; (in trecut) ~ de operatii = teritoriu unde se desfasoara actiuni de lupta. (< fr. theatre, lat. theatrum, gr. theatron, germ. Theater)

FREGATA1 ~e f. 1) (in secolele trecute) Nava militara rapida cu trei catarge si cu vele, folosita in operatiile de recunoastere si in serviciul de paza. 2) (in flotele contemporane ale Angliei, Frantei, S.U.A. etc.) Nava maritima militara de escorta si de aparare impotriva submarinelor. /<fr. fregate, it. fregata

TEATRU ~e n. 1) Institutie de cultura care se ocupa cu punerea in scena a operelor dramatice sau muzicale. ~ de revista. ~ de papusi. ~ de opera. 2) Cladire in care se afla aceasta institutie. ◊ ~ de vara loc special amenajat intr-o gradina publica, unde au loc reprezentatii artistice vara. 3) Prezentare pe scena a unei opere dramatice; spectacol dramatic. ◊ De ~ care este destinat scenei; teatral. 4) Arta de a reprezenta pe scena opere dramatice; profesie de actor. 5) Ansamblu de opere dramatice (apartinand unui scriitor, unei scoli literare sau unei epoci); dramaturgie. 6) pop. Discutie aprinsa care atrage atentia celor din jur. ◊ A face (sau a juca) ~ a se preface. 7) Loc de desfasurare (a unei actiuni, a unui eveniment etc.). ◊ ~ de operatii (sau de razboi) zona in care are loc o actiune militara; camp de lupta. [Sil. tea-tru] /<lat. theatrum, ngr. theatron, fr. theatre, germ. Theater

TEATRU, teatre, s. n. I. 1. Cladire sau loc special amenajat in vederea reprezentarii de spectacole; p. ext. institutie de cultura care organizeaza spectacole. 2. Spectacol, reprezentatie dramatica. ◊ Loc. adj. De teatru = care se reprezinta la teatru (I 1), destinat a fi reprezentat pe scena. ◊ Expr. A face (sau a juca) teatru = a se preface. ♦ (Fam.) Discutie aprinsa intre mai multi, cearta care atrage pe curiosi. 3. Arta de a prezenta in fata unui public un spectacol, o piesa. ♦ Profesiunea de actor, de regizor. 4. Literatura dramatica; culegere de piese. ♦ Ansamblul operelor dramatice care prezinta caractere comune sau au o origine comuna. II. Loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o actiune. ◊ Teatru de operatii (sau de razboi) = camp de lupta; teritoriu, loc unde au loc actiuni militare ample in timp de razboi. – Din fr. theatre, lat. theatrum.

STRATEGIC ~ca (~ci, ~ce) 1) Care tine de strategie; propriu strategiei. operatie ~ca. 2) (despre locuri, cai de comunicatie etc.) Care prezinta interes pentru strategia militara; important din punct de vedere militar. Pozitie ~ca. Drum ~. /<fr. strategique

COMANDA s.f. 1. Ordin, porunca. ◊ Metoda de comanda = metoda folosita de un conducator care ia decizii personale fara sa-si consulte colaboratorii. 2. Conducere a unei unitati militare. ◊ Post de comanda = loc unde sta comandantul trupelor si de unde transmite comanda operatiilor. 3. Actiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ Echipamentul necesar efectuarii ei. 4. Cerere de marfa, de efectuare a unei lucrari etc., facuta unui meserias, unui negustor etc. ◊ De comanda = executat dupa indicatiile clientului. 5. (Mar.) Constructia cea mai inalta pe puntea superioara a unei nave, de unde se efectueaza conducerea navei. ♦ Parama de dimensiuni mici, cu diametrul de 4-5 mm. [Pl. -enzi, -de. / < fr. commande, germ. Kommando].

ACTIV2, -A, activi, -e, adj. Care participa (in mod efectiv) la o actiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizatii, societati, institutii, avand anumite obligatii si bucurandu-se de drepturi depline in cadrul acelei organizatii. (Chim.) Corp activ = corp care intra usor in reactie. Verb activ = verb a carui actiune este savarsita de subiectul gramatical. Metoda activa = metoda de predare care stimuleaza activitatea personala a elevilor. militar activ = militar de profesie. Aparare activa = aparare care foloseste contraatacuri, pentru a slabi si nimici fortele inamice. ♦ (Despre operatii, conturi, bilanturi) Care se soldeaza cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus).

