Rezultate din textul definițiilor
BARAJ, baraje, s. n. 1. Constructie care opreste cursul unui rau spre a ridica nivelul apei in amonte, a crea o rezerva de apa, o cadere de apa pentru hidrocentrale etc.; stavilar, zagaz. 2. (Mil.) Lucrare de fortificatie facuta spre a opri inaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie)= trageri de artilerie pentru oprirea inaintarii inamicului. Foc de baraj= tragere calculata spre a acoperi cu o ploaie de proiectile o suprafata de teren, care sa devina astfel inaccesibila inamicului. ♦ Ceea ce constituie o piedica (in drum). 3. Intrecere suplimentara intre mai multi concurenti sau intre mai multe echipe care au obtinut acelasi numar de puncte, pentru a se putea departaja intr-un clasament oficial.4. [Psih.; in sintagma] Baraj psihic = simptom al schizofreniei care consta in oprirea brusca si nemotivata a unui act (4). – Din fr. barrage.
HATI, hatesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zagazui, a baricada, a opri cursul unei ape, trecerea pe un drum etc. – Din ucr. hatyty.
SUSPENDA vb. tr. 1. a atarna; a suspensiona. 2. (fig.) a intrerupe, a amana, a opri temporar o activitate. ◊ (jur.) a opri cursul judecatii, al executarii sau al urmaririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)
INTRERUPE, intrerup, vb. III. Tranz. si refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfasurarea unei actiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri in cursul unei lucrari, al unei activitati; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva in timp ce vorbeste, a taia vorba cuiva. [Perf. s. intrerupsei, part. intrerupt – Var.: (Inv.) intrerumpe vb. III] – Intre1- + rupe (dupa fr. interrompre).
ESCALA, escale, s. f. oprire prevazuta in itinerarul unui vapor sau al unui avion pentru aprovizionare, pentru debarcarea sau imbarcarea pasagerilor etc. ♦ Localitate de oprire in cursul unei calatorii cu vaporul sau cu avionul. – Din fr. escale.
FRANA, franez, vb. I. Tranz. A incetini sau a opri mersul unui vehicul cu ajutorul franei. ♦ Fig. A tine in loc, a impiedica, a opri dezvoltarea, cursul sau manifestarea unei actiuni, a unui proces, a unui sentiment. – Din fr. freiner (dupa frana, infrana).
TAUI, tauiesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre ape curgatoare) A se opri din curs, a deveni apa statatoare. [Pr.: ta-u-i] – Din tau1.
A SE INTRERUPE ma intrerup intranz. A se opri in cursul unei activitati, unei actiuni. M-am intrerupt din lucru. /intre- + a rupe
ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe tarmul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau cu apa domoala si adanca, unde se pot adaposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
INTRERUPERE s. f. actiunea de a (se) intrerupe; oprire, suspendare. ♦ fara ~ = neintrerupt, continuu. ◊ interventie care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. ◊ (inform.) oprire temporara sau definitiva a unui program. (< intrerupe)
ZATON, zatoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung si ingust pe litoralul marii, despartit de mare numai printr-o limba ingusta de pamant. ♦ Loc din cursul unui rau, cu apa domoala si adanca, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitura in malul unui rau, unde se aduna pestele. 2. Zagaz facut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Ingraditura din stuf sau din nuiele, care se asaza in rau pentru prinderea pestelui; p. ext. locul astfel ingradit. Zatoane circulare. – Rus, ucr. zaton.
A DESCALECA descalec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv intr-un loc, punand inceputurile unei tari. 3) inv. A se opri pentru odihna in cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare
ZAGAZ ~uri n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri, sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar. 2) Constructie (de pamant, de piatra etc.) ridicata pe malurile unei ape (pentru a opri apa in caz de inundatie); dig. 3) Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; opreliste. /cf. sb. zagatiti
ZATON ~oane n. 1) Lac situat in lungul tarmului marii si despartit de mare printr-o fasie de uscat. 2) Loc pe cursul unui rau, cu apa domoala si adanca. 3) pop. Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stavilar; zagaz. 4) Ingraditura in apa facuta special pentru a opri si prinde pestele. /<rus., ucr. zaton
BARAJ ~e n. 1) Constructie facuta transversal pe cursul unei ape (pentru a o opri sau a regla nivelul); zagaz; stavilar. ~ de beton. 2) mil. Lucrare de fortificatie facuta cu scopul de a intarzia sau de a opri inaintarea inamicului. ~ de fum. 3) Obiect material care impiedica libera trecere; obstacol; stavila. 4) fig. Factor care impiedica realizarea unei actiuni; obstacol; piedica; impediment; stavila; bariera. /<fr. barrage
STAVILAR ~e n. Constructie facuta transversal pe cursul unei ape pentru a o opri sau a regla nivelul; zagaz; baraj. /a stavili + suf. ~ar
POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri pentru a se odihni (putin) in cursul unei plimbari, al unei calatorii, al unui mars. ♦ A trage, a manea undeva. ♦ Tranz. (Rar) A da ospitalitate celui care face popas. 2. A se opri intr-un loc cu o treaba, cu un interes. – Din popas.