COMANDA ~enzi f. 1) Dispozitie, scrisa sau orala, emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala, spre a fi indeplinita de cei vizati; ordin; porunca. A da ~.Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea si dupa dorinta unui superior. 2) Functie de conducere militara. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei actiuni militare. 3) Cerere prin care se solicita livrarea unui produs, executarea unei lucrari sau prestarea unui serviciu. 4) Marfa comandata. 5) operatie prin care se manevreaza un sistem tehnic. ~ programata. ~ manuala. 6) Element al unui mecanism care asigura functionarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfasurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placa pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comanda. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

operatIE ~i f. 1) Actiune efectuata in vederea realizarii unui scop. 2) Interventie chirurgicala. 3) Afacere financiara sau comerciala. ~ avantajoasa. 4) mil. Ansamblu de manevre coordonate efectuate de trupele militare in vederea realizarii unui plan de lupta. 5) mat. Calcul efectuat asupra unor multimi de elemente. [G.-D. operatiei; Sil. -ti-e] /<lat. operatio, ~onis, fr. operation, germ. operation

JURNAL s.n. 1. caiet de insemnari intime zilnice (despre tot ceea ce se intampla); observatii stiintifice insemnate zi de zi. ◊ jurnal de bord = registru de insemnari pentru faptele care survin in timpul drumului unei (aero)nave; jurnal de cart = registru pe navele militare, deosebit de jurnalul de bord, in care ofiterul de cart inscrie date referitoare la navigatie. 2. ziar, gazeta. 3. caiet, registru in care se inscriu operatiile de contabilitate zi de zi. 4. emisiune de radio sau de televiziune care prezinta stiri, informatii de imediata actualitate. (< fr. journal)

STRATEGIE s.f. 1. Parte componenta a artei militare care se ocupa cu conducerea tuturor fortelor armate de uscat, aer si apa, pe toata durata razboiului si pe durata fiecarei campanii, organizand si conducand operatiile duse de mari grupari de forte. 2. Stiinta conducerii luptei revolutionare prin determinarea directiei principale a actiunilor si prin elaborarea planului de unire si de utilizare justa a fortelor revolutionare, a rezervelor revolutiei. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibacie toate mijloacele disponibile in vederea asigurarii succesului intr-o lupta. [Gen. -iei. / cf. fr. strategie, lat., gr. strategia].

MAESTRU, -A I. s. m. f. 1. persoana cu calitati exceptionale si contributii valoroase intr-un anumit domeniu de activitate. ◊ creator al unei scoli sau al unui curent. ♦ ~ al sportului = titlu care se acorda cuiva pentru merite deosebite intr-o ramura sportiva. ◊ termen admirativ pentru un reprezentant ilustru al unei profesiuni intelectuale. 2. (in trecut) profesor de lucru de mana, de muzica, desen, gimnastica etc. ◊ nume dat antrenorilor din atletica grea (box, lupte, haltere). 3. titlu ierarhic in anumite organizatii militare, politice, religioase. ♦ ~ de ceremonii = persoana insarcinata sa dirijeze, dupa protocol, desfasurarea unei solemnitati. II. s. n. registru de contabilitate continand conturile sintetice, in care se inscriu operatiile economice si financiare grupate dupa natura lor. III. adj. (mar.) cuplu ~ = cea mai lata parte a unei nave. (< it. maestro)

BRIGADA, brigazi, s. f. 1. Mare unitate militara, formata dintr-un numar variabil de regimente, batalioane si divizioane. 2. Formatie (stabila) de lucru, compusa din muncitori organizati adesea pe echipe si pe schimburi sau pe faze de operatie, in vederea indeplinirii unei sarcini de productie. 3. (In sintagma) Brigada silvica = subunitate silvica formata din unul sau din mai multe cantoane, si condusa de un brigadier silvic. 4. (Iesit din uz; in sintagma) Brigada artistica = colectiv in cadrul miscarii artistice de amatori, care prezenta programe artistice (scurte) inspirate din viata colectivului din care facea parte. – Din fr. brigade, rus. brigada.

MANEVRA, manevre, s. f. 1. (De obicei la pl.) Deplasare organizata si rapida a unor unitati militare pentru a lovi pe adversar sau pentru a respinge lovitura lui; p. ext. lupta. ♦ Pregatire tactica a unei armate sau a unei flote, in conditii asemanatoare cu cele de razboi. 2. Ansamblu de operatii executate pentru a alcatui sau a desface o garnitura de tren, pentru a deplasa vagoanele in directia voita etc. ♦ Ansamblu de operatii executate pentru deplasarea unei nave in directia voita, in special la acostare sau la iesirea din port. ♦ (Concr.) Parama folosita la legarea si la manuirea panzelor, la legarea catargelor etc. 3. Manipulare a unui aparat, a unui dispozitiv tehnic etc. ♦ (Med.) Totalitatea miscarilor executate, dupa un plan dinainte stabilit, in cursul unei interventii. Manevra obstetricala. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Uneltire intreprinsa de cineva pentru a-si atinge scopurile; tertip. – Din fr. manœuvre.