POPOSI, poposesc, vb. IV. Intranz. 1. A se opri undeva pentru a se odihni (putin) in cursul unei plimbari, al unei calatorii, al unui mars; p. gener. a se opri. ♦ Spec. A ramane undeva peste noapte. 2. (Rar) A se odihni. – Din popas.
STAVILI, stavilesc, vb. IV. Tranz. 1. A bara cursul unei ape cu ajutorul unui stavilar; a zagazui. 2. Fig. A opri, a impiedica sau a face sa inceteze ori sa se atenueze ceva. – Din stavila.
BARAJ s.n. 1. Obstacol artificial ridicat pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. ♦ Lucrare provizorie intr-un put de mina, care opreste patrunderea apelor in timpul saparii acestuia. 2. Piedica; bariera. ♦ Lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 3. Foc dens si rapid de artilerie sau de arme automate, care are drept scop sa opreasca atacul inamicului. 4. (Sport) Intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sau concurenti aflati la egalitate intr-o categorie superioara sau pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. [Pl. -je, -juri. / < fr. barrage].
RAPID, -A adj. Care se petrece intr-un timp scurt; care se misca, care are loc repede. ♦ Foarte inclinat, pieptis. ♦ Tren rapid (si s.n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. // s.f. Canal care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. ♦ Parte a unui curs de apa cu panta foarte accentuata. ♦ Povarnis, suprafata puternic inclinata, abrupta; repezis. [< fr. rapide].
INTRERUPERE s.f. Actiunea de a (se) intrerupe si rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fara intrerupere = neintrerupt, continuu. ♦ Replica, exclamatie etc. care impiedica pe cineva sa-si urmeze cursul vorbirii. [< intrerupe].
BARAJ s. n. 1. constructie hidrotehnica asezata transversal pe cursul unei ape curgatoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stavilar, zagaz. 2. lucrare provizorie pentru a impiedica patrunderea apei intr-o zona de lucru, a opri circulatia rutiera etc. 3. piedica; bariera. 4. lucrare de fortificatie care impiedica inaintarea inamicului pe anumite directii. 5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca sa opreasca atacul inamicului. 6. intrecere suplimentara pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenti aflati la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor intr-un clasament. 7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizata printr-un blocaj in sirul ideilor, in exprimarea lor. (< fr. barrage)
ETAPA, etape, s. f. 1. Interval de timp, stadiu in dezvoltarea unui proces, caracterizat, de obicei, prin evenimente importante; faza. 2. Distanta strabatuta de o unitate in mars in curs de 24 de ore. 3. Portiune determinata dintr-o competitie sportiva de mare fond, care trebuie parcursa fara oprire. ♦ Interval de timp in ciclul anual de antrenament. ♦ Fiecare dintre partile unei competitii sportive care se disputa pe o durata mai mare de timp. – Din fr. etape.
MERS s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, miscare dintr-un loc in altul; umblet, mergere. ◊ Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar dupa care circula trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau brosura care cuprinde acest orar. ◊ Loc. adv. Din mers = in timpul deplasarii, fara a se opri; mergand. ♦ Fel de a merge al cuiva; umblet, calcatura; ritm sau viteza cu care merge cineva. 2. (Rar) curs, curgere (a unei ape curgatoare). 3. Iesire (a fumului, a gazelor etc.). 4. Evolutie, dezvoltare, desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.); mod, curs, ritm de desfasurare (a unui fenomen, a unui proces etc.). ◊ Mers inainte = progres. ♦ (Rar) Desfasurare a unei activitati. ♦ (Mod de) functionare a unui sistem tehnic, a unui mecanism, a unui instrument. ◊ Mers in gol = regim de functionare in care nu se produce lucru mecanic util. Mers in sarcina = regim in care se furnizeaza o anumita putere utila. – V. merge.
STAVILA, stavile, s. f. Constructie mobila sau parte mobila a unei constructii, manevrata manual sau mecanic, servind pentru a regla nivelul apelor curgatoare sau pentru a indrepta spre alt fagas cursul unei ape; p. restr. fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stavilarului, care, coborandu-se sau ridicandu-se, opresc apa sau ii dau drumul, dupa necesitate. ♦ Ingramadire de busteni, de crengi, de pamant etc. aduse de ape (la cotitura unui rau) si care ii impiedica cursul. ♦ P. gener. Piedica (materiala), bariera. ◊ Loc. adv. Fara stavila = intruna, necontenit; in mare cantitate, mult. ◊ Expr. A pune stavila gurii = a-si impune tacere, a se retine de a spune ceva. ♦ Fig. Opozitie, impotrivire; greutate, dificultate. [Pl. si: stavili] – Din sl. stavilo.
RAPID, -A I. adj. (si adv.) care se petrece, se executa cu repeziciune; repede. ◊ foarte inclinat, pieptis. ♦ tren ~ (si s. n.) = tren de mare viteza, care opreste numai in statiile foarte importante. II. s. n. 1. canal cu panta accentuata care racordeaza doua inaltimi diferite. ◊ sector al unui curs de apa cu panta foarte accentuata. 2. suprafata puternic inclinata, abrupta; povarnis. 3. (geol.) cataracta. (< fr. rapide, lat. rapidus)
RAPID, -A, rapizi, -de, adj., s. n. I. Adj. (Adesea adverbial) Care se misca, se desfasoara, se executa cu repeziciune. ◊ Tren rapid (si substantivat, n.) = tren care circula cu viteza mare si care opreste numai in statiile importante. II. S. n. 1. Canal cu panta mai mare decat panta critica si care racordeaza doua tronsoane ale unui curs de apa situate la inaltimi diferite. 2. (Geol.) Cataracta (I). – Din fr. rapide, lat. rapidus.
RETENTIE, retentii, s. f. 1. oprire, retinere. ◊ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un gaj pana la achitarea completa a datoriei de catre debitor. 2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apa, in bazine special amenajate. 3. Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide sau gaze) care in mod obisnuit sunt eliminate prin orificiile naturale. 4. (Chim.) Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Var.: retentiune s. f.] – Din fr. retention, lat. retentio, -onis.
RETENTIE ~i f. 1) Intrerupere a unei actiuni; oprire; retinere. ◊ Drept de ~ drept pe care il are creditorul de a pastra zalogul luat de la debitor, pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2) Retinere si acumulare in organism a unor substante (lichide, gaze) care sunt eliminate in mod obisnuit. 3) Acumulare a unui curs de apa in bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de ~. 4) chim. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost ameste-cate omogen. [G.-D. retentiei; Sil. -ti-e] /<fr. retention, lat. retentio, ~onis
RETENTIE s. f. 1. retinere, oprire. ◊ retinere si pastrare in gaj de catre creditor a unui lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. ◊ (fig.) stapanire, infranare. 2. retinere si acumulare in organism a unor produse biologice datorita functionarii defectuoase a unor glande cu secretie externa. 3. proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale. (< fr. retention, lat. retentio)
RETENTIE s.f. 1. Retinere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retentie = drept pe care il are creditorul de a pastra un lucru al debitorului pana cand acesta va achita intreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de functionare a unor glande cu secretie interna, constand in dificultatea sau in imposibilitatea de a elimina materiile lor de excretie. 3. Proprietate a unor substante de a incetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin inaltarea nivelului acesteia cu ajutorul unor constructii speciale; retinere a apei in astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retentiune s.f. / cf. fr. retention, lat. retentio].
absolut, -a adj. (lat. absolutus, dezlegat). Neconditionat, fara restrictiuni, dezlegat de ori-ce contingenta: adevar absolut. Perfect, deplin: intuneric absolut. Independent, suveran (care „taie si spinzura” fara sa i se poata cere socoteala): imparat absolut. Autoritar, imperios, care nu sufere [!] contrazicere: caracter, ton absolut. Pur, neamestecat: alcool absolut. Log. Opus lui relativ. Trans. Bucov. Sec. 19. Teolog (ori pedagog) absolut, teolog (ori pedagog) care a terminat (a absolvit) cursurile, dar nu si-a luat inca titlu (expresiune ridiculizata in vechiu regat). Gram. Genitiv ori ablativ absolut, acela care e dezlegat de propozitiunea principala adica nu se raporta la nici un cuvint al ei si in care subiectu era inlocuit c' un participiu ori c' un adjectiv atributiv ori c' un nume predicativ in cazu genitiv la Greci ori ablativ la Romani: sole cadente, pe cind apune soarele; Cicerone consule, pe cind era (ori fiind) Cicerone consul. S. n., pl. uri. Lucru neconditionat: adevaratu absolut e Dumnezeu. Adv. In mod absolut, perfect, complet, de tot: virtutea il stapinea absolut; asta e absolut imposibil, absolut oprit. Neaparat, negresit, numai de cit: trebuie absolut sa plec.