EXERCITIU s. n. 1. activitate fizica sau intelectuala, repetata sistematic, spre a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ◊ mica piesa vocala sau instrumentala in scopul dezvoltarii deprinderilor tehnice. ◊ metoda de instruire a militarilor pentru formarea unor deprinderi sau insusirea modului de a lupta. ◊ tema data elevilor spre a-i familiariza cu unele cunostinte predate. 2. exercitare, indeplinire. ♦ ~ bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ♦ in ~l functiunii = in timpul sau in cadrul serviciului legal. (< fr. exercice, lat. exercitium)

EXERCITIU s.n. 1. (De obicei la pl.) Actiune fizica sau intelectuala, repetata, facuta pentru a dobandi sau a forma anumite deprinderi, abilitati etc. ♦ Mica piesa vocala sau instrumentala creata in scopul de a obisnui pe cel care invata sa cante sau pe cel ce studiaza un instrument muzical cu o anumita problema tehnica. ♦ Instruire a militarilor pentru a invata deprinderea manuirii armelor si a modului de a lupta. ♦ Tema data scolarilor spre a-i familiariza cu unele materii. 2. Exercitare, indeplinire. ♦ Exercitiu bugetar = perioada de un an pentru care se efectueaza toate operatiile relative la bugetul unui stat; an bugetar. ◊ In exercitiul functiunii = in timpul serviciului legal. [Pron. -tiu, pl. -ii. / cf. lat. exercitium, fr. exercice].

SORT, sorti, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartitie prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasa sa decida intamplarea, dand sanse egale tuturor participantilor; zar sau bilet folosit la aceasta operatie. ◊ Expr. A trage la sorti = a) a hotari, prin sorti, o imparteala, un castig etc.; a participa, ca parte interesata, la o alegere prin sorti; b) (In vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru indeplinirea serviciului militar prin sistemul sortilor. A cadea (sau a iesi) la sorti = a fi ales sau desemnat prin sorti. A se alege sortii = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situatie. Sorti de izbanda = posibilitati de reusita; sansa. – Refacut din sorti (pl. lui soarta).

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un numar de militari care le manuiesc, utilajul si mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejeaza tunurile in pozitie de tragere. ♦ Sir de tunuri aflate de fiecare latura a unui bastiment de razboi. 2. Ansamblu de aparate, de masini etc. cu care se face aceeasi operatie. ◊ Baterie electrica = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheata folosit pentru a raci vinul si sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percutie intr-o orchestra de muzica usoara sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate impreuna printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicatie periodica avand aparitie zilnica; ziar, gazeta. 2. (De obicei in sintagma jurnal de moda) Publicatie periodica in care se dau desene si tipare de imbracaminte si accesorii. 3. Insemnari zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viata sa; insemnari zilnice ale unor observatii stiintifice. ◊ Jurnal de calatorie = relatare in scris, zi de zi, a unei calatorii. Jurnal de bord = registru in care se consemneaza cronologic faptele survenite in timpul calatoriei unei nave. Jurnalul actiunilor de lupta = document militar in care sunt descrise zilnic pregatirea si desfasurarea actiunilor de lupta. 4. (Iesit din uz) Emisiune de radio si televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei inaintea filmului artistic de lung metraj, care prezinta evenimente, stiri, informatii de stricta actualitate. 5. (Cont.) Registru in care sunt inscrise cronologic operatiile banesti, evenimentele supuse evidentei etc. – Din fr. journal.

operatie, operatii, s. f. 1. Activitate efectuata de unul sau de mai multi oameni cu o anumita calificare in vederea atingerii unui anumit scop; actiune efectuata de un aparat, de o masina etc. in cadrul unei munci specifice; p. gener. actiune, lucrare. 2. Actiune terapeutica chirurgicala, efectuata asupra unui organ sau a unui tesut bolnav; interventie chirurgicala. 3. Actiune militara de mare amploare, in vederea realizarii unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. 4. Efectuare a unei tranzactii financiare sau comerciale; inscriere intr-un registru a unei tranzactii efectuate. 5. (Mat.) Procedeu prin care se obtin unul sau mai multe elemente ale unei multimi. ♦ Regula dupa care se face un calcul sau se aplica o constructie matematica; executare a unui calcul. [Var.: operatiune s. f.] – Din lat. operatio, -onis, fr. operation, germ. Operation.



Copyright (C) 2004-2020 DEX online (http://dexonline.ro)